3ra-455/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-455/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de SA „Art-Vest”,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.51 împotriva
Primăriei Chișinău, terț SA „Art-Vest”, cu privire la anularea actului
administrativ,
și acțiunea de contencios administrativ înaintată de către SA „Art-Vest”
împotriva Primăriei mun. Chișinău, Primarul General al mun. Chișinău, terț
Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.51, cu privire la anularea actului
administrativ,
împotriva deciziei din 6 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-455/24
NR. PIGD 2-18146477-01-3ra-24052024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,
9 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de SA
„Art-Vest”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11.04.2018, CCL nr. 51 a intentat acțiune împotriva Primăriei mun.
Chișinău, solicitând anularea autorizației de construire nr. 819 din 21.12.2010,
prelungită ulterior cu 12 luni.
Autorizația a fost emisă la cererea SA „Art-Vest” pentru reconstrucția
spațiului, extinderea cu o anexă și amenajarea terenului din bd. Moscova, 2, în
baza certificatului de urbanism nr. 140i/10 din 04.03.2010.
Conform autorizației, lucrările urmau să înceapă în termen de 6 luni și să
fie finalizate în 24 de luni.
În august 2017, durata a fost prelungită cu 12 luni, semnată de
reprezentanții Primăriei.
La 01.03.2018, CCL nr. 51 a depus cerere prealabilă de anulare, iar prin
răspunsul din 12.03.2018, viceprimarul a invocat art. 15 alin. (5) din Legea nr.
163/2010 privind posibilitatea prelungirii termenului în baza motivelor
argumentate și a interesului public, fără a detalia concret motivele sau hotărârile
invocate.
Reclamantul consideră prelungirea nelegală, întrucât certificatul de
urbanism expirase în martie 2011, iar autorizația – în iunie 2013, fiind
imposibilă prelungirea unui act expirat.
Se invocă încălcarea drepturilor CCL nr. 51 și ale locatarilor de la etajul
1E, prin periclitarea structurii blocului și creșterea nejustificată a cotei SA „Art-
Vest”.
Reclamantul mai afirmă că nu există acordul locatarilor de la 1E, contrar
art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 163/2010 și prevederilor certificatului de
urbanism.
CCL nr. 51 a aflat despre prelungire la 20.02.2018 și a formulat cererea
prealabilă în termenul legal prevăzut de art. 17 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 793/2000.
1
La 13.09.2018, SA „Art-Vest” a intentat acțiune împotriva Primăriei
mun. Chișinău și a primarului interimar Ruslan Codreanu, cu participarea CCL
nr. 51, solicitând anularea dispoziției nr. 600-d din 03.08.2018 privind
suspendarea temporară a autorizației de construire nr. 819 din 21.12.2010 și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a invocat că este proprietar legal al magazinului situat la
etajul 1 și subsolul blocului din bd. Moscova 2, care constituie ¼ din imobil,
restul de ¾ fiind deținut de locatarii CCL nr. 51.
În baza certificatului de urbanism nr. 1401/10 din 04.03.2010 și
proiectului coordonat, Primăria a emis autorizația de construire nr. 819 din
21.12.2010 pentru extinderea și renovarea spațiului.
Actele administrative au fost contestate, dar prin deciziile definitive ale
Curții de Apel Chișinău (16.11.2016 și 14.06.2018) și ale CSJ (05.07.2017),
legalitatea acestora a fost confirmată.
În temeiul acestor hotărâri, autorizația de construire a fost prelungită cu
12 luni.
Deși lucrările au fost reluate legal, la 27.07.2018 și 02.08.2018, pretorul
sect. Rîșcani și specialiștii preturii au dispus stoparea acestora, considerându-le
neautorizate.
La 03.08.2018, primarul interimar a emis dispoziția nr. 600-d prin care a
suspendat temporar autorizația de construire, invocând prescripția preturii din
02.08.2018.
Reclamanta susține că suspendarea este ilegală, întrucât controlul calității
în construcții aparține Agenției pentru Supraveghere Tehnică, iar actele de
autorizare au fost deja verificate și confirmate prin controale și hotărâri
judecătorești.
Modificările operate la proiect (ex. comasarea pasajului pietonal) nu
constituie schimbări esențiale, fiind conforme certificatului de urbanism și
avizate de arhitectul-șef, fapt confirmat și de verificatorul de proiect și Agenția
pentru Supraveghere Tehnică.
Reclamanta afirmă că primarul nu are competență de suspendare a
autorizației, iar dispoziția nr. 600-d este abuzivă și emisă cu încălcarea
procedurii legale, fără constatarea unei contravenții.
La 08.08.2018, SA „Art-Vest” a depus cerere prealabilă, însă nu a primit
răspuns în termenul legal.
