2ra-1316/23 — cu privire la constatarea nulitati unor clauze abuzive in contracte
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la constatarea nulitati unor clauze abuzive in contracte
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1316/23 — cu privire la constatarea nulitati unor clauze abuzive in contracte (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul
Veaceslav Negru, în interesele lui Victor Boghiu,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de către Victor Boghiu împotriva Organizației de Creditare Nebancară
„Mikro Kapital Company” Societate cu Răspundere Limitată,
intervenient accesoriu biroul executorului judecătoresc Serghei
Matachi cu privire la constatarea nulității unor clauze abuzive în
contractele de împrumut,
împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, prin
care s-a respins apelul declarat de avocatul Veaceslav Negru, în
interesele lui Victor Boghiu și s-a menținut hotărârea din 07 martie
2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești
(Dosarul nr. 2ra-1316/23
NR. PIGD 2-22162083-01-2ra-16082023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Temeiurile declarării recursului.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Judecătoria Bălți, sediul Fălești, jud. I. Pâcaleu,
Curtea de Apel Bălți, jud. A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu,
27 noiembrie 2024
Copia corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
avocatul Veaceslav Negru, în interesele lui Victor Boghiu
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 07 noiembrie 2022, Victor Boghiu a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva OCN „Mikro Kapital Company” SRL, intervenient
accesoriu birou executorului judecătoresc Serghei Matachi, prin care a
solicitat constatarea nulității unor clauze abuzive în contractele de credit
nebancar cu dobândă nr.1803000273 din 05 februarie 2018, nr. 2003000286
din 30 ianuarie 2020 și nr. 2003001039 din 27 martie 2020.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 05 februarie 2018 a
semnat contractul de credit nebancar nr. 1803000273 cu creditorul OCN „
Micro Kapital Company” SRL (anterior OMF „Credit CMB” SRL) privind
accesarea împrumutului de 100.000 lei, pe un termen de 36 luni, cu rata
dobânzii fixe de 26% anual, DAE 28,98%. Comision de rambursare de 3,5%
din împrumut, comision de administrare de 0,0% lunar din suma
împrumutului. Penalitatea de 1% zilnic din suma restantă. Creditul a fost
asigurat cu două contracte de fidejusiune nr.1803000251 F1 încheiat cu
Rodion Boghiu și nr. 1803000251 F2 încheiat cu Rodica Boghiu.
La 30 ianuarie 2020 a fost semnat contractul de credit nebancar nr.
2003000286 între creditorul OCN „Micro Kapital Company” SRL și
debitorul-consumator Victor Boghiu privind accesarea împrumutului de
150.000 lei, pe un termen de 24 luni, cu rata dobânzii fixe de 24% anual și
DAE 26,72%. Comisionul de rambursare fiind 3,5% din împrumut, iar
comisionul de administrare de 0,0% lunar din suma împrumutului.
Penalitatea de 1% zilnic din suma restantă. Creditul a fost asigurat cu
contract de fidejusiune nr. 2003000286F, încheiat cu Rodica Boghiu.
La 27 martie 2020, a fost semnat contractul de credit nebancar nr.
2003001039 între creditorul OCN „Micro Kapital Company” SRL și
debitorul-consumator Victor Boghiu privind accesarea împrumutului în
suma de 110.000 lei, pe un termen de 31 luni, cu rata dobânzii fixe de 18%
anual, DAE 27,77%. Comision nerambursabil de 3,5% din împrumut,
comision de administrare de 0,3% lunar din suma împrumutului. Penalitatea
1
de 1% zilnic din suma restantă. Contractul a fost asigurat cu contract de
fidejusiune nr.2003001039F încheiat cu Rodica Boghiu.
Reclamantul a menționat că în condițiile de pandemie, când veniturile
s-au redus drastic și debitorul nu a mai reușit să facă față cerințelor
contractului de împrumut, se impune necesitatea ca împrumutătorul să fi
redus pretențiile sale în privința costului creditului și „Graficului de
rambursare”, așa cum prevede „ Recomandarea CNPF”.
