3ra-1189/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului,
3ra-1189/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Demcenco Serghei,
reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă
de Demcenco Serghei către Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la
anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-1189/23
NR. PIGD 2-21186225-01-3ra-29112023
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare
a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (T. Avasiloaie)
Curtea de Apel Chișinpu (G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)
01 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
1
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Demcenco Serghei, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La data de 17 decembrie 2021 Demcenco Serghei depus cerere de chemare
în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la
anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil.
În motivarea acțiunii reclamantul Demcenco Serghei a indicat că a activat
în cadrul subdiviziunilor Administrației Naționale a Penitenciarelor. Având în
vedere faptul că, la data de 18.10.2021 a înregistrat о vechime în muncă ce-i acordă
dreptul la pensie de peste 30 ani, în cererea de demisie a indicat că solicită
demisionarea din sistemul administrației penitenciare, la împlinirea vechimii în
serviciu ce acordă funcționarilor publici cu statut special dreptul la pensie, în temeiul
art.82 alin.(2) din Legea nr.300/2017.
Prin ordinul ANP nr.138 din 18.10.2021 au fost încetate raporturile de
serviciu ale lui Demcenco Serghei, comisar-șef de justiție, director adjunct al
Administrației Naționale a Penitenciarelor, în baza cererii de demisie, din data de
18.10.2021.
Cu referire la prevederile art. 13 lit.a) al Legii nr. 1544/1993 și art.82
alin.(2) din Legea nr.300/2017, reclamantul a invocat că în pofida acestor
circumstanțe, în ordinul ANP nr. 138 din 18.10.2021, s-a indicat că raporturile de
serviciu ale lui Serghei Demcenco au fost încetate prin demisionare.
Reieșind din formularea temeiului de încetare a raporturilor de muncă, se
atestă că Serghei Demcenco a încetat activitatea în temeiul art.82 alin.(1) din Legea
nr.300/2017. Deși prevederile art.82 alin.(1) al Legii nr.300/2017, reglementează
desfacerea raporturilor de muncă la cererea salariatului, spre deosebire de alin.(2) al
aceluiași articol, acestea se aplică în situațiile în care salariatul nu a împlinit
vechimea în serviciu ce acordă dreptul la pensie.
În aceste circumstanțe, prin reținerea prevederilor art.82 alin.(1) al Legii
nr.300/2017, la încetarea raporturilor de muncă, se îngrădește dreptul său de a
pretinde fie la stabilirea pensiei, fie la recalcularea pensiei existente.
Reclamantul consideră că în contextul în care a indicat expres prevederile
legale aplicabile în cazul demisionăriisale, angajatorul abuziv a aplicat dreptul
discreționar, or, în temeiul art.137 alin.(1) al Codului administrativ, în exercitarea
dreptului discreționar atribuit, autoritățile publice trebuie să acționeze cu bună-
credință în limitele legal stabilite si cu respectarea scopului pentru care le-a fost
atribuit dreptul.
La fel, atrage atenția că în temeiul art. 16 al Codului administrativ,
exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea unei activități
administrative arbitrare.
2
În acest sens, există și о practică instituțională potrivit căreia, în ordinul de
încetare a raportorilor de muncă cu funcționarii publici cu statut special care au
întrunit vechimea în muncă cu dreptul la pensie și au înaintat demisia, s-a indicat
temeiul de drept: prevederile art.82 alin.(2) al Legii nr.300/2017. Or, stările de fapt
identice în esență se tratează identic. О tratare neidentică a două stări de fapt identice
se admite numai dacă există un motiv obiectiv.
Astfel, nefiind de acord, la 26.10.2021 s-a adresat cu о cerere Ministrului
Justiției, prin care a solicitat a anula/modifica ordinul MJ nr.138 din 18.10.2021, în
partea în care s-a indicat ca temei de drept al încetării raporturilor de muncă,
prevederile art.82 alin.(1) al Legii nr.300/2017, cu emiterea unui alt act administrativ
individual prin care să fie indicat ca temei de încetare a raporturilor de serviciu prin
demisionare, prevederile art.82 alin.(2) al Legii nr.300/2017, iar la pct. 1 al ordinului
MJ nr.138 din 18.10.2021 să fie indicată sintagma „în cazul împlinirii vechimii în
serviciu ce acordă funcționarilor publici cu statut special dreptul la pensie.”
