3ra-305/24 — anularea actului administrativ s.a.

La 02 martie 2021, Brînză Lilian a înaintat acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului raional Sîngerei și Președintele raionului Sîngerei, terți Malcoci Vasile și IMSP Spitalul Raional Sîngerei, solicitând, prin cererile de concretizare din 22 septembrie 2022 și din 20 octombrie 2022: anularea totală a deciziei Consiliului raional Sîngerei nr.6/1 din 29 decembrie 2020 „Cu privire la delegarea exercitării atribuțiilor de serviciu”; anularea dispoziției Președintelui raionului Sîngerei nr.04-P din 20 ianuarie 2021 „Cu privire la numirea conducătorului interimar” din 20 ianuarie 2021; anularea dispoziției Președintelui raionului Sîngerei nr.07-P din 25 ianuarie 2021 „Cu privire la numirea în funcție”; încasarea din contul pârâților în beneficiul reclamantului Brânză Lilian în locul restabilirii la locul de muncă, o compensație în mărime de 3 salarii medii lunare, ceea ce constituie suma de 57 790,5 lei; încasarea din contul pârâților în beneficiul reclamantului Brânză Lilian a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la locul de muncă în mărime de 12 salarii medii lunare ale salariatului, ceea ce constituie suma de 231 162 lei; încasarea din contul pârâților în beneficiul reclamantului Brânză Lilian a prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei; încasarea din contul pârâților în beneficiul reclamantului Brânză Lilian a penalității în mărime de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere din suma neplătită a salariului pentru întreaga perioadă a absenței forțate de la locul de muncă, ceea ce constituie suma de 279 389,9 lei; compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în temeiul deciziei Consiliului raional Sîngerei nr.8/18 din 17 decembrie 2015, a fost numit în funcția de Director al IMSP Spitalul Raional Sîngerei în baza concursului inițiat de Ministerul Sănătății cu dreptul de primă semnătură pe toate actele financiare și bancare ale instituției, pe perioada determinată de 5 ani. În aceiași zi, a fost perfectat și semnat între reclamant, în calitate de salariat, și Consiliul raional Sîngerei, în calitate de angajator, contractul individual de muncă nr.138-C. Potrivit pct. 1, 5 și 21 din contractul nominalizat, durata contractului este una determinată (el fiind încheiat pe termen de 5 ani), produce efecte 1 juridice din ziua semnării lui și încetează fie în circumstanțe ce nu depind de voința părților (art. 82 din Codul muncii), fie la inițiativa uneia dintre părți.

Reclamantul mai relatează prevederile punctului 15 din Regulamentul de organizare și funcționare a IMSP „Spitalul raional Sîngerei”, potrivit căruia calitatea de Fondator al instituției îl deține Consiliul raional Sîngerei care angajează și eliberează din funcție directorul acestuia.

Indică reclamantul că Consiliul raional Sîngerei are calitate de angajator în relațiile de muncă cu directorul IMSP „Spitalul raional Sîngerei”. Atât angajarea în muncă a directorului IMSP „Spitalul raional Sîngerei”, cât și orice altă operațiune managerială cum ar fi modificarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de muncă ce vizează conducătorul în cauză, ține de competența Consiliului raional Sîngerei. Astfel, dacă Consiliul raional Sîngerei a numit prin decizia sa directorul IMSP „Spitalul raional Sîngerei”, atunci și încetarea raporturilor de muncă trebuia să fie dispusă în temeiul deciziei Consiliului raional Sîngerei.

Mai declară reclamantul că pe parcursul celor 5 ani de activitate în calitate de conducător al instituției medico-sanitare publice, s-a manifestat ca manager șef responsabil și competent.

Înainte de expirarea termenului contractului de muncă, reclamantul a depus cerere de acordare a concediului de odihnă anual, începând cu data de 01 decembrie 2020 până pe data de 11 ianuarie 2021 (inclusiv). Această cerere a fost satisfăcută, președintele raionului Sîngerei a emis, în acest sens, dispoziția nr.243-P cu privire la acordarea concediului de odihnă anual din 30 noiembrie 2020.

