3ra-621/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ
3ra-621/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Vasile Moșnoi și
Silvia Moșnoi, reprezentați de avocatul Olga Burea,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi împotriva Consiliului
mun. Chișinău, Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare
și Primarului General al mun. Chișinău, terț Constantin Hîncu cu privire la
contestarea actelor administrative,
împotriva deciziei din 28 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-621/24
NR. PIGD 2-21135072-01-3ra-15072024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, jud.: V. Ciumac
Curtea de Apel Chișinău, jud.: V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
10 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi, reprezentați de avocatul Olga Burea,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 13 septembrie 2021 Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi, reprezentați
de avocații Olga Burea și Domnița Pagoni, au depus cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, Direcției Generale
Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare și Primarului General al
mun. Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au relatat că,
dețin dreptul de proprietate asupra bunului imobil cu nr. cadastral
XXXXXX, situat în mun. XXXXXX sect. XXXXXX str. XXXXXX
(str. XXXXXX).
Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, dreptul de
proprietate a fost dobândit în temeiul Contractului de vânzare-cumpărare
nr. 4280 din 23 decembrie 2002 (13857-b/02-1).
Prin decizia Consiliului mun. Chișinău cu nr. 36/27-36 din
09 decembrie 2005 „Cu privire la permiterea amenajării unui lot de pământ
din str. XXXXXX Dlui Vasile Moșnoi”, s-a permis Dlui Vasile Moșnoi,
amenajarea lotului de pământ cu S - 246 m2, adiacent lotului de pământ aflat
în proprietate din str. XXXXXX, conform planului anexat.
În context, reclamanții au punctat că conform pct. 2.1 din decizia
nominalizată, beneficiarul s-a obligat să folosească lotul de pământ conform
destinației. Iar din anexa la decizie, rezultă permisiunea pentru amenajarea
terenului, în sectorul XXXXXX str. XXXXXX.
Astfel, mai bine de 16 ani posedă terenul adiacent terenului aferent al
casei de locuit - proprietate privată.
La 03 septembrie 2021, au recepționat Actul de constatare pe teren
nr. 134/2021 din 10 august 2021, Scrisoarea Consiliului mun. Chișinău
nr. 01/1-07-2501 din 17 august 2021, decizia Consiliului mun. Chișinău
nr. 7/14-6 din 27 iulie 2021 „Cu privire la adjudecarea la licitație funciară,
prin vânzarea-cumpărarea unui lot de pământ din str. XXXXXX”, din care
rezultă că, prin Actul de constatare nr. 134/2021 din 10 august 2021, s-a
propus demolarea construcției edificate neautorizat și tragerea la răspundere
1
a persoanelor vinovate, cu eliberarea terenului ocupat abuziv și aducerea lui
în stare bună pentru folosință.
Iar, prin decizia nr. 7/14-6 din 27 iulie 2021, s-a modificat Planul
cadastral al terenului proprietate publică municipală din domeniul privat,
modul de folosință pentru construcție, cu nr. cadastral XXXXXX și cu
suprafața de 0,0354 ha din str. XXXXXX, conform planului-anexă, prin
actualizarea hotarelor comune cu terenurile proprietate publică municipală
din domeniul public cu nr. cadastrale: XXXXXX și XXXXXX; Acceptarea
spre adjudecare la licitație funciară, prin vânzarea-cumpărarea lotului de
pământ cu suprafața actualizată de 0,0354 ha din str. XXXXXX, specificat
în pct. 12 din prezenta decizie, pentru construcție, compatibil cu zona ”R2”
(locativ individuală), conform planului anexă. Prețul inițial de adjudecare a
lotului de pământ va fi stabilit de Comisia pentru organizarea și desfășurarea
licitațiilor funciare cu strigare, reieșind din valoarea de piață determinată
conform raportului de evaluare, dar nu mai mic decât prețul de 1300000 de
lei; Organizatorul licitațiilor funciare va da publicității comunicatul
informativ privind desfășurarea licitației funciare și va informa populația
asupra condițiilor de desfășurare a acesteia, după înregistrarea terenului și
obținerea avizelor serviciilor desfășurate; Direcția Generală Arhitectură,
Urbanism și Relații Funciare va asigura perfectarea documentației cadastrale
pentru modificarea planului cadastral al terenurilor; Serviciul cadastral
teritorial Chișinău va opera modificările în Registrul bunurilor imobile, în
baza planului bunului imobil pentru terenurile proprietate publică
municipală cu nr. cadastrale: XXXXXX, XXXXXX și XXXXXX.
Adjudecatarul va suporta pe cheltuiala sa costul de conectare la rețelele
inginerești; Prezenta decizie poate fi contestată cu cerere de chemare în
judecată depusă la Judecătoria Chișinău (sediul Râșcani), în termen de 30 de
zile de la comunicare, în corespundere cu prevederile Codului administrativ.
Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi, reprezentați de avocații Olga Burea
și Domnița Pagoni reiterând, au relevat că sânt coproprietari ai bunului
imobil, amplasat în mun. XXXXXX sect. XXXXXX str. XXXXXX
(anterior denumită str. XXXXXX) cu nr. cadastral XXXXXX și suprafața de
0,05 ha. Astfel, prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 36/27-36 din
09 decembrie 2005 „Cu privire la permiterea amenajării unui lot de pământ
din str. XXXXXX Dlui Vasile Moșnoi”, s-a permis Dlui Vasile Moșnoi,
amenajarea lotului de pământ cu S - 246 m2, adiacent lotului de pământ aflat
în proprietatea din str. XXXXXX, conform planului anexat, iar conform
pct. 2.1 din decizie, beneficiarul a fost obligat să folosească lotul de pământ
conform destinației. Respectiv, în temeiul deciziei enunțate supra, valabilă
la data depunerii prezentei cereri, rezultă că până în prezent, posedă și
folosesc legal lotul de pământ cu suprafața de 246 m2, începând cu anul 2005,
acesta fiind utilizat în calitate de grădină, așa cum prevede art. 38 din Codul
funciar.
2
Prin urmare, în opinia lor, actul de constatare din 10 august 2021, este
lovit de nulitate, conform prevederilor art. 141 alin. (1) din Codul
administrativ, or, înscrisul atestă că, terenul a fost ocupat ilegal, pe când
terenul dat a fost obținut în folosință legal, fapt confirmat prin decizia
Consiliului mun. Chișinău din 09 decembrie 2005.
Mai mult, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, terenul
cu nr. cadastral XXXXXX, este proprietatea lor, în temeiul actului de
vânzare-cumpărare nr. 4280 din 23 decembrie 2002. Timp de 16 ani posedă
și folosesc terenul aferent casei cu suprafața de 246 m2, posesia fiind
exercitată cu bună-credință, îndreptățită legal de a poseda acest bun și
neîntrerupt, fiind utilizat în calitate de grădină, așa cum prevede art. 38 din
Codul funciar.
Subsecvent, reclamanții au invocat că în Regulamentul Direcției
Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului
mun. Chișinău, nu se regăsește procedura de întocmire a Actelor de
constatare pe teren, însă ținând cont de principiile aplicabile contenciosului
administrativ - legalitatea, egalitatea de tratament, buna-credință,
imparțialitatea, reprezentantul Direcției Generale Arhitectură Urbanism și
Relații Funciare, în procesul de întocmire a Actului de constatare, urma cel
puțin să notifice persoanele vizate în act despre inițierea acestei proceduri.
La caz, reprezentantul Direcției - Vasile Ungureanu, elementar nu s-a
documentat în procesul de întocmire a actului sub aspectul posesiei lor legale
în baza deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 36/27-36 din
09 decembrie 2005.
De altfel, reclamanții au opinat că, actul administrativ urmează a fi
anulat, deoarece potrivit datelor conținute în Registrul bunurilor imobile,
terenul cu nr. cadastral XXXXXX nu figurează cu statut de bun - proprietate
municipală. Din datele conținute în Registru, rezultă că, nu există bun imobil
cu astfel de nr. cadastral, iar pe cale de consecință, nu a putut fi identificat
nici proprietarul bunului. Or, prin prisma prevederilor art. 2 al Legii
cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, teren este o
parte din teritoriu, având hotare închise, a cărei suprafață, al cărei
amplasament și ale cărei caracteristici sânt reflectate în cadastrul bunurilor
imobile. Lotul de pământ cu S - 246 m2 adiacent lotului de pământ aflat în
proprietatea lor, identificat ca lot cu nr. cadastral XXXXXX este posedat și
folosit de ei în temeiul deciziei Consiliului mun. Chișinău din 2005, în
calitate de grădină. Terenul dat este amplasat în aliniamentul liniilor roșii ale
străzii, iar terenurile delimitate de liniile roșii ale străzilor, reprezintă bunuri
din domeniul public de interes local, care conform Legii nr. 436 din
28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, sânt inalienabile,
imprescriptibile și insesizabile, respectiv nu pot fi suspuse vânzării-
cumpărării. Terenul vizat, se află pe suprafața versantului abrupt, predispus
la alunecări de teren și este demarcat în zona nefavorabilă pentru construcții.
3
Construcția pe lotul dat poate provoca apariția alunecărilor de teren, fapt
constatat prin datele investigațiilor din arhiva Geo al DAU.
Complementar, invocând dispozițiile art.14, 74, 77 ale Legii nr. 436
din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, art. 21 al Legii
nr.29 din 05 aprilie 2018 privind delimitarea proprietății publice, art. 2 al
Legii nr.1543 din 25 februarie 1998 cadastrului bunurilor imobile, art. 2, 7,
9, 14, 19, 20 și 21 ale Legii nr. 354 din 28 octombrie 2004 cu privire la
formarea bunurilor imobile, art. 487, 488, 491, 492, 635 din Codul civil,
reclamanții au relevat că, terenul cu nr. cadastral XXXXXX din
str. XXXXXX, nu poate fi modificat, prin actualizarea hotarelor comune cu
terenurile proprietate publică municipale din domeniul public cu
nr. cadastrale XXXXXX și XXXXXX și nici acceptat spre adjudecare la
licitație funciară prin vânzarea-cumpărarea lotului de pământ cu suprafața
actualizată de 0,0354 ha din str. XXXXXX, pentru construcție, compatibil
cu zona ”R2” (locativ individuală), deoarece, nu au fost respectate
prevederile legale referitoare la formarea bunurilor imobile, bunul scos la
licitație neconstituind teren în sensul Legii cadastrului bunurilor imobile,
acesta fiind grevat cu dreptul de uz, instituit în folosul lor.
