3ra-55/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-55/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Leșan Nicolae
în interesele Liliei Stratulat,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Lilia Stratulat împotriva Primarului general al mun.
Chișinău, terț Societatea cu Răspundere Limitată ,,Megaparc”, privind
anularea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 20 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-55/24
NR. PIGD 2-21001837-01-3ra-16012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. I. Barbacaru,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc,
18 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Leșan Nicolae în interesele Liliei Stratulat
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 31 decembrie 2020, prin intermediul poștei terestre, Lilia Stratulat, a
înaintat acțiune în instanța de judecată împotriva Primarului general al mun.
Chișinău, persoană terță SRL,,Megaparc”, privind anularea dispoziției nr. 619-
d din 10 noiembrie 2020 ,,Cu privire la revocarea Dispoziției nr. 258-d din 05
iunie 2020 cu privire la suspendarea autorizației de construire nr. 611-c/19 din
08 noiembrie 2019”, precum și a răspunsului nr. S-4327/5/20 din 11 decembrie
2020, asupra cererii prealabile.
În motivarea acțiunii, reclamanta a relatat că deține cu drept de
proprietate spațiul comercial din mun. Chișinău, bd. xxxxx (nr. cadastral
xxxxx) - în continuare „Imobil”. Iar imobilul este situat la parterul blocului de
locuit cu nr. cadastral xxxxx de pe adresa nominalizată, fiind utilizat pentru
activitatea unui salon de frumusețe gestionat și administrat de SRL „AGV-
COM”.
De asemenea, SRL „Megaparc”, deține în proprietate bunurile imobile
cu nr. cadastrale xxxxx și xxxxx, situate în mun. Chișinău, bd. xxxxx, în
imediata apropiere a imobilului, acestea fiind separate de planșeu. Iar atât
raporturile de vecinătate, cât și existența dreptului propriu apărat de Lilia
Stratulat, au fost deja constatate prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15
iunie 2020 (dosar nr. 3r-197/20), unde se menționează că: „este cert faptul că
încăperile susmenționate sunt învecinate, iar Lilia Stratulat și SRL
,,Megaparc”, sunt coproprietari ai blocului locativ nr. xxxxx din bd. xxxxx”.
A susținut că la 24 februarie 2020, SRL „Megaparc”, a demarat lucrări
de construcție pe adresa bd. xxxxx, în temeiul autorizației de construire nr.
611-c/19 din 08 noiembrie 2019. Iar la rândul său, autorizația menționată a fost
eliberată în temeiul certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 538/19 din
12 septembrie 2019. Or, conform certificatului de urbanism pentru proiectare
nr. 538/19 din 12 septembrie 2019, s-a permis elaborarea documentației de
proiect pentru „reconstrucția cu extindere și supraetajare a încăperilor
comerciale private cu nr. cad. xxxxx de la subsolul și parterul blocului de
locuințe și amenajarea terenului adiacent”.
1
Referitor la terenul adiacent imobilului privat al SRL „Megaparc”, la
capitolul „1. Regimul juridic” din certificatul de urbanism pentru proiectare nr.
538/19 din 12 septembrie 2019, menționează reclamanta că, este indicat expres
asupra faptului că terenul cu nr. cadastral xxxxx (S = 17,4984 ha) este în
proprietate municipală cu regim de teren public. Iar ținând cont de regimul
juridic al terenului municipal (din domeniul public și de uz public), autoritatea
publică emitentă impune condiția: „relațiile funciare vor fi stabilite în
conformitate cu prevederile Regulamentului privind gestionarea resurselor
funciare municipale aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.
3/23 din 02 aprilie 2013”.
Totodată, atrage atenția reclamanta că, regimul juridic al terenului cu nr.
cadastral xxxxx, este stabilit prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.
2/18-2 din 27 februarie 2014, despre delimitarea terenurilor proprietate
municipală din sectorul Râșcani. Iar în anexa la decizia sus-indicată sub nr.
1496, este indicat că terenul cu nr. cadastral xxxxx, este teren de uz public ce
aparține domeniului public al mun. Chișinău.
Mai mult ca atât, la capitolul „4. Regim arhitectural-urbanistic” din
certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 538/19 din 12 septembrie 2019,
se menționează despre „coeficientul de utilizare a terenului C. U. T. comercial
- 7”. Însă, nu este clar la care teren se referă coeficientul de utilizare a terenului
C.U.T. comercial 1 în condițiile în care porțiunea de teren (parte a terenului
municipal din domeniul public de uz public xxxxx) adiacent imobilului deținut
de SRL „Megaparc”, a fost ocupată abuziv de către SRL „Megaparc”.
