3ra-209/23 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-209/23 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Ocerednîi
Roman în numele și interesele lui Mihail Dubceac,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Mihail Dubceac împotriva Administrației Naționale a
Penitenciarelor cu privire la contestarea actelor administrative individuale
defavorabile și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 18.10.2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-209/23
NR. PIGD 2-21137094-01-3ra-21022023)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 (în vigoare
până la 1 septembrie 2023) Cod administrativ. Dezacordul recurentului cu
decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. G. Cazacu,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, G. Dașchevici, G. Mîra
12 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Ocerednîi Roman în numele și interesele lui Mihail Dubceac
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 16.09.2021, avocatul Ocerednîi Roman, în numele reclamantului
Dubceac Mihail, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în procedura
contenciosului administrativ împotriva Administrației Naționale a
Penitenciarelor, solicitând anularea deciziei nr. 4/2-D-1818 din 03.08.2021
de respingere a cererii de includere a stagiului de muncă cu avantaje,
anularea răspunsului nr. 4/3-D-2260 din 20.08.2021 privind respingerea
cererii prealabile, obligarea includerii stagiului cu avantaje conform
certificatului despre vechimea în muncă eliberat de Inspectoratul de Poliție
Bălți nr. 34/23163 din 22 aprilie 2021, în vechimea totală de muncă.
În motivarea acțiunii, a indicat că activează în funcția de specialist
superior al serviciului pază și escortă al Penitenciarului nr. 11 Bălți al
Administrației Naționale a Penitenciarelor. La data de 17.06.2019
reclamantul s-a adresat la Judecătoria Chișinău cu cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției și Administrației Naționale a
Penitenciarilor, prin care a solicitat obligarea Administrației Naționale a
Penitenciarelor de a efectua recalcularea vechimii în muncă pentru perioada
30.05.2003 - 30.09.2005 și 16.10.2014 - 01.10.2017 cu înlesniri două luni
vechime în muncă pentru o lună de serviciu. Prin hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 13.12.2019 acțiunea a fost admisă parțial.
Administrația Națională a Penitenciarelor a fost obligată să efectueze
recalcularea vechimii în muncă pentru perioada 30.05.2003 - 30.09.2005 și
16.10.2014 - 01.10.2017 cu înlesniri două luni vechime în muncă pentru o
lună de serviciu în privința reclamantului Dubceac Mihail.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22.07.2020 a fost respins
apelul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13.12.2019.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16.04.2021, a fost admis
recursul depus de Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost casată
parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 22.07.2020 și hotărârea
1
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13.12.2019 în partea obligării
Administrației Naționale a Penitenciarelor să-i efectueze recalcularea
vechimii în muncă pentru perioada 30.05.2003 – 30.09.2005. Totodată, în
decizia respectivă, Curtea Supremă de Justiție a indicat: așadar, odată ce din
materialele cauzei se constată cu certitudine că în perioada 30.05.2003 –
30.09.2005 Dubceac Mihail a activat în cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, obligațiunea calculării vechimii în muncă cu avantaje pentru
perioada enunțată îi revine în exclusivitate Ministerului Afacerilor Interne,
or, acesta a fost angajatorul lui Dubceac Mihail în perioada respectivă.
Ținând cont de decizia dată, reclamantul s-a adresat către Inspectoratul
de Poliție Bălti cu cerere privind recalcularea vechimii în muncă cu avantaje
pentru perioada de activitate în izolatorul de detenție provizorie 30.05.2003
– 30.09.2005. Prin certificatul nr.34/23163 din 22.04.2021, Inspectoratul de
Poliție Bălți a recalculat vechimea în muncă cu avantaje pentru perioada
30.05.2003 – 30.09.2005, când a activat în izolator de detenție provizorie,
aceasta constituind 04 ani 08 luni 0 zile.
Afirmă că prin răspunsul nr.4/2-D-1818 din 03.08.2021, Administrația
Națională a Penitenciarelor a menționat: la subiectul abordat, precizează
faptul că solicitarea cu privire la includerea stagiului cu avantaje a fost deja
examinată în petiția anterioară, înregistrată cu nr.D-1290 din 06 05.2021,
respectiv reclamantul a recepționat răspunsul nr. 4/2-D-1290 din 20.05.2021.
Astfel, în temeiul art.60 alin.(3) din Codul administrativ, informează că,
partea respectivă a petiției nu se examinează și se conexează la petiția
anterioară.
Pe marginea acestui răspuns, comunică instanței că, reclamantul nu a
depus careva petiții la Administrația Națională a Penitenciarelor la data de
06.05.2021. Unica cerere de includere a stagiului cu avantaje în cadrul
Ministerului Afacerilor Interne a fost depusă la data de 30.06.2021.
Afirmă că la data de 09.08.2021, Dubceac Mihail a expediat în adresa
organului ierarhic superior Ministerul Justiției, cerere prealabilă, prin care a
solicitat anularea deciziei Administrației Naționale a Penitenciarelor de
respingere a cererii din 30.06.2021, includerea stagiului cu avantaje,
conform certificatului nr. 34/23163 din 22.04.2021, în vechimea totală de
muncă.
La 23.08.2021, Dubceac Mihail a primit din partea Ministerului
Justiției scrisoarea nr. 10.2/1321 din 13.08.2021, prin care a fost informat că
cererea acestuia a fost remisă spre examinare către Administrația Națională
a Penitenciarelor.