Hotărârea nr. 13/5 din 24 martie 2020 a CNPF prevede: citat din HG
398/2020 din 17 iunie 2020: ”... în partea ce ține de sectorul de creditare
nebancară, la data de 24 martie 2020, Comisia Națională a Pieței Financiare,
în calitate de autoritate de reglementare și supraveghere a sectorului, a
aprobat Hotărârea nr. 13/5 ce prevede acordarea unor facilități/înlesniri
instituțiilor de creditare nebancară (asociațiilor de economii și împrumut,
organizațiilor de creditare nebancară) în procesul de constituire a
provizioanelor pentru pierderi la creditele (împrumuturile) acordate
persoanelor fizice și juridice, în cazul în care acestea: vor micșora cu cel
puțin 5 puncte procentuale dobânda anuală efectivă calculată conform
contractului de credit (împrumut) aferentă creanței pretinse pentru perioada
17 martie 2020 - 31 mai 2020; nu vor aplica penalități sau dobânzi de
întârziere; vor prelungi/renegocia, la solicitare, contractele cu debitorii...”
însă, creditorul ignoră recomandarea CNPF și nu merge în întâmpinarea
debitorului.
Astfel, debitorii au aflat de la organizații necomerciale că au dreptul
să se adreseze la APCSP cu o plângere, care va amenda creditorul cu până la
suma de 25.000 lei pentru practici de creditare abuzive, însă, chiar dacă
debitorii au depus cerere prealabilă creditorului, acesta nu a dorit benevol să
se conformeze Legii, motiv pentru care s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată.
A mai invocat că Legea civilă prevede „Clauza de Forță majoră”
conform cărei, acum, pe timp de pandemie, împrumutatul are dreptul, iar
împrumutătorul este obligat: să modifice „Graficul de rambursare a
creditului” în funcție de posibilitățile de achitare a debitorului; să nu
perceapă penalități de întârziere; să reducă dobânzile la împrumut. Citat din
contractul standart pentru consumatori: „Debitorul ... nu răspunde de
neexecutarea la termen sau/și executarea în mod necorespunzător - total -
sau/și parțial - a oricărei obligații care îi revine în baza prezentului contract,
dacă neexecutarea sau/și executarea obligației respective a fost cauzată de
forța majoră...”. Contractul de credit conține clauze abuzive: - Rata dobânzii
majorată peste plafon: în contract art. 2.1. -Rata dobânzii este de 18, 24, 26
2
% anual. - Plafonul impus de Codul civil art.1244 alin.(1) este de 10,19 x 2
= 20,38 % la data de 02 februarie 2018 și nu 26%. La 29 ianuarie 2020 era
8,33 x 2 = 16,66% și nu 24%. La 26 martie 2020 era 7,88 x 2 = 15,77% și nu
18%. Orice rată a dobânzii mai mare de Dublul Ratei CHIBOR BNM cu o
zi înainte de semnarea contractului de credit, duce la inegalitatea părții
dreapta cu stânga din formula „DAE”, care este „Plafon” pentru costul
creditului, conform LP nr. 202/213 privind contractele de credit pentru
consumatori. Clauza 2.1. este nulă absolut, deoarece este mai mare decât
plafonul impus de CC corelat cu LP nr. 202/213 privind contractele de credit
pentru consumatori (inclusiv, contractul semnat în perioada funcționării
Codului civil vechi, care prevedea „Costuri rezonabile a creditelor” - art.630,
art. 717, cu sancționarea prin art. 220). DAE în care partea dreaptă nu este
egală cu cea stângă (având comisioane majorate, în timp ce rata dobânzii e
majorată, ele fiind obligate să balanseze la nivelul de echilibru); în contract
art. 3.3.2. DAE este de 28.98, 26.72, 27.77 %. Plafonul impus de art. 23 a
LP nr. 202/2013 este proporționalitatea „cost = beneficiu” (suma
împrumutată, termenul împrumutului, nr. debursări = nr. rate, suma ratei,
termenul de achitare a datoriei). Calculatorul dae.md nu dă așa valori DAE
cum sunt cele contractuale. Conform LP nr. 105/2003 privind protecția
consumatorului, art. 13 alin. (5) - (12) se interzice așa practici ilegale,
înșelătoare, viclene, abuzive. Clauza 3.3.2 este nulă absolut, deoarece
„beneficiul” este mai mic decât „costul” lui, mm Σ Ck(1+X)-tk=ΣDl(1+X)-
sl; k = l l=1. Astfel, conform formulei plafonului în partea stângă a ecuației,
este o valoare mai mică decât dreapta (1 # 1). Deci clauzele 3.3.2. și clauzele
legate de valoarea acestei formule 3.3.6., 3.3.4. sunt nule absolut, deoarece
depășesc plafonul impus de LP nr. 202/2013 și încalcă prevederile LP nr.
