3ra-43/21 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- examinarea admisibilitatii cererii de recurs
3ra-43/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 3ra-43/21
Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (jud: A. Bologan)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M.Guzun, V.Clima, Gr.Dașchevici)
ÎNCHEIERE
27 ianuarie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Maria Ghervas
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului depus de Oficiul teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de
Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului local Oxentea
raionul Dubăsari, terț Cooperativa de Producție „Oxentea-Service” cu privire la
contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins
apelul depus de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva hotărîrii din
16 decembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central,
constată:
La data de 10 octombrie 2019, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local Oxentea raionul Dubăsari,
terț Cooperativa de Producție „Oxentea-Service” cu privire la contestarea actului
administrativ.
În motivarea acțiunii reclamantul Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a
indicat că la data de 14 iunie 2019 Consiliul local Oxentea a emis decizia nr. 04-04 „Cu
privire la vânzarea terenurilor aferente construcției agricole”.
Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a invocat, că în conformitate cu art.
64 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, a
efectuat controlul sub aspect legal a dispoziției menționate și a considerat că aceasta a fost
adoptată contrar prevederilor legislației în vigoare. Astfel, întru realizarea atribuțiilor
menționate, la data de 25 iulie 2019, a expediat în adresa Consiliului local Oxentea
1
notificarea nr. l304/OT4-668 din 25 iulie 2019, prin care a solicitat abrogarea deciziei nr.
04-04 din 14 iunie 2019 „Cu privire la vânzarea terenurilor aferente construcției agricole”.
Reclamantul a reiterat, că ulterior, la data de 30 august 2019 a recepționat decizia nr.
06-02 din 09 august 2019, prin care a fost modificată decizia nr. 04-04 din 14 iunie 2019
„Cu privire la vânzarea terenurilor aferente construcției agricole”, aceasta nefiind
contrasemnată de secretarul consiliului, fapt ce semnifică, că decizia nu are efect juridic,
prin prisma prevederilor pct. 26 lit. (h) din Regulamentul cadru privind constituirea și
funcționarea consiliilor locale și raionale, aprobat prin Legea nr. 457-XV din 14 noiembrie
Ca urmare a exercitării controlului asupra actului administrativ menționat, s-a
constatat că potrivit deciziei vizate în speță, s-a decis vânzarea terenurilor aferente
bunurilor imobile cu numerele cadastrale xxxxx.
A invocat că în conformitate cu capitolul IV al Legii nr. 29 din 05 aprilie 2018
privind delimitarea proprietății publice, Consiliul local urma să supună delimitării pe
domenii și în funcție de apartenența bunurilor imobile proprietate publică. Ca urmare a
delimitării terenurilor proprietate publică, Consiliul local inițiază procedura de formare a
bunurilor menționate mai sus, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 354 din 28 octombrie
2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, care prevede că formarea bunului imobil se
inițiază de către proprietarul lui inclusiv statul sau unitatea administrativ-teritorială, prin
intermediul autorităților împuternicite cu administrarea bunului; titularii de drepturi reale
și de alte drepturi patrimoniale (gestiune economică, arendă, etc.), cu acordul
proprietarului; instanța de judecată, executorii judecătorești și Serviciile Fiscale de Stat, în
cazurile prevăzute de prezenta lege.
Reclamantul a subliniat că reieșind din sensul art. 14 alin. (1) al Legii nominalizate,
formarea bunurilor imobile are loc în următoarea consecutivitate a acțiunilor: se depune
cererea de formare a bunului imobil; se efectuează studiul privind posibilitatea formării
bunului imobil; se elaborează proiectul de formare a bunului imobil; se întocmește planul
geometric al bunului imobil format; se recepționează documentația cadastrală de formare a
bunurilor imobile; se emite decizia de formare a bunului imobil; se înscrie bunul imobil în
Registrul bunurilor imobile. Formarea bunului imobil se încheie atunci, când în Registrul
bunurilor imobile se înscriu datele despre bunul imobil format și drepturile asupra lui.
A relatat că în acord cu art. 19 alin. (3) al Legii menționate mai sus, contractul sau
decizia de formare a bunului imobil se întocmește de către proprietarii bunurilor imobile,
după elaborarea planului bunului imobil, care devine parte componentă a contractului sau
deciziei.
