3ra-177/24 — recunoasterea actiunilor ca fiind ilegale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea actiunilor ca fiind ilegale
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-177/24 — recunoasterea actiunilor ca fiind ilegale (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Camilciuc Gheorghe,
reprezentat de avocatul Nicolae Jecov,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Camilciu Piotr împotriva Primarului municipiului
Comrat cu privire la recunoașterea acțiunilor ca fiind ilegale, obligarea
eliberării extraselor și încasarea cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei din 27 noiembrie 2023 a Curții de Apel Comrat
(Dosarul nr. 3ra-177/24
NR. PIGD 2-21033232-01-3ra-20022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza, judecătoria Comrat, sediul Central: S. Popovici
Curtea de Apel Comrat: A. Mironov, D. Fujenco, Ș. Starciuc,
19 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Camilciuc Gheorghe, reprezentat de avocatul Nicolae Jecov
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 4 martie 2021 Camilciu Piotr s-a adresat cu acțiunea de contencios
administrativ împotriva Primarului mun. Comrat, prin care a solicitat:
recunoașterea ca fiind ilegale acțiunile Primarului mun. Comrat de refuz în
eliberarea extrasului din Registru de evidență a gospodăriilor, ce autentifică
dreptul de proprietate asupra domiciliului, situat în mun. Comrat, str.
Pobeda, 299, pe numele tuturor membrilor familiei acestuia; obligarea
Primarului mun. Comrat să elibereze extrase din Registru de evidență a
gospodăriilor, ce autentifică dreptul de proprietate asupra domiciliului, situat
în mun. Comrat, str. Pobeda, 299, pe numele tuturor membrilor familiei
acestuia și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că împreună cu defuncta
sa soție Camilciu Elena în perioada anilor 1959-1962 au ridicat construcții,
și anume casa de locuit cu suprafața de 108,2 m.p., șopron cu suprafața de
49,1 m.p., bucătărie de vară cu suprafața de 56,8 m.p. și șopron cu suprafața
de 16,6 m.p., situate pe terenul de pământ cu suprafața de 0,0968 ha pe adresa
mun. Comrat, str. Pobeda, 299.
A relatat că conform normelor legale în vigoare la momentul
executării lucrărilor de construcție, casa a fost înregistrată cu drept de
proprietate privată după acesta și înscrisă în Registrul gospodăriilor cu
eliberarea documentului, care stabilește dreptul – legitimația cu drept de
posesie asupra construcțiilor nr. 936 din 26.02.1962. Or, acest domiciliu
până în prezent nu a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile.
A indicat că, din momentul construcției bunuri imobile, el împreună
cu soția sa au locuit permanent în acestea, le-au întreținut, au efectuat
reparația capitală și altă îngrijire necesară, au plătit servicii comunale,
prestate în legătură cu folosința acestuia, au achitat plăți obligatorii în buget,
care se plătesc de către proprietarii bunurilor imobile. Astfel, pe parcursul
întregii perioade de aflare în posesie și folosință a bunurilor menționate,
membrii familiei Camilciu au realizat în mod exclusiv posesia utilă,
neîntreruptă, cuvenită și deschisă a bunurilor nominalizate ca proprietari cu
bună-credință.
Reclamantul a remarcat că, ținând cont de faptul, că casa de locuit cu
anexe gospodărești, a fost înregistrată în Registru de evidență a gospodăriilor
1
din cadrul Primăriei mun. Comrat cel puțin la situația din 01.01.1997,
înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a acestui bun imobil putea fi
efectuată în baza extrasului din Registru de evidență a gospodăriilor.
Astfel, la data de 01.02.2021 a depus cerere în adresa Primarului mun.
Comrat privitor la eliberarea extrasului din Registru de evidență a
gospodăriilor, ce autentifică dreptul de proprietate asupra domiciliului, situat
în mun. Comrat, str. Pobeda, 299, pe numele tuturor membrilor familiei
Camilciu.
Prin încheierea protocolară din 20 aprilie 2022 a judecătoriei Comrat
Camilciu Gheorghi a fost antrenat în proces în calitate de succesor în drepturi
al reclamantului decedat Camilciu Piotr.
La data de 5 mai 2022 succesor în drepturi al reclamantului, Camilciu
Gheorghi a depus cerere de concretizare a cerințelor, prin care a indicat, că
pe rolul judecătoriei Comrat se află cauza civilă la acțiunea de contencios
administrativ a lui Camilciu P. împotriva Primarului mun. Comrat cu privire
la recunoașterea ilegalității acțiunilor și stabilirea obligației de a elibera
extrasul din Registru de evidență a gospodăriilor asupra domiciliului, situat
în mun. Comrat, str. Pobeda, 299.
A solicitat reclamantul examinarea acțiunii de contencios
administrativ și recunoașterea acțiunilor Primarului mun. Comrat de refuz în
eliberarea extrasului din Registru de evidență a gospodăriilor pentru perioada
anilor 1997-2001 asupra domiciliului, situat în mun. Comrat, str. Pobeda,
299, pe numele tuturor membrilor familiei Camilciu ca fiind ilegale,
obligarea Primarului mun. Comrat să elibereze extras din Registru de
evidență a gospodăriilor pentru perioada anilor 1997-2001 asupra
domiciliului, situat în mun. Comrat, str. Pobeda, 299, pe numele tuturor
membrilor familiei Camilciu și încasarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 noiembrie 2022 a Judecătoriei Comrat (sediul
Central), acțiunea, a fost admisă. A fost recunoscută ilegalitatea refuzului
Primarului mun. Comrat privind eliberarea extrasului din Registru de
evidență a gospodăriilor pentru perioada anilor 1997-2001, ce autentifică
dreptul de proprietate asupra domiciliului, situat în mun. Comrat, str.
Pobeda, 299, pe numele tuturor membrilor familiei acestuia. A fost obligat
Primarul mun. Comrat să elibereze extrasul din Registru de evidență a
gospodăriilor pentru perioada anilor 1997-2001, ce autentifică dreptul de
proprietate asupra domiciliului, situat pe adresa mun. Comrat, str. Pobeda,
299, pe numele tuturor membrilor familiei acestuia.
La data de 6 decembrie 2022, Primarul mun. Comrat a declarat apel
împotriva hotărârii din 24 noiembrie 2022 a Judecătoriei Comrat (sediul
Central).
2
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 27 noiembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, a fost
admisă cererea de apel depusă de Primarul mun. Comrat, a fost casată
hotărârea din 24 noiembrie 2022 a Judecătoriei Comrat (sediul Central), și a
fost emisă o decizie nouă prin care a fost respinsă acțiunea în contencios
administrativ depusă de Camilciu Piotr împotriva Primarului municipiului
Comrat, ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale instanța de apel a reținut că, în conformitate
cu prevederile art. 404 alin. (3) Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-
XIII din 25.02.1998, înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a caselor de
locuit individuale și a anexelor gospodărești înregistrate până la data intrării
în vigoare a Legii privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului
nr. 835-XIII din 17 mai 1996 în Registrele de evidentă a gospodăriilor, ținute
de primării, poate fi efectuată în temeiul extrasului din aceste registre.
Drept urmare, din aceste prevederi reiese, că efecte juridice nasc doar
extrase din Registre de evidență a gospodăriilor, ținute de Primării, în care
până la intrare în vigoare a Legii „Privind principiile urbanismului și
amenajării teritoriului” din 17 mai 1996, au fost înregistrate case de locuit
individuale și anexe gospodărești, adică până în anul 1997. Respectiv, datele
din Registre de evidență a gospodăriilor după anul 1997 în baza Legii
susmenționate nu pot constitui temeiuri pentru înregistrarea dreptului de
proprietate asupra bunurilor imobile.
A mai indicat instanța de apel că, potrivit răspunsului șefului
Serviciului Arhivă al Găgăuziei Caraman M. nr. 31 din 20.04.2022, este
menționat că, Registre de evidență a gospodăriilor pe orașul Comrat pentru
perioada anilor 1959-1996 nu au fost duse. Iar, conform listei nr. 2, întocmită
de Primăria mun. Comrat, pe 25 august 2003 Registre de evidență a
gospodăriilor pentru perioada anilor 1997-2001 au fost predate pentru
păstrare permanentă la Arhiva de Stat.
