3ra-209/23 — contestarea actelor administrative

La 16.09.2021, avocatul Ocerednîi Roman, în numele reclamantului Dubceac Mihail, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, solicitând anularea deciziei nr. 4/2-D-1818 din 03.08.2021 de respingere a cererii de includere a stagiului de muncă cu avantaje, anularea răspunsului nr. 4/3-D-2260 din 20.08.2021 privind respingerea cererii prealabile, obligarea includerii stagiului cu avantaje conform certificatului despre vechimea în muncă eliberat de Inspectoratul de Poliție Bălți nr. 34/23163 din 22 aprilie 2021, în vechimea totală de muncă.

În motivarea acțiunii, a indicat că activează în funcția de specialist superior al serviciului pază și escortă al Penitenciarului nr. 11 Bălți al Administrației Naționale a Penitenciarelor. La data de 17.06.2019 reclamantul s-a adresat la Judecătoria Chișinău cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și Administrației Naționale a Penitenciarilor, prin care a solicitat obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor de a efectua recalcularea vechimii în muncă pentru perioada 30.05.2003 - 30.09.2005 și 16.10.2014 - 01.10.2017 cu înlesniri două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13.12.2019 acțiunea a fost admisă parțial. Administrația Națională a Penitenciarelor a fost obligată să efectueze recalcularea vechimii în muncă pentru perioada 30.05.2003 - 30.09.2005 și 16.10.2014 - 01.10.2017 cu înlesniri două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu în privința reclamantului Dubceac Mihail.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22.07.2020 a fost respins apelul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13.12.2019.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16.04.2021, a fost admis recursul depus de Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost casată parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 22.07.2020 și hotărârea 1 Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13.12.2019 în partea obligării Administrației Naționale a Penitenciarelor să-i efectueze recalcularea vechimii în muncă pentru perioada 30.05.2003 – 30.09.2005. Totodată, în decizia respectivă, Curtea Supremă de Justiție a indicat: așadar, odată ce din materialele cauzei se constată cu certitudine că în perioada 30.05.2003 – 30.09.2005 Dubceac Mihail a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, obligațiunea calculării vechimii în muncă cu avantaje pentru perioada enunțată îi revine în exclusivitate Ministerului Afacerilor Interne, or, acesta a fost angajatorul lui Dubceac Mihail în perioada respectivă.

Ținând cont de decizia dată, reclamantul s-a adresat către Inspectoratul de Poliție Bălti cu cerere privind recalcularea vechimii în muncă cu avantaje pentru perioada de activitate în izolatorul de detenție provizorie 30.05.2003 – 30.09.2005. Prin certificatul nr.34/23163 din 22.04.2021, Inspectoratul de Poliție Bălți a recalculat vechimea în muncă cu avantaje pentru perioada 30.05.2003 – 30.09.2005, când a activat în izolator de detenție provizorie, aceasta constituind 04 ani 08 luni 0 zile.

Afirmă că prin răspunsul nr.4/2-D-1818 din 03.08.2021, Administrația Națională a Penitenciarelor a menționat: la subiectul abordat, precizează faptul că solicitarea cu privire la includerea stagiului cu avantaje a fost deja examinată în petiția anterioară, înregistrată cu nr.D-1290 din 06 05.2021, respectiv reclamantul a recepționat răspunsul nr. 4/2-D-1290 din 20.05.2021. Astfel, în temeiul art.60 alin.(3) din Codul administrativ, informează că, partea respectivă a petiției nu se examinează și se conexează la petiția anterioară.

Pe marginea acestui răspuns, comunică instanței că, reclamantul nu a depus careva petiții la Administrația Națională a Penitenciarelor la data de 06.05.2021. Unica cerere de includere a stagiului cu avantaje în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost depusă la data de 30.06.2021.

Afirmă că la data de 09.08.2021, Dubceac Mihail a expediat în adresa organului ierarhic superior Ministerul Justiției, cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei Administrației Naționale a Penitenciarelor de respingere a cererii din 30.06.2021, includerea stagiului cu avantaje, conform certificatului nr. 34/23163 din 22.04.2021, în vechimea totală de muncă.