În continuare, reclamanții au menționat că, anterior, dând dovadă de
interes asupra terenului aferent celui deținut în proprietate cu nr. cadastral
XXXXXX, au depus cerere către Primăria mun. Chișinău, prin care au
solicitat repartizarea terenului în proprietate, aferent celui deținut în
proprietatea privată, însă au fost refuzați, deoarece terenul solicitat este
amplasat în aliniamentul liniilor roșii ale străzii ce urmează a fi trasată
conform documentației de urbanism a cartierului, iar terenurile delimitate de
liniile roșii ale străzilor, reprezintă bunuri din domeniul public de interes
local, care conform Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind
administrația publică locală, sânt inalienabile, imprescriptibile și
insesizabile, respectiv nu pot fi suspuse vânzării cumpărării.
Suplimentar, reclamanții au indicat că pârâții actualizând hotarele
terenurilor proprietate municipală cu nr. cadastrale XXXXXX și XXXXXX,
și-au extins hotarele pe o porțiune din terenul cu nr. cadastral XXXXXX,
care este utilizat ca drum de acces pentru 7 terenuri pe care sânt amplasate
case de locuit.
Astfel, ținând cont de cele enunțate, reclamanții au opinat că decizia
contestată este lovită de nulitate și urmează a fi anulată în totalitate. Or, prin
acțiunile pârâților, se încalcă dreptul lor la dobândirea și exercitarea posesiei
bunului imobil, tulburând posesia contrar normelor legale.
De altfel, făcând trimitere la dispozițiile art. 10, 11, 17, 29 și 206 din
Codul administrativ, art. 53 din Constituția Republicii Moldova, reclamanții
au conchis că dispunerea de către Primăria mun. Chișinău și Consiliul
mun. Chișinău asupra lotului de teren aferent celui deținut în proprietate
privată, în temeiul încălcărilor reiterate mai sus, constituie un viciu deosebit
4
de grav, care atrage nulitatea actului administrativ. Acesta este contrar legii
și abuziv.
În final, având în vedere cele enunțate, Vasile Moșnoi și Silvia
Moșnoi, reprezentați de avocații Olga Burea și Domnița Pagoni au solicitat
anularea Actului de constatare pe teren nr. 134/2021 din 10 august 2021, prin
care s-a constatat ocuparea ilegală a lotului de pământ cu nr. cadastral
XXXXXX cu suprafața de 0,0287 ha din str. XXXXXX, mun. XXXXXX și
îngrădirea cu gard neautorizat, cu demolarea construcției edificate, ca fiind
emis contrar legii; anularea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 7/14-6 din
27 iulie 2021 „Cu privire la adjudecarea la licitație funciară prin vânzarea-
cumpărarea a unui lot de pământ din str. XXXXXX”, ca fiind ilegală.
La 08 septembrie 2022, Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi, reprezentați
de avocații Olga Burea și Domnița Pagoni au depus cerere de majorare și
completare a cerințelor, prin care au suplimentat cercul subiecților
procesuali, cu pârâtul Constantin Hîncu, solicitând suplimentar anularea
procesului-verbal nr. 7 din 22 decembrie 2021 privind rezultatele
negocierilor la licitația funciară cu strigare prin vânzarea-cumpărarea
terenului din intravilanul mun. Chișinău și anularea contractului de
vânzare-cumpărare nr. 1-311 din 03 martie 2022 a terenului adjudecat la
licitație, încheiat între Primăria mun. Chișinău și Constantin Hîncu
(f.d.152-156, Vol.I).
Reclamanții au menționat că, le-a devenit cunoscut faptul că, Primăria
mun. Chișinău la 22 decembrie 2021 a desfășurat licitația funciară cu strigare
privind vânzarea-cumpărarea terenurilor din intravilanul mun. Chișinău, la
care au fost expuse 20 loturi de pământ pentru diverse destinații: ansambluri
rezidențiale, obiective comerciale, construcții locativ-individuale sau pentru
deservirea obiectului existent (pentru deținătorii de terenuri adiacente).
Printre loturile expuse, a fost licitat și lotul cu nr. cadastral XXXXXX, situat
în mun. XXXXXX, str. XXXXXX, conform deciziei Consiliului
mun. Chișinău nr. 7/14-6 din 27 iulie 2021, care constituie obiectul litigiului
în speță.
Deoarece au solicitat anularea actului administrativ principal, decizia
Consiliului mun. Chișinău nr. 7/14-6 din 27 iulie 2021 „Cu privire la
adjudecarea la licitație funciară, prin vânzarea-cumpărarea unui lot de
pământ din str. XXXXXX”, ca fiind ilegală, în opinia lor, procesul-verbal
nr. 7 din 22 decembrie 2021 privind rezultatele negocierilor la licitația
funciară cu strigare privind vânzarea-cumpărarea terenului din intravilanul
mun. Chișinău și contractul de vânzare-cumpărare a terenului adjudecat la
licitație, încheiat între Primăria mun. Chișinău și Constantin Hîncu nr. 1-311
din 03 martie 2022, sânt subsecvente actului principal și urmează a fi anulate.
