3ra-120/24 — contestarea actelor administrative

La 2 martie 2015, Plămădeală Victor, Plămădeală Vladimir, Plămădeală Vasile și Plămădeală Ion, au depus acțiune împotriva Primăriei s. Suruceni, r. Ialoveni, terț Furnei Nicolae, cu privire la anularea pct. 4 al procesului-verbal nr. 2 din 11 martie 1999 emis de Primăria s. Suruceni, r- nul Ialoveni și a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral xxxxx din 26 decembrie 2004.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că între ei și terțul Furnei Nicolae au apărut divergențe în partea ce vizează încălcarea dreptului de proprietate, și anume, prin deposedarea reclamanților de patrimoniul lor în baza deciziei Primăriei s. Suruceni, prin care s-a atribuit terțului un lot de teren spre privatizare.

Prin decizia Primăriei s. Suruceni, r-nul Ialoveni nr. 2/2 din 11 martie 1999, lui Furnei Nicolae i-a fost repartizat în proprietate privată teren pentru construcție, cu suprafața de 0,2264 ha, care ulterior a fost trecut în registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr. 1104 din 13 martie 2004, atribuindu-i-se nr. cadastral xxxxx, în același timp fiind transmis cu drept de proprietate și bunul imobil – casa de locuit individuală, situată pe terenul cu suprafața de 168 m.p., fapt confirmat prin pașaportul tehnic al casei de locuit individuale cu nr. cadastral xxxxx.

Aceste imobile, au fost obținute de Furnei Nicolae în baza contractului de vânzare-cumpărare, transmitere a locuinței în proprietate privată în urma privatizării.

Reclamanții au menționat că o porțiune din imobilul transmis cu drept de proprietate lui Furnei Nicolae cu nr. cadastral xxxxx situat în s. Suruceni, r-nul Ialoveni, cu suprafața de 38,5 m.p. a rămas la balanța ÎSC ,,Sil-Răzeni”

La 17 martie 2014, Primăria s. Suruceni a eliberat adeverință, prin care a comunicat că, lui Plămădeală Victor i-a fost repartizat spațiu de locuit în imobilul ce aparține ÎSC ,,Stil Răzeni” în s. Suruceni, r-nul Ialoveni cu drept 1 de trai împreună cu familia sa. Adeverința a fost eliberată în baza Registrului de evidență a gospodăriilor populației nr. 13 cont personal 1215.

Conform certificatului de arhivă nr. 21/695 din 17 mai 2014, i-a fost comunicat că, în urma verificării dosarelor Fondului 43 - Primăria s. Suruceni, nu s-a găsit decizia nr. 2/2 din 11 martie 1999, însă de Primăria s. Suruceni, r-nul Ialoveni a fost întocmit procesul-verbal nr. 2 din 11 martie 1999, iar la poziția pct. 4 s-a decis, aprobarea cererii lui Furnei Nicolae de privatizare a lotului de pe lângă casa privatizată.

Reclamanții au relatat că, la data de 9 septembrie 2014 s-au adresat Primăriei s. Suruceni cu petiție, prin care au informat autoritatea publică locală că, în baza răspunsului IP Ialoveni nr. 11179 din 02 septembrie 2014 au luat cunoștință cu conținutul procesului-verbal nr. 2 din 11 martie 1999, iar pct. 4 îi lezează drepturile reclamanților, ca locatari ai bunului imobil aflat pe lotul respectiv, fapt pentru care au solicitat anularea pct. 4 al procesului- verbal și furnizarea informației cu privire la modul de înstrăinare a terenului cu nr. cadastral xxxxx, inclusiv actele prin care au fost stabilite hotarele la cererea lui Furnei Nicolae.

Prin răspunsul Primăriei s. Suruceni nr. 160, recepționat la 1 octombrie 2014 au fost informați că, solicitarea respectivă nu ține de competența primarului localității, iar petiția va fi inclusă în ordinea de zi a următoarei ședințe a Consiliului s. Suruceni.