La 23.08.2021, Dubceac Mihail a primit din partea Ministerului Justiției scrisoarea nr. 10.2/1321 din 13.08.2021, prin care a fost informat că cererea acestuia a fost remisă spre examinare către Administrația Națională a Penitenciarelor. 2

La data de 26.08.2021, reclamantul a primit răspuns din partea Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.4/3-D-2260 din 20.08.2021, prin care s-a comunicat: conform prevederilor alin. (3) art. 80 din Codul administrativ, dacă după expedierea răspunsului se depune o nouă petiție de același petiționar, cu același obiect, aceasta nu se examinează și se conexează la dosarul inițial.

Astfel petiția respectivă se lasă fără examinare cu conexarea acesteia la dosarul nr.D-1818 din 03.08.2021.

Menționează că, Administrația Națională a Penitenciarelor a considerat cererea prealabilă drept o petiție repetată și a lăsat-o fără examinare. Însă, conform art. 164 alin. (4) Codului administrativ, dacă nu este denumită ca atare, o cerere prealabilă nu poate fi respinsă din acest motiv dacă este clară intenția de apărare împotriva unei decizii care are ca obiect emiterea unui act administrativ individual.

Astfel, reclamantul a înaintat Ministerului Justiției o cerere prealabilă, prin care a solicitat apărarea împotriva unei decizii defavorabile din partea Administrației Națională a Penitenciarelor, însă aceasta a rămas neexaminată.

Susține că, conform art. 18 al Legii nr. 1544 din 23.06.1993, la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art. 13 lit. a) militarilor care satisfac servicii prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, al cărui mod este stabilit de Guvern, se ia în calcul: a) serviciul militar activ, serviciul în organele afacerilor interne în funcțiile corpului de comandă și în trupe, serviciul în cadrul sistemului penitenciar și/sau sistemului administrației penitenciare, c) timpul de îndeplinire a serviciului în condiții deosebite, în condițiile avantajoase respective inclusiv în condițiile stabilite de legislație până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Comunică că, Ministerul Afacerilor Interne, ținând cont de decizia Curții Supreme de Justiție, la cererea reclamantului a recalculat vechimea în muncă cu avantaje pentru perioada 30.05.2003 - 30.09.2005, însă Administrația Națională a Penitenciarelor ilegal refuză să recunoască acest stagiu și să-l include în vechimea în muncă a reclamantului Dubceac Mihail.

În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că hotărârea primei instanțe este întemeiată și a fost pronunțată cu respectarea normelor de drept material și procesual, iar argumentele reclamantului privind interpretarea eronată a dispozițiilor legale sunt nefondate.

Instanța de apel a reținut că Administrația Națională a Penitenciarelor nu poate fi obligată să recunoască și să includă în vechimea în muncă a apelantului perioada 30.05.2003 – 30.09.2005, deoarece în acea perioadă acesta era angajat al Ministerului Afacerilor Interne.

Curtea a subliniat că obligația de recalculare a vechimii revine exclusiv MAI, iar stabilirea pensiei este de competența Casei Naționale de Asigurări Sociale, începând cu 01.01.2017.

În consecință, a conchis că reclamantul a acționat în instanță o autoritate publică necompetentă (ANP), în loc să se adreseze către Casa Națională de Asigurări Sociale, care este instituția abilitată să decidă asupra calculării vechimii pentru pensie.

La 07.03.2023, prin intermediul poștei terestre, avocatul Ocerednîi Roman în numele și interesele lui Mihail Dubceac, a depus motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii. 4

Consideră că instanța a reținut în mod greșit că recurentul trebuia să se adreseze Casei Naționale de Asigurări Sociale, ignorând faptul că ANP este instituția responsabilă pentru întocmirea calculului vechimii în serviciu, conform Ordinului Ministerului Justiției nr. 147 din 02.07.1996.

De asemenea, a susținut că instanța de apel nu a analizat documentele relevante depuse la dosar, inclusiv certificatul Inspectoratului de Poliție Bălți nr. 34/23163 din 22.04.2021, care confirmă recalcularea vechimii în muncă, și calculul oficial al vechimii întocmit de ANP la 11.05.2022, care demonstrează că ANP își asumă această competență.

În rest, referințe nu au fost depuse.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului): „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. 5 (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Art. XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) prevede: „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Cererea de recurs nemotivată a fost depusă la 21.11.2023, iar motivarea recursului a fost prezentată la 7.03.2023, cu respectarea prevederilor art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului).

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul 6 nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A) 7

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de avocatul Ocerednîi Roman în numele și interesele lui Mihail Dubceac. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 8