Prin răspunsul Ministerului Justiției nr. 10.3/9293 din 19.11.2021 cererea
a fost respinsă.
Solicită reclamantul Demcenco Serghei anularea ordinului Ministerului
Justiției nr.138 din 18.10.2021, în partea în care s-a indicat ca temei de drept al
încetării raporturilor de muncă a reclamantului, prevederile art.82 alin.(1) al Legii
nr.300/2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare; anularea răspunsului
Ministerului Justiției nr.10.3/9293 din 19.11.2021, prin care cererea prealabilă a fost
declarată inadmisibilă, cu obligarea pârâtului să emită actul administrativ individual
favorabil, prin care să fie indicat ca temei de încetare a raporturilor de serviciu prin
demisionare, prevederile art.82 alin.(2) al Legii nr.300/2017 cu privire la sistemul
administrației penitenciare, iar la pct.1 al ordinului nr.138 din 18.10.2021, să fie
indicată sintagma „în cazul împlinirii vechimii în serviciu ce acordă funcționarilor
publici cu statut special dreptul la pensie”.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 23 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, acțiunea înaintată de Serghei Demcenco a fost respinsă (f.d. 50).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 27 februarie 2023, în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1)
Cod administrativ (în redacția legii până la 01 septembrie 2023) Demcenco Serghei
a depus apel împotriva hotărârii din 23 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău sediul
Râșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi
decizii de admitere a acțiunii.
La data de 27 iunie 2023 Demcenco Serghei a depus motivarea apelului,
în termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ (în redacția legii până la
01 septembrie 2023), având în vedere că hotărârea motivată i-a fost notificată
reprezentantului recurentului, avocatului Mustață Eugeniu, la data de12 iunie 2023
(f.d. 61).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
3
Prin decizia din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de către Demcenco Serghei și s-a menținut hotărârea din 23 februarie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Conform alin. (1) și (2) art. 82 din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017
cu privire la sistemul administrației penitenciare: (1) Funcționarii publici cu statut
special au dreptul de a solicita, în scris, încetarea raporturilor de serviciu prin
demisionare. (2) Demisionarea survine și în cazul împlinirii vechimii în serviciu ce
acordă funcționarilor publici cu statut special dreptul la pensie.
Instanța de apel a constatat că ordinul Ministerului Justiției al RM nr.138
din 18.10.2021 „Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale lui Serghei
Demcenco”, a fost emis la cererea de demisie a reclamantului din 13.10.2021,
conform competențelor stabilite de lege, de Ministrul Justiției.
Reclamantul invocă dezacordul cu ordinul menționat, în partea în care s-a
indicat ca temei de drept al încetării raporturilor sale de muncă- prevederile art.82
alin.(1) al Legii nr.300/2017, considerând că urma să fie indicat art.82 alin.(2) al
Legii nr.300/2017, așa cum a solicitat în cererea de demisie, or, în aceste
circumstanțe consideră că prin reținerea prevederilor art.82 alin.(1) al Legii
nr.300/2017, la încetarea raporturilor de muncă se îngrădește dreptul său de a
pretinde fie la stabilirea pensiei, fie la recalcularea pensiei existente.
În acest sens, instanța de apel a apreciat mențiunile instanței de fond că,
Demcenco Serghei este deja beneficiar de pensie, așa cum declară însăși reclamantul
în acțiunea sa, fapt ce rezultă inclusiv din declarația de avere și interese pe anul 2019
a directorului adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarilor, dl Serghei
Demcenco, unde în rubrica „venitul obținut din alte surse legale”, se indică că
primește pensie CNAS, iar sursa venitului este CNA (Centrul Național
Anticorupție).
În continuare, Curtea de Apel Chișinău a menționat că conform art. 50
alin. (1) lit. b) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, nr. 1544-XII din 23 iunie
1993, pensiile se stabilesc pentru militarii care au satisfăcut serviciul prin contract,
pentru persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
precum și pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare – de la data eliberării din serviciu, dar nu mai devreme de ultima zi în
care au fost asigurați cu soldă.
Articolul 61 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor
din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, nr. 1544-XII din
23 iunie 1993, statuează expres că, recalcularea pensiilor stabilite anterior
militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se
efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de
pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda
dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă,
dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai
devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.