Prin încheierea protocolară din 03 noiembrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, Constantin Hâncu s-a atras în proces în calitate de
terț (f.d.188, Vo.I).
5
Prin încheierea din 03 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ,
înaintată de Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi, în partea pretențiilor formulate
în privința lui Constantin Hîncu (f.d.177-178, Vol.I).
Prin hotărârea din 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ
înaintată de Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi împotriva Consiliului
mun. Chișinău, Direcției Generale, Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare
și Primarului General al mun. Chișinău, terț Constantin Hîncu cu privire la
contestarea actelor administrative.
S-a încasat din contul lui Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi în beneficiul
lui Constantin Hîncu, suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență
juridică, în rest cerința terțului s-a respins (f.d.190, 199-208, Vol.I).
La 11 noiembrie 2022, în termenul prevăzut de art. 232 din Codul
administrativ, Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi, reprezentați de avocatul Olga
Burea au depus apel, iar la 19 aprilie 2023 au prezentat motivarea apelului
împotriva hotărârii din 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii de admitere
integrală a acțiunii înaintate (f.d.194-196, 217-224, Vol.I).
La 02 decembrie 2022, în termenul prevăzut de art. 232 din Codul
administrativ, Constantin Hîncu, reprezentat de avocatul Veaceslav Popa a
depus apel, iar la 05 mai 2023 a prezentat motivarea apelului împotriva
hotărârii din 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
solicitând casarea parțială a acesteia și emiterea unei noi decizii în partea
casată privind admiterea integrală a pretențiilor terțului de încasare a
cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10000 de lei, precum și a
cheltuielilor suportate la examinarea prezentei cauzei în ordine de apel
(f.d.198, 249-251, Vol.I).
Prin decizia din 28 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins
apelurile depuse de Vasile Moșnoi, Silvia Moșnoi și Constantin Hîncu
împotriva hotărârii din 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani (f.d.28-54).
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că în
corespundere cu prevederile art. 20-21, 42, 101 din Codul funciar,
documentele ce confirmă drepturile deținătorilor de teren sânt: titlul de
autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat de autoritățile
administrației publice locale în cazul atribuirii de către acestea a terenurilor
proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale sau de către Agenția
Proprietății Publice în cazul atribuirii de către stat a terenurilor proprietate
publică a statului, certificatul de moștenire, contractul de vânzare-
cumpărare, contractul de donație, contractul de schimb, contractul de arendă
și altele. Forma titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren se
stabilește de Guvern. Drepturile de proprietate și alte drepturi patrimoniale
6
asupra terenului se înregistrează în conformitate cu legislația. Deținătorii de
terenuri nu au dreptul la folosința lor, inclusiv în condiții de arendă, până
când primăria, în cazul atribuirii de către aceasta a terenurilor proprietate
publică a unităților administrativ-teritoriale, sau Agenția Proprietății Publice,
în cazul atribuirii de către stat a terenurilor proprietate publică a statului, nu
va stabili hotarele terenurilor în natură (pe loc). Terenurile din intravilan se
află în administrarea autorităților administrației publice locale, iar din
municipii - în proprietate municipală. Terenurile ocupate fără autorizație se
restituie deținătorilor legitimi, fără ca ei să repare cheltuielile făcute în timpul
folosirii nelegitime a terenurilor. Aducerea terenurilor în stare bună pentru
folosință, inclusiv demolarea construcțiilor se face pe seama întreprinderilor,
instituțiilor, organizațiilor și a cetățenilor care le-au ocupat fără autorizație.
Restituirea terenului ocupat fără autorizație se face în baza hotărârii
organelor de resort.
Subsecvent, invocând dispozițiile art.1 alin.(6) din Legea nr.523 din
16 iulie 1999 cu privire la proprietatea publică a unităților administrativ-
teritoriale, art. 6 alin. (3) lit. b)-d), art.9 alin.(1) și (2) lit. h), art. 77 din Legea
nr.121 din 04 mai 2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății
publice, art.14 alin.(1) și (2) lit.b) și c), art. 19 alin.(4) din Legea privind
administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, art.20 alin. (1)
și art. 21 alin. (1) din Legea privind delimitarea proprietății publice nr. 29
din 05 aprilie 2018, și reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a notat
că potrivit deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.4/15 din 13 mai 2014
„Despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul
XXXXXX”, terenul în litigiu, aparține patrimoniului municipal, Consiliul
mun. Chișinău în calitate de proprietar permițând, temporar, reclamantului
Vasile Moșnoi, amenajarea terenului din str. XXXXXX, adiacent proprietății
ultimului, în acest sens fiind emisă decizia nr. 36/27-36 din
09 decembrie 2005).
Calitatea de proprietar/gestionar/administrator al terenului enunțat
supra, ce aparține Consiliului mun. Chișinău este incontestabilă, decizia
Consiliului mun. Chișinău nr.4/15 din 13 mai 2014 fiind în vigoare, generând
în continuare efecte juridice, această circumstanță ne fiind contestată de către
reclamanți.