Ulterior, la data de 11 ianuarie 2021, reclamantul a depus cererea nr. 02/1-11/18 prin care a solicitat prelungirea concediului de odihnă anual, acordat prin Dispoziția Președintelui raionului Sîngerei nr.243-P din 30 noiembrie 2020.

Mai indică reclamantul, că, în vederea încheierii unui acord scris, a exprimat disponibilitatea de a amâna concediul de odihnă anual (nefolosit parțial) în legătură cu intervenirea concediului medical, fiind atașată copia certificatului de concediu medical seria 01 nr.4284703, a solicitat în cuprinsul cererii ca să fie informat în termenele statuate de legislație în vigoare despre decizia luată de în legătură cu cererea depusă.

Reclamantul menționează că la data de 26 ianuarie 2021, președintele raionului Sîngerei formulează răspunsul nr.02/1-11/40, la cererea reclamantului privind prelungirea concediului anual de odihnă, prin care, în baza contractului individual de muncă nr.138-C din 17 decembrie 2015, încheiat între Consiliul raional Sîngerei și Brînză Lilian, s-a stabilit că durata 2 contractului este de 5 ani, din care motiv se constată precum că contractul a încetat de drept la data de 18 decembrie 2020.

Reclamantul apreciază răspunsul autorității publice pârâte ca fiind neîntemeiat, deoarece pentru a dispune încetarea contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților, prin acordul scris al părților sau la inițiativa uneia dintre părți este absolut necesară emiterea ordinului angajatorului în acest sens, care urmează să fie adus la cunoștința salariatului, sub semnătură, cel târziu la data eliberării din serviciu.

În baza copiei buletinului medical prezentat, durata concediului medical, este din data de 07 decembrie 2020 până la 18 decembrie 2020, despre care fapt nu a fost înștiințat angajatorul pentru suspendarea concediului acordat sau pentru prelungirea concediului după 18 decembrie 2020, prin urmare, reclamantul concluzionează că, suspendarea concediului acordat, nu este legală, rămânând posibilă (pentru angajator) doar prelungirea concediului, făcând trimitere, în acest sens, la art.118 alin.(6) din Codul muncii.

Relevă că, autoritatea publică emitentă invocă, în continuare, ideea că, reclamantul a înștiințat tardiv pârâtul despre faptul că o perioadă de timp s-a aflat în concediu medical, deși reclamantul a procedat în strictă corespundere cu legislația muncii, notificând angajatorul despre necesitatea prelungirii concediului anual de odihnă în ultima zi a respectivului concediu, în aceeași zi, adică pe data de 11 ianuarie 2021, a prezentat certificatul de concediu medical Seria 01 nr. 4284703.

În contextul dat, reclamantul menționează că, potrivit art. 9 alin.(2) lit.g/1) Codul muncii, în speță reclamantul a prezentat certificatul medical înainte de încheierea concediului de odihnă anual. Astfel, în perioada decembrie 2020-ianuarie 2021, Consiliul raional Sîngerei și Președintele raional au emis un șir de acte administrative individuale ilegale.

Totodată, reclamantul susține că la data de 29 decembrie 2020, Consiliul raional Sîngerei a adoptat Decizia nr.6/1 „Cu privire la delegarea exercitării atribuțiilor de serviciu”, în al cărei temei domnul Vasile Malcoci a fost împuternicit să exercite atribuțiile de Director al IMSP „Spitalul Raional Sîngerei” până la numirea conducătorului instituției nominalizate, delegarea atribuțiilor de serviciu fiind operată, în acest caz, fără ca funcția managerială să fie vacantă, nefiind încetate raporturile de muncă cu reclamantul.

Potrivit deciziei Consiliului raional Sîngerei nr.6/1 cu privire la delegarea exercitării atribuțiilor de serviciu, Președintele Raionului a emis, în data de 20 ianuarie 2021 dispoziția nr.04-P cu privire la numirea conducătorului interimar, prin care a dispus numirea domnului Vasile Malcoci 3 în funcție de director interimar al IMSP, act apreciat drept neîntemeiat și ilegal de către reclamant.

