2ra-369/24 — incasarea drepturilor salariale, plata penalitatii de intarziere si a dobanzii de intirzire si compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea drepturilor salariale, plata penalitatii de intarziere si a dobanzii de intirzire si compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-369/24 — incasarea drepturilor salariale, plata penalitatii de intarziere si a dobanzii de intirzire si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Eugenia
Cemortan, reprezentată de avocatul Vitalie Ciuchitu,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Eugenia Cemortan împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Prodenar”,
privind încasarea drepturilor salariale, plata penalității de întârziere și a dobânzii
de întârziere, cât și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-369/24
NR PIGD 2-20038840-01-2ra-03042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Hâncești, sediul Central, jud. V. Grosu
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Pahopol, A. Malîi
23 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea cererii de recurs depusă de
Eugenia Cemortan, reprezentată de avocatul Vitalie Ciuchitu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 martie 2020, Eugenia Cemortan a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Prodenar”, privind
încasarea drepturilor salariale, plata penalității de întârziere și a dobânzii de
întârziere, cât și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat că, la
******, a fost angajată în cadrul Societății cu Răspundere Limitată „Prodenar”
în calitate de ******, iar la ******, a depus cerere de eliberare din funcție din
proprie inițiativă. Cererea a fost acceptată la ******.
Prin ordinul nr. ******din ****** al Societății cu Răspundere Limitată
„Prodenar”, s-a dispus eliberarea reclamantei din funcție conform art. 85 alin.
(1) din Codul muncii, cât și efectuarea plăților salariale și a îndemnizațiilor de
concediu.
La 03 aprilie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Prodenar” a
transferat reclamantei în calitate de plată a salariului suma de 5 950,53 de lei, iar
la 04 august 2017 – suma de 5 213,75 de lei.
Reclamanta a menționat că, la 01 august 2018, pârâta i-a eliberat
certificat, potrivit căruia ultima înregistrează o restanță la plata salariului în
sumă de 51 118,65 de lei.
La 08 iulie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Prodenar” a
transferat în contul reclamantei doar suma de 8 757,05 de lei cu titlu de salariu,
astfel suma restantă constituie de 42 361,60 de lei.
Având în vedere că, nu i-a fost achitat salariul în mărime deplină la data
eliberării din funcție, pârâta este obligată să achite penalitate de întârziere în
mărime de 0,3% de la suma restantă de 42 361,6 de lei, astfel aceasta constituind
suma de 22 874,4 de lei.
De asemenea, reclamanta a susținut că pârâta urmează, conform art.
942, art. 585, art. 617 și art. 619 din Codul civil al RM (în redacția de până la
1
01 martie 2019), să-i achite și dobândă de întârziere în valoare totală de 19
787,92 de lei.
Totodată, reclamanta a menționat că, în legătură cu intentarea procesului,
a beneficiat de serviciile avocatului Vitalie Ciuchitu, achitând pentru serviciile
de reprezentare și asistență juridică suma de 450 euro, transferată pe contul
BAA „VNV Defence”. Prestarea serviciilor a avut loc în temeiul contractului de
asistență juridică nr. ****** din ******. Volumul de muncă efectuat de avocat
până la data depunerii cererii a constituit 11 ore și 15 minute, activitățile
realizate fiind reflectate în borderoul de evidență a timpului de muncă. Tariful
orar convenit între avocat și client a fost stabilit în cuantum de 40 euro/oră.
Așadar, rezonabilitatea onorariului convenit rezultă din jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv hotărârile pronunțate în cauzele
Becciev c. Moldovei și Becciu c. Moldovei, precum și din Recomandarea
Consiliului Uniunii Avocaților privind cuantumul onorariilor avocaților și
compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică,
aprobată prin Decizia nr. 2 din 30 martie 2012, potrivit căreia tarifele
recomandate se încadrează între 50 și 150 euro pe oră.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe
dispozițiile art. 143 și art. 330 alin. (2) din Codul muncii, art. 942 din Codul
civil, art. 96 din Codul de procedură civilă și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 1260
din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură.
În urma concretizării cerințelor, Eugenia Cemortan a solicitat încasarea
din contul pârâtei restanța la plata salariului în sumă de 42 361,60 de lei,
penalitatea în sumă de 22 874,40 de lei, dobânda de întârziere pentru perioada
13 februarie 2017-05 mai 2020 în sumă de 23895,15 de lei și a cheltuielile de
asistență juridică în sumă de 450 de euro.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 31 martie 2023 a Judecătoriei Hâncești, sediul Central,
s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Eugenia Cemortan.