În context, instanța de apel a relevat că decizia Consiliului
mun. Chișinău nr. 36/27-36 din 09 decembrie 2005 „Cu privire la permiterea
amenajării unui lot de pământ din str. XXXXXX dlui Vasile Moșnoi”, a fost
acceptată de către proprietar sub condiția indicată la pct. 2 a deciziei
specificate supra, terenul cu nr. cadastral XXXXXX urmând a fi eliberat la
indicația Primăriei mun. Chișinău, ultima în calitate de proprietar al
imobilului în cauză, fiind în drept să dispună inclusiv scoaterea la licitație a
terenului. Astfel, posesia îndelungată a terenului de către Vasile și Silvia
Moșnoi, nu presupune neapărat obligația autorităților publice locale de a
transmite în proprietate/ posesie/ gestiune, terenul ce aparține cu drept de
7
proprietate, Consiliul mun. Chișinău, fiind în drept de a decide soarta
terenului său, după discreția sa decizională. Or, art.19 alin. (4) și art.77
alin.(2) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația
publică locală și corespunzător, art. 6 din Legea nr. 136 din 17 iunie 2016
privind statutul mun. Chișinău, statuează expres competențele și limitele
împuternicirilor Consiliului mun. Chișinău în privința administrării
patrimoniului public al mun. Chișinău, autoritatea publică pârâtă
exercitându-și dreptul discreționar în conformitate cu unele ilegalități în
acest sens.
Complementar, având în vedere decizia Consiliului mun. Chișinău
nr.36/27-36 din 09 decembrie 2005, instanța ierarhic inferioară a reiterat că,
terenul în cauză a fost transmis în folosință provizorie, până la valorificarea
acestuia după destinație, pentru amenajare, cu condiția folosirii conform
destinației, fără drept de a construi orice tip de construcții.
Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind justă concluzia primei
instanțe, potrivit căreia, decizia Consiliului mun.Chișinău nr.36/27-36 din
09 decembrie 2005 a căzut în desuetudine odată cu scoaterea la licitație și
înstrăinarea terenului către Constantin Hîncu, or, art. 214 alin. (1) din Codul
civil (în vigoare la data aprobării deciziei nr.36/27-36), prevedea expres că,
actul juridic ce are ca obiect bunuri imobile, urmează să fie înregistrat în
modul stabilit prin lege, iar potrivit art.464 al Codului civil, prevederile
referitoare la bunurile imobile și mobile se aplică în modul corespunzător și
drepturilor reale asupra acestor bunuri.
De altfel, relevând dispozițiile art.510 alin. (2) din Codul civil (art.321
alin. (2) în redacția de până la 01 martie 2019), instanța de apel a subliniat
că, pentru a produce efecte juridice, decizia Consiliului mun. Chișinău
nr. 36/27-36 din 09 decembrie 2005 urma a fi înregistrată în Registrul
bunurilor imobile. Însă, la caz, reclamanții/apelanți nu au întrunit această
condiție și nu au prezentat probe, care ar atesta încheierea altor raporturi
juridice cu Consiliul mun. Chișinău în privința acestui teren, decât decizia
nr. 36/27-36 din 09 decembrie 2005, care urma a fi înregistrată în Registrul
bunurilor imobile, iar faptul că, anterior, ultimii ar fi solicitat Consiliului
mun. Chișinău transmiterea în proprietate privată a terenului în litigiu, este
irelevant și nu constituie temei de anulare a actelor administrative contestate,
or, tot reclamanții/apelanți au invocat că cererea respectivă a fost respinsă,
iar probe că ultimii ar fi contestat refuzul, la actele cauzei nu se regăsesc.
Pe cale de consecință, având în vedere lipsa altor acte
juridice/administrative, cu excepția deciziei Consiliului mun. Chișinău
nr. 36/27-36 din 09 decembrie 2005, din momentul intrării în vigoare a
Codului civil modernizat, instanțele ierarhic inferioare au menționat că,
raportului juridic litigios îi sânt aplicabile prevederile art. 489 lit. a), care
indică expres că, posesia încetează prin înstrăinarea bunului.
8
Subsidiar, instanța de apel a notat că, chiar dacă s-ar face abstracție de
neîndeplinirea de către reclamanții/apelanți a condiției de înregistrare a
deciziei nr. 36/27-36 din 09 decembrie 2005 în Registrul bunurilor imobile,
aceasta din urmă nu produce anumite efecte juridice, inclusiv din cauza
valorificării terenului de către proprietarul de jure al acestuia, prin
dispunerea înstrăinării la licitație, motiv pentru care a apreciat critic
alegațiile reclamanților/apelanți cu referire la încălcarea dreptului de uz
asupra bunului imobil, prin prisma art. 635 alin. (3) și (4) din Codul civil.
Consecvent, reieșind din conținutul deciziei Consiliului
mun. Chișinău nr. 36/27-36 din 09 decembrie 2005, instanța de apel a
precizat că, Consiliul mun. Chișinău a limitat dreptul de posesie al
reclamanților/apelanți asupra bunului imobil, acesta fiindu-le acordat doar
până la valorificarea terenului, după destinație, fiind totodată impusă
condiția folosirii terenului, conform destinației și interzise orice tip de
construcții pe acest teren. Însă, contrar interdicției de a edifica construcții pe
terenul transmis în posesie și folosință reclamanților/apelanți, ultimii au
împrejmuit terenul cu gard, fără a dispune în acest sens de acordul
proprietarului, iar în atare circumstanțe, sânt relevante prevederile art.487
din Codul civil, care indică expres că, este considerat posesor de bună-
credință, persoana care posedă legitim sau care se poate considera
îndreptățită să posede în urma unei examinări diligente, necesare în
raporturile civile, a temeiurilor îndreptățirii sale. Buna-credință este
prezumată. Posesiunea de bună-credință încetează dacă proprietarul sau o
altă persoană cu drept preferențial înaintează posesorului pretenții
întemeiate.