Prin decizia nr. 7/4 din 12 decembrie 2014 a Consiliului s. Suruceni, r-nul Ialoveni ,,Cu privire la cererea lui Plămădeală Victor”, în temeiul art. 14 alin. (2) lit. d) al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006, s-a decis de a respinge cererea cu privire la abrogarea pct. 4 al deciziei Primăriei s. Suruceni nr. 2/2 din 11 martie 1999, din motiv că nu este posibil de apreciat dacă a fost adoptată corect sau incorect decizia. S-a recomandat lui Plămădeală Victor să se adreseze în instanța de judecată.

Reclamanții consideră că prin pct. 4 al procesului-verbal nr. 2/2 din 11 martie 1999 și titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. xxxxx din 26 octombrie 2004, le-au fost lezate drepturile cu privire la folosirea proprietății private ce le aparține, or, acestea contravin art. 46 alin. (1) din Constituție, art. 316 alin. (2) Cod civil și art. 1 Protocol 1 CEDO.

Au invocat că, la 20 ianuarie 2015 a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată încheiat între Consiliul, r-nul Ialoveni în calitate de vânzător și Plămădeală Victor, Plămădeală Vasile, Plămădeală Vladimir și Plămădeală Ion, în calitate de cumpărători, prin care vânzătorul a vândut, iar cumpărătorii au 2 procurat încăperea locativă nr. 002 situată în s. Suruceni, r-nul Ialoveni, cu suprafața de 28,50 m.p., compusă din două odăi cu nr. cadastral xxxxx.

Reclamanții au relatat că, pun la îndoială faptul că, procesul – verbal nr. 2 din 11 martie 1999 a ședinței Primăriei s. Suruceni reprezintă în sine decizia nr. 2/2 din 11 martie 1999, prin care lui Furnei Nicolae i-a fost repartizat în proprietate privată terenul pentru construcție cu suprafața de 0,2264 ha.

La 5 februarie 2019, Vasile Plămădeală a depus o cerere privind înlocuirea părții cu succesorul în drepturi, și anume, înlocuirea defunctului Victor Plămădeală, decedat la 9 septembrie 2017, cu succesorul lui în drepturi procedurale, Vasile Plămădeală, în baza acordului de partajare a averii succesorale între succesori, anexat la cerere, datat cu 25 septembrie 2018.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 5 februarie 2019 a fost dispusă succesiunea în drepturile procesuale.

Prin încheierea din 13 mai 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-a declinat competența de la examinarea cauzei și cauza a fost redistribuită judecătorului specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ.

Prin încheierea din 5 februarie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, a fost respinsă cererea avocatului Chirilenco Svetlana, care acționează în interesele terțului, Furnei Nicolae, cu privire la invocarea excepției de tardivitate.

La 20 august 2020, reprezentantul Primăriei s. Suruceni, avocatul Frecauțan Marina, a depus cerere prin care a solicitat în temeiul art. 207 alin. (2) lit. g) și lit. d) Cod administrativ, declararea inadmisibilității acțiunii.

Prin încheierea din 28 octombrie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-a declinat competența de la examinarea cauzei și cauza a fost remisă președintelui Judecătoriei Hîncești pentru redistribuirea prin intermediul PIGD, judecătorului specializat în materie de contencios administrativ, pentru examinare.

Prin încheierea din 2 februarie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, în temeiul art. 207 alin. (1), (2) lit. g) și 230 ale Codului administrativ, acțiunea a fost declarată inadmisibilă. 3

Prin decizia din 22 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul declarat de Plămădeală Vladimir, Plămădeală Vasile și Plămădeală Ion și s-a anulat încheierea din 2 februarie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, fiind emisă cu respectarea principiilor procesului echitabil, a normelor de drept aplicabile și a materialului probator administrat în cauză.

A reținut că unul dintre principalele argumente invocate de apelanți a fost pretinsa încălcare a dreptului lor de proprietate prin atribuirea terenului în litigiu lui Nicolae Furnei. Cu toate acestea, instanța a constatat că acest argument nu poate fi reținut, întrucât apelanții nu aveau un drept de proprietate asupra terenului la momentul adoptării deciziei administrative contestate. Procesul-verbal nr. 2 din 11 martie 1999, prin care s-a aprobat cererea de privatizare a lotului de teren, a fost emis cu mult timp înainte ca 4 apelanții să devină proprietari ai imobilului situat pe acel teren, dreptul acestora fiind dobândit abia în 2015, prin contract de vânzare-cumpărare. În aceste condiții, apelanții nu pot invoca o atingere adusă unui drept pe care nu îl dețineau la momentul emiterii actului administrativ contestat.