S-a încasat din contul Societății cu Răspundere Limitată „Prodenar” în
beneficiul Eugeniei Cemortan suma de 31 504 de lei cu titlu de drepturi salariale
neachitate la data eliberării din funcție, fără drept de executare, în legătură cu
achitarea sumei dispuse spre încasare până la soluționarea în fond a cauzei.
S-a încasat din contul Societății cu Răspundere Limitată „Prodenar” în
beneficiul Eugeniei Cemortan suma de 21 740,97 de lei cu titlu de penalitate
legală de întârziere.
2
S-a încasat din contul Societății cu Răspundere Limitată „Prodenar” în
beneficiul Eugeniei Cemortan suma de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de
asistență juridică. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins, ca fiind
neîntemeiată.
S-a încasat din contul Societății cu Răspundere Limitată „Prodenar” în
beneficiul statului suma de 652,22 de lei cu titlu de taxă de stat calculată
proporțional pretențiilor admise din acțiune, de la plata căreia reclamanta a fost
scutită la depunerea cererii de chemare în judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 03 aprilie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Eugenia Cemortan,
reprezentată de avocatul Vitalie Ciuchitu, a depus cerere de apel nemotivată, iar
la 03 iulie 2023, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 31
martie 2023 a Judecătoriei Hâncești, sediul Central, solicitând admiterea cererii
de apel, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care
care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 28 aprilie 2023, prin
intermediul oficiului poștal, Societatea cu Răspundere Limitată „Prodenar”,
reprezentată de avocatul Andrei Stratu, a depus cerere de apel nemotivată, iar la
07 iulie 2023, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 31 martie
2023 a Judecătoriei Hâncești, sediul Central, solicitând admiterea cererii de
apel, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărări prin care
cererea de chemare în judecată să fie respinsă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișnău, s-au
respins cererile de apel depuse de Eugenia Cemortan, reprezentată de avocatul
Vitalie Ciuchitu și Societatea cu Răspundere Limitată „Prodenar”, reprezentată
de avocatul Andrei Stratu și s-a menținut hotărârea din 31 martie 2023 a
Judecătoriei Hâncești, sediul Central.
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, la ******
– ******, Eugenia Cemortan a activat în calitate de ******al Societății cu
Răspundere Limitată „Prodenar”, fapt ce se confirm prin mențiunea din carnetul
de muncă al acesteia (f.d. 56 – 57).
La 13 februarie 2017, Eugenia Cemortan a fost eliberată din funcția de
director comercial al Societății cu Răspundere Limitată „Prodenar”, în temeiul
3
cererii de demisie depusă la ******, în conformitate cu prevederile art. 85 alin.
(1) din Codul muncii (f.d.34 –35).
Potrivit datelor reflectate în contabilitatea Societății cu Răspundere
Limitată „Prodenar” (subcontul 531.1), la 01 ianuarie 2018, întreprinderea a
înregistrat față de reclamantă/ apelantă o datorie la plata salariului în sumă totală
de 58 118,65 de lei, iar potrivit datelor reflectate de contabilitatea pârâtei
(subcontul 531.1) pe perioada anului 2019, societatea a înregistrat față de ultima
o datorie la plata salariului în sumă totală de 51 118,56 de lei, dintre care spre
plată salariatului suma de 40 261,05 de lei (f.d.36, 84).
Conform ordinului de plată cu nr. ****** din ******, dar și din
extrasul din cont al reclamantei/ apelantei rezultă că Societatea cu Răspundere
Limitată „Prodenar” a transferat la contul de card al Eugeniei Cemortan suma de
8 757,05 de lei în contul stingerii datoriei la plata drepturilor salariale (f.d. 39,
52-53).
Ulterior, la 06 mai 2020, Societatea cu Răspundere Limitată
„Prodenar” a transferat la contul de card al reclamantei/ apelantei suma de 31
504 de lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată cu nr. 198 (f.d.51).
Instanța de apel a stabilt că instanța de fond corect a reținut că, în
speță la data eliberării din serviciu a reclamantei/apelantei, contrar
reglementărilor statuate de norma art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul muncii,
angajatorul nu i-a achitat drepturile salariale în volum deplin, respectiv, ultima
este în drept să solicite repararea prejudiciului astfel cauzat.
Totodată, instanța de apel a reținut ca întemeiată constatarea instanței
de fond cu privire la faptul că cererea de chemare în judecată depusă de Eugenia
Cemortan privind încasarea drepturilor salariale în volum de 42 361,60 de lei
urmează a fi admisă parțial, doarece din materialele cauzei rezultă cert că la data
înaintării acțiunii de către reclamantă/apelantă Societatea cu Răspundere
Limitată „Prodenar” înregistra o datorie la plata drepturilor salariale în sumă de
31 504 de lei (f.d.86).
