2ra-386/23 — prin constatrea nulitătii absolute a contractului de credit nebancar pentru consumtori

2ra-386/23 — prin constatrea nulitătii absolute a contractului de credit nebancar pentru consumtori (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Elena Malîșeva,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Elena

Malîșeva împotriva Organizației de Creditare Nebancară ,,Optim-Capital”

Societate cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Agenția pentru

protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, privind constatarea nulității

absolute a contractului de credit pentru consumatori,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care

s-au admis apelurile declarate de către Elena Malîșeva, reprezentată de

avocatul Cojocar Rodica și de către Agenția pentru protecția Consumatorilor

și Supravegherea Pieței, s-a casat integral hotărârea din 25 mai 2022 a

Judecătoriei Bălți, sediul central, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea s-a respins,

(Dosarul nr. 2ra–386/23

Nr PIGD 2-21154075-01-2ra-13032023)

Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.

Protecția consumatorului. Neelucidarea circumstanțelor cauzei. Semnarea

contractului nu prezumă automat negocierea clauzelor. Clauze abuzive.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (S. Dubceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

20 noiembrie 2024

Examinând în lipsa participanților la proces recursul declarat de

Elena Malîșeva,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva OCN ,,Optim-Capital” SRL, intervenient accesoriu

Agenția pentru protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței privind

constatarea nulității absolute a contractului de credit pentru consumatori.

OCN „Optim-Capital” SRL și Elena Malîșeva în calitate de consumator a fost

încheiat contractul de credit nebancar nr. 2020-065 în sumă de 3700,00 de

EURO.

prezentat executorul judecătoresc Vera Mighic, însoțită de reprezentantul

creditorului OCN ,,Optim-Capital” SRL. În urma unei discuții de scurtă

durată executorul judecătoresc i-a întins o foaie, menționând că ea, dacă nu

vrea să piardă casa, trebuie să semneze actul respectiv. Având deplină

încredere în executorul judecătoresc și cele invocate de el, a semnat procesul-

verbal de transmitere în posesie a bunurilor ipotecate, fără a conștientiza și a

înțelege ce anume a semnat. După care, executorul a comunicat că ea trebuie

să părăsească locuința sa către data de 12 martie 2021.

semnat și nefiind vorbitoare a limbii de stat, a fost nevoită să se adreseze către

un avocat pentru explicarea documentului semnat. Astfel, după traducerea

documentului menționat și explicarea sensului acestuia, a înțeles că a fost

dusă în eroare de către executorul judecătoresc și reprezentantul creditorului,

or, din start, până la semnarea procesului-verbal, i se spunea cu totul altceva,

iar după obținerea semnăturii, i s-a condiționat părăsirea casei.

Capital” SRL de la Elena Malîșeva, a considerat că suma respectivă de fapt

este alcătuită din clauze abuzive care au dus la supra îndatorarea nejustificată

a dînsei.

abuzive și anume: pct. 2.4 pentru utilizarea împrumutului, împrumutatul se

obligă să plătească împrumutătorului dobândă în mărime de 0,13 % zilnic din

suma împrumutată și pct. 2.6 dobânda anuală efectivă constituie 49,4856 %.

1

Băncii Naționale a Moldovei, rata de referință CHIBOR, relevantă în

contextul prevederii de la art. 1244 alin. (1) din Cod civil, este egală cu 9,70%.

În acest context, este evident faptul că, rata dobânzii împrumutului, stabilită

în contractul de credit nr. 2020-065 din 08 iulie 2020- 49,4856 % anual, este

destul de mare, în raport cu dublu ratei de referință CHIBOR, în vigoare în

ziua bancară anterioară datei în care părțile au semnat contractul.

reprezentativ care menționează toate ipotezele pentru calculul dobânzii anuale

efective și valoarea totală plătibilă, or, în pct. 2.6 al contractului este indicată

doar formula de calcul a DAE. Astfel, nu este clar cum a fost calculat DAE în

mărime de 49,4856 %, or, consumatorului nu i-a fost prezentat un calcul în

acest sens.

consumatorul Elena Malîșeva și OCN ,,Optim-Capital” SRL este de adeziune

clauzele fiind formulate anticipat pentru o multitudine de contracte și au fost

prezentate consumatorului Elena Malîșeva la încheierea contractului. Ultima

și-a însușit contractul de credit necunoscând obligațiile pe care le are față de

comerciant. Contractul de credit conține clauze abuzive, acestea nefiind

negociate în mod individual cu consumatorul, iar caracterul abuziv al unei

clauze contractuale este temei de declarare a nulității absolute a unei astfel de

clauze.

credit pentru consumatori încheiat între OCN ,,Optim-Capital” SRL și Elena

Malîșeva nr. 2020-065 din data de 08 iulie 2020

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

acțiunea depusă de Elena Malîșeva, s-a respins (f.d. 90; 104/110).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN APEL

pentru protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței a declarat apel

nemotivat (f.d. 98), iar, la 29 august 2022 a depus motivarea apelului,

împotriva hotărârii din 25 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi decizii prin care să fie declarate nule și abuzive pct.2.4 și 2.6 din

contractul nebancar nr. 2020-065 din 08 iulie 2020, încheiat între Elena

Malîșeva și OCN ,,Optim-Capital” SRL (f.d.115/118).

Cojocar, a declarat apel nemotivat (f.d. 101/103), iar, la 26 septembrie 2022

a depus motivarea apelului împotriva hotărârea din 25 mai 2022 a Judecătoriei

Bălți, sediul central, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă (f.d.

125/128).

2

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de Elena Malîșeva, reprezentată de avocatul Rodica Cojocar și apelul

declarat de Agenția pentru protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței

s-a admis. Iar, hotărârea din 25 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

s-a casat integral cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare

în judecată înaintată de Elena Malîșeva împotriva OCN ,,Optim-Capital”

SRL, intervenient accesoriu Agenția pentru protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieței, privind constatarea nulității absolute a contractului de

credit pentru consumatori, s-a respins (f.d.148; 149/158).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Malîșeva, a declarat recurs împotriva deciziei din 01 decembrie 2022 a Curții

de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral acțiunea.

invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar menționând că nu este de acord cu soluția instanței de apel,

deoarece prematur a hotărât să respingă cererea de chemare în judecată, or, în

urma judecării cauzei nu s-a stabilit că cererea de chemare în judecată este

neîntemeiată, ba din contra instanța de fond a constatat că clauzele din

contractul de credit sunt abuzive.

instanța constată că în contractul de credit nebancar nr. 2020-065 din 08 iulie

2020, încheiat între OCN „OPTIM-CAPITAL” SRL și Elena Malîșeva, la

stabilirea dobânzii contractuale nu s-a ținut cont de legislația relevantă cu

privire la rata dobânzii rezonabile și respectiv, dobânzii anuale efective, prin

urmare acestea (pct. 2.4. și 2.6 al contractului) se declară abuzive și nule”.

este imposibilă o altă adresare în instanța de judecată și respectiv actul

încheiat cu încălcarea condițiilor de fond și de formă rămâne valabil.

nulitatea absolută a clauzelor din contract, este posibilă adresarea cu o acțiune

privind aplicarea efectelor nulității. Or, o astfel de concluzie reiese și din art.