Reclamantul a susținut că decizia contestată a fost emisă contrar prevederilor
punctelor 13 și 14 din Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea și
locațiunea/arenda terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din
16 decembrie, care statuează că pentru vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente din
domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, cumpărătorul depune pe numele
primarului din localitatea în care este amplasat terenul o cerere de modelul indicat la anexa
nr.1 la prezentul Regulament, la care anexează planul cadastral al terenului, în original,
eliberat de oficiul cadastral teritorial sau de o firmă licențiată, cu indicarea suprafeței,
numărului cadastral și adresei terenului sau copia autentificată a acestuia. Planul se aprobă
de primarul unității administrativ-teritoriale pe teritoriul căreia este amplasat terenul;
persoanele juridice și întreprinderile individuale – copia certificatului înregistrării de stat;
persoanele fizice – copia buletinului de identitate sau a pașaportului; extrasul din Registrul
2
bunurilor imobile, capitolele A și B, în original, sau copia autentificată și copia
documentelor în baza cărora a fost înscris în Registru dreptul de proprietate asupra
bunului, amplasat pe terenul solicitat spre cumpărare; în cazul construcțiilor nefinalizate –
autorizația de construcție, actul de inspectare a construcției; contractul de arendă asupra
terenului aferent, după caz
Subsecvent, a menționat că pct. 15 din Regulamentul cu privire la vânzarea-
cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 1428 din 16 decembrie prevede că la prezentarea cererii și a documentelor indicate mai
sus, primarul este obligat să le înregistreze și în termen de 30 zile din data depuneri cererii,
să efectueze următoarele acțiuni de pregătire a materialelor pentru decizia consiliului
local: să examineze posibilitatea vânzării terenului aferent solicitat, cu suprafața indicată
în planul cadastral; să înștiințeze, în scris, proprietarii terenurilor adiacente despre
stabilirea hotarelor comune ale terenului aferent în legătură cu privatizarea acestuia; să
completeze borderoul de calcul al prețului de vânzare-cumpărare a terenului aferent în
patru exemplare. Borderoul de calcul este parte integrantă a contractului de vânzare-
cumpărare a terenului aferent; să întocmească, în patru exemplare, proiectul contractului
de vânzarea-cumpărare a terenului aferent; să prezinte consiliului local documentele
necesare pentru adoptarea deciziei privind vânzarea terenului respectiv.
Astfel, reclamantul a susținut că decizia nr. 04-04 din 14 iunie 2019 a fost adoptată
în lipsa actelor care dovedesc legalitatea acesteia și nu a fost respectată procedura formării
bunului imobil, prevăzută de cadrul legal.
A afirmat că la aprobarea deciziei vizate în speță, Consiliul local Oxentea nu a ținut
cont de prevederile art. 220 Cod civil, care prevede că actul juridic care contravine
normelor imperative este nul, iar încălcarea acestor norme duce la nulitatea actului.
Reclamantul Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea
deciziei Consiliului local Oxentea, raionul Dubăsari, nr. 04-04 din 14 iunie 2019 „Cu
privire la vânzarea terenurilor aferente construcției agricole” (f.d. 5-8).
Prin încheierea Judecătoriei Criuleni sediul Central din 06 noiembrie 2019, s-a dispus
atragerea în proces a Cooperativei de Producție „Oxentea-Service” în calitate de
intervenient accesoriu de partea pârâtului (f.d. 34-35).
Prin hotărârea din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central acțiunea
depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a fost respinsă ca neîntemeiată.
A fost anulată măsura de asigurare, instituită prin încheierea din 11 octombrie 2019 a
Judecătoriei Criuleni (f.d.57-62).
Prin decizia din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus
de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, împotriva hotărîrii din 16 decembrie
2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central (f.d.98-104).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept
material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei, a
reținut ca fiind justă concluzia primei instanțe privind netemeinicia acțiunii depuse de
către reclamantul Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, având în vedere că
acesta nu a prezentat probe în dovedirea faptului erorilor comise la emiterea actului
administrativ contestat.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță a apreciat obiectiv probele
administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele, care au importanță
pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material și procedural, iar
3
soluția de respingere a acțiunii este justă, fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate
în cadrul procesului de judecată în coraport cu normele aplicabile speței.
