CtEDO 26.04.2022 Auto

ZASSETY AND DONTSOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
26.04.2022
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ZASSETY AND DONTSOV v. RUSSIA (CtEDO, 2022)
HUDOC · oficial

DIRECȚIE DECIZIE NR. 17161/11 și 17726/11 Eduard Mayramovich ZASSETY împotriva Rusiei și a lui Valeriy Mikhaylovich DONTSOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), ședința la 26 aprilie 2022 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Olga Chernishova, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile (n. 17161/11 și 17726/11) împotriva Rusiei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (n. „Convenția”) de doi resortisanți ruși (n. hotărârea de a anunța cererea către Guvernul Rus („Guvernul”), reprezentată inițial de dl M. Galperin, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și mai târziu de succesorul său în acest birou, dl M. Vinogradov; observațiile părților; după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții au susținut că în 2007 și 2009 au fost supuși maltrat în custodia de poliție. Dl Zassety (depunerea nr. 17161/11) a fost supusă unui tratament bolnav în timpul arestării sale la 14 martie 2009. La 17 iulie 2009, reclamantul s-a plâns de maltrat către investigator, care la 2 Dl Zassety a interzis acest refuz la 27 decembrie 2011 la Curtea de district Pervorechenskiy din Vladivostok. Reclamantul a depus plângere la Curte la 31 ianuarie 2011. Dl Dontsov (depunerea nr. 17726/11) a fost prins de poliție la 23 iulie 2007 după suspectul de a comis o crimă. La 26 iulie 2007 reclamantul a fost adus la Curtea Orașului Kstovo pentru audierea referitoare la detenția sa anterioară, unde s-a plâns de maltraturile sale pentru prima dată. Un investigator a refuzat să intenteze proceduri penale în mai multe ocazii, toate aceste refuzuri au fost anulate ulterior de o autoritate de supraveghere. Prin hotărârea din 17 iulie 2008, astfel cum s-a susținut în apel la 9 septembrie 2008, Curtea orașului Kstovo a condamnat dl Dontsov de crimă. La 22 mai 2008, un investigator a emis un alt refuz de a institui proceduri penale, pe care dl Dontsov l-a contestat într-o instanță. Prin decizia din 22 august 2008, astfel cum s-a confirmat în apel la 10 octombrie 2008, Curtea de Oraș Kstovo a refuzat să ia în considerare plângerea privind fondurile, din cauza faptului că, până la momentul în care reclamantul a fost deja condamnat. Între 2007 și 2010, autoritățile investigatoare au emis cel puțin nouă decizii care refuză instituția procedurilor penale în ceea ce privește plângerea reclamantului, care au fost anulate de ofițeri de supraveghere și urmate de runde suplimentare ale anchetei preinvestirii. tratamentul de către funcționarii de stat și autoritățile care nu au efectuat o investigație internă eficace în acest sens. Guvernul susține că dl Zassety nu a epuizat toate căile de recurs interne disponibile înainte de a depune plângerea la Curte, deoarece el nu a apelat împotriva ultimului refuz de a institui proceduri penale. În ceea ce privește dl Dontsov, Guvernul a susținut că ar fi trebuit să fie conștient de ineficacitatea anchetei la 10 Octombrie 2008, după ce plângerea sa a fost refuzată în instanțe interne. EVALUAREA TRIBUNALULUI Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. La început, Curtea reamintește că, în cazurile referitoare la ancheta privind maltraturile, Curtea a susținut că reclamanții trebuie să ia măsuri pentru a ține seama de progresele unei anchete sau de lipsa acestora, și să își depună cererile cu expediția corespunzătoare de îndată ce au devenit conștienți sau ar fi trebuit să devină conștienți de faptul că ancheta nu este eficace (a se vedea Mocanu și alții c. România [GC], nr. 10865/09 și altele 2, § 264, CEDH 2014 (extracții), și M.B. c. Croația (dec.), nr. 24488/13, 16 iunie 2015). Curtea observă că dl Zassety a fost supus suferit de boli tratament în 2009 și a primit decizia unui investigator care a refuzat instituția procedurilor penale în acest sens la 2 august 2009. Nimic nu explică perioada de doi ani de inacțiunea în depunerea unui recurs împotriva deciziei de mai sus, iar dl Zassety nu a prezentat nici o explicație privind originea acestei întârzieri (a se vedea Raush c. Rusia) (dec.), nr. 17767/06, § 59, 22 martie 2016). Curtea concluzionează, în consecință, că dl Zassety nu a acționat în mod corespunzător și respinge cazul ca fiind depus din timp. 10. În ceea ce privește dl Dontsov, Curtea constată că, după condamnarea sa în 2008 și decizia instanței interne din 10 octombrie 2008, care a indicat condamnarea reclamantului ca motiv pentru incapacitatea de a urmări soluția judiciară, dl Dontsov ar trebui să fi aflat în conștientizare că nu ar putea fi luate alte măsuri semnificative în ceea ce privește investigația (a se vedea, pentru raționament similar, Petrović și Gajić c. Serbia c. (dec.), nr. 36470/06, § 31, 17 martie 2015). În măsura în care dl Dontsov a încercat să continue procedura, Curtea este convinsă că reclamantul ar fi trebuit să fi fost conștient de ineficacitatea anchetei înainte de a depune cererea la Curte. Având în vedere că reclamantul s-a plâns în instanțe interne în 2008, și a depus plângerea la Curte numai la 5 martie 2011, prezenta cerere a fost depusă din timp. 11. Având în vedere cele de mai sus, Curtea susține că plângerile în temeiul articolului 3 din Convenție privind presupusele nerespectări și lipsa unei investigații adecvate asupra acesteia ar trebui respinse pentru nerespectarea termenului de șase luni în sensul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. 12. Reclamanții au formulat și alte plângeri în temeiul diferitelor dispoziții ale convenției. Curtea consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile pe care le-a făcut-o sunt de competență, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consacrate în Convenție sau în protocolele sale. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să se alăture cererilor; declară că cererile sunt inadmisibile. Eliberate în limba engleză și notificate în scris la 19 mai 2022. Președintele adjunct al Registrului Darian Pavli APPENDIX Lista cazurilor: nr. cerere nr. Locat pe Solicitant Anul de naștere Localitatea de Reședință Nationalitate Reprezentat de 17161/11 Zassety c. Rusia 31/01/2011 Eduard Mayramovich ZASSETY 1981 Vladikavkaz Rusă Natalya Aleksandrovna KAZANTSEVA 17726/11 Dontsov c. Rusia 05/03/2011 Valeriy Mikhaylovich DONTSOV 1957 Opalikha Rusă Igor Aleksandrovich KALYAPIN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă