2r-478/24 — contestarea eliberării titlurilor executorii

La 14 iunie 2018, Stanislav Gontar și Vera Gontar au depus cerere (contestație), ulterior concretizată împotriva administratorului autorizat Ruslan Petic, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Rodica Gurgurov, prin care au solicitat anularea încheierilor nr. 148-196r/2017, nr. 148-195r/2017 și nr. 148-356/2018 din 31 octombrie 2018 privind distribuirea și eliberarea sumelor, precum și anularea încheierilor de încetare a procedurii de executare cu nr. 148-195r/2017 și nr. 148-196r/2017 din 2 noiembrie 2018.

Prin încheierea din 12 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea înaintată de Stanislav Gontar și Vera Gontar.

La 31 iulie 2023, Stanislav Gontar și Vera Gontar au depus cerere de recurs împotriva încheierii din 12 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 15 august 2023 și 30 august 2023, recurenții Stanislav Gontar și Vera Gontar au depus cerere cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. d) și f) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 11 octombrie 2023 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă cererea recurenților Stanislav Gontar și Vera Gontar cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău.

Prin decizia din 8 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost respins recursul declarat de Stanislav Gontar și Vera Gontar și s-a menținut încheierea din iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 29 martie 2024, Stanislav Gontar și Vera Gontar au depus cerere privind explicarea deciziei din 8 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea recurenților Stanislav Gontar și Vera Gontar privind explicarea deciziei din 8 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău. 1

La 7 octombrie 2024, Stanislav Gontar și Vera Gontar au depus cerere privind corectarea încheierii din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care au solicitat: - înlocuirea din alineatul 3 de la fila 2 a actului judecătoresc, a sintagmei „...cu privire la încetarea procedurilor de executare nr. 148-1951/2017 și 148-1961/2017 din 2 noiembrie 2018” cu sintagma „...cu privire la încetarea procedurilor de executare nr.148-195r/2017 și nr. 148-196r/2017 din 02 noiembrie 2018”; - înlocuirea din alineatul 7 de la fila 2 a actului judecătoresc, a sintagmei „De asemenea, încheierea executorului judecătoresc privind intentarea procedurii de executare și modul de executare a acestora a fost contestată de către debitori...” cu sintagma „încheierile executorului judecătoresc privind intentarea procedurilor de executare nr. 148-195r/2017 din 26 septembrie 2016, nr.148-196r/2016 din 12 octombrie 2016 și nr. 148-196r-d/2017 privind încasarea dobânzii de întârziere din 21 iunie 2017, a fost contestată de către debitori, însă prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 7 mai 2018, contestația a fost respinsă”; - înlocuirea în partea dispozitivă a sintagmei „Încheierea nu se supune nici unei cai de atac” cu sintagma „Încheierea judecătorească privind explicarea hotărârii/încheierii, se supune recursului”.

Prin încheierea din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă parțial cererea recurenților Stanislav Gontar și Vera Gontar, privind corectarea greșelilor din încheierea din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. S-a corectat greșeala comisă la redactarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2024, după cum urmează: s-a înlocuit din alineatul 3 de la fila 2 a încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2024, sintagma „...cu privire la încetarea procedurilor de executare nr. 148- 1951/2017 și 148-1961/2017 din 2 noiembrie 2018” cu sintagma ”...cu privire la încetarea procedurilor de executare nr.148-195r/2017 și nr. 148- 196r/2017 din 02 noiembrie 2018”. În rest, cererea recurenților Stanislav Gontar și Vera Gontar, privind corectarea greșelilor din încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2024, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 6 noiembrie 2024, Stanislav Gontar și Vera Gontar au depus cerere de recurs, ulterior completată la 21 ianuarie 2025 împotriva încheierii din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia cu casarea parțială a încheierii contestate și soluționarea problemei respective prin decizie.

