Ponkratenko împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNII DE PONKRATENKO c. RUSSIA (Documentul nr. 27314/20) HOTĂRÂREA STASBOURG 13 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ponkratenko c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Frédéric Krenc, judecători și Viktoriya Maradudina, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 15 septembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 3 iunie 2020. Avizul cererii a fost transmis guvernului rus („Guvernul”).

FACTE Detaliile și informațiile aplicabile cererii reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul a susținut că nu a primit asistență medicală adecvată în detenție și că nu a existat nici un remediu eficace în acest sens. Reclamantul s-a plâns că nu i s-a acordat un tratament medical adecvat în detenție și s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Curtea remarcă că reclamantul a suferit de condiții medicale grave, așa cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea sa zilnică. Prin urmare, ar fi putut avea o mare anxietate în ceea ce privește dacă asistența medicală furnizată i-a fost adecvată.

Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de determinat (a se vedea Blokhin v. Rusia [GC], nr. 47152/06, § 137, CEDH 2016). A clarificat în acest context că autoritățile trebuie să asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și exacte (a se vedea, de exemplu, Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09, § 62, 6 martie 2014, cu alte referințe, și Pokhlebin c. Ucraina , nr. 35581/06, § 62, 20 mai 2010, cu alte referințe) și că, în cazul în care este necesară prin natura unei afecțiuni medicale, supravegherea este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare care vizează tratarea cu succes a problemelor de sănătate ale deținutului sau împiedicarea aglomerării (a se vedea, printre altele, Ukhan c. Ucraina) , nr. 30628/02, § 74, 18 decembrie 2008, cu alte referințe, și Kolesnikovich c. Rusia , nr. 44694/13, § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe . Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să prevadă integralitatea populației.

Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor închisoare (de exemplu, Sadretdinov v. Rusia , nr. 17564/06 , § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe, și Konovalchuk v. Ucraina , nr. 31928/15 , § 52, 13 octombrie 2016, cu alte referințe) După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat deficiența tratamentului medical al reclamantului, care sunt enumerate în tabelul anexat.

Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz (a se vedea Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, §§ 120-50, CEDH 2016, Reshetnyak c. Rusia, nr. 56027/10, §§ 49-101, 8 ianuarie 2013, și Coryak v. Rusia, nr. 24677/10, §§ 70-110, 13 noiembrie 2012). Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantanei, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. Prezenta plângere este, prin urmare, admisibilă și dezvăluie încălcarea art. 3 din Convenție. De asemenea, reclamantul s-a plâns că nu au fost puse la dispoziție niciun remediu intern eficace în ceea ce privește calitatea asistenței medicale în detenție.

Plânsul său trebuie examinat în conformitate cu art. 13 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta Convenție va avea un remediu eficace în fața unei autorități naționale ...” 11. Curtea a constatat în multe ocazii că există lipsa unor căi de recurs interne eficiente pentru a se plânge de calitatea tratamentului medical în detenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Reshetnyak , citate mai sus, §§ 49-101 și Koryak În cazurile menționate anterior, Curtea a stabilit că niciuna dintre calele legale sugerate de Guvern nu constituia un remediu eficace pentru a împiedica presupusele încălcări sau să le împiedice să continue, sau pentru a furniza reclamantului un recurs adecvat și suficient pentru plângerile sale în temeiul art. 3 din Convenție.

12. Curtea nu consideră niciun motiv care să justifice depărtarea de jurisprudența sa bine stabilită cu privire la această chestiune, constatând că reclamantul nu dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale, în încălcarea articolului 13 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Tselovalnik c. Rusia, nr. 28333/13, §§ 70-77, 8 octombrie 2015, și Budanov c. Rusia, nr. 66583/11, §§ 77-83, 9 ianuarie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat.

15. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; deține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție, având în vedere asistența medicală inadecvată în detenție; deține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 13 din Convenție din cauza lipsei unui remediu intern eficace în ceea ce privește plângerile privind calitatea asistenței medicale în detenție; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitare de ridicare a plângerilor în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție și lipsă de orice remediu eficace în acest sens) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Condiții medicale principale Deficiențe în tratamentul medical Date Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 27314/20 03/06/2020 Aleksandr Aleksandrovich PONKRATENKO 1975 la stânga orbiciune oculară, zgomot capului, dureri de cap nerespectate de a-i furniza ochelarii prescrise; absența unui tratament medical legat de durerile de cap în urma unei leziuni capului 16/08/2019 - în așteptare Mai mult de 2 ani (s) și 11 luni (s) și 20 de zile 15.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF PONKRATENKO v. RUSSIA (Application no. 27314/20) JUDGMENT STRASBOURG 13 October 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Ponkratenko v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Andreas Zünd, Frédéric Krenc, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 15 September 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 3 June 2020.

Notice of the application was given to the Russian Government (“the Government”). THE FACTS

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

The applicant alleged that he did not receive adequate medical care in detention and that there was no effective remedy in that regard. THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

5. The applicant complained that he was not afforded adequate medical treatment in detention. He relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

The Court notes that the applicant suffered from serious medical conditions, as indicated in the appended table, which affected his everyday functioning. Therefore, he could have experienced considerable anxiety as to whether the medical care provided to him was adequate.

The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see Blokhin v. Russia [GC], no. 47152/06, § 137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see, for example, Gorbulya v. Russia , no. 31535/09, § 62, 6 March 2014, with further references, and Pokhlebin v. Ukraine , no. 35581/06, § 62, 20 May 2010, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see, inter alia , Ukhan v. Ukraine , no. 30628/02, § 74, 18 December 2008, with further references, and Kolesnikovich v. Russia , no. 44694/13, § 70, 22 March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see, for instance, Sadretdinov v. Russia , no. 17564/06, § 67, 24 May 2016, with further references, and Konovalchuk v. Ukraine , no. 31928/15, § 52, 13 October 2016, with further references)

Having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicant’s medical treatment, which are listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see Blokhin v. Russia [GC], no. 47152/06, §§ 120-50, ECHR 2016, Reshetnyak v. Russia, no. 56027/10, §§ 49-101, 8 January 2013, and Koryak v. Russia, no. 24677/10, §§ 70-110, 13 November 2012). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.

This complaint is, therefore, admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

10. The applicant also complained that no effective domestic remedies regarding the quality of the medical care in detention were available to him. His complaint falls to be examined under Article 13 of the Convention, which reads as follows: Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”

11.

The Court has on many occasions established that there is a lack of effective domestic remedies to complain about the quality of medical treatment in detention (see, among many other authorities, Reshetnyak , cited above, §§ 49-101, and Koryak , cited above, §§ 70-110). In the aforementioned cases the Court established that none of the legal avenues suggested by the Government constituted an effective remedy to prevent the alleged violations or stop them from continuing, or to provide the applicant with adequate and sufficient redress for his complaints under Article 3 of the Convention.

12.

The Court sees no reason which would justify departure from its well ‑ established case-law on the issue. It finds that the applicant did not have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints, in breach of Article 13 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Tselovalnik v. Russia, no. 28333/13, §§ 70-77, 8 October 2015, and Budanov v. Russia, no. 66583/11, §§ 77-83, 9 January 2014), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

15.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 3 of the Convention on account of the inadequate medical care in detention; Holds that this application discloses a breach of Article 13 of the Convention on account of the lack of an effective domestic remedy regarding complaints about the quality of the medical care in detention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 13 October 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Articles 3 and 13 of the Convention (inadequate medical treatment in detention and lack of any effective remedy in this regard) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Principal medical condition Shortcomings in medical treatment Dates Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 27314/20 03/06/2020 Aleksandr Aleksandrovich PONKRATENKO 1975 left eye blindness, head noise, headaches failure to provide with glasses prescribed to him; absence of medical treatment related to his headaches following a head injury 16/08/2019 - pending More than 2 year(s) and 11 month(s) and 20 day(s) 15,000 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.