Prin încheierea protocolară din 21 noiembrie 2018 a Judecătoriei
Chișinău sediul Centru, s-a admis demersul r/pârâtului Primăria mun. Chișinău,
a fost atras în calitate de intervenient accesoriu SA „Art-Vest”.
2
Prin încheierea din 31 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
a fost dispusă conexarea cererii de chemare în judecată a CCL nr. 51 împotriva
Primăriei mun. Chișinău, persoană terță SA „Art-Vest”, cu privire la anularea
actului administrativ, la acțiunea de contencios administrativ înaintată de către
SA „Art-Vest” împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Primarului General
Interimar, persoană terță CCL nr. 51 cu privire la contestarea actului
administrativ.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea înaintată de către CCL-51 și s-a anulat parțial
autorizația de construire nr.819 din 21.12.2010, și anume în partea în care la
23.08.2017 durata executării lucrărilor a fost prelungită cu 12 luni, precum și
decizia nr.06-111/1431 din 12.03.2018, adoptată în procedura prealabilă.
Acțiunea de contencios administrativ, înaintată de către SA „Art-Vest”
împotriva Primăriei mun. Chișinău, Primarul General al mun. Chișinău,
persoană terță CCL-51 cu privire la anularea actului administrativ – dispoziția
Primarului General Interimar, Ruslan Codreanu, nr. 600-d din 03.08.2018 „Cu
privire la suspendarea temporară a valabilității autorizației de construire nr. 819
din 21.12.2010, s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 25 octombrie 2021, reprezentantul SA „Art-Vest”, avocatul
Mihail Butnaru, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând
admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii din 18 octombrie 2021,
cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii înaintate de SA „Art-Vest”
și respingerea acțiunii înaintate de CCL-51.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 6 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de SA „Art-Vest” și s-a menținut hotărârea din 18 octombrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că hotărârea primei
instanțe a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material și
procesual, în temeiul probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente.
A constatat că prelungirea autorizației de construire nr. 819 din
21.12.2010, dispusă la 23.08.2017, a fost efectuată cu nerespectarea cadrului
normativ aplicabil, întrucât autorizația era deja expirată, iar legislația nu permite
prelungirea valabilității unui act administrativ expirat.
3
În aceste condiții, dispoziția primarului general interimar nr. 600-d din
03.08.2018, prin care s-a suspendat temporar valabilitatea autorizației, a fost
emisă în mod justificat, în temeiul constatărilor privind existența unor nereguli
în procesul de autorizare și execuție a lucrărilor.
Instanța a reținut că primarul general interimar a acționat în limitele
competențelor prevăzute de Legea nr. 136/2016 și în exercitarea atribuțiilor ce
țin de controlul legalității actelor emise de subdiviziunile administrației publice
locale.
De asemenea, instanța de apel a notat că, potrivit constatărilor Agenției
pentru Supraveghere Tehnică, în documentația de proiect existau
neconformități care impuneau sistarea lucrărilor și obținerea unui nou certificat
de urbanism și a unei noi autorizații de construire, conform dispozițiilor Legii
nr. 163/2010.
A respins susținerile apelantei privind pretinsa autoritate de lucru judecat
derivată din hotărârile anterioare (din 2016 și 2018), reținând că acestea vizau
legalitatea autorizației inițiale din 2010, iar nu și valabilitatea prelungirii
dispuse în anul 2017.
Totodată, instanța a constatat că eventualele erori de proiect nu au fost de
natură să modifice regimul urbanistic sau parametrii esențiali ai construcției,
însă lipsa unui nou certificat de urbanism în cazul corectării unor elemente
tehnice din proiect impunea respectarea cerințelor din art. 16 din Legea nr.
163/2010.
Referitor la competența de suspendare a autorizației, instanța a reiterat că
atribuția de a dispune astfel de măsuri revine autorității emitente în cazuri
temeinic justificate, iar dispoziția nr. 600-d/2018 a fost emisă cu respectarea
prevederilor legale, în baza constatărilor organelor abilitate și în interes public.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 8 aprilie 2024, reprezentantul SA „Art-Vest”, avocatul Mihail
Butnaru, a declarat recurs împotriva deciziei din 6 martie 2024 a Curții de Apel
Chișinău. La 17 iunie 2024 a depus motivarea recursului, prin care a solicitat
casarea deciziei și a hotărârii, cu restituirea cauzei la rejudecare sau emiterea
unei decizii noi, prin care să fie respinsă acțiunea CCL-51 și admisă acțiunea
SA „Art-Vest”.
La 8 aprilie 2025, reprezentantul SA „Art-Vest”, avocata Corina Digore,
a depus cerere de completare a recursului.
4
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a susținut că deciziile instanțelor inferioare sunt
nelegale și netemeinice, fiind pronunțate cu aplicarea eronată a normelor de
drept material și procesual.
