3ra-21/24 — anularea actului adminstrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului adminstrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-21/24 — anularea actului adminstrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Hîncu Dumitru,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Hîncu Dumitru împotriva Ministerului Afacerilor Interne
cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-21/24
NR. PIGD 2-22016742-01-3ra-05012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza, judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani: T. Avasiloaie
Curtea de Apel Chișinău: V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
27 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Hîncu
Dumitru
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 04 februarie 2022, Hîncu Dumitru a depus acțiune în
contencios administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire
la anularea ordinului de încetare a raportului de serviciu și restabilirea în
funcție.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, potrivit ordinului
Ministerului Afacerilor Interne nr.199 din 07.12.2021 ”Cu privire la
încetarea raportului de serviciu” s-a dispus: ”în corespundere cu Legea nr.
288/2016 privind funcționarul public cu statut special din carul Ministerului
Afacerilor Interne, se încetează raportul de serviciu conform art. 38 alin. (1)
lit. f) (în cazul lichidării entității din care face parte sau al reducerii postului
său din statele de personal, dacă funcționarul nu poate fi încadrat în altă
funcție publică cu statut special sau refuză transferul său într-o altă funcție),
inspectorul principal Hîncu Dumitru, inspector superior al Secției poliției
criminale a CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău, din 08.12.2021”.
A relatata că, în urma analizei circumstanțelor de fapt și normelor
legale în baza căruia a fost emis ordinul MAI nr.199ef din 07.12.2021 ”Сu
privire la încetarea raportului de serviciu”, apreciază ordinul enunțat ca fiind
ilegal. Or, prin ordinul MAI nr.437 ef. din 04.09.2012 ”Сu privire la
suspendarea contractelor de muncă cu angajații CPS Buiucani al CGP mun.
Chișinău, căpitan de politie Dumitru Hîncu și locotenent de poliție Vitalie
Bazatin”, a fost suspendat contractul individual de muncă încheiat cu
căpitanul de poliție Hîncu Dumitru, inspector superior al Secției poliției
criminale a CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău al MAI, până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătorești pe caz.
Prin ordinul MAI nr.178 ef. din 08.11.2021 ”Сu privire la reîncadrarea
în funcția exercitată înainte de suspendare a domnului Hîncu Dumitru”, s-a
dispus: ”1. Se revocă Ordinul MAI nr.437 ef. din 04.09.2012 ”Сu privire la
suspendare a contractelor de muncă cu angajații CPS Buiucani al CGP mun.
Chișinău, căpitan de poliție Dumitru Hîncu și locotenent de poliție Vitalie
Bazatin” în partea ce se referă la suspendarea contractului individual de
muncă încheiat cu căpitanul de poliție Hîncu Dumitru, inspector superior al
Secției poliției criminale a CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău al MAI. 2.
Se reîncadrează căpitanul de poliție Hîncu Dumitru, în funcția anterior
1
deținută de inspector superior al Secției poliției criminale a CPS Buiucani al
CGP mun. Chișinău al MAI. 3. Prin efectul Legii nr. 288/2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, se echivalează gradul special „căpitan de poliție” cu gradul special
„inspector principal” lui Hîncu Dumitru. 4. Se preavizează Hîncu Dumitru
privind reducerea funcției de inspector superior al Secției poliției criminale
a CPS Buiucani al CGP mun. Chisinau al MAI, în temeiul ordinului MAI nr.
5 din 04.01.2013 ”Сu privire la preavizarea efectivului MAI. 5. Se acordă
inspectorului principal Hîncu Dumitru un preaviz de 30 zile calendaristice,
cu reducerea programului de muncă de până la 2 ore zilnic, conform art. 38
alin. (5) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
A menționat că, ulterior prin ordinul MAI nr.183ef. din 09.11.2021
„Cu privire la trimiterea în deplasare în interes de serviciu”, s-a dispus
trimiterea în deplasare în interes de serviciu, în cadrul Inspectoratului de
politie Buiucani al Direcției de poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului
General al Poliției, pentru о perioadă de 30 zile, până la 08.12.2021 a
inspectorului principal Hîncu Dumitru.
La data de 06.12.2021, a înaintat cerere Ministerului Afacerilor
Interne prin care, în temeiul art.88 alin.(1) lit. c) din Codul muncii, odată cu
preavizarea privind reducerea funcției de inspector superior al Secției poliției
criminale a CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău al MAI, a solicitat să-i fie
propus în scris un alt loc de muncă. Tot la data de 06.12.2021 reclamantul
Hîncu Dumitru a înaintat cerere Ministerului Afacerilor Interne prin care, în
temeiul art.38 alin.(1) lit.f) din Legea nr. 288 din 16.12.2016, a solicitat să
fie încadrat în altă funcție publică cu statut special sau transferul într-o altă
funcție.