La 22 ianuarie 2021, a depus cererea prealabilă către autoritățile publice emitente (Consiliul raional Sîngerei și Președintele raionului Sîngerei) și la Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, contestând acțiunile realizate de către Consiliul raional Sîngerei și Președintele raionului și, totodată, a solicitat anularea totală a Deciziei Consiliului raional Sîngerei nr.6/1 „Cu privire la delegarea exercitării atribuțiilor de serviciu” din 29 decembrie 2020 și a Dispoziției Președintelui raionului Sîngerei nr. 04-P „Cu privire la numirea conducătorului interimar” din 20 ianuarie 2021.

Reclamantul afirmă că, în privința cererii prealabile depuse la data de 22 ianuarie 2021, s-a pronunțat Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, care a constatat ilegalitatea Deciziei Consiliului raional Sîngerei nr.6/1 „Cu privire la delegarea exercitării atribuțiilor de serviciu” din 29 decembrie 2020, atât sub aspectul normelor de drept procedural, cât și al celor de drept material. S-a enunțat că, la caz, nu a avut loc apariția vacanței funcției de conducător al IMSP „Spitalul raional Sîngerei”, condiție obligatorie pentru numirea de către persoana responsabilă a fondatorului unui conducător interimar la această instituție publică. În consecință, Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a înaintat în adresa autorității publice emitente o notificare prin care a solicitat reexaminarea și abrogarea deciziei Consiliului raional Sîngerei nr.6/1 „Cu privire la delegarea exercitării atribuțiilor de serviciu” din 29 decembrie 1020. În privința Dispoziției Președintelui raionului Sîngerei nr.04-P „Cu privire la numirea conducătorului interimar” din 20 ianuarie 2021, Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a menționat că, își va expune poziția ulterior, după examinarea tuturor actelor administrative adoptate (emise) pe problema indicată în petiție.

Prin răspunsul nr.02/1-11/45 din 28 ianuarie 2021, Președintele raionului Sîngerei a relevat că, cererea reclamantului din data de 22 ianuarie 2021 nu poate fi satisfăcută, pe motiv că, nu există temeiuri legale pentru suspendarea executării Deciziei Consiliului raional Sîngerei nr.6/1 „Cu privire la delegarea exercitării atribuțiilor de serviciu” și a Dispoziției Președintelui raionului Sîngerei nr.04-P „Cu privire la numirea conducătorului interimar” din 20 ianuarie 2021. Suplimentar, s-a arătat că, actele juridice privind delegarea atribuțiilor de serviciu către vice directorul IMSP „Spitalul raional Sîngerei”, domnul Vasile Malcoci, și instituirea interimatului funcției sunt legale, deoarece la expirarea celor 5 ani funcția de director a IMSP a devenit vacantă de drept. Ulterior, Președintele raionului a venit cu aprecieri suplimentare vizând solicitările din cererea prealabilă a reclamantului din data de 22 ianuarie 2021 (Răspunsul Președintelui raionului Sîngerei nr. 02/1-11/94 4 din 24 februarie 2021), subliniind că, de competența Președintelui de raion ține numirea în funcție a conducătorului interimar al IMSP, și, pe cale de consecință, nu există temei legal pentru abrogarea dispoziției contestate. Cu referire la Decizia Consiliului raional Sîngerei nr. 6/1 „Cu privire la delegarea exercitării atribuțiilor de serviciu” din 29 decembrie 2020, în răspunsul Președintelui raionului Sîngerei s-a consemnat că cererea prealabilă a fost remisă comisiilor de specialitate.