De asemenea, colegiul a menționat că Primăria mun. Comrat nu
dispune de Registre de evidență a gospodăriilor pentru perioada anilor 1959-
1996, deoarece ele nu au fost ținute, precum și de Registre de evidență a
gospodăriilor pentru perioada anilor 1997-2001, deoarece acestea au fost
predate pentru păstrare permanentă la Arhiva de Stat.
Prin urmare, în condițiile în care Primăria mun. Comrat nu dispune
de informația solicitată, după cum solicită reclamantul, adică pentru
înregistrarea dreptului de proprietate în baza extrasului din Registru de
evidență a gospodăriilor, concomitent conform art. 404 alin. (3) Legea
cadastrului bunurilor imobile pentru înregistrare ar putea fi folosit extras din
Registru de evidență a gospodăriilor, eliberat în baza acestor registre tocmai
pentru perioada de pînă în anul 1996, de care după cum s-a constatat că
Primăria mun. Comrat nu dispune, deoarece nu au fost ținute Registre de
evidență a gospodăriilor pentru perioada anilor 1959-1996, iar Registre de
3
evidență a gospodăriilor pentru perioada anilor 1997-2001 au fost predate
pentru păstrare permanentă la Arhiva de Stat, Primăria mun. Comrat nu este
furnizor de această informație și nu putea să elibereze reclamantului
informația solicitată de acesta.
A mai remarcat Curtea de Apel Comrat că, după cum s-a constatat
Primăria mun. Comrat a eliberat lui Camilciu P. informația, aflată în posesia
Primăriei mun. Comrat, și anume au fost eliberate copii de pe Registre de
evidență a gospodăriilor pentru anii 2002-2006, 2007-2011, 2013-2017,
2017 și 2018, ce se confirmă prin cererea acestuia în care ultimul s-a semnat
pentru primirea copiilor de pe aceste registre.
A concluzia, că acțiunea de contencios administrativ a lui Camilciu
Piotr către Primarul mun. Comrat, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATATC ÎN ORINE DE RECURS
La 15 ianuarie 2024, Camilciuc Gheorghe, reprezentat de avocatul
Nicolae Jecov, a depus recurs împotriva deciziei din 27 noiembrie 2023 a
Curții de Apel Comrat, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel
cu menținerea în vigoare a hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului a invocat că, registrele de gospodărie ale
Primăriilor din teritoriul localității se perfectează de către Primăriile
localităților respective și, în consecință, extrasele din registrele de
gospodărie pot fi eliberate de către Primării.
A invocat recurentul că solicitantul nu are nevoie de extrasele din
registrul de evidență a gospodăriilor pentru perioada până la 31.12.1996, are
nevoie de extrasul din registrul de evidență a gospodăriilor al Primăriei
pentru perioada anilor 1997-2001.
Astfel, având în vedere că Primăria mun. Comrat a dus evidența
registrelor de evidență a gospodăriilor pentru perioada anilor 1997-2001 și
anume Primăria mun. Comrat este emitentul registrelor de evidență a
gospodăriilor pentru perioadă dată de timp, pretențiile reclamantului sunt
întemeiate și legale, iar obligația pârâtului de a prezenta astfel de documente
este necondiționată și incontestabilă.
Totodată a mai invocat recurentul că marea majoritate a caselor de
locuit individuale și a anexelor de gospodărie din R. Moldova, au fost
înregistrate anume în conformitate cu prevederile art. 404 alin.(3) Legea
„Cadastrului bunurilor imobile” în baza registrelor de evidență a
gospodăriilor ale Primăriilor, cu excepția mun. Comrat, din cauza lipsei de
voință a primarului de a-și îndeplini atribuțiile legale și de a elibera astfel de
extrase din registrele de evidență a gospodăriilor primăriei.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
4
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 3 ianuarie 2024, prin intermediul poștei
terestre, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar (f.d.201).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 11 ianuarie 2024. Astfel, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu
respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor art. 2451 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
5
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Camilciuc Gheorghe, reprezentat de avocatul Nicolae Jecov, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Sud și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Camilciuc Gheorghe, reprezentat de avocatul Nicolae
Jecov, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Sud, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Sud și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
6
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Sud, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Camilciuc Gheorghe, reprezentat
de avocatul Nicolae Jecov.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
7