2ra-46/24 — anularea ordinului cu privire la aplicarea sanctiunii disciplinare, compensarea cheltuielilor de judecată

La 05 septembrie 2022, Ciocan Angela a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM ,,Parcul Urban de Autobuze” cu privire la anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a invocat că la 26 februarie 2015 a încheiat cu ÎM ,,Parcul Urban de Autobuze” contractul individual de muncă nr. 24/15, în temeiul căruia a fost angajată în funcția de taxatoare la coloana nr. 2.

A menționat că, prin ordinul ÎM ,,Parcul Urban de Autobuze” nr. 206 din 06 iunie 2020, a fost sancționată disciplinar cu avertisment pentru încălcarea disciplinei de muncă, exprimată prin comportament brutal față de colegi.

A reiterat că la 30 aprilie 2022 era la serviciu în calitate de taxatoare pe ruta nr.19 coloana nr.2 a ÎM Parcului Urban de Autobuze împreună cu șoferul Plămădeală Denis. După finisarea cursei, a intrat în dispeceratul ,,Grenoble”, apoi a intrat șoferul Plămădeală Denis, care s-a apropiat pe la spate, a apucat-o de gât cu forța, numind-o cu cuvinte necenzurate, a amenințat-o și a încercat să o lovească, astfel fiind nevoită să se apere, împingându-l ca să nu o lovească.

La toate cele întâmplate a fost martor Morari Elena - dispecer de la postul „Grenobl”. Pe cazul dat au depus explicații toți participanții la conflict - Ciocan Angela, șoferul Plămădeală Denis și dispecera Morari Elena.

Însă, necâtând la explicațiile depuse, a fost emis ordinul nr.206 din 06 iunie 2022, prin care a fost sancționată disciplinar cu avertisment, iar șoferul Plămădeală Denis a fost sancționat disciplinar cu mustrare.

La fel, a specificat că la 21 iunie 2022 a depus la ÎM ,,Parcul Urban de Autobuze” cerere, prin care a solicitat reexaminarea materialelor și anularea ordinului nr. 206 din 06 iunie 2020, iar la data de 04 aprilie 2022, a depus o 1 cerere suplimentară, prin care a solicitat anularea parțială a ordinului și anume pct. 1, prin care a fost sancționată disciplinar cui avertisment.

Prin răspunsul ÎM ,,Parcul Urban de Autobuze” din 16 august 2022, i-a fost refuzat în anularea sancțiunii disciplinare în privința sa, din motiv că hotărârile cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare au fost luate de comun acord cu reprezentanții Comitetului Sindical ca urmare a ședinței comune.

Reclamanta Ciocan Angela a solicitat anularea pct. 1 din ordinul ÎM ,,Parcul Urban de Autobuze” nr. 206 din 06 iunie 2020, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară avertisment și încasarea sumei de 10 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a stabilit că, la 30 aprilie 2022, la postul de dispecerat ,,Grenoble”, între membrii echipajului de la ruta nr. 19 – șoferul Plămădeală Denis și taxatoarea Ciocan Angela, s-a iscat un conflict verbal, care a generat o scenă cu îmbrânceli și tentative de lovituri.

Pe cazul dat, au fost depuse explicații de către toți participanții la conflict: Ciocan Angela, șoferul Plămădeală Denis și martorul - dispecera Morari Elena.

La data de 06.06.2022 a fost emis ordinul nr. 206 „Cu privire sancțiuni disciplinare”, prin care Angelei Ciocan i s-a aplicat sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment, pentru încălcarea disciplinei muncii, exprimată prin comportament brutal față de colegi.

La 21 iunie 2022 și 04 iulie 2022, Ciocan Angela a depus cereri prealabile, prin care a solicitat anularea ordinului în partea aplicării sancțiunii disciplinare în privința sa, însă răspunsul ÎM ,,Parcul Urban de Autobuze” din 04 august 2022, cererile au fost respinse, din motiv că hotărârile cu privire la 2 aplicarea sancțiunilor disciplinare au fost luate de comun acord cu reprezentanții Comitetului Sindical ca urmare a ședinței comune.

Instanța de judecată a specificat că, aplicarea sancțiunii disciplinare este condiționată de identificarea temeiurilor de fapt, a temeiurilor de drept care încadrează abaterea imputată, precum și identificarea legăturii cauzale dintre temeiul de fapt și temeiul de drept invocat.