328 alin. (3) din Codul civil, potrivit căruia atât acțiunea în constatare a

nulității absolute, cât și excepția de nulitate absolută sunt imprescriptibile. Cu

toate acestea, se prescriu în termen de 10 ani acțiunile privind aplicarea

efectelor nulității absolute conform art. 331, indiferent dacă sânt introduse

împreună cu acțiunea în constatare a nulității absolute sau după admiterea

acestei acțiuni. Astfel este ilegală hotărârea prin care se menține actul care a

fost încheiat cu încălcarea legii, or, legiuitorul la nivel de principiu

reglementează protecția consumatorului.

3

admis de către instanța de judecată un abuz asupra consumatorului, deoarece

s-a menținut valabil actul încheiat cu încălcarea condițiilor de fond și de formă

care potrivit Codului civil se sancționează cu nulitatea absolută.

este pasibilă de casare, deoarece instanța de apel nu a determinat corect

raporturile dintre recurent și intimat, a omis să dea apreciere cuvenită

caracterului și efectelor contractului de împrumut, a aplicat pur formal

prevederile legale ce guvernează protecția consumatorului.

art. 15 alin. (7), lit.a) și b) din Legea nr. 202/2013 privind contractele de credit

cu consumatorii conform cărui, se interzice: aplicarea ratei dobânzii de credit

anuale specificate în contractul de credit dacă aceasta depășește 50%, iar toate

celelalte plăți aferente (comisioane, taxe, penalități, dobânzi de întârziere și

orice alt tip de plată), cu excepția dobânzii, pe o zi de credit depășesc 0,04%

din valoarea totală a creditului; stabilirea costului total al creditului (care

include dobânzi, comisioane, taxe, penalități, dobânzi de întârziere și orice alt

tip de plată) mai mare decât valoarea debursată conform contractului respectiv

(sau valoarea de intrare a bunului în contractul de leasing financiar), credit

care nu este destinat achiziționării, construcției sau renovării (modernizării)

unei locuințe garantate cu un bun imobil în vederea asigurării obligației de

plată a creditului respectiv.

cazul încălcării prevederilor alin. (7) și (8) din prezentul articol și ale art. 381

alin. (3) lit. b) din Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor, creditorul

are dreptul să solicite doar restituirea sumei inițiale debursate conform

contractului de credit acordat, fără revendicarea altor plăți prevăzute în

contract (inclusiv dobânda, comisioanele, taxele, penalitățile, dobânzile de

întârziere și orice alt tip de plăți). Prezenta prevedere se aplică inclusiv în

cazul în care creditorul a transmis unei persoane terțe dreptul de încasare a

creanțelor aferente contractului de credit acordat.

de recurs, într-un termen rezonabil, Curtea Supremă de Justiție, prin

intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimatei OCN ,,Optim-

Capital” SRL, precum și intervenientului accesoriu Agenția pentru protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieței, copia recursului declarat de Elena

Malîșeva, împotriva deciziei din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți,

creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării

principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de

depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată

la materialele dosarului (f.d. 176).

4

electronice (f.d.179), OCN ,,Optim-Capital” SRL, reprezentată de avocatul

Roman Ocerednîi, a solicitat respingerea recursului declarat de către Elena

Malîșeva, împotriva deciziei din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, ca

inadmisibil (f.d. 180/181).

a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință, prin care să-

și expună opinia referitor la recursul declarat de către Elena Malîșeva,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu

poate fi restabilit.”

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

5

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc

cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art.372 alin.(3). Aprecierea

probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de

recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în care

Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La

examinarea recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432

alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în

ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept:

c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza

spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.”

septembrie 2023), prevedea că:

„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

6

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

(3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța

de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.”

din 16 martie 2018 (în redacția Legii modificată prin Legea nr.23 pentru

modificarea unor acte legislative din 27 februarie 2020, publicată în MO87-

93 la 20 martie 2020, în vigoare 20 iunie 2020), reglementează că:

„organizație de creditare nebancară– societate pe acțiuni sau societate cu răspundere

limitată, care desfășoară cu titlu profesional doar activitățile prevăzute la art.8 alin.(2);

Credit (credit nebancar)– angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiția

rambursării acestora, a plății dobînzii și/sau a altor plăți aferente; prelungire a termenului

de rambursare a datoriei; angajament de a achiziționa o creanță sau alte drepturi de a

efectua o plată de către organizația de creditare nebancară;

nebancară nr. 1 din 16 martie 2018, prevede că:

„Activitățile de creditare nebancară sunt: a) acordarea de credite nebancare.”

2003, reglementează că:

„clauză abuzivă– clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu

consumatorul, creează, contrar cerințelor bunei-credințe, prin ea însăși sau împreună cu

alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ

între drepturile și obligațiile părților ce apar din contract.”

„(1) Are calitatea de consumator orice persoană fizică care, în cadrul unui raport juridic

civil, acționează predominant în scopuri ce nu țin de activitatea de întreprinzător sau

profesională. Persoana fizică nu are calitatea de consumator dacă cealaltă parte a raportului

juridic civil nu are calitatea de profesionist.

(2) Are calitatea de profesionist orice persoană fizică sau juridică de drept public sau de

drept privat care, în cadrul unui raport juridic civil, acționează în scopuri ce țin de

activitatea de întreprinzător sau profesională, chiar dacă persoana nu are scopul de a obține

un profit din această activitate.

7

(3) Persoana care, într-un raport juridic civil, corespunde atât dispozițiilor alin.(1), cât

și dispozițiilor alin.(2) se consideră consumator dacă recunoașterea acestei calități îi oferă

o anumită protecție juridică, iar în celelalte cazuri persoana se consideră profesionist.”

„(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în

modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și

interesele legitime.

(2) Nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență a

legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare.”

„(1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile

de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei

situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează

efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

(2) Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale

în vigoare.

(3) De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepția

cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

(4) În cazul situațiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare

a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura și întinderea drepturilor și

obligațiilor părților, precum și orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede

altfel.

(5) În situațiile prevăzute la alin.(4), dispozițiile legii noi se aplică modalităților de

exercitare a drepturilor sau de executare a obligațiilor, precum și de înstrăinare, preluare,

transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel,

clauzele unui act juridic încheiat anterior intrării în vigoare a legii noi contrare dispozițiilor

ei imperative sînt, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.”

„(1) Actul juridic este nul dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale

prin care se ocrotește un interes general (nulitate absolută).”

„(1) Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată, atît pe cale de acțiune, cît și

pe cale de excepție, de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de

judecată este obligată să o constate din oficiu după ce a ascultat opiniile participanților la

proces.

(2) Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părțile actului lovit

de nulitate sau succesorii acestora.”

„(1) În contractele cu consumatorii sânt nule clauzele abuzive, precum și clauzele prin

care se derogă de la dispozițiile legale de la care este interzis a se deroga în detrimentul

consumatorului (nulitatea de protecție).

(2) Nulitatea de protecție operează doar în măsura în care avantajează consumatorul.”

,,(1) Actul juridic nul se consideră, cu efect retroactiv, că nu a produs niciun efect juridic

din momentul încheierii.

8

(2) Actul juridic anulabil este valabil pînă la declararea acestei nulități de către instanța

de judecată, însă, odată anulat, se consideră, cu efect retroactiv, că nu a produs niciun efect

juridic din momentul încheierii.

(3) Drepturile reale dobîndite în temeiul actului juridic nul sau anulat se consideră că

nu au fost dobîndite pe acest temei. Această dispoziție se aplică și drepturilor de creanță

ori drepturilor asupra obiectului de proprietate intelectuală dobîndite în temeiul actului

juridic.

(4) Dispozițiile alin.(3) nu afectează eventuala dobîndire a dreptului prin uzucapiune în

condițiile legii.

(5) Prestațiile executate în temeiul actului juridic nul sau anulat, precum și alte

îmbogățiri obținute din acele prestații se supun restituirii conform dispozițiilor legale

privind îmbogățirea nejustificată.

(6) În cazul în care în temeiul actului juridic nul sau anulat s-a dobîndit un drept prin

înregistrarea într-un registru de publicitate prevăzut de lege, iar titularul în folosul căruia

este înregistrat dreptul nu își dă consimțămîntul la radiere, dreptul dobîndit se radiază doar

pe calea acțiunii în rectificare.

(7) Instanța de judecată nu poate pronunța din oficiu efectele nulității chiar dacă a

constatat nulitatea absolută din oficiu.”

,,(1) Dispozițiile legale privind nulitatea actului juridic se aplică în mod corespunzător

cînd doar una sau mai multe clauze ale sale sînt supuse nulității.

(2) Clauzele lovite de nulitate atrag nulitatea actului juridic în întregul său numai dacă,

din cauza lipsei acestora și în pofida întregirii efectelor sale conform art.1082, nu poate fi

atins scopul pentru care s-a încheiat actul juridic.

(3) Nulitatea actului juridic multilateral în privința uneia dintre părți atrage nulitatea sa

și în privința celorlalte părți dacă, din cauza lipsei acelei părți, nu poate fi atins scopul

pentru care celelalte părți au încheiat actul juridic.

(4) Dacă dispoziția legală imperativă prevede că durata de existență a unui drept sau de

producere a efectelor juridice de către un act juridic nu poate depăși un anumit termen, în

caz de depășire, durata convenită este nulă și se înlocuiește de drept cu termenul maxim

permis de lege.”

,,(1) În cazul în care un act juridic este nul sau anulat, total ori parțial, o parte poate cere

de la cealaltă parte repararea prejudiciului suportat din cauza nulității dacă sînt întrunite

cumulativ următoarele condiții:

a) partea prejudiciată nu a cunoscut și nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască

temeiul nulității la momentul suportării prejudiciului;

b) cealaltă parte a cunoscut sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulității;

c) încălcînd cerințele bunei-credințe, cealaltă parte a lăsat partea prejudiciată să

acționeze într-un mod care a cauzat prejudiciul.

(2) Prejudiciul supus despăgubirii reprezintă suma de bani care va repune partea

prejudiciată, în măsura maximă posibilă, în situația în care ea s-ar fi aflat dacă actul juridic

nu se încheia sau dacă clauza lovită de nulitate nu se includea în actul juridic. În special,

se vor despăgubi cheltuielile suportate de către partea prejudiciată cu ocazia încheierii

actului juridic și în vederea pregătirii pentru executarea obligațiilor prevăzute de act.

(3) Cu toate acestea, despăgubirile nu acoperă profitul pe care partea prejudiciată îl

aștepta de la executarea obligațiilor prevăzute de act. În cazul în care cealaltă parte a

acționat cu intenție sau culpă gravă, despăgubirile vor acoperi și ratarea de către partea

prejudiciată a oportunității rezonabile de a încheia un act juridic cu un terț.

9

(4) Dacă sînt întrunite condițiile răspunderii prevăzute de prezentul articol, partea

prejudiciată nu este decăzută din dreptul de a cere despăgubiri doar pentru că este cea care

a invocat nulitatea.

(5) În cazul în care nulitatea se întemeiază pe violență, leziune sau pe faptul că o clauză

este abuzivă, partea prejudiciată poate cere despăgubiri conform prezentului articol chiar

dacă cunoștea ori trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulității la data încheierii

actului juridic.”

,,(1) Actul juridic sau clauza care contravin vădit ordinii publice sau bunelor moravuri

sînt nule.

(2) Actul juridic sau clauza care contravin unei dispoziții legale imperative sînt nule sau

anulabile dacă această sancțiune este prevăzută expres de dispoziția legală încălcată

(nulitatea expresă).

(3) Actul juridic sau clauza care contravin unei dispoziții legale imperative ce nu

prevede expres sancțiunea nulității sînt nule sau anulabile dacă această sancțiune trebuie

aplicată pentru ca scopul dispoziției legale încălcate să fie atins (nulitatea virtuală).

(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică în măsura în care dispoziția legală încălcată

nu stabilește o altă consecință a încălcării sale decît nulitatea actului juridic sau a clauzei.

(5) Încălcarea dispoziției imperative a actului normativ subordonat legii poate fi

invocată ca temei de nulitate a actului juridic doar în măsura în care dispoziția respectivă

întrunește cerințele art.1 alin.(2) și ale art.4.”

(1) În virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a

da, a face sau a nu face.

(2) Obligația poate fi pură și simplă sau afectată de modalități.

(3) Prestația trebuie să fie posibilă și determinată sau determinabilă, să nu contravină

legii, ordinii publice și bunelor moravuri.

că:

(1) Temeiul executării rezidă în existența unei obligații.

(2) Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în

momentul stabilit.

(3) Valorile mobiliare nu pot fi transmise direct în contul achitării datoriei dintre două

părți sub sancțiunea nulității absolute, dacă dispozițiile art.8 din Legea nr.184/2016 cu

privire la contractele de garanție financiară nu prevăd altfel.

reglementează că:

(1) Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate

celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să

restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea

termenului pentru care i-au fost date.

(2) Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

(3) Pînă la proba contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a

fi cu titlu oneros, cu excepția cazului în care ambele părți sînt persoane fizice care nu au

calitatea de profesionist.

10

(4) Un contract nu se consideră contract de împrumut doar pentru că prevede un termen

pentru executarea obligației pecuniare, cu excepția cazului în care împrumutatul este

obligat să plătească dobîndă suplimentar la acea obligație pecuniară.

(5) Cu toate acestea, părțile pot conveni ca o sumă datorată în temeiul unei obligații

existente să se plătească în viitor în condițiile unui contract de împrumut.

reglementează că:

„(1) Clauza propusă de una dintre părți nu este negociată individual dacă cealaltă parte

nu a putut să-i influențeze conținutul, în special deoarece aceasta s-a elaborat anticipat,

indiferent că face parte din clauze standard sau nu.

(2) Dacă una dintre părți propune celeilalte părți să selecteze din mai multe clauze,

clauza nu se consideră negociată individual doar pentru că cealaltă parte a selectat din

clauzele propuse.

(3) Dacă o clauză a fost propusă ca parte a unor clauze standard, se prezumă că ea nu a

fost negociată individual.

(4) În contractul dintre un profesionist și un consumator se prezumă că:

a) clauzele au fost propuse de către profesionist;

b) clauzele nu au fost negociate individual;

c) clauzele elaborate de către un intermediar sau un alt terț au fost propuse de către

profesionist.

(5) Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate

individual nu exclude aplicarea dispozițiilor prezentului capitol pentru restul contractului.

(6) Clauză standard se consideră clauza care a fost elaborată anticipat pentru o

multitudine de contracte implicînd diferite părți și care nu a fost negociată individual.”

„(1) Clauzele propuse de către o parte care nu au fost negociate individual pot fi

invocate față de cealaltă parte doar dacă cealaltă parte le-a cunoscut sau dacă partea care

le-a propus a luat măsuri rezonabile pentru a atrage atenția celeilalte părți asupra lor la

momentul încheierii contractului sau înainte de aceasta.

(2) Dacă contractul se încheie prin mijloace electronice, partea care propune clauze care

nu au fost negociate individual le poate invoca față de cealaltă parte doar dacă ea le-a făcut

disponibile celeilalte părți în formă textuală.

(3) În sensul alin.(1), nu se consideră că consumatorului i s-a atras atenția în mod

suficient asupra clauzelor doar pentru că în înscrisul contractual există o trimitere la acele

clauze, chiar dacă el a acceptat textul.”

„(1) Persoana care prezintă clauze care nu au fost negociate individual este obligată să

se asigure că ele sunt elaborate și comunicate într-un limbaj clar și inteligibil, precum și să

fie lizibile. Această cerință este aplicabilă textului în întregime, inclusiv notelor de subsol,

trimiterilor la alte texte sau specificațiilor de orice natură.

(2) Într-un contract dintre un profesionist și un consumator, clauza propusă de către

profesionist cu încălcarea obligației de transparență impuse prin dispozițiile alin.(1) poate

fi considerată abuzivă doar pe acest unic temei.”

„(1) Într-un contract dintre un profesionist și un consumator, clauza care nu a fost

negociată individual se consideră abuzivă dacă este propusă de către profesionist și

dezavantajează considerabil, contrar bunei-credințe, consumatorul.

11

(2) Articolele 1077-1079 cuprind lista clauzelor considerate abuzive în contractul dintre

un profesionist și un consumator fără necesitatea evaluării lor conform alin.(1) din

prezentul articol și art.1075.

(3) Listele prevăzute de articolele menționate la alin.(2) nu vor fi interpretate ca liste

exhaustive.”

„(1) Clauza abuzivă este lovită de nulitate absolută.

(2) Această nulitate de protecție operează doar în măsura în care anularea clauzei

avantajează partea care nu a propus clauza abuzivă.

(3) În cazul în care partea care nu a propus clauza abuzivă este un consumator, instanța

de judecată este obligată să invoce nulitatea din oficiu.

(4) Dacă contractul poate fi, în mod rezonabil, menținut fără clauza abuzivă, celelalte

clauze rămân valabile.”

„(1) Sânt considerate abuzive clauzele care nu au fost negociate individual și au ca

obiect sau efect:

2) excluderea sau limitarea drepturilor prevăzute de lege ale consumatorului față de

profesionist sau față de o altă parte, în cazul neîndeplinirii totale sau parțiale ori al

îndeplinirii necorespunzătoare a oricăreia dintre obligațiile contractuale ale

profesionistului.

3) obligarea consumatorului de a respecta clauze cu care acesta nu a avut posibilitatea

reală să se familiarizeze înainte de încheierea contractului;

4) faptul că contractul generează obligații în sarcina consumatorului, dar:

a) nu generează obligații în sarcina profesionistului; sau

b) obligațiile profesionistului sînt supuse unei condiții a cărei îndeplinire depinde doar

de voința acestuia din urmă;

6) solicitarea de la consumatorul care nu și-a executat obligația fără justificare a unei

penalități disproporționate în raport cu prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligațiilor

contractuale;

7) acordarea dreptului profesionistului la rezoluțiune la discreția sa, în timp ce

consumatorului nu i se acordă aceeași posibilitate, sau acordarea permisiunii

profesionistului de a reține sumele plătite pentru bunurile, lucrările sau servicii care nu au

fost încă furnizate de către acesta, în cazul în care profesionistul este cel care recurge la

rezoluțiune;

8) acordarea posibilității profesionistului de a recurge la rezoluțiunea contractului cu

durată nedeterminată fără un preaviz în termen rezonabil în formă scrisă, cu excepția

cazurilor în care există motive întemeiate de a face acest lucru;

10) acordarea dreptului profesionistului de a modifica unilateral clauzele fără a avea un

motiv întemeiat care să fie precizat în contract;

11) acordarea dreptului profesionistului de a modifica unilateral, fără a avea un motiv

întemeiat care să fie precizat în contract sau prin referință la dispozițiile actelor normative

în domeniu, orice caracteristici ale bunului, lucrării sau ale serviciului care urmează să fie

furnizat sau oricare alte condiții ale furnizării;

13) acordarea dreptului profesionistului de a stabili dacă bunurile, lucrările sau

serviciile furnizate sînt conforme cu contractul sau acordarea acestuia a dreptului exclusiv

de a interpreta orice clauză din contract;

14) limitarea obligației profesionistului de a respecta angajamentele asumate de către

intermediarii ori de către reprezentanții acestuia sau asumarea angajamentelor de către

acesta, cu condiția respectării unei anumite formalități neprevăzute în mod expres de lege.”

12

„Într-un contract dintre un profesionist și un consumator, clauzele indicate la art.1077

alin.(1) pct.1)-3) sunt considerate abuzive chiar dacă ele au fost negociate individual cu

consumatorul.”

2019), reglementează că:

,,(1) Prin contractul de credit, o bancă sau o organizație de creditare nebancară (creditor)

se obligă să pună la dispoziția unei alte persoane (debitor) o sumă de bani ca împrumut, cu

condiția rambursării ei, a plății dobînzii și a altor plăți aferente, sau își asumă orice alt

angajament de a achiziționa o creanță sau de a efectua o plată, de a prelungi termenul de

rambursare a datoriei sau de a emite orice garanții.

(3) Față de contractul de credit se aplică prevederile referitoare la contractul de

împrumut în măsura în care regulile prezentului capitol nu prevăd altfel sau din esența

contractului de credit nu reiese contrariul.

(4) Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică împrumuturilor acordate de către bănci sau

organizații de creditare nebancară, precum și alte organizații care acordă credite în baza

legii.”

pentru consumatori, reglementează că:

,,contract de credit pentru consumatori – contract prin care un creditor acordă sau se

angajează să acorde unui consumator un credit sub forma de amînare la plată, împrumut

sau alte facilități similare, cu excepția contractului pentru prestarea de servicii în mod

continuu sau pentru furnizarea de bunuri de același fel, atunci cînd consumatorul plătește

pentru acestea în rate, pe toată durata furnizării lor;”

2003, reglementează că:

,,clauză abuzivă– clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu

consumatorul, creează, contrar cerințelor bunei-credințe, prin ea însăși sau împreună cu

alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ

între drepturile și obligațiile părților ce apar din contract.”

2003, reglementează că:

,,Dacă acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte prevăd alte norme

decât cele care se conțin în legislația națională cu privire la protecția consumatorilor, se

aplică normele acordurilor internaționale.”

abuzive în contractele încheiate cu consumatorii din 05 aprilie 1993,

reglementează că:

(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă

în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru

semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul

consumatorului.

(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost

redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a

influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune. Faptul că

anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu

13

exclude aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare

globală a acestuia indică faptul că este, cu toate acestea, un contract de adeziune. În cazul

în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard,

acestuia îi revine sarcina probei.

(3) Anexa conține o listă orientativă și neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate

abuzive.”

abuzive în contractele încheiate cu consumatorii din 05 aprilie 1993,

reglementează că:

,,Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un

consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislația internă, nu

creează obligații pentru consummator.”

Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru

consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, prevede

că:

,,Costul total al creditului pentru consumator trebuie să cuprindă toate costurile,

inclusiv dobânda, comisioanele, taxele, onorariile intermediarilor de credit și orice alt tip

de onorarii pe care consumatorul trebuie să le plătească în legătură cu contractul de credit,

cu excepția taxelor notariale. Cunoștințele reale ale creditorului cu privire la costuri trebuie

evaluate obiectiv, avându-se în vedere cerințele de diligență profesională.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Bălți a pronunțat

dispozitivul deciziei în ședință publică la 01 decembrie 2022 (f.d.148).

prin scrisoarea de expediere a actului de dispoziție nr.2035 (f.d.159), cât și

prin intermediul poștei electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică anexat la materialele cauzei (f.d.159/verso), Curtea de Apel Bălți,

a expediat participanților la proces, copia deciziei integrale din 01 decembrie

2022.

terestre (f.d.173), de către Elena Malîșeva, împotriva deciziei din 01

decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, se consideră depus în termenul stabilit

de art.434 din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.30).

civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună

invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității

hotărârilor atacate.

14

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, în baza

materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând admisibil

recursul declarat, urmează a-l admite și a casa integral decizia instanței de

apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din motivele ce

succed.

de judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul

acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către

partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a

verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a

argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez c. Franței

[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei

obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile (a

se vedea, printre altele, Hirvisaari c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include printre

altele dreptul părților de a fi în mod real „auzite”, adică în mod corect

examinate de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina

instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al

mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru

a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Obligația de motivare

impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele

acesteia, de probele prezentate. Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca o

explicare inteligibilă a hotărârii luate, ceea ce nu înseamnă un răspuns

exhaustiv tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor, însă un

răspuns al argumentelor fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul

lor, să influențeze soluția.

cererea de chemare în judecată, depusă împotriva OCN ,,Optim-Capital”

SRL, intervenient accesoriu Agenția pentru protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieței, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a

contractului de credit nebancar nr. 2020-065 din 08 iulie 2020 (f.d.4/9).

a respins acțiunea depusă de Elena Malîșeva împotriva OCN ,,Optim-Capital”

SRL, intervenient accesoriu Agenția pentru protecția Consumatorilor și

15

Supravegherea Pieței, privind constatarea nulității absolute a contractului de

credit pentru consumatori (f.d. 90; 104/110).

instanțe, prin decizia din 01 decembrie 2022, a admis apelul declarat de Elena

Malîșeva, reprezentată de avocatul Rodica Cojocar și apelul declarat de

Agenția pentru protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței. A casat

integral hotărârea din 25 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul central, cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată înaintată

de Elena Malîșeva împotriva OCN ,,Optim-Capital” SRL, intervenient

accesoriu Agenția pentru protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței,

privind constatarea nulității absolute a contractului de credit pentru

consumatori, s-a respins (f.d.148; 149/158).

temeinicia hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticile formulate

în cererea de apel și materialul probator, a conchis că la emiterea hotărârii

prima instanța nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei, iar normele de drept material au fost aplicate

eronat, ceea ce potrivit prevederilor art.386 alin.(1), lit.a), d) din Codul de

procedură civilă, constituie temei de casare a hotărârii.

iulie 2020, între OCN „Optim-Capital” SRL - în calitate de creditor și Elena

Malîșeva - în calitate de debitor, a fost încheiat contractul de credit nebancar

nr. 2020-065.

mai sus, OCN „Optim-Capital” SRL a acordat lui Elena Malîșeva suma de

3700,00 Euro, ceea ce constituie 72 299,11 de lei, iar, Elena Malîșeva s-a

obligat să restituie această sumă în termen de 72 luni până la data de 10 iulie

2026, precum și să plătească alte plăți aferente contractului (f.d. 16/22).

constatarea nulității contractului de credit făcând referire la faptul că suma

pretinsă în calitate de datorie de către OCN „Optim-Capital” SRL, este

alcătuită din clauze abuzive și anume: pct.2.4 - pentru utilizarea

împrumutului, împrumutatul se obligă să plătească împrumutătorului dobânda

în mărime de 0,13 % zilnic din suma împrumutată, și pct.2.6 – dobânda anuală

efectivă constituie 49,4856 % și există un dezechilibru între drepturile și

obligațiile părților ce decurg din contract, deoarece consideră că dacă o clauză

nu a fost negociată individual cu consumatorul atunci când a fost inclusă în

contract, consumatorului nu i-a fost oferită posibilitatea de a influența

conținutul acestuia. Astfel, a considerat că rata de referință CHIBOR,

relevantă în contextul prevederii de la art. 1244 alin. (1) din Codul civil, este

egală cu 9,70 %. În acest context, este evident faptul că, rata dobânzii

împrumutului, stabilită în contractul de credit nr. 2020-065 din 08 iulie 2020-

49,4856 % anual, este destul de mare, în raport cu dublu ratei de referință

16

CHIBOR, în vigoare în ziua bancară anterioară datei în care părțile au semnat

contractul. Drept urmare, a invocat că, în contractul de credit lipsește un

exemplu reprezentativ care menționează toate ipotezele pentru calculul

dobânzii anuale efective și valoarea totală plătibilă or, în pct. 2.6 al

contractului este indicată doar formula de calcul a DAE. Astfel, nu este clar

cum a fost calculat DAE în mărime de 49,4856 %, or, consumatorului nu i-a

fost prezentat un calcul în acest sens.

Cod civil instanța de apel a constatat că contractul de credit nebancar nr. 2020-

065 a fost încheiat între OCN „Optim-Capital” SRL - în calitate de creditor și

Malîșeva Elena - în calitate de debitor.

dintre dobânda contractuală cu rata de referință CHIBOR nu este relevantă în

prezenta cauză, argumentele reclamantei/apelante urmând să fie respinse ca

neîntemeiate.

de împrumut, părțile pot prevedea și plata unei dobînzi, a cărei rată anuală nu

poate depăși dublul ratei de referință CHIBOR înregistrată în ziua bancară

anterioară datei în care părțile au stipulat rata dobînzii. În sensul prezentului

alineat, rata de referință CHIBOR este rata calculată în modul stabilit de

BNM, în baza cotațiilor orientative/ferme ale băncilor contributorii pentru

plasarea mijloacelor bănești în lei moldovenești la alte bănci, pe termen de 12

luni. Interdicția prevăzută la alin.(1) nu se aplică dobânzilor percepute sau

plătite de către Ministerul Finanțelor al RM, Banca Națională a Moldovei, de

băncile comerciale, de asociațiile de economii și împrumut, organizațiile de

creditare nebancară, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

nu au fost negociate individual cu consumatorul atunci când a fost inclusă în

contract, consumatorului nu i-a fost oferită posibilitatea de a influența

conținutul acestuia, instanța de apel a constatat că potrivit art.3 al Legii 202

din 12 iulie 2013, privind contractele de credit pentru consumatori, costul total

al creditului pentru consumatori reprezintă toate costurile, inclusiv dobânda,

comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte

consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sînt cunoscute de

creditor, cu excepția taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii

aferente contractului de credit, în special valoarea medie a primelor de

asigurare, sânt incluse în cazul în care obținerea creditului sau obținerea

acestuia potrivit clauzelor și condițiilor prezentate este condiționată de

încheierea unui contract de servicii, iar dobânda anuală efectivă (DAE)

reprezintă costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent

anual din valoarea totală a creditului, inclusiv costurile menționate la art.23

alin.(2), după caz.

17

creditare a cet. Elena Malîșeva, OCN ,,Optim - Capital” SRL a acordat

acesteia informații precontractuale, cu indicarea exactă a tuturor costurilor

creditului solicitat, inclusiv mărimea dobânzii, comisionului de eliberare,

comisionului de administrare, comisionului de achitare anticipată, penalității.

anexate la materialele cauzei (f.d.48/53), Elena Malîșeva a exprimat

consimțământul pentru semnarea contractului în ziua oferirii informațiilor

precontractuale. Totodată, Elena Malîșeva, până la semnarea contractului, a

depus două declarații. Iar, potrivit pct.2 a declarației tipizate, Elena Malîșeva

a declarat că: ,,cunosc conținutul contractului și toate condițiile acestuia mi-

au fost explicate..”; ,,cunosc suma finanțată, mărimea dobânzii la suma

finanțată și modul de calculare a ei, termenul și condițiile de rambursare a

finanțării...”; ,,cunosc mărimea penalităților pentru neachitarea în termen a

ratelor finanțării, a dobînzilor aferente precum și a altor plăți conform

contractului încheiat...”.

a indicat că cunoaște clauzele contractului, inclusiv mărimea dobânzilor,

penalităților.

se oferă potrivit art.5 al Legii privind contractele de credit pentru consumatori

cu 15 zile până la semnarea contractului, iar, Elena Malîșeva s-a folosit de

opțiunea de a solicita încheierea contractului până la expirarea termenului

respectiv.

argumentul apelantei precum că pct.2.4 și pct.2.6 al contractului nu au fost

negociate individual cu consumatorul atunci cînd a fost inclusă în contract,

consumatorului nu i-a fost oferită posibilitatea de a influența conținutul

acestuia, or, creditorul și-a executat corespunzător obligația sa de a pune la

dispoziția potențialului Debitor informația precontractuală în strictă

conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) al Legii nr. 202/2013, prin care să-

i ofere dreptul ultimului de a analiza și de a avea posibilitatea să compare mai

multe oferte pentru a lua o decizie informativă și asumată cu privire la

eventuala încheiere a contractului de credit.

precontractuale furnizate, părțile au evaluat anticipat prejudiciul în cazul în

care Debitorul nu își va executa corespunzător obligațiile, respectiv, se

demonstrează indubitabil că obligația Creditorului aferentă furnizării

informației ce ține de mărimea dobânzii contractuale și a DAE a fost

îndeplinită.

a statuat că, în situația în care într-adevăr condițiile contractuale nu au fost

acceptabile pentru reclamantă/apelantă, aceasta avea la dispoziție un termen

18

de 14 zile calendaristice în care putea să revoce contractul de credit fără a

invoca vreun motiv și acest termen urma să curgă de la data încheierii

contractului de credit, fapt ce nu s-a produs, respectiv.

prevederile contractuale au fost avantajoase pentru ultima, prin urmare, la caz,

nu sunt aplicabile prevederile art.327 alin.(1), art.329 alin.(1), art.334 alin.(1)-

(4) din Codul civil.

08 iulie 2020 a fost încheiat cu scopul stingerii unui alt contract încheiat cu

pârâtul, instanța de apel le-a respins ca neîntemeiate, or, instanței nu au fost

prezentate probe că creditul anterior a fost achitat anume din banii primiți pe

contractul de credit din 08 iulie 2020. Mai mult ca atât, instanța de apel a ținut

să noteze faptul că reprezentantul intimatului a confirmat faptul că anterior,

între părți, au mai fost încheiate contracte de credit, însă, la 08 iulie 2020 toate

contractele erau executate, banii luați cu împrumut fiind pentru alte scopuri.

al Curții Supreme de Justiție notează dezacordul recurentei cu decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, motivată, în esență, prin faptul

că instanțele ierarhic inferioare nu au apreciat corespunzător circumstanțele

determinante invocate, nu au ținut cont de calitatea sa de consumator și

calitatea de profesionist a reclamantului, nu au luat în considerare faptul că

nu au fost negociate clauzele individual, fiind abuzive, inclusiv pct. 2.4. și 2.6

al contractului de credit nebancar nr. 2020-065 din 08 iulie 2020 și nu a aplicat

nulitatea absolută a acestora.

Curții Supreme de Justiție precizează că la 08 iulie 2020, între OCN „Optim-

Capital” SRL și Elena Malîșeva în calitate de consumator a fost încheiat

contractul de credit nebancar nr. 2020-065 în sumă de 3700,00 de EURO,

ceea ce constituia suma 72 299,11 de lei (Vol.I, f.d.37-40).

2020, părțile au convenit asupra la pct.1.2.- în asigurarea executării

obligațiunilor sale împrumutatul până la restituirea sumei datorate, conform

contractului de ipotecă păstrează și asigură imobilul situat în mun. Bălți. str.

XXXXXXX nr.X, compusă din teren cu suprafața totală de 0,1656 ha,

încăpere locativă cu suprafața totală de 40,40 m/p, proprietar Elena Malișeva,

la pct.2.4 - pentru utilizarea împrumutului, împrumutatul se obligă să

plătească împrumutătorului dobânda în mărime de 0,13 % zilnic din suma

împrumutată, la pct.2.6 – dobânda anuală efectivă constituie 49,4856% și

există un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților ce decurg din

contract, deoarece consideră că dacă o clauză nu a fost negociată individual

cu consumatorul atunci când a fost inclusă în contract, consumatorului nu i-a

fost oferită posibilitatea de a influența conținutul acestuia, la pct.4.2. - dacă

împrumutatul nu va respecta punctele 2.4. și 2.5., adică nu va achita în termen

19

și în volum deplin plățile contractuale, atunci primele 30 de zile de întârziere

se vor penaliza cu 18.50 Euro pe zi, iar, începând cu a 31 zi de întârziere

penalitatea va constituit 37,00 Euro pe zi, iar la pct.6.2. – comisionul de

achitare anticipată constituie 2,50 % din suma împrumutului rambursat, până

la expirarea termenului de 180 de zile din momentul acordării împrumutului

și 2,00 % din suma împrumutului rambursat, după expirarea termenului de

180 de zile.

chemare în judecată, obiecțiile oponenților și constatările primei instanțe în

rezultatul examinării acestora, instanța de apel verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii emise prin prisma alegațiilor invocate în apel, urma a

analiza și sub aspectul constatării circumstanțelor determinante soluționării

corecte și obiective a litigiului inclusiv verificării caracterului abuziv al

clauzelor pretinse de pârâți, având în vederea lipsa negocierii individuale a

acestora precum și din perspectiva calității de consumatori și de profesionist

a părți pârâte.

instanța de apel a admis apelurile declarate de către Elena Malîșeva,

reprezentată de avocatul Cojocar Rodica și de către Agenția pentru protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieței, s-a casat integral hotărârea din 25

mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul central, cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea s-a respins, argumentând că contratul de credit nebancar nr.

2020-065 din 08 iulie 2020 contravine normelor legale, fapt ce denotă

contradictorialitatea acesteia.

referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă

instanță, precum și verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în

hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar, este

inserată în art. 373 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, reamintit supra.

raționamentele apelantei/ recurente referitor la clauzele contractuale pretinse

a fi abuzive, deși, în cererea de apel formulată de ultima au fost reflectate

argumente prin prisma normelor de drept material, care confirmă în opinia lor

caracterul abuziv a clauzelor menționate expres și care determină

netemeinicia pretențiilor bazate pe acestea, precum și dreptul instanței de a

invoca din oficiu nulitatea acestora.

reține alegația recurentei precum că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat

prevederile ce țin de încheierea contractelor între profesioniști și consumatori

și nu au fost anulate clauzele abuzive.

20

apelanta/reclamanta a invocat în cererea de apel faptul că contractul încheiat

între reclamantă și pârâtă sunt niște contracte de tip standard (de adeziune), în

contextul în care clauzele au fost formulate în prealabil de partea pîrîtă, iar

reclamantei nu i-a rămas decât să accepte încheierea contractului în condițiile

impuse ori să renunțe la încheierea lui, având posibilitatea de a negocia doar

valoarea și obiectul acestora, instanța de apel a lăsat acest argument fără o

apreciere corespunzătoare. Instanța de apel doar a menționat că reprezentantul

părții pîrîte/intimate a confirmat faptul că anterior, între părți, au mai fost

încheiate contracte de credit, iar la 08 iulie 2020, toate contractele erau

executate.

reiterează că chiar și semnarea succesivă a mai multor contracte între aceleași

părți în speță, nu exclude obligația instanței de a verifica pretinsul caracter

abuziv al clauzelor, în condițiile în care legislația acordă instanței acest drept

și chiar obligația, pornind de la calitatea părților acestor contracte, în situația

în care consumatorii se află într-o poziție net inferioară în raport cu

profesioniștii în astfel de contracte. Iar faptul semnării contractului de către

pârâți nu poate fi calificată și reținută ca o negociere a clauzelor acestora, în

special că probarea faptului negocierii individual al clauzelor revine

reclamantului, în sensul prevederilor legale.

posibilitate să negocieze clauzele contractuale, actele juridice fiind standard,

de adeziune, iar unele clauzele menționate expres în cererea de apel, le

consideră abuzive inclusiv din motiv că impun în obligația lor anumite

contraprestații în lipsa unei prestații în acest sens din partea societății-pârâte.

Chiar dacă recurentei i-a fost prezentată informația precontractuală în sensul

pretins de societatea-pîrîtă, care reflecta caracteristicile produsului de

creditare, costurile creditelor, etc., aceasta nu a avut, de fapt, posibilitatea de

a negocia clauzele contractuale, cum a indicat instanța de apel în decizia sa,

iar faptul că clauzele date contravin normelor imperative constituie temei de

nulitate absolută, care nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către

împrumutat a clauzei lovite de nulitate.

indicate de apelantă nici sub aspectul dacă acestea într-adevăr dezavantajează

considerabil consumatorul, contrar bunei-credințe și creează dezechilibru

semnificativ.

a admis și cererea de apel depusă de Agenția pentru protecția Consumatorilor

și Supravegherea Pieței, însă, nu a luat în considerație Actul Nr.48 de

constatare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii din 15

iulie 2021, din conținutul căruia rezultă că: ,,clauza înserată la pct.2.6. din

21

contractul de credit nebancar nr.2020-065 din 08 iulie 2020, este

abuzivă”(f.d.12/14).

reiterează că prin clauza contractuală în litigiu care nu fi fost negociată se

înțelege că contractele de împrumut, încheiate cu consumatorii, sunt

preformulate, standard, clauzele fiind prestabilite de către creditor, fără să fi

dat consumatorului posibilitatea de a modifica sau înlătura vreuna dintre

clauze, iar eventualele diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu

clienții, ci particularităților fiecărui client în parte. Se consideră întotdeauna

că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil,

iar din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența

conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune, așa după cum

sunt contractele credit/împrumut. Prezentarea a diferitor opțiuni de

creditare/împrumut/informații nu poate fi reținută ca o posibilitatea reală de a

negocia condițiile/ clauzele acelui contract, pentru care a optat, în urma

informării.

prezentarea informațiilor precontractuale în sensul pretins de societatea-

pîrîtă/creditor cu obligația de informare și chiar semnarea unei astfel de

clauze, inclusă deja în contract. Negocierea presupune ca partea/

consumatorul să aibă posibilitatea modificării clauzelor contractuale. Prin ea

însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile

părților. În acest sens se va verifica conținutul drepturilor și obligațiilor

părților, valoarea, la care acestea se raportează, precum și existența clauzelor,

prin care nu se acordă aceleași drepturi ambelor părți contractante. O clauză

pentru a fi abuzivă trebuie să producă un dezechilibru între prestațiile părților,

analizarea acestei condiții implicând o comparație între interesele celor două

părți ale contractului, pentru a se verifica, dacă interesul consumatorului a fost

neglijat, în raport cu cel al contractantului său. Pentru a ști dacă o clauză

provoacă un „dezechilibru semnificativ” între drepturile și obligațiile părților

care decurg din contract, în detrimentul consumatorului, trebuie să se țină

seama, în special, de normele aplicabile în dreptul național, în lipsa unui acord

