2r-446/24 — Constatarea nulității absolute a contractului de vînzare-cumpărare a bunului imobil, anularea înscrierii în Registrul bunurilor imobile, înregistrarea dreptului de proprietate s.a.

La 02 septembrie 2021, SRL „Vitcim” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexei Cacicovschi și Lilian Racicovschi, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.XXXXX din 09 aprilie 2019 a terenului cu nr. cadastral XXXXX, încheiat între Lilian Racicovschi și Alexei Cacicovschi, anularea înscrierii în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Lilian Racicovschi asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, obligarea Agenției Servicii Publice de a înregistra dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX după SRL „Vitcim”, precum și încasarea în beneficiul său a cheltuielilor de judecată care vor fi suportate pe parcursul examinării cauzei.

La 23 ianuarie 2024, SRL „Vitcim”, reprezentată de avocata Surdu Oxana a depus cerere, solicitând în temeiul art.70 CPC, înlocuirea părții pârâte Cacicovschi Alexei cu succesorul său în drepturi XXXXX, invocând că în anul XXXXX a decedat pârâtul Cacicovschi Alexei, fapt de care anterior nu a cunoscut. La fel, a aflat că în calitate de vânzător al terenurilor agricole a pledat fiul defunctului XXXXX, care a acționat în baza certificatului de moștenitor legal nr.XXXXX din 18 februarie 2019 (f.d.108, 116, 155).

La 11 septembrie 2023, SRL „Vitcim”, reprezentată de avocata Surdu Oxana a depus cerere, prin care și-a concretizat acțiunea în privința participanților la proces, indicând în calitate de pârât pe XXXXX (f.d.118, 138).

La 04 iulie 2024, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul pârâtului Racicovschi Lilian, avocatul Alexandru Găină, a depus cerere, prin care a solicitat încasarea din contul reclamantei SRL „Vitcim” în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 8000 de lei (f.d.207).

Prin hotărârea din 10 iulie 2024 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central a fost respinsă acțiunea depusă de SRL „Vitcim” ca neîntemeiată. S-a încasat din contul SRL „Vitcim” în beneficiul lui Lilian Racicovschi suma de 8000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Dispozitivul hotărârii a fost publicat de către Judecătoria Cimișlia, sediul Central pe Portalul Național al Instanțelor Judecătorești la 31 iulie 2024 și având în vedere că pronunțarea hotărârii s-a amânat de mai multe ori, iar hotărârea nu era încă publicată, nu a cunoscut despre adoptarea acesteia. Abia la 22 august 2024 s-a deplasat la sediul Central al Judecătoriei Cimișlia, interesându-se de dosar. La 22 august 2024 reprezentantul său a aflat că copia hotărârii i-a fost expediată prin poșta terestră, iar când a ridicat dosarul civil s- a constatat că hotărârea a fost expediată doar în adresa avocatei Surdu Oxana la o adresă greșită: XXXXX, precum și numele acesteia a fost greșit „XXXXX”, adică toate datele reprezentantului său au fost indicate eronat, ceea ce a făcut imposibilă transmiterea plicului de către poștaș, acesta fiind returnat instanței judecătorești cu mențiunea „nereclamat”. Faptul dat a fost constatat și confirmat de serviciul poștal din cadrul r-lui Cimișlia, care a indicat pe plic că a fost expediată corespondența pe numele și adresa greșită, confirmând cele invocate prin semnătura olografă. Cu hotărârea instanței de fond din 10 iulie 2024 a luat cunoștință la 22 august 2024, iar apelul a fost depus în termenul legal de 30 de zile. La 23 august 2024, reprezentantul său a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, menționând că apelul a fost depus în termen legal, iar necesitatea solicitării repunerii în termen, era decăzută.

Recurenta a menționat că având în vedere că examinarea cauzei a avut loc în procedură scrisă, avea speranța legitimă că și comunicarea dispozitivului hotărârii va fi efectuată în aceiași formă scrisă, faptul dat rezultă și din prevederile art.2764 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

La fel, a notat că la dosar nu se atestă dovezi că reprezentantul său, avocata Surdu Oxana a fost înștiințată cu privire la fixarea ședinței de judecată pentru pronunțare, precum și că aceasta cunoștea sau trebuia să cunoască despre emiterea hotărârii.

În contextul enunțat, recurenta consideră pripită soluția instanței de apel cu privire la restituirea apelului său ca fiind depusă în afara termenului legal, și întru evitarea încălcării dreptului la un proces echitabil, încheierea instanței de apel urmează a fi casată, cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

La 05 noiembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Alexei Cacicovschi, lui Lilian Racicovschi și Agenției Servicii Publice copia recursului declarat de SRL „Vitcim”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor, cu toate acestea intimații nu și-au valorificat dreptul procesual și nu au prezentat referințe (f.d.229). 3

Conform art.426 alin.(3) din Codul de procedură civilă: „ (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Potrivit art.427 lit.a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.”