105/2003.
Reclamantul a susținut faptul că, penalitatea este exagerată în contract
art. 3.3.7. penalitatea este de 1% pe zi, iar plafonul impus de art. 942
coroborat cu art. 874 din Codul civil este de maxim „Rata de bază BNM +
5%”. La momentul semnării contractelor de credit Rata de bază BNM varia
în perioada anilor 2018 - 2020 (și întârzierile din 2021) de la 2,65% până la
7,5%. Dacă se adăugă + 5%, atunci = 7,65% - 12,5% anual (raportat la suma
datorată conform „Graficului de rambursare”). În contract penalitatea fiind
de 1% pe zi, ceea ce constituie 365% pe an. 365% pe an raportate la plafonul
impus de Codul civil (majoritatea perioadei fiind de 2.65% pe an) reprezintă
o sumă astronomică și ilegală.
Consideră că clauza 3.3.7. este nulă absolut, ori consecutivitatea
plăților sunt în detrimentul consumatorului: în contract art. 3.7.4.
consecutivitatea plăților este favorabilă doar creditorului. Regula „Principiul
3
Prioritatea plăților efectuate de debitor” cere ca să fie întâi încasate plățile
care împovărează cel mai mult debitorul - plata creditului (deoarece
generează dobânzi de întârziere). Clauza 3.7.4. este nulă absolut (în temeiul
art. 6 din Cod Civil modernizat și Cod civil vechi art. 586 coroborat cu LP
nr. 100/2017 cu privire la actele normative, art. 5, 7, 71)
Reclamantul a menționat că dintre clauzele stipulate în contractul de
credit doar clauza cu privire la împrumut și restituirea lui este legală absolut.
Restul clauzei care stipulează dobânzi și penalități sunt lovite de nulitate.
În consecință Reclamantul Victor Boghiu a solicitat recunoașterea
caracterului abuziv și nul, din punct de vedere a Legii civile a clauzelor nr.
2.1, 3.3.2, 3.3.6, 3.3.4, 3.3.7, 3.7.4 din contractele de credit nr. 1803000273
din 05 februarie 2018, nr. 2003000286 din 30 ianuarie 2020 și nr.
2003001039 din 27 martie 2020; stabilirea cuantumului în bani încasați de
către creditor în baza clauzelor lovite de nulitate; obligarea pârâtului să
repare prejudiciul cauzat prin actul juridic ce conține clauze nule și abuzive,
în mărimea daunei cauzate.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 07 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești,
s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Victor Boghiu
împotriva Organizației de Creditare Nebancară „Mikro Kapital Company”
Societate cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu biroul executorului
judecătoresc Serghei Matachi cu privire la constatarea nulității unor clauze
abuzive în contractele nr. 1803000273 din 05 februarie 2018, nr.
2003000286 din 30 ianuarie 2020 și nr. 2003001039 din 27 martie 2020.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 15 martie 2023, avocatul Veaceslav Negru, în interesele lui Victor
Boghiu, a declarat apel împotriva hotărârii din 07 martie 2023 a Judecătoriei
Bălți, sediul Fălești, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei
instanțe cu emiterea unei decizii, prin care acțiunea să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
apelul declarat de avocatul Veaceslav Negru, în interesele lui Victor Boghiu
și s-a menținut hotărârea din 07 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul
Fălești, adoptată în cadrul cauzei civile la cererea de chemare în judecată
depusă de Victor Boghiu împotriva Organizației de Creditare Nebancară
„Mikro Kapital Company” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient
accesoriu biroul executorului judecătoresc Serghei Matachi cu privire la
constatarea nulității unor clauze abuzive în contractele nr. 1803000273 din
4
05 februarie 2018, nr. 2003000286 din 30 ianuarie 2020 și nr. 2003001039
din 27 martie 2020.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând lucrările dosarului
în raport cu starea reală de fapt constatată, a conchis că prima instanță
corect a elucidat și constatat circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat
obiectiv probele prezentate la materialele cauzei, stabilind corect
circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează
raportul litigios.