2
La data de 26.08.2021, reclamantul a primit răspuns din partea
Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.4/3-D-2260 din 20.08.2021,
prin care s-a comunicat: conform prevederilor alin. (3) art. 80 din Codul
administrativ, dacă după expedierea răspunsului se depune o nouă petiție de
același petiționar, cu același obiect, aceasta nu se examinează și se conexează
la dosarul inițial.
Astfel petiția respectivă se lasă fără examinare cu conexarea acesteia
la dosarul nr.D-1818 din 03.08.2021.
Menționează că, Administrația Națională a Penitenciarelor a
considerat cererea prealabilă drept o petiție repetată și a lăsat-o fără
examinare. Însă, conform art. 164 alin. (4) Codului administrativ, dacă nu
este denumită ca atare, o cerere prealabilă nu poate fi respinsă din acest motiv
dacă este clară intenția de apărare împotriva unei decizii care are ca obiect
emiterea unui act administrativ individual.
Astfel, reclamantul a înaintat Ministerului Justiției o cerere prealabilă,
prin care a solicitat apărarea împotriva unei decizii defavorabile din partea
Administrației Națională a Penitenciarelor, însă aceasta a rămas
neexaminată.
Susține că, conform art. 18 al Legii nr. 1544 din 23.06.1993, la
calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art.
13 lit. a) militarilor care satisfac servicii prin contract, persoanelor din corpul
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și
funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, al cărui mod este stabilit de Guvern, se ia în calcul: a) serviciul
militar activ, serviciul în organele afacerilor interne în funcțiile corpului de
comandă și în trupe, serviciul în cadrul sistemului penitenciar și/sau
sistemului administrației penitenciare, c) timpul de îndeplinire a serviciului
în condiții deosebite, în condițiile avantajoase respective inclusiv în
condițiile stabilite de legislație până la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Comunică că, Ministerul Afacerilor Interne, ținând cont de decizia
Curții Supreme de Justiție, la cererea reclamantului a recalculat vechimea în
muncă cu avantaje pentru perioada 30.05.2003 - 30.09.2005, însă
Administrația Națională a Penitenciarelor ilegal refuză să recunoască acest
stagiu și să-l include în vechimea în muncă a reclamantului Dubceac Mihail.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 23.11.2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Dubceac Mihail împotriva
Administrației Naționale a Penitenciarelor privind contestarea actelor
3
administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 09.12.2021, Dubceac Mihail prin intermediul avocatului Ocerednîi
Roman a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea
acesteia și emiterea unei decizii noi prin care acțiunea înaintată să fie admisă
integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18.10.2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul depus de Dubceac Mihail prin intermediul avocatului Ocerednîi
Roman și s-a menținut hotărârea din 23.11.2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că hotărârea
primei instanțe este întemeiată și a fost pronunțată cu respectarea normelor
de drept material și procesual, iar argumentele reclamantului privind
interpretarea eronată a dispozițiilor legale sunt nefondate.
Instanța de apel a reținut că Administrația Națională a Penitenciarelor
nu poate fi obligată să recunoască și să includă în vechimea în muncă a
apelantului perioada 30.05.2003 – 30.09.2005, deoarece în acea perioadă
acesta era angajat al Ministerului Afacerilor Interne.
Curtea a subliniat că obligația de recalculare a vechimii revine
exclusiv MAI, iar stabilirea pensiei este de competența Casei Naționale de
Asigurări Sociale, începând cu 01.01.2017.
În consecință, a conchis că reclamantul a acționat în instanță o
autoritate publică necompetentă (ANP), în loc să se adreseze către Casa
Națională de Asigurări Sociale, care este instituția abilitată să decidă asupra
calculării vechimii pentru pensie.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 21.11.2023, avocatul Ocerednîi Roman în numele și interesele lui
Mihail Dubceac, a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei din
18.10.2022 a Curții de Apel Chișinău.
La 07.03.2023, prin intermediul poștei terestre, avocatul Ocerednîi
Roman în numele și interesele lui Mihail Dubceac, a depus motivarea
recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și
emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.
4
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că soluția instanței de apel este
eronată și nelegală, întrucât se bazează pe o interpretare greșită a competenței
Administrației Naționale a Penitenciarelor și pe o analiză superficială a
probatoriului.
Consideră că instanța a reținut în mod greșit că recurentul trebuia să
se adreseze Casei Naționale de Asigurări Sociale, ignorând faptul că ANP
este instituția responsabilă pentru întocmirea calculului vechimii în serviciu,
conform Ordinului Ministerului Justiției nr. 147 din 02.07.1996.
De asemenea, a susținut că instanța de apel nu a analizat documentele
relevante depuse la dosar, inclusiv certificatul Inspectoratului de Poliție Bălți
nr. 34/23163 din 22.04.2021, care confirmă recalcularea vechimii în muncă,
și calculul oficial al vechimii întocmit de ANP la 11.05.2022, care
demonstrează că ANP își asumă această competență.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Prin referința depusă la 03.04.2023, Administrația Națională a
Penitenciarelor a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată și
nefondată.
În rest, referințe nu au fost depuse.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția
în vigoare la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
5
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu
poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus
de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit
la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după
expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde
cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și
recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
Art. XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) prevede:
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, la caz se atestă că
dispozitivul deciziei contestate cu recurs a fost notificat avocatului
recurentului, Ocerednîi Roman, în mod electronic, la 27.10.2022, iar copia
deciziei integrale la 09.02.2023.
Cererea de recurs nemotivată a fost depusă la 21.11.2023, iar
motivarea recursului a fost prezentată la 7.03.2023, cu respectarea
prevederilor art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
6
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A)
7
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de avocatul Ocerednîi Roman în
numele și interesele lui Mihail Dubceac.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8