Sintetizând cele expuse și raportându-le la prevederile art. 210 alin. (1) din Codul muncii, instanța de fond a ajuns la concluzia că, ordinul nr. 206 din 06 iunie 2022 „Cu privire la sancțiuni disciplinare” cuprinde temeiurile de fapt ale aplicării sancțiunii disciplinare, însă nu reliefează temeiurile de drept și legătura de cauzalitate dintre acestea, care au impus sancționarea salariatului, iar circumstanțe menționate denotă cu certitudine că, pârâtul nu a reținut nici o normă concretă care să încadreze pretinsele abateri disciplinare ale Angelei Ciocan.

La fel, instanța de judecată a reținut că pe parcursul examinării cauzei, sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment aplicată reclamantei prin ordinul nr. 206 din 06 iunie 2022 a fost revocată/anulată de către pârât, în conformitate cu art. 211 alin. (2) Codul muncii, prin ordinul nr. 41-p din 21 octombrie 2022.

În concluzie, instanța de judecată a constatat că, ordinul nr. 206 din 06 iunie 2022 „Cu privire la sancțiuni disciplinare”, a fost emis contrar procedurii, astfel urmează a fi anulat pct. 1 din ordinul contestat.

Cu referire la pretenția privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, instanța de judecată a relevat că la materialele cauzei a fost anexat mandatul avocațial seria MA nr. 1866755 din 18 iulie 2022, care atestă împuternicirea avocatei Vuico Angela de a reprezenta interesele reclamantei în instanța de judecată, iar potrivit bonului de plată seria QL nr. 151119 din 18 iulie 2022, pentru serviciile de asistență juridică de care a beneficiat la caz, reclamanta a achitat suma totală de 10 000 de lei.

Astfel, instanța de judecată analizând aportul avocatei la soluționarea speței, timpul și munca depusă de către aceasta, rezultatul obținut, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare a drepturilor utilizate în cauză și complexitatea cauzei civile, suma real achitată de către reclamantă precum și soluția de admitere a cerințelor principale formulate, instanța de judecată a considerat oportun de a admite cerința privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, urmând a se încasa de la ÎM ,,Parcul Urban de Autobuze” în beneficiul Angelei Ciocan suma de 10 000 de lei cu titlul de cheltuieli de 3 asistență juridică, această sumă fiind apreciată în raport cu criteriile „real, necesar și rezonabil”.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut corectitudinea și legalitatea concluziei primei instanțe, prin care a constatat că ordinul nr. 206 din 06 iunie 2022 „Cu privire sancțiuni disciplinare” cuprinde temeiurile de fapt ale aplicării sancțiunii disciplinare, însă nu reliefează temeiurile de drept și legătura de cauzalitate dintre acestea, care au impus sancționarea salariatului, iar circumstanțe menționate denotă cu certitudine că, pârâtul nu a reținut nici o normă concretă care să încadreze pretinsele abateri disciplinare ale Angelei Ciocan.

De asemenea, instanța de apel a reiterat că pe parcursul examinării cauzei, sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment aplicată reclamantei prin ordinul nr. 206 din 06 iunie 2022 a fost revocată/anulată de către pârât, în conformitate cu art. 211 alin. (2) Codul muncii, prin ordinul nr. 41-p din 21 octombrie 2022.

Cu referire la pretenția privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, instanța de apel a statuat că, având în vedere lipsa unui raport de activitate al avocatului, pentru a verifica caracterul echitabil al sumei compensatorii încasată de către instanța de fond, se va expune asupra rezonabilității și necesității cheltuielilor de asistență juridică prin prisma complexității cauzei, dificultății întrebărilor juridice ridicate de speță, aportului avocatului la soluționarea cauzei. 4

Instanța de apel a invocat Recomandarea Consiliului Uniunii Avocaților privind cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, aprobată prin decizia nr. 2 din 30 martie 2012, potrivit căreia avocaților li se recomandă să stabilească tarife orare sau fixe, care să fie practicate constant pe parcursul anumitor perioade de timp (pct.3), iar în cazul în care se optează pentru un tarif orar, avocații vor ține evidența strictă a timpului și vor prezenta clienților rapoarte privind numărul de ore lucrate. Rapoartele vor conține o descriere a acțiunilor de asistență juridică întreprinse de avocat, precum evidența timpului de lucru aferent (pct.6). În cazul în care se optează pentru tarife fixe, avocații vor coordona cu clienții mărimea acestora pentru fiecare acțiune în parte (pct.7). Cheltuielile pentru asistența juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