Avînd în vedere că, la 06 mai 2020, Societatea cu Răspundere Limitată
„Prodenar” a achitat reclamantei/apelantei suma de 31 504 de lei cu titlu de
drepturi salariale, instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a admis
cererea de chemare în judecată în partea sumei de 31 504 de lei, fără drept de
executare.
Instanța de apel a reținut că, începând cu data de ******și pînă la data
de 08 iulie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Prodenar” nu a efectuat în
beneficiul reclamantei/apelantei careva achitări în contul stingerii datoriei la
4
plata drepturilor salariale, deci, a admis o întîrziere la plata lor pentru o perioadă
ce depășește 2 ani.
Prin urmare, instanța de apel a conchis întemeiată pretenția apelantei
cu privire la încasarea penalității, astfel, în speță, ultima a solicitat achitarea
penalității enunțate pentru o perioadă de 180 zile, calculată în cuantum de 0,3%
zilnic de la suma de 42 361,6 lei, iar în total suma de 22 874,40 lei.
Totodată, instanța de apel a stabilit că instanța de fond corect a reținut
că penalitatea nu a fost calculată și solicitată corect, or, penalitatea de întîrziere
în cuantum de 0,3% zilnic urma să fie raportată la suma de 40 261,05 de lei cu
care angajatorul -pârât era în întirziere, astfel încât pentru o perioadă de 180 zile
a câte 120,78 de lei pe zi, penalitatea totală este evaluată la suma de 21 740,97
de lei.
Cu referire la pretenția reclamantei privind încasarea dobânzii de
întârziere, instanța de apel a notatat că instanța de fond corect a stabilit că
dobînda legală de întârziere reglementată la art. 619 din Codul civil în redacția
de până la 01 martie 2019 (art. 942 din Cod civil în redacția actuală) și
penalitatea legală de întârziere reglementată la art. 330 alin. (2) din Codul
muncii au aceiași esență, sunt dobînzi penalizatoare cu aceiași natură juridică de
daună moratorie, care urmăresc același scop, însă salariatul - creditor al
obligației pecuniare neexecutată la scadență, în virtutea raportului de muncă cu
angajatorul - debitor al obligației pecuniare, se va prevala de dspozițiile art. 330
alin. (2) din Codul muncii, care prin efectul raportului juridic reglementat,
reprezintă o normă specială în raport cu normele Codului civil care
reglementează dobînda legală de întîrziere.
Sub aspectul necesității și rezonabilității cheltuielilor de asistență
juridică, instanța de fond a conchis că prima instanță corect a admis parțial
cerința, încasând suma de 5000,00 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 22 martie 2024, prin intermediul poștei electronice, Eugenia
Cemortan, reprezentată de avocatul Vitalie Ciuchitu, a depus cerere de recurs
împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișnău și hotărârii
din 31 martie 2023 a Judecătoriei Hâncești, sediul Central, solicitând admiterea
acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu
emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cererii de chemare în judecată
sau remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
5
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta a reiterat motivele de fapt și de drept
expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, invocând că
interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție, decizia se bazează pe aprecierea vădit nerezonabilă
a probelor, iar prin admiterea recursului se va schimba sau se va consolida
jurisprudența Curții Supreme de Justiție.
La 20 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia
cererii de recurs depusă de Eugenia Cemortan, reprezentată de avocatul Vitalie
Ciuchitu, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște
modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței.
Până la examinarea admisibilității recursului, intimații nu și-au valorificat
drepturile sale procedurale și nu au depus referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în
temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
6
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, la 22 anaurie 2024, decizia motivată din
31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată, prin intermediul
poștei electronice, reprezentantului recurentei, avocatului Vitale Ciuchitu, fapt
ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei
(f.d. 160).
Astfel, cererea de recurs depusă de Eugenia Cemortan, reprezentată de
avocatul Vitalie Ciuchitu, la 22 martie 2024, se consideră depusă în termenul
stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la
formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului
și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
7
deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de
apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de
drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare
a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
cererea de recurs depusă de Eugenia Cemortan, reprezentată de avocatul Vitalie
Ciuchitu, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a
limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu
îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de
drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din
Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța
de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în
această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.
8
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Eugenia Cemortan,
reprezentată de avocatul Vitalie Ciuchitu, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin.
(2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Eugenia Cemortan, reprezentată de
avocatul Vitalie Ciuchitu, împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de
Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
9