3ra-81/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-81/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Oficiul Teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat
împotriva Consiliului local Oxentea, r-l Dubăsari, terț Primăria s. Oxentea și
Asociația de Economii și Împrumut „Oxentea” cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-81/24 )
NR. PIGD 2-20102496-01-3ra-22012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: A. Motricală,
Instanța de apel : V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
15 ianuarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 august 2020, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul sătesc Oxentea, r-l
Dubăsari privind anularea deciziei nr.3/2 din 12.06.2020.
În motivarea acțiunii a invocat că, Consiliul sătesc Oxentea, r-l
Dubăsari la data de 12.06.2020 a adoptat decizia nr.3/2 „Cu privire la
instituirea comisiei de licitație”.
Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în conformitate cu
art.64 din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația
publică locală a efectuat controlul sub aspectul legal a deciziei menționate și
consideră că aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislației în
vigoare.
În conformitate cu art.68 din Legea nr.436-XVI din 28.12.2006, prin
notificarea nr.1304/OT4-496 din 19.06.2020, Oficiul teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului sătesc Oxentea, r-nul Dubăsari
abrogarea deciziei menționate, ca fiind adoptată contrar legislației.
Conform prevederilor art. 68 alin. (2) și (3) din Legea nr.436-XVI din
28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, în termen de 30 de
zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să
modifice sau să abroge actul contestat. În cazul în care, autoritatea locală
emitentă și-a menținut poziția sau nu a reexaminat actul contestat, Oficiul
teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanța de contencios
administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului
de a modifica sau de a abroga actul contestat sau în cazul tăcerii autorității
locale emitente în termen de 60 de zile de la data notificării cererii de
modificare sau de abrogare a actului în cauză.
Conform pct.7 al Hotărârii de Guvern nr.136 din 10.02.2009 pentru
aprobarea Regulamentului privind licitațiile cu strigare și cu reducere, „În
cazurile de expunere la vânzare a bunurilor proprietate a unităților
administrativ-teritoriale supuse privatizării, autoritatea administrației
publice locale, prin decizie, instituie Comisia de licitație din reprezentanți ai
consiliului și primăriei unității administrativ-teritoriale, precum și ai
subdiviziunilor abilitate ale acestora, reprezentanți ai consiliului
1
raional/municipal, specialiști în domeniul privatizării din cadrul aparatului
președintelui raionului, ai Serviciului Fiscal de Stat, iar pe teritoriul UTA
Găgăuzia - din reprezentanți ai organului abilitat de Comitetul Executiv. În
cazurile de expunere la licitație a bunurilor de importanță deosebită pentru
unitatea administrativ-teritorială, pot fi antrenați, cu vot consultativ,
reprezentanți ai Ministerului Administrației Publice Locale, subdiviziunilor
competente a Agenției Servicii Publice, precum și experți independenți”.
Consideră reclamantul că decizia nr.3/2 din 12.06.2020 „Cu privire la
instituirea comisiei de licitație” prin care se decide crearea comisiei de lucru
privind darea în locațiune, contravine prevederilor legale și nu întrunește
cadrul legal sus-menționat.
Prin încheierea din 26 ianuarie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul
Central, au fost atrași în proces terții Primăria s. Oxentea, r-l Dubăsari și
Asociația de Economii și Împrumut „Oxentea” (f.d.65 verso).
Prin hotărârea din 18 mai 2022 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central,
cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat împotriva Consiliului local Oxentea, r-l Dubăsari, terț
Primăria s. Oxentea și Asociația de Economii și Împrumut „Oxentea” cu
privire la anularea deciziei nr.3/2 din 12.06.2020 a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 10 iunie 2022, prin
intermediul poștei terestre, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,
a declarat apel nemotivat, iar la 04 iulie 2022, apel motivat împotriva
hotărârii din 18 mai 2022 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, solicitând
casarea hotărârii, cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii,
invocând argumentele menționate întru susținerea acțiunii.
Prin decizia din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
casată integral hotărârea din 18 mai 2022 a Judecătoriei Criuleni, sediul
Central, emisă în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de
către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului
local Oxentea, r-l. Dubăsari, terți Primăria s. Oxentea, r-l. Dubăsari și
Asociația de Economii și Împrumut ,,Oxentea” privind anularea actului
administrativ individual defavorabil și s-a emis o decizie nouă cu privire la
declararea acțiunii depuse de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei
de Stat împotriva Consiliului local Oxentea, r. Dubăsari, terț Primăria s.
Oxentea, r. Dubăsari și Asociația de Economii și Împrumut ,,Oxentea”,
privind anularea actului administrativ individual defavorabil, ca
inadmisibilă.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, prima instanță
nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei și anume n-a stabilit existența unui act administrativ
defavorabil prin emiterea de către Consiliul local Oxentea, r-nul Dubăsari a
deciziei nr.3/2 din 12.06.2020, cu privire la instituirea comisiei de licitație,
care reprezintă operațiune administrativă.
2
Totodată, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu prevederile
art. art. 3, art. 5, art. 6, art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 15, art. 17, art.
39 alin. (2), art. 189 alin. (1) și (2), art. 194 alin.(1), art. 207 alin. (1), alin.
(2) lit. e) și alin. (3), art. 219 din Codul administrativ și reieșind din
circumstanțele cauzei, completul specializat atestă că, în cazul dat instanța
de fond neîntemeiat a examinat legalitatea acțiunilor Consiliul local Oxentea,
r-l Dubăsari, cu privire la anularea deciziei nr.3/2 din 12.06.2020 prin care a
decis crearea comisiei de lucru privind darea în locațiune a 30 m3 din spațiile
primăriei cu următorii membrii: Rusu Valeriu – primar, Socolovschi Cristina
– secretar, Portărescu Rodica – contabil-șef, Rusu Pavel – consilier local,
Burghila Galina – consilier local, apreciind-o ca activitate administrativă, ce
urmează a fi verificată de către instanța de contencios administrativ.
Devreme ce, decizia nr.3/2 din 12.06.2020, prin care s-a decis crearea
comisiei de lucru privind darea în locațiune a 30 m3 din spațiile primăriei,
constituie o operațiune administrativă și nu constituie act administrativ,
nefiind o manifestare juridică unilaterală de voință cu caracter normativ sau
individual, din partea unei autorități publice în vederea organizării executării
sau executării în concret a legii, deoarece prin actul respectiv nu s-au aplicat
careva sancțiuni. Or, decizia contestată reprezintă operațiune administrativă,
ce poate fi contestate doar concomitent cu actul administrativ care va fi emis
la finalizarea procedurii administrative. Întrucât, acest act nu produc efecte
juridice de sine stătător și nu pot fi contestat cu acțiune în contencios
administrativ separate. Or, actele pregătitoare sau operațiunile administrative
și tehnico-materiale (care au stat la baza emiterii actului administrativ), nu
pot constitui de sine stătător obiect al contenciosului administrativ, deoarece
nu produc efecte juridice prin ele însele.
În acest context, instanța de apel a reținut că la caz, instanța de fond
neîntemeiat a purces la examinarea și soluționarea acțiunii, din motiv că,
decizia Consiliul local Oxentea r-nul Dubăsari nr.3/2 din 12.06.2020 „Cu
privire la instituirea comisiei de licitație”, nu dispune dispoziții, decizii sau
sancțiuni, iar astfel, acesta nu poate fi calificat și ridicat la rang de act
administrativ, deoarece reprezintă o operațiune administrativă.
Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, reclamantul/apelant
nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în
sensul art. 17 din Codul administrativ, devreme ce actele contestate
constituie o operațiune administrativă și nu constituie act administrativ. Or,
actul contestat la caz reprezintă o operațiune administrativă și aceasta poate
fi contestată în instanța de contencios administrativ, însă, concomitent cu
decizia autorității publice, și nu inițial emiterii deciziei.
În consecință, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a supus
unei analize minuțioase și nu a verificat circumstanțele menționate, care,
însă, necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz,
întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluționarea cazului
dat. Iar argumentele reclamantului, Oficiului Teritorial Chișinău al
3
Cancelariei de Stat, nu pot fi reținute la caz deoarece interpretează eronat
normele de drept și situația de fapt.
La 19 octombrie 2023 și ulterior la 30 ianuarie 2024, Oficiul Teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat, a depus recurs împotriva deciziei din 04
octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei
decizii noi de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului, a susținut că, hotărârea primei instanțe și
decizia instanței de apel sunt arbitrare și se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor invocate pe parcursul examinării
cauzei și interpretarea eronată a legii.
Recurenta a susținut că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre
neîntemeiată, în situația în care ultima a interpretat și aplicat în mod eronat
legea.
Recurenta a notat că, argumentele instanței de apel precum că decizia
Consiliul local Oxentea r-nul Dubăsari nr.3/2 din 12.06.2020 „Cu privire la
instituirea comisiei de licitație”, nu poate fi calificată și ridicată la rang de
act administrativ, nu pot fi reținute la caz deoarece reprezintă interpretarea
eronată a normelor legale.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
4
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,
la data de 14 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice, fapt ce se
confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 190-191).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 19 octombrie 2023 și
recursul motivat la 30 ianuarie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea
prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă
5
la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel
Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, conține
obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în
judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
6
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7