A invocat că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016,
menținută prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 5 iulie 2017, s-a stabilit
că reclamantul CCL-51 nu este titularul unui drept vătămat și nu are calitate
procesuală activă pentru a contesta autorizația de construire nr. 819/2010.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ și art. 20
din Codul administrativ, doar persoanele vătămate într-un drept recunoscut de
lege pot formula acțiuni în contencios, iar instanțele nu au constatat vreo
vătămare a CCL-51 cauzată de prelungirea autorizației.
A susținut că asupra legalității autorizației și prelungirii acesteia s-a
pronunțat anterior instanța de judecată prin deciziile irevocabile din 16.11.2016
și 14.06.2018, existând autoritate de lucru judecat, ceea ce atrage incidența art.
4 lit. h) din Legea contenciosului administrativ.
Recurenta a mai arătat că instanțele de fond și apel au depășit limitele
cererii de chemare în judecată, anulând actul de prelungire deși reclamantul nu
formulase pretenții distincte față de acest act.
De asemenea, a invocat omisiunea instanțelor de a analiza probe esențiale
din dosar, inclusiv Cartea tehnică de execuție, care confirma începerea lucrărilor
în termen și lipsa oricăror nereguli în executarea acestora.
A susținut că dispoziția nr. 600-d din 03.08.2018 emisă de Primarul
General interimar este abuzivă și nelegală, întrucât a fost emisă fără o cerere
prealabilă, nu a fost însoțită de un proces-verbal de constatare a unei
contravenții, a fost fundamentată pe prescripția Preturii Rîșcani, organ fără
competență de control în construcții, a fost emisă cu încălcarea art. 118 Cod
administrativ, fără o motivare completă în fapt și în drept.
Recurenta a arătat că toate actele administrative (certificatul de urbanism,
autorizația de construire, proiectul coordonat) au fost confirmate ca fiind legale
prin decizii irevocabile și controale efectuate de Agenția pentru Supraveghere
Tehnică, Ministerul Dezvoltării Regionale și Procuratura Generală.
A arătat că instanța de apel a omis examinarea apelului declarat de
Primăria mun. Chișinău, ceea ce echivalează cu o cercetare incompletă a cauzei,
atrăgând incidența art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ.
În completarea recursului, recurenta a invocat că decizia instanței de apel
este arbitrară și se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, contrar
art. 2451 alin. (1) lit. d) Cod administrativ.
5
A susținut că instanța de apel a ignorat hotărârile definitive din 2016 și
2017 care au constatat că SA „Art-Vest” are un drept de proprietate deplin
asupra spațiului, iar lucrările efectuate nu afectează structura blocului locativ și
nu încalcă drepturile CCL-51. Actul de prelungire emis în 2017 este un act
accesoriu autorizației inițiale și nu poate fi analizat separat.
A invocat că acordul administratorului CCL-51 pentru executarea
lucrărilor a fost dat în 2010 și este încă valabil, acest aspect fiind confirmat în
deciziile din 2016 și 2018.
A arătat că prescripția nr. 03 din 02.08.2018, pe care s-a întemeiat
dispoziția Primarului, nu viza SA „Art-Vest” și nu a fost emisă în contextul
legal prevăzut de lege pentru sistarea lucrărilor.
A susținut că instanța de apel a aplicat greșit legislația privind controlul
calității în construcții, atribuind în mod nejustificat competența de suspendare a
autorizațiilor Primarului, deși aceasta revine Agenției pentru Supraveghere
Tehnică (potrivit Legii nr. 721/1996 și HG nr. 360/1996).
A indicat că interpretarea instanței contravine jurisprudenței constante a
Curții Supreme de Justiție (ex. decizia nr. 3ra-909/14), care a statuat că doar
AST este competentă să suspende lucrări sau autorizații, iar primarul nu are
asemenea atribuții.
A arătat că neexaminarea unor motive esențiale de apel, precum
nelegalitatea prescripției și lipsa unei vătămări concrete, reprezintă o încălcare
a dreptului la un proces echitabil (art. 6 CEDO), iar hotărârea este lipsită de o
motivare adecvată, în sensul jurisprudenței CtEDO (ex. Hiro Balani, Van de
Hurk, Ruiz vs. Spania).
A susținut că menținerea dispoziției contestate afectează în mod
disproporționat dreptul de proprietate al SA „Art-Vest”, garantat de art. 46 din
Constituția RM și art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
6
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea
sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă
a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă
potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La
examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate
probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța
de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în
special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia integrală a fost notificată SA „Art-Vest” la 17 mai 2024
(f.d.197, vol. IV), astfel că recursul a fost declarat cu respectarea prevederilor
art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
7
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire
la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §
1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din
Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea
unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
8
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus SA „Art-Vest”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9