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civil: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Reieșind din prevederile art.111 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „ (1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”

În conformitate cu art.113 din Codul de procedură civilă: „ Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Conform art.236 alin.(5) lit.b) din Codul de procedură civilă: „Instanța de judecată va întocmi hotărârea integrală dacă participanții la proces, în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, depun cerere de apel.”

Potrivit art.362 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă: „ (1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Potrivit art.116 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.”

Conform art.369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă: „ (1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

În conformitate cu art.10 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „ (1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Comrat a emis încheierea contestată la 07 octombrie 2024.

Din actele cauzei rezultă că copia încheierii a instanței de apel a fost expediată la 08 octombrie 2024 la adresa juridică a SRL „Vitcim” și a reprezentantului acesteia, avocatul Surdu Oxana, fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar, recepționată de recurentă la 11 octombrie 2024, iar de reprezentatul acesteia la 14 octombrie 2024, fapt ce rezultă din avizele poștale de recepție (f.d.238, 240).

Astfel, recursul declarat la 28 octombrie 2024 de către SRL „Vitcim”, reprezentată de avocatul Surdu Oxana, se consideră depus în interiorul termenului legal prevăzut la art.425 CPC.

Cu referire la caz, Completul de judecată reține că la 10 iulie 2024 Judecătoria Cimișlia, sediul Central a pronunțat hotărârea pe marginea litigiului dat.

Prin urmare, termenul-limită de 30 de zile prevăzut la art.362 alin.(1) CPC de declarare a apelului împotriva hotărârii primei instanțe, a început să curgă din 11 iulie 2024, ziua imediat următoare de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, care a expirat la 09 august 2024 inclusiv.

Totodată, ține de menționat că potrivit informației deținute pe Portalul Național al Instanțelor Judecătorești, la 31 iulie 2024 Judecătoria Cimișlia, sediul Central a publicat pe pagina sa oficială: https://jcm.instante.justice.md, dispozitivul hotărârii din 10 iulie 2024.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 23 august 2024, SRL „Vitcim”, reprezentată de avocata Surdu Oxana a depus apel (nemotivat) împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii din 10 iulie 2024 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii. Subsecvent, apelanta a indicat că hotărârea primei instanțe a fost expediată în adresa reprezentantului său la o adresă greșită: XXXXX, în loc de cea corectă: XXXXX, precum și numele acesteia a fost greșit. Hotărârea a fost recepționată la 22 august 2024, fapt ce rezultă din avizul poștal de recepție și plicul anexat la dosar. Cu dispozitivul hotărârii a luat cunoștință, accesând Portalul Național al Instanțelor Judecătorești, întrucât hotărârea în original nu a fost recepționată prin poșta terestră.

Curtea de Apel Comrat prin încheierea din 07 octombrie 2024, în temeiul art.369 alin.(1) lit.b) CPC, a restituit apelul declarat de SRL „Vitcim”, reprezentată de avocata Surdu Oxana din motiv că acesta a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu argumentele recursului și cadrul legal aplicabil speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră justă soluția instanței de apel de restituire a cererii de apel depusă de SRL „Vitcim”, reprezentată de avocata Surdu Oxana în temeiul art.369 alin.(1) lit.b) din CPC, pe motiv că cererea de apel a fost 5 depusă peste termenul de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii prevăzut la art.362 alin.(1) din CPC. Or, după cum rezultă din actele cauzei, dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost pronunțat la 10 iulie 2024, iar cererea de apel (inițială) a fost depusă de SRL „Vitcim”, reprezentată de avocata Surdu Oxana abia la 23 august 2024, pe când termenul-limită de depunere a apelului inițial a expirat la 09 august 2024 inclusiv (vineri).

La acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit art.116 CPC precitate supra rezultă că, termenul de declarare a apelului poate fi restabilit dacă persoanele îndreptățite solicită prin cerere acest lucru. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului de procedură. Totodată, prin prisma jurisprudenței CEDO, nemotivarea de către instanță a temeiurilor de repunere a apelului în termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

La caz se constată că apelul a fost depus de către SRL „Vitcim”, reprezentată de avocata Surdu Oxana peste termenul legal de atac cu apel, însă apelanta nu a solicitat repunerea în termen a apelului printr-o cerere formulată în condițiile art. 116 din CPC, cu indicarea motivelor și prezentarea probelor întru confirmarea imposibilității depunerii apelului în termenul legal. Or, repunerea în termenul de atac se face de către instanța de judecată doar în cazurile și în ordinea strict reglementată de art. 116 din CPC, care cert, expres și imperativ stipulează că repunerea în termen a actului de procedură poate fi efectuată doar la cererea persoanei care o solicită și cu anexarea probelor ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Prin urmare, SRL „Vitcim” și avocata Surdu Oxana, contestând hotărârea primei instanțe peste termenul de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului, trebuiau să depună diligența și să întreprindă măsurile necesare pentru a-și proteja drepturile de acces la instanță prin depunerea unei cereri de repunere în termen a apelului, cu anexarea probelor justificative, prin care să se confirme imposibilitatea depunerii cererii de apel în termenul de atac prevăzut de lege. Or, instanța de apel nu era în drept, din oficiu, în mod arbitrar, să dispună acest fapt, fără ca apelanta să înainteze personal această solicitare.