Instanța de apel a reținut că la 05 februarie 2018 între Victor Boghiu
și OCN „Mikro Kapital Company” SRL a fost încheiat contractul de
împrumut cu dobândă nr. 1803000273. La 30 ianuarie 2020 între Victor
Boghiu și OCN „Mikro Kapital Company” SRL a fost încheiat contractul de
credit nebancar cu dobîndă nr. 2003000286. La 27 martie 2020 între Victor
Boghiu și OCN „Mikro Kapital Company” SRL a fost încheiat contractului
de credit cu dobândă nr. 2003001039. Restituirea împrumuturilor acordate
lui Victor Boghiu au fost asigurate prin contractele de fidejusiune încheiate
cu Rodion Boghiu și Rodica Boghiu.
Deoarece Victor Boghiu nu a respectat graficul de rambursare a
împrumuturilor, OCN „Mikro Kapital Company” SRL a înaintat în instanță
acțiune către Victor Boghiu, Rodion Boghiu, Rodica Boghiu cu privire la
încasarea datoriei, dobânzii, comisionului, penalității și compensarea
cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 05 mai 2022 a Judecătoria Bălți, sediul Central, care
a devenit irevocabilă prin neatacare, s-a admis integral cererea de chemare
în judecată înaintată de OCN „Mikro Kapital Company” SRL. S-a încasat,
în mod solidar, de la Victor Boghiu, Rodion Boghiu, Rodica Boghiu în
beneficiul OCN „Mikro Kapital Company” SRL suma de 34 583,95 lei, cu
titlu de datorie la împrumut conform contractului de împrumut cu dobândă
nr. 1803000273 din 05 februarie 2018, suma de 5 198,01 lei, cu titlu de
dobândă la împrumut, suma de 34 552,78 lei, cu titlu de penalitate și suma
de 2 230,04 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru taxa de stat, iar în
total suma de 76 564,78 lei; încasarea în mod solidar de la Victor Boghiu și
Rodica Boghiu în beneficiul OCN „Mikro Kapital Company” SRL suma de
146 984,01 lei, cu titlu de datorie la credit conform contractului de credit
nebancar cu dobândă nr. 2003000286 din 30 ianuarie 2020, suma de 23
678,51 lei, cu titlu de dobândă, suma de 18 465,60 lei, cu titlu de penalitate
și suma de 5 673,84 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru taxa de stat,
iar în total suma de 194 801,96 lei; încasarea în mod solidar de la Victor
Boghiu și Rodica Boghiu în beneficiul OCN „Mikro Kapital Company” SRL
5
suma de 105 991,75 lei, cu titlu de datorie la credit conform contractului de
credit cu dobândă nr. 2003001039 din 27 martie 2020, suma de 12 806,12
lei, cu titlu de dobândă, suma de 44 078,45 lei, cu titlu de penalitate, suma
de 9 984,03 lei, cu titlu de comision de administrare și suma de 5 185,81 lei,
cu titlu de cheltuieli de judecată pentru taxa de stat, iar în total suma de 178
046,16 lei.
Prin încheierea executorul judecătoresc Serghei Matachi din 28 iunie
2022, s-a dispus primirea spre executare a titlului executoriu nr. 2-5219/2021
din 05 mai 2022, emis de Judecătoria Bălți, sediul Central, privind încasarea
sumei datorate în mărime totală de 449 412,90 lei de la debitorii Victor
Boghiu, Rodion Boghiu și Rodica Boghiu în beneficiul OCN „Mikro Kapital
Company” SRL.
Instanța de apel a reținut că debitorii nu au executat hotărârea
judecătorească, însă la 07 noiembrie 2022, Victor Boghiu în calitate de
reclamant, a înaintat prezenta acțiune, solicitând ca clauzele nr. 2.1, 3.3.2,
3.3.6, 3.3.4, 3.3.7, 3.7.4 din contractele de credit nr. 1803000273 din 05
februarie 2018, nr. 2003000286 din 30 ianuarie 2020 și nr. 2003001039 din
27 martie 2020, sunt lovite de nulitate absolută, întrucât contravin legii.
Instanța de apel a reținut că, potrivit prevederilor art. 1244 alin. (1) din
Codul civil nu sunt aplicabile clauzei nr. 2.1 din contractul de credit nr.
1803000273, din motiv că acesta a fost încheiat la 05 februarie 2018, adică
până la intrarea în vigoare a Codului civil (din 01 martie 2019), iar potrivit
art. 7 alin. (4) din Codul civil, în cazul situațiilor juridice contractuale în curs
de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să
guverneze natura și întinderea drepturilor și obligațiilor părților, precum și
orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.
De asemenea, prevederile art. 1244 alin. (1) din Codul civil nu sunt
aplicabile nici clauzelor nr. 2.1 din contractele de credit nr. 2003000286 din
30 ianuarie 2020 și nr. 2003001039 din 27 martie 2020, or, potrivit alin. (2)
al art. 1244 din Cod civil, interdicția prevăzută la alin. (1) nu se aplică
dobânzilor percepute sau plătite de către Ministerul Finanțelor, Banca
Națională a Moldovei, de băncile comerciale, de asociațiile de economii și
împrumut, organizațiile de creditare nebancară, precum și în alte cazuri
prevăzute de lege.
Cu privire la nulitatea clauzei nr. 3.3.7 din contractele de credit nr.
1803000273 din 05 februarie 2018, nr. 2003000286 din 30 ianuarie 2020 și
nr. 2003001039 din 27 martie 2020, Victor Boghiu a invocat că, acestea
stabilesc o penalitate de 1% pentru fiecare zi, pe când plafonul impus de art.
942 coroborat cu art. 874 din Codul civil este de maxim „Rata de bază
6
BNM”+ 5%, or, mărimea penalității în cauză, chiar și în ipoteza în care ar fi
mai mare în raport cu alte contracte de credit nebancar/bancar, ea nu este una
atât de excesivă, iar pe piața financiară mărimea penalităților convenite prin
unele contractele de credit cu Organizațiile de Creditare Nebancară,
Asociațiile de economii și împrumut, sau chiar unele Bănci comerciale, este
și mai mare.
Astfel, instanța de apel a reținut clauzele nr. 3.3.7 din contractele de
credit nr.1803000273 din 05 februarie 2018, nr. 2003000286 din 30 ianuarie
2020 și nr. 2003001039 din 27 martie 2020, care prevăd calcularea unei
penalități în mărime de 1%/zi în cazul neefectuării de către debitor al plăților
privind restituirea creditului și a dobânzii aferente, precum și reieșind din
faptul că, prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Bălți, sediul Central la 05
mai 2022, s-a dispus încasarea doar a penalităților, instanța, exceptând
argumentele reclamantului, a susținut poziția instanței de fond că, obiecțiile
ultimului sunt asupra cuantumului penalității dar nu a dobânzii de întârziere,
care nu a fost și nici nu este solicitată de către OCN „Mikro Kapital
Company” SRL.
Totodată, instanța de apel a menționat că este de neînțeles cerința lui
Victor Boghiu privind nulitatea clauzei contractelor la pct. 3.3.6, care
prevede un comision de 0%, ori acest comision nu afectează nici într-un fel
drepturile și obligațiile debitorului. Însă, reprezentantul apelantului, în
ședința instanței de apel a menționat, că nu mai solicită examinarea nulității
acestui punct din contracte, or este o eroare tehnică în cererea de chemare în
judecată, fiind indicat acest comision.
Cu referire la pretenția lui Victor Boghiu privind condiții de pandemie,
când veniturile s-au redus drastic și nu a reușit să facă față cerințelor
contractului de împrumut, se impunea necesitatea ca pârâtul să-și reducă
pretențiile sale privind costul creditului și „Graficul de rambursare” așa cum
prevede Recomandarea CNPF, or, afirmația în cauză întradevăr nu urmează
a fi reținută de către instanță deoarece Hotărârea Comisia Națională a Pieței
Financiare nr. 13/5 privind unele măsuri de atenuare a efectelor crizei
epidemiologice Corespunzător Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova
nr. 55 din 17 martie 2020 privind declararea stării de urgență, în scopul
menținerii stabilității financiare a sectorului nebancar, cât și întru susținerea
debitorilor, afectați de consecințele economice negative generate de COVID-
19, este una de recomandare, neavând în general un caracter obligatoriu
pentru organizațiile de creditare nebancară și în special pentru OCN „Mikro
Kapital Company” SRL.