La speță, instanța de apel a reiterat că, în ceea ce privește timpul și munca depusă de avocat, nu a fost prezentat un raport de activitate sau o listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și timpul aferent acestora, precum și mărimea tarifelor pentru fiecare acțiune în parte. Iar, prin prisma practicii CtEDO, neprezentarea unui astfel de raport poate duce la respingerea pretenției cu privire la costuri și cheltuieli

Instanța de apel a statuat că, având în vedere lipsa unui raport de activitate al avocatului, pentru a verifica caracterul echitabil al sumei compensatorii încasată de către instanța de fond, va analiza rezonabilitatea și necesitatea cheltuielilor de asistență juridică prin prisma complexității cauzei, dificultății întrebărilor juridice ridicate de speță, aportului avocatului la soluționarea cauzei.

La caz, instanța de apel a statuat că cauză este de o complexitate redusă, în speță nefiind ridicate careva probleme juridice de importanță deosebită, prin urmare a reținut că instanța de fond eronat a ajuns la concluzia de a compensa integral reclamantei cheltuielile de asistență juridică în mărime de 10 000 de lei, or, acest cuantum fiind unul exagerat pentru cauza dată, motiv pentru care cheltuielile de asistență juridică au fost reduse până la suma de 3 000 de lei, acesta fiind corespunzător criteriului rezonabilității.

De asemenea, a reiterat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, fiind emisă arbitrar, în rezultatul aprecierii vădit nerezonabile a probelor.

La fel, avocata Vuico Angela a menționat că suma de 10 000 de lei achitată de reclamantă în urma încheierii contractului de asistență juridică este reală și rezonabilă, deoarece în suma dată sunt incluse consultația, cunoștința cu materialele dosarului, întocmirea cererii prealabile întocmirea cererii de chemare în judecată, participarea la ședințele de judecată, cunoștința cu referința pârâtului și materialele anexate la referință, cunoștința cu hotărârea de judecată și explicarea acesteia reclamantei.

La fel, a menționat că instanța de apel, în conținutul deciziei, a făcut referire la Recomandarea Consiliului Uniunii Avocaților privind cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, aprobat prin decizia nr. 2 din 30 martie 2012, dar nu la Hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților din 27 mai 2022 cu tarifele actuale la moment, la care s-a făcut referire în cererea de chemare în judecată.

A specificat că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că Regulamentul cu privire la mărimea și modul de remunerare a avocatului, aprobat prin Hotărârea Centrului Național de Asistență Juridică Garantată de Stat nr. 22 din 19 decembrie 2008, se referă numai la avocații care prestează servicii juridice calificate garantate de stat, însă recurenta Ciocan Angela nu a fost asistată de un avocat garantat de stat, dar a încheiat contract cu avocatul ales.

Respectiv, remunerarea avocatului ales în bază de contract, nu poate fi calculată în baza Regulamentului și Hotărârii Centrului Național de Asistență Juridică Garantată de Stat nr. 22 din 19 decembrie 2008, dar în baza Hotărârii Consiliului Uniunii Avocaților din 27 mai 2022 privind recomandările cuantumului onorariului avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică. 6

Totodată, a susținut că instanța de apel nu și-a justificat poziția după care criterii a decis de a reduce cheltuielile de asistență juridică de la suma de 10 000 de lei până la suma de 3 000 de lei.

Din materialele dosarului rezultă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 14 noiembrie 2023 (f. d. 96).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 19 ianuarie 2024 și 01 aprilie 2024, prin intermediul poștei electronice, în termenul legal.

La 14 mai 2024, în adresa ÎM ,,Parcul Urban de Autobuze”, a fost expediată copia recursului declarat de Ciocan Angela, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f. d. 117).

La 13 iunie 2024, ÎM ,,Parcul Urban de Autobuze” a depus referință la recursul declarat de Ciocan Angela, prin care a solicitat să fie considerat inadmisibil (f. d. 142).

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. 7 (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Ciocan Angela, reprezentată de avocata Vuico Angela conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, în apel care au fost analizate de către instanța de apel, fiind 8 apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). 9

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ciocan Angela, reprezentată de avocata Vuico Angela, ca fiind inadmisibil. 58.Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ciocan Angela, reprezentată de avocata Vuico Angela, împotriva deciziei din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 10