Astfel, instanțele ierarhic inferioare au conchis că,
reclamanții/apelanții Moșnoi Vasile și Moșnoi Silvia nu pot fi considerați de
bună-credință, posesia acestora ne fiind una legitimă, aceasta încetând odată
ce proprietarul a dispus utilizarea terenului după destinație, expunându-l la
licitație.
De altfel, instanța de apel a enunțat că, potrivit deciziei Consiliului
mun. Chișinău nr.4/15 din 13 mai 2014 „Despre delimitarea terenurilor
proprietate municipală din sect. Centru”, lotul de pământ cu nr. cadastral
XXXXXX din mun. XXXXXX, situat pe str. XXXXXX, este proprietate
municipală. Iar, prin Actul de constatare pe teren nr.134/2021 din
10 august 2021, s-a stabilit că, terenul proprietate municipală, este îngrădit
neautorizat, în lipsa actelor de repartizare, fapt ce denotă ocuparea abuzivă a
acestuia, fiind recomandat serviciilor abilitate, să identifice persoanele
vinovate, cu eliberarea terenului și aducerea în stare bună pentru folosință.
În acest context, instanțele ierarhic inferioare au desconsiderat
argumentul reclamanților că fiind vizați prin Actul de constatare enunțat
supra, urmau a fi notificați în privința intenției autorităților locale de a scoate
la licitație terenul ce le-a fost transmis în posesie. Or, întru susținerea acestei
poziții, reclamanții au invocat aceleași circumstanțe de fapt și de drept
9
privind posesiunea exercitată în temeiul deciziei nr. 36/27-36 din
09 decembrie 2005. Prin urmare, aceștia nu au prezentat probe, care ar
demonstra că, actele menționate supra sânt ilegale și nici nu au fost stabilite
temeiuri de anulare a acestora.
În continuare, referitor la cerința ce ține de anularea procesului-verbal
nr.7 din 22 decembrie 2021 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1-311
din 03 martie 2022, încheiat între Primăria mun. Chișinău și Constantin
Hîncu, reieșind din faptul constatării fără echivoc a legalității Actului de
constatare în teren nr. 134/2021 din 10 august 2021 și a deciziei Consiliului
mun. Chișinău nr. 7/14-6 din 27 iulie 2021, instanța de apel a menționat că,
reclamanții/apelanții Moșnoi Vasile și Silvia, au eșuat să indice motive
concludente și plauzibile în vederea anulării sau constatării nulității acestora.
Or, decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 36/27-36 din 09 decembrie 2005,
nu a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile și prin urmare nu
întrunește condițiile de valabilitate; dreptul de posesie asupra terenului, a fost
transmis provizoriu, până la valorificarea terenului după destinație, actul
translativ de posesie fiind condiționat prin interzicerea edificării oricăror
construcții pe terenul respectiv, reclamanții/apelanți făcând abstracție de
această limitare, prevăzută expres la pct. 2 al deciziei nr.36/27-36 din
09 decembrie 2005 „Cu privire la permiterea amenajării unui lot de pământ
din str. XXXXXX, dlui Vasile Moșnoi”, și reieșind din încălcarea obligației
de a nu construi/îngrădi terenul, posesiunea nu mai este legală.
Totodată, contractul de vânzare-cumpărare a terenului nr.1-311 din
03 martie 2022, a fost încheiat între proprietarul terenului și Constantin
Hîncu, în baza procesului-verbal nr.7 din 22 decembrie 2021 privind
rezultatele negocierilor la licitația funciară cu strigare, organizată în
conformitate cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, ne fiind
formulate pretenții privind respectarea procedurii de organizare a licitației,
publicarea comunicatului informativ despre data, ora și locul desfășurării
licitației, precum și nu au fost stabilite motive, care ar fi împiedicat
reclamanții/apelanți să participe la licitația respectivă, la aceasta participând
Mihai Moșnoi - fiul reclamanților/apelanți, nu a înaintat anumite pretenții
privind corectitudinea desfășurării licitației.
Așadar, din considerentele enunțate, instanțele ierarhic inferioare au
conchis respectarea procedurii legale de către autoritățile publice locale la
emiterea actelor contestate - Actul de constatare pe teren nr. 134/2021 din
10 august 2021, decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 7/14-6 din
27 iulie 2021, procesul-verbal nr. 7 din 22 decembrie 2021 și contractul de
vânzare-cumpărare a terenului nr. 1-311 din 03 martie 2022, motiv pentru
care au respins ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de Vasile Moșnoi și
Silvia Moșnoi.