7
În continuare, instanța de apel consideră că instanța de fond just a
soluționat și pretenția privind necalcularea penalității sau dobânzii de
întârziere și micșorarea cu cel puțin 5 la sută a dobânzii anuale efective
calculată conform contractului de credit (împrumut) aferente creanței
pretinse, doar pentru perioada 17 martie 2020 – 31 mai 2020 și numai la
creditele acordate debitorilor până la 17 martie 2020, pe când contractul de
împrumut nr. 2003001039 a fost încheiat la data de 27 martie 2020, invocând
faptul că, nerespectarea de către OCN „Mikro Kapital Company” SRL a
Hotărârii Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 13/5 privind unele
măsuri de atenuare a efectelor crizei epidemiologice Corespunzător Hotărârii
Parlamentului Republicii Moldova nr. 55 din 17 martie 2020 privind
declararea stării de urgență, în scopul menținerii stabilității financiare a
sectorului nebancar, cât și întru susținerea debitorilor, afectați de
consecințele economice negative generate de COVID-19, sub nici o formă
nu poate avea ca consecință recunoașterea caracterului abuziv și nul al
clauzelor nr. 2.1, 3.3.2, 3.3.6, 3.3.4, 3.3.7, 3.7.4 din contractele de credit
nr.1803000273 din 05 februarie 2018, nr. 2003000286 din 30 ianuarie 2020
și nr. 2003001039 din 27 martie 2020.
Astfel, materialele cauzei nu conțin nici o notificare a OCN „Mikro
Kapital Company” SRL de la Victor Boghiu, despre imposibilitatea
executării obligației, or, declararea stării de urgență nu duce automat la
recunoașterea forței majore. Urmează a fi analizată aparte fiecare măsură sau
decizie luată și impactul ei asupra posibilității executării obligațiilor
contractuale, iar executarea nu se consideră imposibilă doar pentru că
obligația poate fi executată în condiții mai dificile, cu cheltuieli mai mari, cu
asistența unui terț sau doar după un anumit termen.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 august 2023, avocatul Veaceslav Negru, în interesele lui Victor
Boghiu, a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din
22 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, hotărârii din 07 martie 2023 a
Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a pretențiilor din acțiune.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În susținerea recursului a indicat că instanța de fond nu a aplicat legea
care trebuia aplicată, iar concluziile expuse în hotărâre intră în contradicție
cu circumstanțele cauzei, legea a fost interpretată eronat, iar instanța de apel
a menținut această poziție. În drept a invocat art. 432 alin. (2) lit. a), c), d)
din Codul de procedură civilă în redacția până la 01 septembrie 2023.
8
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 22 iunie 2023. Decizia motivată a Curții de Apel Bălți
din 22 iunie 2023, a fost expediată lui Victor Bogiu, prin intermediul poștei
terestre la data de 05 iulie 2023, fiind recepționată la 13 iulie 2023, fapt
confirmat prin avizul de recepție nr. DS8005407791AS (f.d. 205, vol. I) și
avocatului Veaceslav Negru prin intermediul poștei electronice la 05 iulie
2023 (f.d. 104, vol. I). Astfel, recursul declarat de către avocatul Veaceslav
Negru, în interesele lui Victor Boghiu, la 14 august 2023, se consideră
depus în termenul stabilit de lege.
La 19 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul
oficiului poștal, a expediat în adresa intimatului OCN „Mikro Kapital
Company” SRL și intervenientului accesoriu executorul judecătoresc
Serghei Matachi, recursul declarat de avocatul Veaceslav Negru, în
interesele lui Victor Boghiu, împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a Curții
de Apel Bălți, creând astfel participanților la proces condiții egale de a
cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru
asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în
drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului. (f.d. 10,11, vol. II)
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare
la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția
art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 01
septembrie 2023. Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la
data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor
în vigoare la data depunerii recursului. Din sensul normei de drept enunțate,
urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor
reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor
examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
9
intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de către
avocatul Veaceslav Negru, în interesele lui Victor Boghiu, a fost depus
până la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor
în vigoare la data depunerii recursului
Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până
la 01 septembrie 2023) relevă că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”
Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare
până la 01 septembrie 2023) reglementează că:
„ Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de
procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre
temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o
încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților
10
MOTIVAREA INSTANȚEI
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor
de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
11
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către avocatul
Veaceslav Negru, în interesele lui Victor Boghiu, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este
inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către avocatul Veaceslav Negru,
în interesele lui Victor Boghiu, împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a Curții
de Apel Bălți.
Decizie este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
12