Mai mult, instanța de apel a reținut că atribuirea terenului s-a realizat în conformitate cu prevederile Codului funciar și ale Legii administrației publice locale, iar decizia nr. 2/2 din 11 martie 1999 a fost adoptată de autoritatea competentă, în limitele atribuțiilor sale legale. Conform art. 10 și 11 din Codul funciar, autoritățile administrației publice locale sunt competente să atribuie terenuri în proprietate privată, să autentifice drepturile deținătorilor de terenuri și să elibereze titluri de proprietate. În această ordine de idei, instanța a reținut că titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, emis în favoarea lui Nicolae Furnei la data de 26 decembrie 2004, reprezintă un act administrativ legal, emis în conformitate cu dispozițiile în vigoare la acel moment.

Un alt aspect reținut de instanța de apel a fost buna-credință a terțului Nicolae Furnei în dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului. Instanța a constatat că acesta a obținut terenul printr-o procedură legală, iar buna-credință este prezumată până la proba contrară, în conformitate cu principiile dreptului civil. În lipsa unor probe concludente care să ateste că acest drept a fost dobândit în mod fraudulos, nu există temei pentru anularea actelor administrative contestate. De asemenea, potrivit art. 320 alin. (2) din Codul civil, dreptul de proprietate poate fi dobândit prin acte juridice, iar în acest caz, titlul de autentificare constituie un act juridic valabil, care conferă drept de proprietate asupra terenului. Întrucât terenul a intrat în circuitul civil și a fost dobândit cu bună-credință, apelanții nu pot solicita anularea dreptului dobândit de terț în baza unui act administrativ legal.

Referitor la raportul de expertiză extrajudiciară nr. 098 din 21 iunie 2022, invocat de apelanți pentru a susține că punctul 4 din procesul-verbal din 1999 ar fi fost adăugat ulterior, instanța de apel a reținut că acest raport nu are forță probatorie obligatorie și nu poate constitui o dovadă suficientă pentru invalidarea actului administrativ contestat.

S-a menționat că instanța de apel a aplicat greșit normele legale incidente în speță, reținând în mod eronat că actele prin care Nicolae Furnei a devenit proprietar al terenului sunt valabile, deși acestea sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 328 alin. (1) și (2) din Cod civil.

Potrivit art. 328 din Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție, de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată este obligată să constate nulitatea absolută din oficiu, după ce a ascultat opiniile părților.

În acest sens, subliniază că actul administrativ care a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate de către Nicolae Furnei este viciat de un fals, respectiv procesul-verbal nr. 2 din 11 martie 1999 a fost modificat ulterior prin adăugarea unor dispoziții care nu existau în forma inițială. Această situație impune constatarea nulității absolute a actelor prin care Nicolae Furnei a devenit proprietarul terenului, întrucât acestea se bazează pe un act administrativ viciat.

Invocă o contradicție în argumentele reținute de instanța de apel. Pe de o parte, instanța de apel a reținut că Primăria Suruceni avea competența de a emite decizia de atribuire a terenului, în conformitate cu prevederile art. 11 din Codul funciar, care permite autorităților administrației publice locale să atribuie cetățenilor terenuri fără plată. Pe de altă parte, instanța nu a analizat faptul că, dacă decizia de atribuire nu era falsificată, Nicolae Furnei nu ar fi putut obține 88% din teren, întrucât această suprafață depășește limita maximă prevăzută de lege.

Conform art. 11 din Cod funciar, suprafața maximă care poate fi atribuită în proprietate este de: 0,04 – 0,07 hectare în orașe și până la 0,12 hectare în localități rurale.

În speță, Nicolae Furnei a dobândit o suprafață de teren de două ori mai mare decât limita legală, aspect ignorat de instanța de apel. Această 6 neconcordanță afectează legalitatea deciziei administrative, iar instanța de apel a omis să examineze acest aspect esențial.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că: (1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor art. 2451 din Codul administrativ reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. 8

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de 9 drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de avocatul Aurelia Bagrin în numele și interesele lui Vasile Plămădeală, Vladimir Plămădeală și Ion Plămădeală. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 10