3ra-40/23 — anularea actului adminstrativ individual
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului adminstrativ individual
- Temei legal
- Temeiurile recursului nu se incadreaza in prevederile art. 246 din Codul administrativ
3ra-40/23 — anularea actului adminstrativ individual (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Victor Godonoagă,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Victor Godonoagă împotriva Ministerului Afacerilor
Interne și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, terț Valentin Franț,
cu privire la anularea actului administrativ individual, restabilirea în funcția
deținută anterior, încasarea salariului, penalității pentru absența forțată de la
muncă și a prejudiciului moral
împotriva decizie din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-40/23
NR. PIGD 2-21043497-01-3ra-18012023)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 Cod
administrativ (în vigoare la 1 septembrie 2023). Dezacordul recurentului cu
decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei
contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: V. Sîrbu,
Instanța de apel: Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan,
5 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Victor Godonoagă
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 martie 2021 Victor Godonoagă a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General
al Poliției de Frontieră, solicitând anularea ordinului nr. 28 din 26 februarie
2021 în partea ce tine de sancționarea disciplinară a angajatului cu statut
special din cadrul MAI, reclamantul Victor Godonoagă, obligarea
Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră, în mod solidar, să emită actul administrativ cu privire la
restabilirea reclamantului Victor Godonoagă în funcția anterior ocupată de
Șef al Secției de urmărire penală pentru cazuri excepționale a Direcției
urmărire penală a IGPF al MAI, obligarea Inspectoratul General al Poliției
de Frontieră de a repara în beneficiul reclamantului Victor Godonoagă prin
emiterea actului administrativ cu privire la achitarea prejudiciului material
cauzat pentru privarea ilegală de dreptul de a munci și încasarea penalităților
pentru fiecare zi de întârziere, pentru toată perioada absenței forțate de la
muncă până la data restabilirii în funcția anterior ocupată, obligarea
Ministerului Afacerilor Interne să emită actul administrativ cu privire la
compensarea prejudiciului moral în sumă de 50000 lei în beneficiul
reclamantului Victor Godonoagă, pentru aplicarea ilegală a sancțiunii
disciplinare.
În motivarea acțiunii a invocat că, prin Ordinul MAI nr. 28 ef. din 26
februarie 2021, comisarul Victor Godonoagă, șef al Secției urmărire penală
pentru cazuri excepționale a Direcției urmărire penală a IGPF al MAI, a fost
sancționat disciplinar cu concedierea din funcția publică cu statut special,
pentru pretinsa lipsă de la serviciu mai mult de 4 ore consecutive.
Menționează că, în motivarea ordinului au fost aduse argumente în
privința admiterii de către angajat a unei încălcări grave, prin faptul lipsei
nemotivate de la serviciu mai mult de 4 ore, deși acesta a prezentat probe
despre faptul că în perioada indicată era bolnav cu virusul COVID-19, caz
confirmat prin efectuarea testului din 16 ianuarie 2021.
Notează că, la 02 martie 2021, a depus o cerere prealabilă cu
solicitarea privind suspendarea actului administrativ contestat, a Ordinului
MAI nr. 28 ef. din 26 februarie 2021 cu privire sancționarea disciplinară a
unor angajați cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în
1
partea ce ține de sancționarea disciplinară cu concedierea comisarului Victor
Godonoagă, șef al Secției urmărire penală pentru cazuri excepționale a
Direcției urmărire penală a IGPF al MAI, emiterea actului administrativ de
repunere în funcția anterior deținută și în toate drepturile ce derivă din fișa
de post (salariu pentru absența forțată de la serviciu, prejudiciul moral în
mărime de 50000 lei).
Comunică că, cererea prealabilă a fost respinsă la 04 martie 2021, de
către Ministerul Afacerilor Interne, fiind expediat răspunsul în acest sens.
Precizează că, ordinul MAI nr. 28 ef. cu privire la sancționarea
disciplinară a unor angajați cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, emis de Ministrul Afacerilor Interne, este act
administrativ individual, emanând de la o autoritate publică, reprezentând o
măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui
caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce
nemijlocit efecte juridice, pentru sancționarea disciplinară a funcționarului
public cu statut special și încetarea raporturilor de serviciu.
Remarcă că, angajatorul reclamantului Victor Godonoagă este
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Cu referire la calitatea de copârât a IGPF al MAI, reține prevederile
din Recomandarea CSJ nr. 80 din 21 octombrie 2015.
De asemenea reclamantul face trimitere la prevederile art. 60, art.70
alin.(1), art. 81 alin. (2) și (3) Cod administrativ, indicând că, conform actului
de sesizare (raportul șefului Serviciului protecție internă și anticorupție)
procedura administrativă a fost pornită la 14 ianuarie 2021, iar ordinul
privind sancționarea unor angajați cu statut special a fost emis la 26 februarie
2021, cu depășirea termenului de 30 zile, prevăzut de art. 60 Cod
administrativ. Despre suspendarea termenului de efectuare a procedurii
administrative reclamantul nu a fost informat.