Susține că, la 25 ianuarie 2021, Președintele raionului Sîngerei a emis Dispoziția nr.07-P „Cu privire la numirea în funcție” , conform căreia a încetat contractul individual de muncă nr.138-C din 17 decembrie 2015, încheiat cu reclamantul, în baza art.83 alin. (3) din Codul muncii, din data de 25 ianuarie 2021. Totodată, s-a hotărât numirea domnului Vasile Malcoci în funcția de director interimar al IMSP „Spitalul raional Sîngerei”, până la data de 19 iunie 2021. În cererea prealabilă nr. 63 din 26 ianuarie 2021, reclamantul a relevat faptul că, în corespundere cu art. 141 alin. (1) Codul administrativ, Dispoziția nr. 07-P „Cu privire la numirea în funcție” din 25 ianuarie 2021 este una lovită de nulitate, deoarece conține un viciu deosebit de grav și acest lucru este evident în cadrul aprecierii concludente a tuturor circumstanțelor care se iau în considerare. Și în consecință, a solicitat în cuprinsul cererii prealabile anularea totală și suspendarea executării Dispoziției nr. 07-P, cu privire la numirea în funcție” din 25 ianuarie 2021.

La 26 februarie 2021, reclamantului i-a fost adusă la cunoștință dispoziția Președintelui raionului Sîngerei nr. 0-P „Cu privire la modificarea dispoziției nr.07-P din 25 ianuarie 2021”, prin care autoritatea publică emitentă a modificat motivarea în drept a dispoziției (din art. 83 alin. (3) din Codul muncii în art. 82 lit. f) din Codul muncii) și temeiul de drept al încetării contractului individual de muncă (din cel specificat în art.83 alin.(3) Codul muncii și cel fixat de art.82 lit. f) Codul muncii). Oricum, Dispoziția Președintelui raionului Sîngerei nr. 07-P „Cu privire la numirea în funcție” din 25 ianuarie 2021 poartă și în continuare un caracter ilegal, întrucât: a) modificările în dispoziția contestată nu pot fi operate post factum, b) încetarea raporturilor de muncă cu subsemnatul urma să fie dispusă nu prin dispoziția Președintelui raionului Sîngerei, ci în temeiul deciziei Consiliului raional Sîngerei.

Mai invocă reclamantul faptul că, după ce a fost supus hărțuirii și ilegalităților consemnate în acțiune, a decis să demisioneze din funcția de Director al IMSP „Spitalul raional Sîngerei” la data de 22 februarie 2021. Inițial, cererea de demisie a fost acceptată de către Președintele raionului Sîngerei, dar mai târziu nu i s-a dat curs. 5

Prin încheierea din 26 martie 2021 Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a atras în calitate de intervenient accesoriu Malcoci Vasile, iar prin încheierea protocolară din 20.10.2022 sa atras în calitate de intervenient accesoriu IMSP Spitalul Raional Sîngerei.

La 29 martie 2021, Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a înaintat acțiune în instanța de judecată împotriva Consiliului raional Sîngerei și Președintele raionului Sîngerei, intervenienți accesorii Brînză Lilian și Malcoci Vasile solicitând: - anularea deciziei Consiliului raional Sîngerei nr.6/1 „Cu privire la delegarea exercitării atribuțiilor de serviciu” din 29 decembrie 2020; anularea dispoziției Președintelui raionului Sîngerei nr. 04- P „Cu privire la numirea conducătorului interimar” din 20 ianuarie 2021 și - anularea a dispoziției Președintelui raionului Sîngerei nr.07-P din 25 ianuarie 2021 „Cu privire la numirea în funcție”.

În motivarea cererii de chemare în judecată înaintate, Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, a invocat că în urma controlului de legalitate a actului administrativ individual s-a constatat că, Consiliul raional Sîngerei, a decis de a delega exercitarea atribuțiilor și împuternicirilor directorului ÎMSP lui Vasile Malcoci, vice-director ÎMSP.

Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a reținut că, la caz, nu există nici un act administrativ ce confirmă apariția funcției vacante de conducere IMSP „Spitalul raional Sîngerei”. Autoritatea responsabilă de numire urma să constate și să declare funcția vacantă. Ulterior, la apariția funcției vacante de conducător al instituției medico-sanitare publice, persoana responsabilă a fondatorului, numește un conducător interimar, până la numirea titularului funcției pe baza de concurs, fapt despre care este informat Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

Astfel, la caz, la adoptarea actului administrativ, autoritatea deliberativă și-a depășit atribuțiile funcționale prevăzute de legislația specială. Această competență aparține președintelui raionului, care numește un conducător interimar, până la numirea titularului funcției de bază de concurs.

Prin încheierea din 12 august 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s- au conexat dosarele civile la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat cu cererea de chemare în judecată depusă de Brînză Lilian.

Prin hotărârea din 22 septembrie 2021 Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Brînză Lilian și cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat.

Prin decizia din 19 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a admis cererea de apel declarată de Consiliul raional Sîngerei, s-a casat hotărârea din 22 6 septembrie 2021 Judecătoriei Bălți, sediul central și s-a restituit cauza la rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prima instanță a soluționat cauza cu neglijarea unor aspecte esențiale privind aplicarea legislației muncii și respectarea competențelor administrative. În consecință, hotărârea a fost casată parțial, iar anumite prevederi ale actelor administrative au fost anulate.

Instanța de apel a constatat că prima instanță nu a analizat corespunzător situația de fapt privind continuarea raporturilor de muncă după expirarea 7 termenului contractului. Mai exact, nu s-a evaluat în ce măsură prevederile art. 83 alin. (4) din Codul muncii, care stipulează prelungirea automată a contractului dacă activitatea continuă, sunt aplicabile în acest caz.

Deși instanța de apel a recunoscut că raporturile de muncă nu au fost încetate în mod formal și că au continuat după expirarea contractului pe durată determinată, nu a dispus restabilirea completă a reclamantului în funcția de director. Instanța a motivat această decizie prin lipsa unor temeiuri legale suficient demonstrate de reclamant.

De asemenea, instanța a remarcat că prima instanță a omis să examineze dacă actele administrative contestate au fost emise de autoritățile competente. Instanța de apel a subliniat că astfel de decizii sunt de competența exclusivă a Consiliului raional și nu a Președintelui raionului Sîngerei.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că prima instanță nu a ținut cont de interdicția prevăzută de Codul muncii cu privire la concedierea unui salariat aflat în concediu. Această omisiune a condus la o soluție eronată în raport cu cererile reclamantului.

În plus, instanța de fond nu a efectuat o analiză detaliată a pretențiilor reclamantului legate de despăgubirile salariale, prejudiciul moral și penalitățile solicitate, ceea ce a afectat fundamentarea soluției.

Pretențiile reclamantului referitoare la despăgubiri salariale, prejudicii morale și penalități au fost respinse de instanța de apel, deoarece acestea nu sunt susținute de suficiente probe sau nu au o justificare juridică temeinică.

Astfel, recurentul contestă faptul că instanța de apel a ignorat probele care atestă continuarea raporturilor de muncă după expirarea contractului individual încheiat pe durată determinată. Printre aceste probe, recurentul subliniază foile de calcul ale salariilor aferente perioadei ianuarie-martie 2021, 8 care confirmă remunerarea sa pentru funcția de director, precum și extrasul din contul personal CNAS, ce demonstrează plata contribuțiilor sociale corespunzătoare aceleiași funcții.

De asemenea, reclamantul a prezentat documente ce atestă câștigarea concursului pentru ocuparea funcției de director la 29 ianuarie 2021. Aceste elemente de probă, ignorate de instanțele anterioare, susțin aplicarea art. 83 alin. (4) din Codul muncii, conform căruia contractul de muncă se prelungește tacit dacă salariatul continuă să lucreze după expirarea acestuia, în absența unui act formal de încetare.

Recurentul critică și respingerea de către instanța de apel a pretențiilor sale patrimoniale. Consideră că sunt întemeiate solicitările privind compensațiile pentru absența forțată de la muncă, despăgubirile pentru prejudiciul moral și penalitățile pentru întârzierea plății drepturilor salariale. Recurentul argumentează că aceste cereri sunt susținute de faptele și probele din dosar, iar respingerea lor nu este justificată.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. 9 (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: (1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, 10 deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Bălți, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 11

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Puțuntica Eric în interesele lui Brînză Lilian. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Ghenadie Eremciuc Oxana Parfeni 12