Cât privește apelul înaintat de terțul Constantin Hîncu în partea
respingerii cererii cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, Curtea
10
de Apel Chișinău, invocând prevederile art.82, 94 alin. (1), art. 96 alin. (1)
și (11) din Codul de procedură civilă, a reținut că Consantin Hîncu a fost
reprezentat în instanța de judecată de către avocatul Veaceslav Popa, care
pentru serviciile de asistență juridică a solicitat încasarea din contul lui
Vasile Moșnoi și al Silviei Moșnoi suma de 10000 de lei, anexând în acest
sens copia bonului de plată. Însă, reieșind din criteriile de necesitate și
rezonabilitate a cheltuielilor suportate de către Constantin Hîncu în legătură
cu asistența juridică acordată de avocatul Veaceslav Popa, instanța de apel a
conchis asupra temeiniciei concluziei primei instanțe, că suma de 2000 de
lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică este una reală și neexagerată în
raport cu munca prestată de avocat, excedentul neîncasat fiind neîntemeiat.
La 05 iulie 2024, Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi, reprezentați de
avocatul Olga Burea au depus recurs împotriva deciziei din 28 martie 2024
a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei
instanțe cu emiterea unei noi decizii de admitere a cererii lor de chemare în
judecată, sau remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, conform
art.248 alin.(1) lit. d) din Codul administrativ (f.d.175-176, 178-181).
În susținerea cererii de recurs, recurenții au indicat motivele de fapt și
de drept invocate anterior la etapa examinării cauzei în instanțele ierarhic
inferioare, suplimentar menționând dezacordul cu decizia din 28 martie 2024
a Curții de Apel Chișinău, deoarece soluția pronunțată de instanțele
inferioare nicidecum nu reprezintă rezultatul cercetării fondului cauzei și a
argumentelor invocate atât în prima instanță cât și în ordine de apel, iar acest
fapt transgresează prevederile art. 239 din Codul de procedură civilă.
Subsecvent, invocând ilegalitatea deciziilor contestate prin prisma
prevederilor art. 2451 alin. (1) lit. d) și f) din Codul administrativ, recurenții
au opinat că instanța ierarhic inferioară a emis o hotărâre arbitrară, fără o
apreciere corectă a probelor prezentate de ei.
De asemenea, au susținut că instanțele ierarhic inferioare au ignorat în
totalitate drepturile lor de proprietate asupra terenului disputat în prezenta
cauză, care a fost dobândit legal prin contractul de vânzare-cumpărare
nr. 4280 din 23 decembrie 2002 și confirmat prin decizia Consiliului
mun. Chișinău nr. 36/27-36 din 09 decembrie 2005. Or, atât contractul cât și
decizia Consiliului mun. Chișinău, le permitea să amenajeze terenul.
Ignorarea acestor documente fundamentale reprezintă o încălcare gravă a
drepturilor lor de proprietate, garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
La fel, recurenții au menționat că prima instanță și instanța de apel, au
omis să ia în considerare toate înscrisurile relevante prezentate de ei, inclusiv
extrasul din Registrul bunurilor imobile, care confirmă dreptul lor de
proprietate asupra terenului și nu au evaluat corect actul de constatare
nr. 134/2021 din 10 august 2021. Or, ei au demonstrat că terenul a fost
11
ocupat legal în baza deciziei din 2005 și că actul de constatare este lovit de
nulitate.
Mai mult, Curtea de Apel Chișinău nu a oferit o motivație clară și
convingătoare pentru menținerea actului de constatare, ceea ce contravine
principiului motivării hotărârilor judecătorești prevăzut de art. 6 din CEDO.
De altfel, recurenții au conchis că instanțele ierarhic inferioare eronat
au considerat legală decizia Consiliului mun. Chișinău de adjudecare a
terenului la licitație, ignorând faptul că Consiliul mun. Chișinău nu era
proprietar al terenului la momentul emiterii deciziei. Or, conform
documentelor probatorii, dreptul de proprietate al Consiliului mun. Chișinău
a fost înregistrat abia la 28 decembrie 2021, după adjudecarea terenului la
licitație.
Totodată, în opinia recurenților, ambele instanțe au ignorat și
argumentele cu privire la faptul că, autoritatea locală nu a respectat
procedurile legale stabilite pentru emiterea actelor administrative și
desfășurarea licitației pentru terenul în cauză. Decizia Consiliului
mun. Chișinău de a scoate la licitație terenul nu respectă cerințele legale de
formare și delimitare a bunurilor imobile, astfel cum sunt prevăzute de
legislația națională și Legea cadastrului bunurilor imobile.
Mai mult, ambele acte judecătorești nu conțin o motivare clară și
convingătoare, fapt ce contravine art. 6 CEDO și jurisprudenței CEDO, prin
care Curtea indică că, instanțele de judecată urmează să motiveze clar și
convingător hotărârile lor. Or, la caz, copierea unui șir de norme nu permite
a considera că, pretențiile recurenților au fost serios examinate de către
instanțele ierarhic inferioare.
Un alt aspect, care în opinia recurenților este de o gravitate ridicată
reprezintă faptul că, judecătorul Veronica Negru, anterior a participat la
examinarea cererii de recurs asupra încheieri instanței de fond din
28 septembrie 2021, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a
executării actului administrativ.
Aici, invocând dispozițiile art. 202 din Codul administrativ, art. 50
alin. (1) din Codul de procedură civilă, recurenții au notat că pentru
integritatea procesului judiciar, este esențial ca judecătorii să fie imparțiali și
să nu existe nici cea mai mică suspiciune de părtinire. Însă, participarea
judecătorului Veronica Negru la examinarea cererii de recurs asupra
încheierii instanței de fond din 28 septembrie 2021, în același dosar și apoi
la examinarea pe fond a cererii de apel, reprezintă o încălcare gravă a
principiului imparțialității și a dreptului la un proces echitabil.
Astfel, participarea aceluiași judecător la ambele faze ale procedurii
ridică serioase îndoieli cu privire la imparțialitatea și echitatea procesului.
Aceasta constituie un conflict de interese clar, deoarece judecătorul a avut
deja ocazia să se pronunțe asupra unor aspecte legate de același dosar, iar
12
acest fapt poate influența obiectivitatea sa în evaluarea ulterioară la
examinarea cererii de apel pe fond.
Prin urmare, în condițiile legii, judecătorul Veronica Negru avea
obligația de a se abține de la examinarea pe fond a cauzei, având în vedere
participarea sa anterioară la examinarea cererii de recurs asupra încheierii.
Această obligație este esențială pentru a asigura respectarea principiului
imparțialității și a dreptului la un proces echitabil. Iar, neîndeplinirea acestei
obligații de abținere reprezintă o încălcare gravă a legii și afectează grav
dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.
Subsidiar, Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi, reprezentați de avocatul
Olga Burea au enunțat că recursul formulat a fost depus în termen, deoarece
decizia contestată a instanței de apel a fost publicată pe Portalul Național al
Instanțelor Judecătorești la 27 mai 2024 și nu poate fi declarat inadmisibil în
baza art. 245 alin. (2) lit. g), având în vedere că se întemeiază pe dispozițiile
art. 2451 alin. (1) lit. d) și f) din Codul administrativ.
La 16 iulie 2024, Primarul General al mun. Chișinău și Consiliul
mun. Chișinău au depus referință asupra recursului înaintat de Vasile Moșnoi
și Silvia Moșnoi, reprezentați de avocatul Olga Burea, prin care au solicitat
declararea inadmisibilă a acestuia.
Prin referința depusă la 13 august 2024, Constantin Hîncu, reprezentat
de avocatul Veaceslav Popa a solicitat respingerea recursului înaintat de
Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi, reprezentați de avocatul Olga Burea ca fiind
inadmisibil și neîntemeiat.
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi,
reprezentați de avocatul Olga Burea, s-au conformat dispozițiilor art. 245 din
Codul administrativ și au depus în termen recursul la 05 iulie 2024. Or,
decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 28 martie 2024, și
expediată reprezentantului recurenților Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi,
avocatului Olga Burea, prin e-mail, la 28 mai 2024, fapt confirmat prin
extrasul din poșta electronică, anexat la dosar (f.d.55, Vol.II).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ, stipulează că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt
termen.”
Art. 2451 alin.(1) lit.a)-f), alin.(2) și (3) din Codul administrativ,
reglementează că:
13
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)
lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după
trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă
anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite
nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului
cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit.h) din Codul administrativ, prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor art.2451 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
14
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele
de casare, invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la
dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel
Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Instanța de recurs menționează că recursul depus de Vasile Moșnoi și
Silvia Moșnoi, reprezentați de avocatul Olga Burea, conține obiecții de fapt
și de drept similare celor expuse în cadrul examinării cauzei în prima instanță
și instanța de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
15
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Alegația că participarea judecătorului Veronica Negru la examinarea
cererii de recurs asupra încheieri instanței de fond din 28 septembrie 2021,
prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării actului
administrativ, în același dosar și apoi la examinarea pe fond a cererii de apel,
ar reprezinta o încălcare gravă a principiului imparțialității și a dreptului la
un proces echitabil, nu se încadrează în temeiul art. 2451 alin.(1) lit. f) din
Codul administrativ, respectiv nu poate fi reținută pentru declararea
admisibilă a recursului, întrucât judecătorul Veronica Negru participând
anterior la examinarea cererii de recurs asupra încheieri instanței de fond din
28 septembrie 2021, a soluționat un aspect de procedură, și anume
respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, ceea ce
nu este considerată o încălcare a principiului imparțialității, deoarece decizia
procedurală este distinctă de analiza fondului. Prin urmare, acțiunile
anterioare ale judecătorului Veronica Negru în prezenta cauză nu cad sub
incidenta art.50 din Codul administrativ și nu se impunea abținerea sa.
Iar, la argumentul recurenților că la momentul emiterii deciziei
nr.7/14-6 din 27 iulie 2021 a Consiliului mun. Chișinău de adjudecare a
terenului la licitație, Consiliul mun. Chișinău nu era proprietar al terenului
în litigiu, instanța de recurs notează că Administrația Publică Locală este
proprietar al terenului în baza legii, dar nu ca rezultat al înregistrării acestui
drept.
16
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi, reprezentați de avocatul Olga
Burea.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246 alin.(2)
lit.h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Vasile Moșnoi și Silvia Moșnoi,
reprezentați de avocatul Olga Burea.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
17