Menționează că, prevederile Codului administrativ obligă persoana
care efectuează procedura administrativă de a comunica despre suspendarea
procedurii administrative, reclamantului Victor Godonoagă nu i-a fost adus
la cunoștință acest fapt.
Subliniază că, practica Curții Constituționale a Republicii Moldova
statuează că, deși legislația muncii permite anumite limitări ale drepturilor
salariatului, totuși, ele trebuie să aibă o justificare, să fie necesare, să
răspundă unui interes general... întrucât acest drept nu este unul absolut, pe
cale de consecință, se impune examinarea în cauză a respectării principiului
proporționalității, o cerință imperativă necesar a fi respectată în cazurile de
restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului,
prevăzută de art. 54 alin. (2) din Constituție... Curtea observă că legislația
muncii condiționează încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor
cerințe, precum și stabilește situații ale drepturilor salariaților de suspendare
2
și încetare a raporturilor de muncă. Totuși, cele invocate trebuie să aibă o
justificare, să fie necesare, să răspundă unui interes general. (Hotărârea
Curții Constituționale nr. 6 din 06 martie 2018).
Precizează că, potrivit prevederilor art. 38 lit. j) din Legea nr.
288/2016, încetarea raportului de muncă se aplică pentru încălcări repetate
ale disciplinei de serviciu pe parcursul unui an sau pentru comiterea unei
încălcări grave.
Explică că la caz, comisarul Victor Godonoagă a fost concediat pentru
lipsa nemotivată de la serviciu mai mult de 4 ore. Deși, de către reclamant în
cadrul efectuării procedurii administrative, au fost prezentate acte care
demonstrează faptul îmbolnăvirii cu virusul COVID-19, aceste fapte nu au
fost luate în considerație, motivându-se prin faptul că, deși acesta a invocat
simptome ale acestei maladii, testul din 14 ianuarie 2021 a prezentat un
rezultat negativ. Necătând la aceasta, fiind efectuată testarea repetată în data
de 16 ianuarie 2021, a fost stabilit un rezultat pozitiv, fiind confirmată
îmbolnăvirea cu virusul COVID-19. Or, conform testului din 16 ianuarie
2021, intimatul a suportat infecția cu COVID-19, caz confirmat. Or, conform
Protocolului Clinic National nr. 371, caz confirmat de COVID-19 se
consideră când „o persoană la care s-a confirmat COVID-19 prin teste de
biologie moleculară și/sau teste rapide de depistare a antigenului SARS-
CoV-2, indiferent de prezența semnelor și simptomelor clinice”. Afirmațiile
precum că testul din 14 ianuarie 2021 a fost negativ, fapt care a motivat
refuzul în eliberarea certificatului medical, sunt neîntemeiate. Conform unor
studii, testul COVID-19 la bolnavii infectați cu virusul dat, poate fi fals
negativ, din cauza colectării incorecte sau negativ în primele și ultimele zile
de boală, când încărcătura virală este joasă.
Consemnează că, în conformitate cu prevederile protocolului nr. 371,
aprobat prin Ordinului Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
nr. 1180 din 11 decembrie 2020, sunt identificate procedurile generale de
tratament și de acordare a asistenței primare persoanelor ce suferă de infecția
cu virusul SARS-CoV-2. Din prevederile protocolului se încurajează triajul
pacienților de către medicii de familie prin telefon. Fiind prevăzute
modalitățile de acțiune a medicilor de familie, inclusiv informarea
pacientului despre necesitatea autoizolării pe un termen de 14 zile, inițierea
tratamentului la domiciliu și organizarea recoltării probelor biologici în
termeni optimi, în vederea confirmării infecției cu COVID-19.
Accentuează că, chiar dacă reclamantul Victor Godonoagă a informat
prin intermediul telefonului medicul de familie despre prezența simptomelor
și despre faptul că a efectuat deja un test pentru confirmarea infecției cu
virusul COVID-19, medicul de familie nu a deschis certificatul de concediul
medical și a ignorat mesajele reclamantului. Din textul ordinului
Ministerului Afacerilor Interne nr. 28 ef. Din 26 februarie 2021, reiese că
reclamantul Victor Godonoagă a informat medicul de familie, Marius Balea,
3
despre prezența simptomelor virusului COVID-19 și chiar a remis la 18
ianuarie 2021, certificatul ce confirmă rezultatului pozitiv la prezența
infecției cu virusul menționat, aceasta nu a emis un certificat medical,
motivând prin neconfirmarea la 14 ianuarie 2021 a prezenței infecției cu
COVID-19.
Reclamantul este de părerea că, acțiunile medicului reflectă o
neglijență gravă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, iar faptele date au stat
la baza motivării ordinului de sancționare prin concediere a reclamantului
Victor Godonoagă.
Relevă că, la nivelul Curții Supreme de Justiție au fost reglementate
modalitățile de acțiune și cazurile în care se aplică sancțiunea cu concediere.
În susținerea acestei afirmații reșine Hotărârea Plenumului Curții Supreme
de Justiție a Republicii Moldova nr. 9 din 22 decembrie 2014.