între părți, în acest sens. Prin intermediul unei asemenea analize comparative,

se va ține cont în ce măsură contractul îl plasează pe consumator într-o situație

juridică mai puțin favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul național în

vigoare.

juridice în care se găsește consumatorul în cauză, având în vedere mijloacele

de care dispune, potrivit reglementării naționale, pentru a face să înceteze

utilizarea clauzelor abuzive. Dezechilibrul dintre consumator și instituția de

creditare nebancară ce oferă împrumutul, este ușor vizibilă. Acest

dezechilibru este în primul rând unul economic, neavând importanță, dacă

s-au produs sau nu efecte în patrimoniul consumatorului. La aprecierea bunei-

credințe trebuie acordată o atenție deosebită forței pozițiilor de negociere ale

22

părților, faptului de a ști dacă consumatorul a fost încurajat să-și dea acordul

pentru clauza în cauză și dacă bunurile sau serviciile au fost vândute sau

furnizate la cererea expresă a consumatorului, întrucât condiția de bună-

credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor atunci când acesta

acționează în mod corect și echitabil față de cealaltă parte de ale cărei interese

legitime trebuie să țină seama. Buna-credință presupune din această

perspectivă faptul că niciuna dintre părți nu urmărește să obțină ca urmare a

încheierii contractului, mai mult decât valoarea contraprestației, la care s-a

obligat cealaltă parte, respectând, astfel, un echilibru al prestațiilor reciproce.

În ceea ce privește împrejurările în care un asemenea dezechilibru este creat

„în contradicție cu cerința de bună-credință”, urmează să se verifice dacă

creditorul, acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se poate

aștepta în mod rezonabil, ca acesta din urmă să accepte o asemenea clauză, în

urma unei negocieri individuale. La aprecierea bunei-credințe, deși aceasta nu

constituie o condiție în sine a stabilirii caracterului abuziv al unor clauze,

trebuie acordată o atenție deosebită forței pozițiilor de negociere ale părților,

pentru a se putea constata dacă profesionistul a acționat în mod corect și

echitabil față de consumator, de ale cărui interese legitime trebuie să țină

seama.

esențial urmărit de „comision sau orice alt tip de taxe”, pe care trebuie să le

suporte consumatorul, care constituie în mod vădit o obligație esențială care

se impune consumatorului în schimbul punerii la dispoziție a împrumutului.

În acest context se va verifica dacă în contractul s-a indicat în mod transparent

motivele care justifică remunerația corespunzătoare, în condițiile în care se

contestă că creditorul este obligat să furnizeze o contraprestație reală, pentru

a obține comisionul menționat.

oficiu dacă la caz clauzele inserate la pct. 2.4., 2.6., 4.2. și 6.2. din contractul

de credit pot fi considerate abuzive în sensul legislației în vigoare și după caz

este aplicabilă nulitatea acestora, în situația în care aceasta poate fi invocată

din oficiu.

instanța de apel nu a verificat rezonabilitatea acestora, dar a conchis că sunt

prevăzute de legislația în vigoare, iar temeiul invocat în apel nu este

confirmat, fără a argumenta de ce acesta este nemotivat, în situația în care

apelanții au pretins inclusiv cu referire la prevederile art. 942 din Codul civil

(în redacția în vigoare din 01 martie 2019) că dobânda impusă derogă de la

dispozițiile legale, precum și că dobânda și penalitatea sunt instituții distincte

care nu se confundă.

circumstanțele importante soluționării corecte și obiective a litigiului, să

răspundă argumentelor apelantei sau cel puțin să le aprecieze sub aspectul

23

relevanței speței, în special, că ultimii le-au considerat decisive în susținerea

poziției în partea respingerii pretențiilor bazate pe pretinsele clauze abuzive,

ceea ce la caz nu s-a efectuat.

Supreme de Justiție la acest capitol este uniformă și suficient de vastă și

anume în ceea ce vizează obligația instanțelor de judecată la examinarea

litigiilor de încasare a datoriei rezultate din contractele de credit/împrumut

încheiate între persoanele fizice și organizațiile de creditare nebancare să

verifice inclusiv din oficiu caracterul abuziv al anumitor clauze care poate

atrage nulitatea acestora, cu atât mai mult când caracterul abuziv este pretins

de debitor. La caz, urmează a fi amintite cauzele: OCN „ROSST-X” SRL vs

Sv. Viștac și Al. Todorov, decizia nr.2ra-1471/23 din 30 octombrie 2024 a

Curții Supreme de Justiție; G. Pleșca, N. Guzun vs O.C.N. ,,Zoom Credit”

S.R.L., decizia nr. 2ra-470/23 din 27 octombrie 2023 a Curții Suprem de

Justiție; Î.C.S. O.C.N. „Expres Leasing & Microcredit” S.R.L. vs. G. Banari,

O. Malic, decizia nr. 2ra- 586/23 din 05 iunie 2023 a Curții Supreme de

Justiție; Gînsari vs. O.C.N. „Iute Credit” S.R.L., decizia nr. 2ra-632/20 din 26

august 2020 a Curții Supreme de Justiție.

de Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor legale ce vizează contractul de

credit/împrumut, încheiat cu organizațiile de microfinanțare, care

menționează despre faptul că toate clauzele contractuale, incluse în

contractele de împrumut, încheiate cu consumatorii, urmează a fi examinate

sub aspectul legalității lor.

evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor

și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți; respectiv, pentru ce au

fost admise, susținerile uneia dintre părți și înlăturate cele formulate de

cealaltă parte, iar motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza

judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită

interpretare.

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că examinarea cauzei în instanța de

apel s-a realizat pripit și evaziv contrar jurisprudenței stabile a Curții Supreme

de Justiție, ceea ce impune casarea integrală a deciziei instanței de apel cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

aplicabile și prin toate mijloacele legale să prevină orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă

a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se

24

manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor

circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. De altfel,

o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6 § 1

CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în speță,

cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

urmează a fi precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele

conturate supra, ignorate anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât

prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor părților oponente pe

marginea acțiunii formulate în raport cu probele prezentate și normele de

drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 din Codul de

procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă și

să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Supreme de Justiție va admite recursul declarat și va casa integral decizia

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

(1) lit. c), alin.(3) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU MAJORITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de Elena Malîșeva.

Casează integral decizia din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, în

cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Elena

Malîșeva împotriva Organizației de Creditare Nebancară ,,Optim-Capital”

Societate cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Agenția pentru

protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, privind constatarea nulității

absolute a contractului de credit pentru consumatori și trimite cauza spre

rejudecare în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

25