În argumentarea recursului au indicat că prin încheierea contestată neîntemeiat a fost respinsă corectarea prin înlocuire a alineatului 7 de la fila 2 din încheierea din 19 septembrie 2024, a sintagmei „De asemenea încheierea executorului judecătoresc privind intentarea procedurii de executare și modul de executare a acestora a fost contestată de către debitori, însă prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 7 mai 2018, contestația a fost 2 respinsă” cu sintagma „Încheierile executorului judecătoresc nr. 148- 438/2016(148-195r/2017) din 26 septembrie 2016, nr.148-440 (148- 196r/2017) din 12 octombrie 2016 privind intentarea procedurilor de executare și nr. 148-196r-d/2017 privind încasarea dobânzii de întârziere din 21 iunie 2017 au fost contestate de către debitori, însă prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 7 mai 2018, contestația a fost respinsă”. Or, contestarea încheierilor executorului judecătoresc nr. 148-438/16 din 26 septembrie 2016 și nr. 148-440/16 din 12 octombrie 2016 privind intentarea procedurilor de executare, a fost respinsă pe motivul expirării a 6 luni de la momentul emiterii acestora conform art. 161 alin. (1) din Codul de executare în vigoare la data contestării, iar modul de executare a încheierii nr. 148- 196r-d-17 din 21 iunie 2017, privind încasarea dobânzii de întârziere care este în competența executorului judecătoresc nu poate fi confundat cu modul de executare a încheierilor de intentare a procedurilor de executare nr. 148- 438/2016(148-195r/2017) din 26 septembrie 2016, nr.148-440 (148- 196r/2017) din 12 octombrie 2016, care după caz, conform art. 251 alin. (1) din Codul de procedură civilă, art. 71 din Codul de executare, pot fi intentate doar după explicarea hotărârii judecătorești, a ordinii și a modului ei de executare a acesteia, astfel, în așa caz încheierea Judecătoriei Hîncești din 7 mai 2018 nu putea servi drept temei la înaintarea cererii de contestare a eliberării titlurilor executorii.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 249 din Codul de procedură civilă: „(1) După pronunțarea hotărîrii, instanța care a adoptat-o nu este în drept să o anuleze nici să o modifice. (2) La cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească corectează greșelile sau omisiunile din hotărîre care țin de nume, calitatea procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente. Problema corectării unor astfel de greșeli se soluționează în baza dosarului și/sau a materialelor anexate la cererea de corectare a greșelilor sau a omisiunilor, fără citarea participanților la proces. Instanța care 3 examinează problema corectării poate dispune citarea participanților pentru a se pronunța cu privire la temeiurile de corectare. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea corectării greșelilor. (21) În cazul în care cererea privind corectarea greșelilor sau a omisiunilor din hotărîre se depune în cadrul examinării cauzei în instanța de apel sau de recurs, aceasta se soluționează de către instanța respectivă. (22) În cazul în care cererea privind corectarea greșelilor sau a omisiunilor se referă la actele emise de instanța de apel sau de recurs, aceasta se soluționează de către instanța respectivă. (3) Încheierea prin care instanța judecătorească se pronunță asupra cererii se comunică participanților la proces și poate fi atacată cu recurs. (4) Prevederile prezentului articol sînt aplicabile și pentru corectarea greșelilor sau a omisiunilor din încheierile, deciziile și ordonanțele judecătorești.”

În continuare, Completul de judecată menționează că obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admisă parțial cererea recurenților Stanislav Gontar și Vera Gontar, privind corectarea greșelilor din încheierea din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău și-a corectat greșeala comisă la redactarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2024, după cum urmează: s-a înlocuit din alineatul 3 de la fila 2 a încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2024, sintagma „...cu privire la încetarea procedurilor de executare nr. 148- 1951/2017 și 148-1961/2017 din 2 noiembrie 2018” cu sintagma ”...cu privire la încetarea procedurilor de executare nr.148-195r/2017 și nr. 148-196r/2017 din 02 noiembrie 2018”. În rest, cererea recurenților Stanislav Gontar și Vera Gontar, privind corectarea greșelilor din încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2024, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că în accepțiunea art. 249 din Codul de procedură civilă, instituția îndreptărilor erorilor materiale are scopul de a remedia greșelile materiale comise în hotărâre în procesul redactării ei.