Conchide că, astfel, au fost constatate încălcări grave atât de fond cât
și de procedură la examinarea procedurii administrative, care duc la nulitatea
actelor emise. Or, concedierea este o sancțiune care se aplică în cazuri
excepționale și doar pentru încălcarea sistematică a disciplinei de serviciu
sau admiterea unei încălcări grave.
Subliniază că, reclamantul Victor Godonoagă nu a dispus de
sancționări și chiar din contra a avut mai multiple stimulări pe tot parcursul
activității sale.
Potrivit art. 59 alin. (5) al Legii nr.288 din 16.12.2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, la individualizarea sancțiunii disciplinare se ține seama de activitatea
anterioară a funcționarului public cu statut special, de împrejurările în care a
fost săvârșită abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea și consecințele
acesteia, de gradul de vinovăție, precum și de preocuparea pentru înlăturarea
consecințelor faptei comise.
Potrivit art.93 din HG nr.409 din 07 iunie 2017, sancțiunile
disciplinare mai aspre se aplică pentru abaterile disciplinare grave sau
repetate comise în exercițiul funcției sau în grup.
În acest context, reclamantul constată că, la concedierea sa, de către
angajator au fost interpretate eronat normele aplicabile. Or, aplicarea unei
sancționări trebuie să fie în concordanță cu încălcarea admisă de angajat, și
nu doar un pretext pentru înlăturarea nejustificată a unor persoane
indezirabile.
Consemnează că, potrivit art. 5. lit. 1) Codul muncii, unul dintre
principiile de bază al reglementării raporturilor de muncă și a altor raporturi
legate nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului
internațional și cele ale Constituției Republicii Moldova, constituie stabilirea
4
garanțiilor de stat pentru asigurarea drepturilor salariaților și angajatorilor,
precum și exercitarea controlului asupra respectării lor.
Notează că, statul Republicii Moldova, potrivit reglementării
prevederilor art. 5. lit. n), k) Codul muncii, asigură dreptul la soluționarea
litigiilor individuale de muncă inclusiv și obligativitatea reparării integrale
de către angajator a prejudiciului material și a celui moral cauzate salariatului
în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de muncă.
Potrivit art. 2 Codul muncii, prezentul cod se aplică și raporturilor de
muncă reglementate prin legi organice și prin alte acte normative.
Consideră că, la aplicarea sancțiunii disciplinare angajatorul urma să
respecte procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare sub formă de
concediere, or procedura de concediere întrunește un ansamblu de dispoziții
legale care reglementează condițiile procedurale și de formă ale desfacerii
contractului individual de muncă, ce are ca scop prevenirea încetării abuzive
a raportului de muncă. În acest sens, reține că potrivit art. 206 alin. (5) Codul
muncii, la aplicarea sancțiunii disciplinare angajatorul trebuie să țină cont de
gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective.
Reclamantul indică, că potrivit art. 58 alin. (1) a Legii nr. 288 din
16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, în funcție de gravitatea faptelor comise și
gradul de vinovăție, funcționarului public cu statut special i se pot aplica
următoarele sancțiuni disciplinare: a) avertismentul, b) mustrarea, c)
mustrarea aspră, d) retrogradare cu un grad special, e) retrogradare în funcție,
f) concediere din funcția publică cu statut special.
Precizează că, potrivit art. 57 al Legii nr.288 din 16.12.2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, se consideră abateri disciplinare acțiunile sau inacțiunile
funcționarului public cu statut special, săvârșite cu vinovăție, care încalcă
prevederile legilor, ale altor acte normative, restrângerile, regimul de
interdicții și incompatibilități din prezenta lege, cerințele din fișa postului.
Contrar prevederilor privind sancționarea funcționarului public cu statut
special, Ministerul Afacerilor Interne a emis un ordin ilegal, contrar normele
procedurale și materiale, care lezează grav drepturile și garanțiile salariatului
consfințite imperativ în temeiul legii.
Totodată, art. 43 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova statuează
că, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții
echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la protecția împotriva
șomajului. Iar în conformitate cu prevederile art. 329 Codul muncii,
angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material și cel moral
cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de
muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al
5
privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte
normative nu prevăd altfel.
Astfel, reclamantul consideră că a fost concediat din funcție ilegal și
respectiv a fost privat de posibilitatea de a munci. Prin urmare, în
conformitate cu prevederile art. 330 Codul muncii, angajatorul este obligat
să compenseze persoanei salariul pe care nu la primit în toate cazurile privării
ilegale de posibilitatea de a munci, în cazul eliberării ilegale din serviciu.
Luând în considerație faptul că, reclamantul în urma emiterii ordinului
de întrerupere a relațiilor de muncă, a avut de suferit sentimente de suferințe
continuii din cauza ilegalităților comise în privința sa, refuzul conducerii de
aplicare a legii cu bună credință; anxietate cauzată de incertitudinea creată
de către conducere, din comportamentul căror a înțeles că ilegalitățile
comise, în viziunea acestora, este o normă de drept; suferințe psihice,
stresuri, nervi, griji, afectare sufletească și spirituală, oboseală, dificultăți,
demoralizare, descurajare, hedonisit; dificultatea în depășirea obstacolelor
impuse din cauza ignorării intenționate a legislației în vigoare naționale,
reclamantul solicită repararea prejudiciului moral cauzat.
Reclamantul remarcă, că potrivit Legii nr. 121 cu privire la asigurarea
egalității, discriminarea directă reprezintă tratarea unei persoane în baza
oricăruia dintre criteriile prohibitive în manieră mai puțin favorabilă decât
tratarea altei persoane într-o situație comparabilă.
Prin încheierea din 24 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, a fost atras în proces în calitate de terț Valentin Franț.
Prin încheierea din 14 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a declarat inadmisibilă acțiunea reclamantului Victor Godonoagă
cu privire la încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui
Victor Godonoagă a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 14 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul
Râșcani, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Victor
Godonoagă către Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al
Poliției de Frontieră, terț Franț Valentin cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil și restabilirea la locul de muncă. S-a
anulat ordinul nr. 28 din 26 februarie 2021 în partea ce ține de sancționarea
disciplinară a lui Victor Godonoagă. S-a restabilit Victor Godonoagă în
funcția publică de Șef al Secției de urmărire penală pentru cazuri
excepționale a Direcției urmărire penală a IGPF al MAI. S-a obligat
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în condițiile legii să-i achite lui
Victor Godonoagă, salariul pentru absența forțată de la muncă. În temeiul
prevederilor art. 228 alin. (1), art. 195 coroborat cu art. 256 alin. (2) Cod de
procedură civilă, hotărârea în partea achitării unui salariul mediu lunar și în
6
partea restabilirii în funcție deținută de Șef al Secției de urmărire penală
pentru cazuri excepționale a Direcției urmărire penală a IGPF al MAI, se
execută imediat.
Instanța de fond, printre altele, a statuat că alegațiile reclamantului
Victor Godonoagă privind necomiterea vreunei abateri disciplinare sunt
neîntemeiate. În același timp, instanța a considerat că sancțiunea disciplinară
aplicată este neproporțională în raport cu fapta comisă și din aceste
considerente a dispus reîncadrarea în serviciu.
Reclamantul Godonoagă Victor nu a contestat hotărârea primei
instanțe în partea în care în acțiunile lui s-au constatat elementele constitutive
ale unei bateri disciplinare.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 16 decembrie 2021, reprezentatul Ministerului Afacerilor Interne -
Oxana Dragomir a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 14 decembrie
2021 a Judecătorie Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului,
casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii prin care pretențiile lui Victor
Godonoagă să fie respinse integral.
La 22 decembrie 2021, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a
depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 14 decembrie 2021
a Judecătorie Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea
hotărârii cu emiterea unei noi decizii privind respingerea în totalitate a
acțiunii înaintate de Victor Godonoagă împotriva Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră.
La 11 martie 2022 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a
depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 14 decembrie 2021 a
Judecătorie Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea
hotărârii cu emiterea unei noi decizii privind respingerea în totalitate a
acțiunii înaintate de Victor Godonoagă împotriva Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră.
La 23 martie 2022 reprezentatul Ministerului Afacerilor Interne -
Oxana Dragomir a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 14 decembrie
2021 a Judecătorie Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului,
casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii prin care pretențiile lui Victor
Godonoagă să fie respinse integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
apelurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne și de Inspectoratul
General al Poliției de Frontieră s-au admis. S-a casat hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani din 14 decembrie 2021, și s-a emis o decizie nouă
7
potrivit căreia: Acțiunea în contencios administrativ depusă de Victor
Godonoagă către Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al
Poliției de Frontieră, terț Franț Valentin cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil și restabilirea la locul de muncă, s-a
respins ca neîntemeiată.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu
prevederile art. 59 alin. (13) din Legea cu nr. 288/2016 privind funcționarul
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct. 79 din
Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului cu nr.
409/2017, având la bază art. 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 288/2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, Victor Godonoagă întemeiat a fost sancționat disciplinar cu
concedierea din funcția publică cu statut special prin Ordinul Ministerului
afacerilor interne nr. 28 ef. din 26.02.2021, pentru încălcarea prevederilor
art. 50 lit. a), c), d), e) și s) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public
cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct. 7 subpct. 1),
3), 4), 5) și 26) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut
special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 409/2017, pct. 7 subpct. 1), 2), 7) și 8) din Codul de etică și
deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 629/2017 și art. 9
alin. (2) lit. d) din Codul muncii, acțiuni/inacțiuni manifestate prin
neexecutarea strictă și corectă a prevederilor actelor normative și în
consecință lipsa nemotivată de la serviciu mai mult de 4 ore consecutive pe
parcursul unei zile lucrătoare, admisă la 15 ianuarie 2021, în temeiul art. 57
lit. a) și art. 64 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public, art. 86 alin. (1) lit. h) și p) din Codul
muncii, art. 38 alin. (1) lit. j) (pentru comiterea unei încălcări grave), art. 57
și art. 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, pct. 40 subpct. 6) și pct. 94 din Statutul disciplinar al funcționarului
public cu statut special din cadrul MAI, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 409 din 07 iunie 2017.
A notat instanța de apel că, instanța de fond deși a constatat că, drept
consecință a inacțiunilor reclamantului Victor Godonoagă de a conlucra cu
medicul din cadrul Centrului medical al IGPF, în sensul monitorizării
evoluției simptomelor, eschivarea de a se prezenta la Centrul medical (atât
pe 14 ianuarie 2021 până la primirea rezultatului negativ, cât și pe 15 ianuarie
2021), ignorarea apelurilor telefonice a șefului Centrului medical în scopul
identificării criteriilor ce întrunesc calitatea unui suspect/pacient care poate
fi încadrat în tratament la domiciliu, cât și prezența unui test COVID-19
negativ, au constituit temeiuri de neîncadrare a zilelor de 14 și 15 ianuarie
8
2021 ca zile de concediu medical pentru incapacitate de muncă, a
concluzionat că, la aplicarea celei mai aspre sancțiuni disciplinare în privința
reclamantului, pârâtul nu a luat în considerare multiple distincții pentru
atitudine conștiincioasă și combaterea criminalității a acestuia pe parcursul
activității de serviciu, precum și faptul că anterior reclamantul nu a fost
sancționat disciplinar.
În contextual dat, instanța de apel a remarcat că, potrivit art. 38 alin.
(1) lit. j) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum și pct. 94 din Statutul
disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017, raportul
de serviciu al funcționarului public cu statut special poate să înceteze în cazul
comiterii unei încălcări grave.
Astfel, legea specială conține doar noțiunea abaterii disciplinare, însă
descrierea acestora se regăsește în art. 57 din Legea nr. 158/2008 cu privire
la funcția publică și statutul funcționarului public.
Totodată, art. 64 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 158/2008 cu privire la
funcția publică și statutul funcționarului public, expres prevede că,
persoana/organul care are competența legală de numire în funcție va dispune
destituirea din funcția publică printr-un act administrativ, care se comunică
funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă
anterior datei destituirii din funcția publică, în următoarele cazuri: absența
nemotivată de la serviciu timp de 4 ore consecutive pe parcursul unei zile
lucrătoare.
A subliniat că, o prevedere analogică se regăsește și în art. 86 alin. (1)
lit. h) din Codul muncii, care la fel stabilește obligativitatea concedierii
salariatului în cazul absenței fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore
consecutive (fără a ține cont de pauza de masă) în timpul zilei de muncă.
Totodată Curtea de Apel Chișinău a indicat faptul că legiuitorul a
calificat lipsa nemotivată mai mult de 4 ore ca fiind o abatere gravă care se
sancționează exclusiv cu concedierea salariatului, Completul judiciar a
statuat, că sancțiunea disciplinară aplicată în privința intimatului corespunde
principiului proporționalității, or, legiuitorul expres a stabilit că în cazul
absenței nemotivate de la serviciu timp de 4 ore consecutive pe parcursul
unei zile lucrătoare, survine concedierea funcționarului public. Or, în
conformitate cu art. 50 lit. d) din Legea nr. 288/2016 și pct. 7 subpct. 2) din
Codul de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, funcționarul public cu statut special
este obligat să respecte disciplina de serviciu.
Cu referire la termenul de efectuare a procedurii administrative,
instanța de apel a menționat că, ancheta de serviciu a fost inițiată la data de
14 ianuarie 2021 și finalizată la 23 februarie 2021 (data constatării abaterii
9
disciplinare), fiind suspendată în privința reclamantului/intimat în perioada
de 22 ianuarie 2021 - 08 februarie 2021, fapt despre care acesta a fost
informat. Iar, Ordinul cu privire la sancționarea disciplinară a fost emis la
data de 26 februarie 2021. Prin urmare, termenii stabiliți prin art. 59 din
Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut
special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, au fost respectați.
A concluzionat completul Curții de Apel Chișinău asupra legalității
ordinului nr. 28 din 26 februarie 2021 în partea ce ține de sancționarea
disciplinară a lui Victor Godonoagă. Astfel, Completul judiciar a respins
pretenția reclamantului cu privire la anularea ordinului nr. 28 din 26
februarie 2021 în partea ce ține de sancționarea disciplinară a lui Victor
Godonoagă. Totodată ca neîntemeiate au fost respinse și pretențiile
subsecvente cu privire la restabilirea lui Godonoagă Victor în funcția publică
de Șef al Secției de urmărire penală pentru cazuri excepționale a Direcției
urmărire penală a IGPF al MAI și obligarea Inspectoratul General al Poliției
de Frontieră în condițiile legii să-i achite lui Victor Godonoagă, salariul
pentru absența forțată de la muncă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 octombrie 2022, Victor Godonoagă a depus recurs nemotivat
împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin
care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de
Apel Chișinău din 27 septembrie 2022, adoptarea unei decizii noi prin care
să fie menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 14
decembrie 2021.
La 22 decembrie 2022 Victor Godonoagă a depus cerere de recurs
motivat împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții
de Apel Chișinău din 27 septembrie 2022, adoptarea unei decizii noi prin
care să fie menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 14
decembrie 2021.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului Victor Godonoagă a indicat că, studiind
decizia Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2022 prin prisma tutuitor
circumstanțe de drept relevante cazului, ce guvernează raportul juridic
litigios, ajungem la concluzia că decizia este una incertă, neîntemeiată (nu
este bazată pe probe veridice și pertinente), contradictorie și, în consecință
ilegală.
În susținerea concluziei privind ilegalitatea deciziei recurate, relevă
că, conform normei art. 57 din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
10
Interne, se consideră abateri disciplinare acțiunile sau inacțiunile
funcționarului public cu statut special, săvârșite cu vinovăție, care încalcă
prevederile legilor, ale altor acte normative, restrângerile, regimul de
interdicții și incompatibilități din prezenta lege, cerințele din fișa postului. În
acest sens instanța de apel eronat a aplicat prevederile legale constatând
prezenta vinovăției, deși chiar din aprecierile sale se subliniază prezenta
cauzei lipsei de la serviciu (prezența îmbolnăvirii).
Menționează că, instanța de apel nu a luat în considerație că potrivit
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în funcție
de gravitatea faptelor comise și gradul de vinovăție, funcționarului public cu
statut special i se pot aplica următoarele sancțiuni disciplinare: a)
avertisment; b) mustrare; c) mustrare aspră; d) retrogradare cu un grad
special; e) retrogradare în funcție; f) concediere din funcția publică cu statut
special. Or, concedierea din funcția publică este secțiunea de ultimă instanță
și se aplică în cazuri de încălcare gravă a disciplinei sau abateri repetate.
Notează că, conform art. 59 alin. (5) și (13) din Legea nr. 288 din 16
decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, la individualizarea sancțiunii disciplinare se
ține seama de activitatea anterioară a funcționarului public cu statut special,
de împrejurările în care a fost săvârșită abaterea disciplinară, de cauzele,
gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție, precum și de
preocuparea pentru înlăturarea consecințelor faptei comise.
Potrivit art. 89 alin. (2) din Codul muncii, la examinarea litigiului
individual de muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să
dovedească legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării din
serviciu a salariatului.
Subliniază că, Colegiul judiciar urma să țină cont că alin. (2) al art. 29
Cod administrativ, care statuează că o măsură întreprinsă de autoritățile
publice este proporțională dacă: a) este potrivită pentru atingerea scopului
urmărit în temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară pentru
atingerea scopului; c) este rezonabilă. Potrivit alin. (3) din articolul citat,
măsura întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința
produsă prin ea nu este disproporționată în raport cu scopul urmărit.
În contextul dat indică că, instanța de apel nu a luat în considerare că,
aplicarea unei sancționări trebuie să fie în concordanță cu încălcarea admisă
de angajat, și nu doar un pretext pentru înlăturarea nejustificată a unor
persoane indezirabile.
La caz, instanța de apel nu a luat în considerare că explicațiile
reclamantul prin care acesta relevă că nu s-a prezentat la serviciu deoarece
avea simptome caracteristice infecției cu virusul COVID-19 motivându-se
prin faptul că deși, acesta a invocat simptome ale acestei maladii, testul din
11
14 ianuarie 2021 a prezentat un rezultat negativ. Necătând la aceasta fiind
efectuată testare repetată în data de 16 ianuarie 2021, a fost stabilit un rezultat
pozitiv, fiind confirmată îmbolnăvirea cu virusul COVID-19. Conform
informației reflectate în buletinele de analize eliberate reclamantului, un
rezultat eronat ar putea fi determinat de recoltarea probei în afara fazei de
evoluție viremică, sau recoltarea necorespunzătoare a probei (celularitate
insuficientă).
La fel. Completul judiciar nu a luat în considerare concluziile
raportului de expertiză de expertiză medico-legală nr. 202104X0043 din 11
martie 2021, conform cărora îmbolnăvirea cu COVID-19 se consideră din
momentul apariției simptomelor, în cazul dat, din 13-14 ianuarie 2021 și nu
din data testării pozitive. Testul negativ din 14 ianuarie 2021 nu poate
exclude infecția cu COVID-19, testată peste două zile pozitiv. Cu atât mai
mult, în primele zile de îmbolnăvire testul poate fi negativ din cauza
încărcăturii virale joase, dar nu se exclude și testul negativ fals din cauza
erorilor de colectare și testare.
Mai indică că, au fost interpretate eronat acțiunile reclamantului, prin
care acesta a informat medicul curant despre prezența simptomelor
caracteristice și a testului deja efectuat, în decizie fiind menționat că testul
pentru stabilirea prezenței virusului a fost efectuat post factum. Deși, în
cadrul audierii martorului la examinarea cazului în fond, Marius Balea a
confirmat faptul că la momentul discuției cu acesta reclamantul deja
declarase că trecuse testarea.
Dat fiind faptul că deși recurentul a adus argumente în cadrul
examinării cauzei în instanța de apel, prin care și-a justificat pretențiile și a
făcut referire la expertiza menționată supra, Curtea de Apel nu s-a expus
asupra acestor argumente, nu a apreciat probele din dosar, nu a dat răspuns
problemelor de drept ridicate de către recurent.
În acest sens reține că în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 469
din 24 mai 2005 pentru aprobarea Instrucțiunii privind modul de eliberare a
certificatului de concediu medical, capitolul II, pct.6, în toate cazurile,
eliberarea, prelungirea certificatului se argumentează prin existența în
documentația medical primară a înscrierilor, care confirmă incapacitatea
temporară de muncă a pacientului: examenul clinic, rezultatele de laborator
și instrumentale, consultațiile medicilor specialiști de profil, efectuate după
caz, inclusiv în dinamică (conform standardelor medicale).
Potrivit pct.8 în condiții de tratament ambulatoriu certificatul se
eliberează din ziua în care asiguratul se adresează la prestatorul de servicii
medicale și este stabilită incapacitatea temporară de muncă, iar conform
pct.51 subpct. 5), certificatul de concediu medical nu se eliberează în cazurile
când persoana a neglijat serviciile medicale sau reabilitare care stau la
12
dispoziție. În același timp, în cadrul examinării cauzei s-a confirmat
adresarea la medic cu consultarea acestuia.
Relevă că, ordinul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
nr.06/5455 din 28 septembrie 2020, prevede că, certificatul de concediu
medical, legat de infecția COVID-19 se eliberează persoanelor confirmate
cu infecția și persoanelor incluse în lista contacților din fișa epidemiologică.
Notează că, colegiul judiciar nu a reținut că, angajatorul are dreptul de
a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori
constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară, răspunderea disciplinară
având un caracter strict. Iar, pentru ca un salariat să poată fi tras la răspundere
disciplinară, trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții: calitatea de
salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, legătura
cauzală dintre faptă și rezultat.
Comunică recurentul că, după cum just a reținut și instanța de fond în
concluziile sale, în cazul încălcării disciplinei de serviciu și a prevederilor
legislației în vigoare de către subaltern, angajatorul inițiază o anchetă de
serviciu pentru examinarea multiaspectuală, completă și obiectivă a
circumstanțelor încălcării, iar dacă salariatului i se stabilește vinovăția -
propune în funcție de gravitatea abaterii disciplinare și gradul de vinovăție o
sancțiune disciplinară.
Subsecvent, subliniază că atunci când angajatorul va proceda la
individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține cont de cauzele și
gravitatea abaterii disciplinare, de circumstanțele în care aceasta a fost
săvârșită, de comportamentul funcționarului public în timpul serviciului,
precum și de existența altor sancțiuni disciplinare al căror termen nu a
expirat.
Astfel menționează că, instanța de apel nu a dat apreciere faptului că
recurentul nu a fost anterior sancționat pe toată perioada de activitate de nu
mai puțin de 11 ani, a dispus de 14 stimulări, inclusiv conferirea distincției
„Ofițerul de urmărire penală a anului 2019”, Medalia „Pentru merite în
serviciul poliției” clasa I, Insigna „Pentru excelență în activitatea de urmărire
penală” urmărirea penală”, amplasarea pe panoul de onoare, dar și alte
multiple distincții.
Indică că, pentru a fi compatibilă cu prevederile legale, o astfel de
restricție sau ingerință ca concedierea și lipsirea de locul de muncă, trebuie
să fie „prevăzută de lege”, să urmărească unul sau mai multe „scopuri
legitime” și să fie „necesară într-o societate democratică”, în vederea
realizării scopurilor respective. Astfel, conform testului de proporționalitate,
reglementarea prevăzută de norma menționată trebuie să urmărească în mod
obiectiv un scop legitim, să fie indispensabilă pentru îndeplinirea scopului
respectiv și proporțională - pentru a asigura un just echilibru între interesele
individului, în speță a recurentului.
13
Or, instanța de apel urma să țină cont de motivele legale, care au stat
la baza aplicării sancțiunii disciplinare sunt generale și formale, iar aplicarea
celei mai grave sancțiuni disciplinare „concedierea din funcția publică cu
statut special” în privința recurentului, este una lipsită de proporționalitate,
nefiind argumentată necesitatea aplicării anume a acestei sancțiuni
disciplinare, precum și proporționalitatea acesteia în coraport cu fapta
imputată.
Consideră că prima instanță just a conchis și contrar argumentelor
invocate de apelanți, la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul trebuie
să țină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de circumstanțele
obiective, criterii care nu au fost luate în considerație în situația din speță.
Astfel, în lipsa argumentării necesității aplicării anume a acestei sancțiuni
disciplinare în detrimentul alteia mai blânde precum și proporționalitatea
acesteia în coraport cu fapta imputată, se constată caracterul neîntemeiat al
aplicării sancțiunii disciplinare „concedierea din funcția publică cu statut
special”, care este una disproporțională în raport cu încălcarea admisă de
către recurent.
Mai consideră relevant la caz, că prin ordinul Ministerului Afacerilor
Interne nr. 28 din 26 februarie 2021 a fost aplicată sancționarea disciplinară
lui Victor Godonoagă - concedierea din funcție publică. Prin același ordin au
fost aplicate sancțiuni analogice față de angajații Ministerului Afacerilor
Interne Sergiu Cobîlaș, Veaceslav Botezat și Dorian Țurcanu.
La originea aplicării sancțiunii disciplinare au stat aceleași argumente
și prevederi legale care au fost aplicate față de recurent. În același timp prin
Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 14 decembrie 2021,
cererea de chemare în judecată înaintată de Sergiu Cobîlaș, Veaceslav
Botezat și Dorian Țurcanu, către Ministerului Afacerilor Interne și
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră privind anularea ordinului
Ministerului Afacerilor Interne nr. 28 ef din 26 februarie 2021 cu privire la
sancționarea disciplinară a unor angajați cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne a fost admisă, fiind dispusă anularea actului
administrativ individual defavorabil și restabilirea la locul de muncă.
Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 6 iulie 2022, cererile de apel
declarate de Ministerul Afacerilor Interne si Inspectoratul General al Poliției
au fost respinse, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
din 14 decembrie 2021, prin care s-a admis parțial acțiunea în contencios
administrativ înaintată de Sergiu Cobîlaș, Veaceslav Botezat și Dorian
Țurcanu către Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al
Poliției cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și
restabilirea la locul de muncă.
Prin încheierea Colegiului Civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2022 recursurile
14
depuse de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și de
către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Moldova, sau declarat inadmisibile. Deci, constată că pe caz
similar, sau mai concret pe același caz, dar examinat în altă pricină a fost
adoptată o decizie definitive și irevocabilă contrară celei adoptate în cazul
din speță.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 02 februarie 2023 reprezentantul
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Tatiana Baranovschi a
solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil și neîntemeiat.
Prin referința depusă la 20 februarie 2023 reprezentatul Ministerului
Afacerilor Interne - Oxana Dragomir a solicitat declararea inadmisibilă a
cererii de recurs depusă de către Victor Godonoagă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023):
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
15
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233
alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit
de Curtea Supremă de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat
dispozitivul deciziei la 27 septembrie 2022 și la 21 decembrie 2022 decizia
motivată a fost notificată recurentului (f.d. 106 V-II) prin scrisoare
recomandată cu aviz de recepție. Prin urmare, recursul este în termen.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea
/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special”
denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același
timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs
care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință
nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul
de 3 judecători.
În această ordine de idei, completul Curții Supreme de Justiție reține
că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile
și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel
ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.
Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale
reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma
„motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Cu referire la argumentul din recurs care se referă la faptul că nu a fost
comisă abaterea disciplinară aceasta fiind probat prin cumulul probelor
16
administrate, inclusiv raportul de expertiză medico-legală, Completul de
judecată reține că acesta este irelevant, or, Godonoagă Victor nu a contestat
hotărârea primei instanțe care a constatat că a fost comisă o abatere
disciplinară, însă a considerat că sancțiunea aplicată a fost disproporționată.
De aceia, el nu mai poate pune în discuție în recurs acest aspect.
Ce ține de alegația că pe caz similar, sau mai concret pe același caz,
dar examinat în altă pricină a fost adoptată o decizie definitive și irevocabilă
contrară celei adoptate în cazul din speță, Completul de judecată reține
următoarele.
Prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 28 din 26 februarie
2021 a fost aplicată sancționarea disciplinară lui Victor Godonoagă -
concedierea din funcție publică. Prin același ordin au fost aplicate sancțiuni
analogice față de angajații Ministerului Afacerilor Interne Sergiu Cobîlaș,
Veaceslav Botezat și Dorian Țurcanu. Sergiu Cobîlaș, Veaceslav Botezat și
Dorian Țurcanu într-un alt proces au contestat acel ordin și au fost restabiliți
în funcție prin hotărâre de judecată. Instanța de judecată ca și-n cazul lui
Godonoagă Victor a stabilit că reclamanții au comis o abatere disciplinară,
însă i-a restabilit pe motiv că sancțiunea aplicată nu este proporționată în
raport cu fapta comisă.
Completul de judecată reține însă că circumstanțele de fapt în cazul lui
Godonoagă Victor nu sunt similare cu cele ale litigiului în care erau implicați
subordonații lui pe linie de serviciu pentru a putea fi pusă în discuție
chestiunea privind un tratament diferențiat. Or, Godonoagă Victor, fiind șef
direcție urmărire penală e firesc să suporte consecințe mai drastice decât cei
subordonați lui pentru o faptă similară. Din aceste considerente nici acest
argument nu are puterea de a face recursul să treacă testul admisibilității.
Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea
recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței
judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
17
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție
ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Victor
Godonoagă.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din
Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Victor Godonoagă.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
18