Acest fapt, comunică reclamanta că este constatat prin Actul de
constatare în teren nr. 26/2020 din 17 iunie 2020. Or, expres în actul menționat
se indică că, SRL „Megaparc”, cu sediul în mun. Chișinău, bd. xxxxx, fără a
coordona cu serviciile abilitate, în lipsa deciziei Consiliului mun. Chișinău, cu
privire la atribuirea terenurilor, a îngrădit un teren din bd. xxxxx (parte din
terenul cu numărul cadastral xxxxx), cu suprafața de circa 0,036 ha, teren
proprietate municipală. Totodată s-a constatat săparea unei groape de fundație.
Iar prin urmare, în sfârșit, se menționează că „drept măsură, se impune
demontarea gardului și eliberarea terenului ocupat abuziv cu aducerea acestuia
în stare bună de folosință”.
Astfel, prin autorizația de construire nr. 611-c/19 din 08 noiembrie 2019,
s-a autorizat executarea lucrărilor de „reconstrucție cu extindere și supraetajare
a încăperilor comerciale private cu nr. cad. xxxxx de la subsolul și parterul
blocului de locuințe și amenajarea terenului adiacent”. Însă, emiterea
autorizației s-a făcut fără a fi îndeplinite de către SRL „Megaparc”, condițiile
impuse prin certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 538/19 din 12
septembrie 2019 și anume: a) stabilirea relațiilor funciare pentru porțiunea de
2
teren public; b) coordonarea schiței de proiect cu „proprietarul încăperilor
nelocative megieșe situate la nivelul superior” (adică cu Stratulat Lilia).
Prin urmare, dat fiind că prin edificarea construcției capitale pe terenul
public de uz public este încălcat direct dreptul de proprietate Liliei Stratulat,
comunică reclamanta că, a formulat cerere prealabilă către autoritatea publică
emitentă a actelor permisive. La care prin răspunsul șefului interimar
DGAURF nr. 21/2465 din 20 decembrie 2019, a fost informată despre faptul
că, prin realizarea construcției respective, dimensiunile obiectivului nu vor
depăși limitele încăperii private și a pereților de sprijin capitali, ce fac parte
componentă inclusiv a structurii de rezistență a imobilului cu nr. cad. xxxxx.
Totodată s-a menționat referitor la amenajarea terenului adiacent pe lungimea
de fațadă a încăperilor, că conform documentației de proiect se preconizează
organizarea unei terase de vară acoperită. Terasa de vară/sezonieră va putea fi
realizată în baza prevederilor „Regulamentului de desfășurare a activității de
comerț în municipiul Chișinău” aprobat prin decizia Consiliului municipal
Chișinău nr. 10/2 din 09 octombrie 2017”.
În acest context, după cum rezultă din cele menționate, afirmă
reclamanta că, SRL „Megaparc”, a demarat executarea lucrărilor de construcție
capitale pe terenul public din domeniul public de uz comun cu nr. cadastral
xxxxx. Or, ținând cont de lipsa acordului lui Lilia Stratulat, la eliberarea actelor
permisive în beneficiul SRL „Megaparc”, atât certificatul de urbanism pentru
proiectare nr. 538/19 din 12 septembrie 2019, cât și autorizația de construire
nr. 611-c/19 din 08 noiembrie 2019, au fost contestate în instanța de judecată.
Iar acțiunea înaintată în judecată a fost acceptată spre examinare de către
Judecătoria Chișinău (sediul Râșcani), dosar nr. 3-156/2020.
Într-o altă ordine de idei, comunică reclamanta că, prin dispoziția nr.
253-d din 04 iunie 2020, s-a dispus revocarea autorizației de construire nr. 61
l-c/19 din 08 noiembrie 2019 eliberate ÎM „Megaparc” SRL. Iar ca efect al
dispoziției nr. 253-d din 04 iunie 2020, autorizația de construire nr. 611-c/19
din 08 noiembrie 2019, a fost revocată în totalitate, însă, ulterior a fost emisă
dispoziția nr. 258-d din 05 iunie 2020, prin care s-a abrogat dispoziția nr. 253-
d din 04 iunie 2020, fiind dispusă suspendarea executării autorizației de
construire nr. 611-c/19 din 08 noiembrie 2019.
Astfel, comunică reclamanta că, în data de 23 noiembrie 2020, a
recepționat copia dispoziției nr. 619-d din 10 noiembrie 2020 ,,Cu privire la
revocarea dispoziției nr. 258-d din 05 iunie 2020”. Iar la cererea prealabilă nr.
S-4327/5/20 din 01 decembrie 2020, a recepționat răspunsul nr. S-4327/5/20
din 11 decembrie 2020. Or, SRL „Megaparc”, nu are nici un drept asupra
porțiunii din terenul municipal din domeniul public de uz comun xxxxx, pe
care l-a ocupat abuziv în scopul edificării construcției capitale.
3
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 22 aprilie 2022, Lilia Stratulat, a declarat apel împotriva hotărârii,
solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Lilia Stratulat împotriva hotărârii din 18 aprilie 2022
a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că cererea de apel
formulată de apelantă este neîntemeiată, iar hotărârea primei instanțe este
legală și corect motivată.