La data de 06 octombrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Oficiul teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat a depus recurs împotriva deciziei din 01 iulie 2020 a Curții
de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei de apel, cu emiterea unei
noi decizii de admitere a acțiunii (f.d.113-116).
În motivarea recursului Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a invocat
dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că
au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și anume, prevederile Legii
nr.29 din 05 aprilie 2018 privind delimitarea proprietății publice, art.3 și art.19 din Legea
nr.354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, punctele 13, 14 și
15 din Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor
aferente, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1428 din 16 decembrie 2008.
A menționat că la materialele cauzei nu au fost anexate actele care dovedesc
legalitatea actului administrativ contestat și de către Consiliul local Oxentea nu a fost
respectată procedura formării bunului imobil.
La data de 28 octombrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimaților copia recursului depus de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat
(f.d.120), aceștia însă, nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus
referință la recursul depus de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.
Examinând admisibilitatea recursului depus de Oficiul teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție menționează următoarele.
În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de
apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de
Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții
Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.
Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța
de apel.
Din actele cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la data
de 01 iulie 2020 (f.d.98-104).
În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din
Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene,
precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform
art. 96-114.
Prin prisma art. 96 alin. (1) din Codul administrativ notificările și comunicările către
participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare
adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.
În același timp art.33 din Codul administrativ, prevede că comunicarea
interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul procedurii
administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică etc.),
acordându-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate și
economie de costuri.
4
Prin urmare, se atestă că decizia motivată din 01 iulie 2020 a Curții de Apel
Chișinău a fost notificată recurentului Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,
la data de 07 august 2020, prin intermediul poștei electronice (f.d.105) și la data de
14 august 2020, prin intermediul oficiului postal, fapt confirmat prin avizul de recepție a
scrisorii recomandate anexat la materialele dosarului (f.d.106), termenul limită de
contestare fiind data de 07 septembrie 2020, însă, recursul a fost depus abia la data
de 06 octombrie 2020 (f.d.113-116), contrar art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, ceea
ce denotă că a fost depus peste termenul de 30 de zile de la notificare, mult prea târziu.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că în conformitate cu art. 24 alin. (1) Cod administrativ, participanții la procedura
administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și
să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale
altor participanți.
Mai mult, este de menționat că potrivit jurisprudenței Curții Europene, participanții
procesului de judecată urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea
procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.
În conformitate cu art. 36 alin. (2) Cod administrativ, instanțele de judecată
competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a jurisprudenței
Curții Europene pentru Drepturile Omului.
Sub acest aspect, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ reiterează că Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a luat
cunoștință la data de 07 august 2020 de decizia motivată din 01 iulie 2020 a Curții
de Apel Chișinău și prin urmare, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare,
după cum sugerează și jurisprudența CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din
11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt ignorat cu
desăvârșire, care în consecință a generat omiterea termenului prescris la art. 245 din
Codul administrativ.
Conform art. 65 alin. (1), (2) din Codul administrativ dacă o persoană, din motive
independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi
repusă în termen. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se
întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise. Astfel, termenul de declarare a
recursului poate fi restabilit, dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice ce
confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în termen.
La caz, recurentul Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat nu a depus cerere
privind repunerea recursului în termen în sensul art. 65 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ și nici nu a prezentat probe concludente și pertinente în vederea argumentării
omiterii termenului legal, motiv din care recursul necesită a fi declarat inadmisibil.
Or, în cazul acceptării unui recurs tardiv se va încălca principiul securității
raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.
Reieșind din considerentele menționate și având în vedere că recursul a fost depus
după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia
în temeiul art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, de a declara inadmisibil recursul
depus de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.
5
În conformitate cu art. 193, art. 230, art. 245 alin. (1), art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) și
art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, Completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
dispune:
Recursul depus de către de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat se
declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii
Maria Ghervas
Nina Vascan
6