Se reține că instituția rectificării hotărârii de către instanța care a pronunțat-o, prin aplicarea dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, poate avea loc doar pentru îndreptarea erorilor materiale și de calcul evidente. Reieșind din aceasta, îndreptarea erorilor materiale se reduce, în esență, la corectarea greșelilor în scrierea numelor și/sau poziției procesuale a participaților sau părților în proces, iar cele de calcul evidente nu trebuie să schimbe esența hotărârii. 4

La aplicarea acestei instituții procesuale este de o importanță majoră ca erorile materiale și de calcul evidente, care urmează să fie corectate, să nu afecteze esența soluției pronunțate prin hotărârea judecătorească.

Din această perspectivă, Completul de judecată constată ca fiind întemeiată concluzia privind corectarea, prin înlocuirea din alineatul 3 de la fila 2 a actului judecătoresc, a sintagmei „...cu privire la încetarea procedurilor de executare nr. 148-1951/2017 și 148-1961/2017 din 2 noiembrie 2018” cu sintagma „...cu privire la încetarea procedurilor de executare nr.148-195r/2017 și nr. 148-196r/2017 din 2 noiembrie 2018”, or, din actele dosarului se atestă că la redactarea încheierii din 19 septembrie 2024 a fost admisă eroarea dată, iar corectarea efectuată prin încheierea contestată nu afectează soluția pronunțată prin actul judecătoresc.

Succesiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța inferioară corect a ajuns la concluzia respingerii corectării sintagmei din alineatul 7 de la fila 2 a actului judecătoresc, a sintagmei „De asemenea, încheierea executorului judecătoresc privind intentarea procedurii de executare și modul de executare a acestora a fost contestată de către debitori...” cu sintagma „încheierile executorului judecătoresc privind intentarea procedurilor de executare nr. 148- 195r/2017 din 26 septembrie 2016, nr.148-196r/2016 din 12 octombrie 2016 și nr. 148- 196r-d/2017 privind încasarea dobânzii de întârziere din 21 iunie 2017, a fost contestata de către debitori, însă prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 07 mai 2018, contestația a fost respinsă”.

La acest capitol, Completul de judecată reține că prin formula respectivă de corectare propusă de Stanislav Gontar și Vera Gontar în cererea de corectare a erorilor din încheierea din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, ulterior expusă în cererea de recurs împotriva încheierii din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, recurenții și-au exprimat obiecțiile care, în esență, constituie un dezacord al acestora cu modalitatea de redare a stării de fapt de către instanța de judecată, și care nu se încadrează în rigorile art. 249 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Subsidiar, nu corespunde condițiilor art. 249 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nici înlocuirea în partea dispozitivă a sintagmei „Încheierea nu se supune nici unei cai de atac” cu sintagma „Încheierea judecătoreasca privind explicarea hotărârii/încheierii, se supune recursului”, or, aceasta nu reprezintă greșeală sau omisiune privitor la nume, calitate procesuală și nici altă eroare materială sau de calcul evidentă, admisă la emiterea încheierii din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Iar, opțiunea și termenul de contestare a actului judecătoresc rezultă din lege, fiind acordat de legiuitor și nu de către instanța de judecată. Or, art. 251 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede expres că încheierea judecătorească privind explicarea hotărârii se supune recursului. 5

Totodată, completul de judecată nu se va expune asupra alegațiilor indicate în suplimentul la cererea de recurs, deoarece aceasta sunt irelevante în raport cu încheierea contestată și exced limitele procedurii de corectare a greșelilor din hotărâre, prevăzută la art. 249 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Stanislav Gontar și Vera Gontar și de a menține încheierea din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă