2ac-505/24 — Privind anularea actului administrativ defavorabil și obligarea de a emite act administrativ individual favorabil

La 04 septembrie 2023, Soloviov Mykyta s-a adresat în instanța de judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrațiune, Direcția Azil și Apatridie cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

Prin hotărârea din 05 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Soloviov Mykyta împotriva Inspectoratului General pentru Migrațiune, Direcția Azil și Apatridie cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil, s-a respins ca neîntemeiată.

La 17 iulie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.76/77), avocatul Alexei Tighinean, acționînd în numele și interesele lui Soloviov Mykyta, a declarat apel nemotivat (f.d.78), iar la 19 august 2024, a depus motivarea cererii de apel împotriva hotărârii din 05 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.81/24).

La 01 octombrie 2024, prezenta cauză a parvenit după competență la Curtea de Apel Chișinău, pentru examinare în ordine de apel. Iar, potrivit fișei de repartizare a dosarului, cauza civilă nominalizată a fost repartizată în mod aleatoriu spre examinare judecătorului-raportor Grigore Dașchevici.

La 16 decembrie 2024, Soloviov Mykyta a depus cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Chișinău la o altă instanță de judecată egală în grad, în temeiul prevederilor art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

În argumentarea cererii de strămutare, a indicat că este necesară strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad deoarece instanțele din municipiul Chișinău tind să favorizeze autoritățile statului în cauze similare, în special atunci când sunt implicate instituții guvernamentale precum Inspectoratul General pentru Migrație sau Ministerul Afacerilor Interne. Or, această practică defavorabilă ridică dubii rezonabile privind imparțialitatea instanței care examinează dosarul, întrucât cazul de față implică o analiză critică a actelor administrative emise de aceste instituții.

A mai invocat că, posibila influență a conflictului dintre autoritățile centrale și locale asupra instanțelor din Chișinău, în municipiul Chișinău există tensiuni evidente între autoritățile publice locale și Guvernul Republicii 1 Moldova, care ar putea afecta obiectivitatea soluționării cauzelor ce implică autorități guvernamentale. În cazul specific al apelantului Mykyta Soloviov, litigiul privește o decizie administrativă emisă de Direcția Azil și Integrare a Inspectoratului General pentru Migrațiune, drept urmare există riscul ca instanța să fie influențată, chiar și indirect, de acest climat de tensiune, ridică suspiciunii rezonabile privind imparțialitatea asupra instanțelor de judecată în vederea adoptării hotărârilor, fapt ce justifică strămutarea cauzei în conformitate cu prevederile art.43 alin.(2) lit.f) și alin.(4) din Codul de procedură civilă.

Art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac”.

Art. 37 din Codul administrativ: „La înfăptuirea controlului judecătoresc asupra activității administrative, instanțele de judecată competente și judecătorii competenți sânt independenți și se supun numai legii. Orice imixtiune în activitatea de judecată este inadmisibilă și atrage răspunderea prevăzută de lege.”

Art. 191 alin. (4) din Codul administrativ: „Curțile de apel soluționează și cererile de apel împotriva hotărârilor și recursurile împotriva încheierilor emise de judecătorii.”

Art. 193 alin. (2) din Codul administrativ: „Curțile de apel, atât ca instanță de fond, cât și ca instanță de apel sau recurs, soluționează acțiunile în contencios administrativ în complete formate din 3 judecători.”

Art. 198 alin. (3) din Codul administrativ: „Instanța ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acțiunii în contencios administrativ la o altă instanță de judecată dacă instanța competentă nu poate adopta o hotărâre: a) când, din motivul recuzării sau abținerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate funcționa o perioadă îndelungată.”

Conform art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, strămutarea unei cauze poate avea loc doar în situația în care există temeiuri clare și 2 obiective ce ridică bănuieli rezonabile cu privire la imparțialitatea judecătorilor. Simplul fapt că o parte percepe o predispoziție a instanței pentru respingerea unor tipuri de acțiuni similare nu constituie, prin sine, un motiv întemeiat pentru a justifica strămutarea cauzei.

Apelantul Soloviov Mykyta nu a prezentat dovezi concrete care să susțină acuzațiile de părtinire sau lipsă de imparțialitate a judecătorilor completului de la Curtea de Apel Chișinău. Acuzațiile generale și nedovedite, bazate pe percepții subiective, nu pot constitui temeiuri pentru admiterea cererii de strămutare.

În temeiul art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă, decizia de strămutare poate fi luată doar de instanța ierarhic superioară, iar această măsură trebuie să fie justificată de împrejurări excepționale sau de imposibilitatea obiectivă a instanței de a soluționa cauza. În speță, nu au fost invocate sau demonstrate astfel de împrejurări excepționale.

Principiul independenței judecătorilor, consfințit de art. 37 din Codul administrativ, obligă instanțele să judece exclusiv în baza legii și a probelor administrate, fără imixtiuni sau influențe externe. Orice cerere de strămutare trebuie examinată cu rigurozitate pentru a evita utilizarea abuzivă a acestui mecanism procedural.

De asemenea, Completul de judecată constată că art. 198 alin. (3) din Codul administrativ prevede limitativ cazurile în care strămutarea este posibilă în contenciosul administrativ, iar niciuna dintre condițiile enunțate de acest articol nu este aplicabilă în prezenta cauză. Nu s-a dovedit existența unui motiv întemeiat care să împiedice Curtea de Apel Chișinău să își îndeplinească atribuțiile.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor, or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reamintește că existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1 CEDO, se determină prin aplicarea unui test subiectiv, constatând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a 3 stabilit că judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

În concluzie, având în vedere lipsa unor probe care să ateste imparțialitatea judecătorilor și inexistența unor circumstanțe excepționale sau obiective care să justifice strămutarea, cererea depusă de Soloviov Mykyta este nefondată.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a învedera că, conform art. III alin.(1) – (2), pct.1) din Legea Nr. 135 din 13 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative (revizuirea hărții judiciare), publicată 27 iunie 2024 în Monitorul Oficial Nr. 271-274: (1) legea nominalizată a intra în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția prevederilor art. I care vizează anexa nr. 3 în partea ce se referă la arondarea judecătoriilor Ungheni și Orhei la circumscripția Curții de Apel Nord, care intră in vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova; (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi: 2) Curtea de Apel Chișinău se redenumește în Curtea de Apel Centru.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de Soloviov Mykyta, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Centru, pentru judecare în ordine de apel.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f), alin. (4), art. 269-270 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Soloviov Mykyta privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru (anterior Curtea de Apel Chișinău) la o altă instanță de judecată egală în grad. Cauza contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Soloviov Mykyta împotriva Inspectoratului General Pentru Migrație, Direcția Azil și Apatridie cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil, se remite la Curtea de Apel Centru, pentru judecare în ordine de apel. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 4