Pensiile stabilite persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă
(cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne, cărora li s-a prelungit
peste limita de vîrstă, stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu militar prin
4
contract sau în serviciu în organele afacerilor interne, urmează a fi recalculate după
trecerea lor în rezervă sau în retragere.
Raportând cadrul legal citat la circumstanțele speței, instanța de apel a
considerat întemeiată concluzia instanței de fond privind netemeinicia acțiunii. Or,
Serghei Demcenco era deja beneficiar de pensie, la data depunerii cererii de demisie.
Iar, dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o dată, și anume, după
eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii.
În speță, Serghei Demcenco nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor
menționate necesare și prin urmare instanțele ierarhic inferioare au concluzionat că
situația ultimului nu cade sub incidența art. 61 din Legea asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne, nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, deoarece Legea nominalizată nu prevede
stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în muncă după restabilirea la
serviciu în organele de forță.Astfel că reclamantul face o interpretare excesivă a
prevederilor art. 61 din Legea 1544/1993, favorabilă situației sale și această
concluzie rezultă din faptul că în perioada în care reclamantul și-a desfășurat
activitatea în cadrul ANP, ulterior pensionării, ultimul a primit pensia pentru
vechime în muncă și salariul pentru funcția deținută, ar acum solicită modificarea
ordinului Ministerului Justiției al RM nr.138 din 18.10.2021 „cu privire la încetarea
raporturilor de serviciu ale lui Serghei Demcenco”, în temeiul art. 82 alin. (2) al
Legii 300/2017, pentru a putea pretinde recalcularea pensiei pentru aceeași perioadă
cu includerea stagiului, care încă nu era întrunit la acel moment, sau stabilirea unei
noi pensii.
Instanța de apel a stabilit că nu este necesară modificarea ordinului
Ministerului Justiției al RM nr.138 din 18.10.2021 cu privire la încetarea raporturilor
de serviciu, pentru ca ultimul să poată beneficia ulterior, de pensie conform Legii
asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne. Or, reclamantul poate beneficia de pensie recalculată
conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993,
în coroborare cu Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de
pensie, întrucât la momentul depunerii cererii de stabilire a pensiei pentru limita de
vârstă în condiții generale, în stagiul de cotizare vor fi incluse toate perioadele
contributive, însă pentru această situație nu este nevoie de modificarea ordinului
Ministerului Justiției al RM nr.138 din 18.10.2021.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 4 octombrie 2023 Demcenco Serghei, reprezentat de avocatul Eugeniu
Musteață, a depus recurs împotriva deciziei din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, iar la 16 decembrie 2023 a prezentat motivarea recursului, solicitând
casarea deciziei instanței de a apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi
decizii de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat interpretarea eronată a legii. A indicat
aceleași argumente care au fost menționate în cererea de chemare în judecată și în
cererea de apel.
De asemenea, a invocat practica CSJ – decizia din 3ra-736/20, menționând
că în aceleași circumstanțe, în raport cu alți subiecți s-a procedat altfel și s-a indicat
5
prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 300/2017.
La data de 18 decembrie 2023 (f.d. 103) Curtea Supremă de Justiție a
notificat intimatului ministerului Justiției recursul cu informarea depunerii unei
referințe.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 245 din Codul administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța
de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a cazului în care
Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă
acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar
prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea
privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul
inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică
părților.”
Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, copia deciziei motivate a instanței de apel a fost
notificată reprezentantului recurentului, avocatului Mustață Eugeniu la data de 24
noiembrie 2023 (f.d. 93). Astfel, recursul au fost depus în termen.
Examinând admisibilitatea recursului declarate în raport cu actele cauzei,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea
acestora, din următoarele motive.
6
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă
că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate,
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de
casare, invocate în recursul depus de Demcenco Serghei, reprezentat de avocatul
Eugeniu Musteață, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau
că s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Demcenco Serghei, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață
conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în
judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 245¹ din Codul
administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie
pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare
a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel
Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea
probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
7
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de 7 drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers
c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În circumstanțele
menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de justiție ajunge la concluzia
de a declara inadmisibil recursul depus de Demcenco Serghei, reprezentat de
avocatul Eugeniu Mustață.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul
de judecată a Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de Demcenco Serghei, reprezentat de avocatul Eugeniu
Musteață, se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8