Nu pot fi reținute alegațiile recurentei invocate în cererea de recurs referitor la faptul că dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost comunicat reprezentantului său abia la 22 august 2024, iar cererea de apel a fost depusă imediat la 23 august 2024, considerând că a fost respectat termenul de atac prevăzut la art.362 alin.(1) CPC, nefiind necesar repunerea în termen, or, legislația procedural-civilă în vigoare cert stipulează că indiferent de faptul dacă partea a fost sau nu prezentă la pronunțarea dispozitivului hotărârii, termenul de declarare a apelului de 30 de zile prevăzut la art. 362 din CPC, curge anume de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, dar nu de la data recepționării (comunicării) actului judecătoresc de dispoziție sau încetării circumstanțelor care au dus la omiterea termenului de procedură. 6

Mai mult decât atât, SRL „Vitcim”, care are calitatea procesuală de reclamantă, a fost reprezentată în procesul dat de judecată de către avocata Surdu Oxana care a participat aproape la toate ședințele instanței de fond, a depus cereri, precum și a contestat cu recurs încheierea din 14 februarie 2024 a primei instanțe, prin care a fost respinsă cererea de înlocuire în proces a părții pârâte (f.d.35, 103, 106, 109, 116, 118, 127, 138, 154-155, 157, 159, 166). De asemenea, recurenta SRL „Vitcim” și reprezentantul său, avocata Surdu Oxana au recepționat citația pentru ședința primei instanțe preconizată pentru 04 iulie 2024, fapt ce rezultă din avizele poștale de recepție, în cadrul căreia a fost amânată deliberarea și pronunțarea hotărârii stabilită pentru data de 10 iulie 2024 (f.d.206-207, 211, 214). Afară de aceasta, la 04 iulie 2024, avocata Surdu Oxana a depus cerere, prin care a solicitat examinarea cauzei în lipsa părții reclamante, preconizată pentru data respectivă, din motivul imposibilității prezentării la ședință. Totodată, a reiterat poziția de susținere integrală a acțiunii în sensul formulat, solicitând admiterea acesteia (f.d.201).

La acest capitol sunt relevante prevederile art.102 alin.(41) din Codul de procedură civilă potrivit cărora participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. Or, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară, dar să se intereseze, la intervale rezonabile de timp, de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul de atac.

Urmare a evenimentelor enunțate, rezultă că SRL „Vitcim” și reprezentantul împuternicit, avocata Surdu Oxana nu au prezentat probe incontestabile ce ar indica aflarea lor într-o veritabilă imposibilitate de a-și valorifica dreptul procedural de a contesta cu apel hotărârea instanței de fond în interiorul termenului prevăzut de lege.

Prin urmare, recurenta/reclamantă SL „Vitcim” și reprezentantul împuternicit Surdu Oxana, fiind interesați de soluționarea prezentei cauze și fiind conștienți că prima instanță urmează să se pronunțe pe marginea acestui litigiu, trebuiau să depună diligență și să se intereseze, la intervale rezonabile de timp, de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul legal de atac al hotărârii primei instanțe, în caz de dezacord cu soluția pronunțată.

La acest capitol, se reține jurisprudența CEDO (cauza Bodiu v. Republica Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), unde Curtea a notat că, sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii termenului limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens. În același timp, dacă termenul limită pentru un recurs este extins după o perioadă considerabilă de timp și pentru motive care nu par să fie persuasive, această decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice. Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să decidă în privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive. Unul din motive poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a informa părțile 7 despre decizia adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită (cauza Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 03 aprilie 2008). Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a împiedicat să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle despre progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa de referință promovează cu consecvență cu titlu de principiu obligația părților de a se interesa de soarta procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Respectarea termenelor legale constituie o obligație pozitivă a părților și are menirea să asigure buna funcționare a justiției, iar repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de lege și doar în situația în care partea când înaintează o cerință de repunere în termen, o justifică prin probe pertinente și admisibile în temeiul art.116 și art.362 din Codul de procedură civilă, prin care s-ar dovedi că omiterea termenului a fost cauzată din motive întemeiate. Or, admiterea spre examinare a unui apel tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Dat fiind cele relatate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră drept întemeiată și legală încheierea din 07 octombrie 2024 a Curții de Apel Comrat.

Se accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu standardele înserate în textul art.6§1 din CEDO, încuviințarea exercitării unei căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte pârți la un proces echitabil.

În susținerea opiniei enunțate, Completul de judecată reține hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în speța Melnic c. Moldovei din 14 noiembrie 2006, definitivă din 14 februarie 2007, precum și hotărârea 8 Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov c. Ucrainei, hotărârea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menționate, și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art.427 lit.a) și art.428 din Codul de procedură civilă,