A reținut că dispoziția Primarului General al municipiului Chișinău nr.
619-d din 10 noiembrie 2020 a fost emisă în conformitate cu prevederile art.
26 și art. 32 alin. (1) din Legea nr. 436 din 26 decembrie 2006 privind
administrația publică locală, precum și cu dispozițiile art. 15 și art. 16 din
Legea nr. 136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău. Aceste
prevederi conferă autorităților publice locale competența de a emite, suspenda
sau revoca acte administrative, în exercitarea dreptului discreționar, cu
respectarea scopului legii.
Instanța de apel a mai constatat că actele administrative contestate nu au
adus atingere drepturilor reclamantei, iar revocarea autorizației de construire
și emiterea ulterioarei dispoziții s-au realizat în vederea prevenirii unor riscuri
semnificative asupra siguranței publice, în conformitate cu recomandările
experților și ale autorităților competente.
Analizând probele, instanța de apel a reținut că prima instanță a apreciat
corect faptele și dovezile prezentate, conform art. 93 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ, care reglementează sarcina probei în astfel de cauze. De
asemenea, s-a constatat că apelanta nu a adus elemente noi care să susțină
răsturnarea concluziilor primei instanțe, iar susținerile acesteia au fost
declarative și neîntemeiate.
În ceea ce privește normele de procedură, instanța de apel a aplicat
prevederile art. 240 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, care permite
respingerea apelului ca nefondat, și a confirmat că termenul de depunere a
apelului a fost respectat, conform art. 232 din Codul administrativ.
4
Astfel, instanța de apel a respins apelul ca neîntemeiat și a menținut
hotărârea primei instanțe, subliniind că aceasta a fost emisă cu respectarea
principiilor de legalitate, echitate și transparență, garantate de art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 25 septembrie 2024, avocatul Leșan Nicolae, în interesele Liliei
Stratulat, a depus cerere de recurs nemotivată împotriva deciziei din 20
septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. La 15 decembrie 2023 a depus
cerere de recurs motivată, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei, cu emiterea unei decizii noi prin care cererea de chemare în judecată
să fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că decizia a fost emisă cu încălcarea
dreptului său la un proces echitabil și prin interpretarea greșită a normelor
legale aplicabile.
Recurenta susține că instanța de apel a omis să analizeze în mod detaliat
circumstanțele de fapt și argumentele prezentate, ceea ce a condus la o soluție
eronată, prejudiciind drepturile sale fundamentale.
A menționat că instanța de apel nu a analizat în mod real și concret toate
probele administrate. Printre acestea, se numără dovezi clare privind ocuparea
abuzivă a terenului public de către societatea SRL „Megaparc” și încălcarea
regimului juridic al acestui teren, stabilit prin Codul funciar și alte acte
normative. Recurenta argumentează că instanța de apel a ignorat aceste probe
esențiale, care atestă ilegalitatea actului administrativ emis de Primarul
General al municipiului Chișinău.
La fel, a subliniat că motivarea deciziei instanței de apel este superficială
și lacunară. Instanța nu a dat o apreciere temeinică tuturor argumentelor
recurentei, limitându-se la a prelua susținerile reprezentanților pârâtului și ai
terțului SRL „Megaparc” fără o analiză critică. Această omisiune contravine
obligației instanțelor de a motiva hotărârile într-un mod detaliat, astfel încât să
asigure transparența actului de justiție și respectarea principiilor unui proces
echitabil.
Consideră că dispoziția nr. 619-d din 10 noiembrie 2020, a fost emisă cu
încălcarea prevederilor legale aplicabile. Argumentează că autoritatea publică
a depășit limitele dreptului său discreționar, emițând un act administrativ care
contravine prevederilor art. 21 alin. (1) din Codul administrativ și
reglementărilor privind gestionarea terenurilor publice. De asemenea,
5
recurenta evidențiază faptul că terenul ocupat de SRL „Megaparc” este un
teren de uz public, inalienabil și protejat prin reglementări stricte, iar emiterea
actului administrativ contestat nu a respectat aceste cerințe.
În susținerea poziției sale, mai arată că instanța de apel nu a evaluat
temeinic efectele negative ale dispoziției contestate asupra drepturilor sale de
proprietate. Prin neexaminarea tuturor probelor relevante și prin respingerea
cererii sale fără o justificare clară, recurenta consideră că instanța de apel a
încălcat principiul egalității de tratament între părțile procesului și a prejudiciat
direct drepturile și interesele sale legitime.
ARGUMENTELE INTIMATULUI
Prin referința depusă la 11 ianuarie 2024, reprezentantul Primarului
general al mun. Chișinău a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a
fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
6
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată avocatului recurentei la 8 ianuarie 2024, prin intermediul poștei
electronice (f.d.201). Cererea de recurs motivată a fost depusă la data de 15
decembrie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în
7
mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
8
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Leșan Nicolae în interesele
Liliei Stratulat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
9