Reclamantul a opinat că, a fost de acord și a solicitat încadrarea în
orice altă funcție publică cu statut special sau transferul în orice altă funcție,
ori oferirea oricărui alt loc de muncă (funcție) în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, care ar fi fost vacantă în cadrul Ministerului Afacerilor
Interne sau în autoritățile administrative ale acestuia. Cererile menționate nu
au fost soluționate, iar până la moment, Hîncu Dumitru nu a primit un
răspuns la aceste cereri.
Astfel, la data de 07.12.2021 a fost emis Ordinul MAI nr. 199 ef. ”Cu
privire la încetarea raporturilor de serviciu”.
Reclamantul a făcut referire la prevederile art.38 alin. (1) lit. f) din
Legea nr. 288 din 16.12.2016, potrivit căruia, condiția încetării raportului de
serviciu a funcționarului public este ca (i) funcționarul nu poate fi încadrat
în altă funcție publică cu statut special și (ii) refuză transferul său într-o altă
funcție, la caz, aceste condiții ne fiind întrunite, or, Hîncu Dumitru nu a
refuzat transferul său într-o altă funcție publică, ba mai mult ultimul prin
cererea din 06.12.2021 a solicitat transferul său într-o altă funcție, ultimul
2
putând fi încadrat în orice altă funcție publică cu statut special, prin cererea
depusă solicitând acest lucru.
Cu referire la prevederile art.16 alin.(1) și (2) din Cod administrativ,
a reținut că, autoritatea publică nu este complet liberă în utilizarea dreptului
discreționar. Acțiunea administrativă trebuie să se bazeze ре о decizie
discreționară cuvenită, concluzie ce se desprinde, în special, din prevederile
art. 137 alin, (1) Cod administrativ, potrivit căruia autoritățile publice
”trebuie” să acționeze cu bună-credință în limitele legal stabilite și cu
respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul. Consideră că,
Ministerul Afacerilor Interne era obligat prin lege să își exercite discreția
fără erori discreționare.
A subliniat reclamantul că, scopul dreptului discreționar conform
esenței dispoziției art.16 alin.(1) și 137 alin.(1) Cod administrativ, este de a
permite autorității să răspundă flexibil la diverse le probleme ce apar în
anumite domenii de administrare publică. În acest fel, autoritatea publică
poate adopta decizii individuale în cadrul unui cadru legal, făcând astfel
posibilă realizarea unui echilibru între scopul legal abstract și circumstanțele
reale. În special, aceasta oferă loc pentru un test de celeritate și echitate.
Drept urmare, prin prisma art.31, art.118 alin.(1) Cod administrativ,
din conținutul ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.199ef din
07.12.2021 „Сu privire la încetarea raportului de serviciu”, se constată că,
Ministerul Afacerilor Interne nu a motivat încetarea raportului de serviciu cu
Hîncu Dumitru.
De asemenea, reclamantul a mai invocat că, încetarea raportului de
serviciu cu Hîncu Dumitru este ilegală și încalcă drepturile individuale ale
acestuia, ea nu este nici în interesul comunității, or, încetarea raportului de
serviciu cu un colaborator calificat, cu о vechime mare în domeniu, fără ca
această persoană sa fie sancționată disciplinar sau sa existe alte carențe în
activitatea sa profesională, contravine principiilor profesionalismului,
integrității profesionale și loialității, stabilității în funcția publică, colaborării
și cooperării, imparțialității și nediscriminării, transparenței, obiectivității,
eficienței și responsabilității (art. 5 din Legea nr. 288/2016, principiile
profesionale ale funcționarului public cu statut special).
Totodată, reclamantul a mai indicat și prevederile art. 89 din Codul
muncii și opinează că, odată cu anularea ordinului Ministerului Afacerilor
Interne nr. 199 din 07.12.2021 ”Сu privire la încetarea raportului de
serviciu”, instanța de judecată urmează să dispună restabilirea lui Hîncu
Dumitru în funcția de inspector superior al Secției poliției criminale a CPS
Buiucani al CGP mun. Chișinău al MAI, iar în temeiul art. 90 alin. (1) și (2)
lit. a) din Codul muncii, se impune necesitatea încasării din contul
Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul său a unui salariu mediu lunar
pentru eliberarea nelegitimă din serviciu.
A solicitat reclamantul anularea ordinului nr.199 din 07.12.2021 ”Cu
privire la încetarea raportului de serviciu”, restabilire în funcția de inspector
3
superior al Secției poliției criminale a CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău al
MAI, încasarea unui salariu mediu lunar pentru eliberarea ilegală din serviciu și
compensarea cheltuielilor de asistență juridică.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 25 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău (sediul
Râșcani), s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ
înaintată de Hîncu Dumitru împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu
privire la anularea ordinului nr.199 din 07.12.2021 cu privire la încetarea
raportului de serviciu, restabilire în funcție de inspector superior al Secției
poliției criminale a CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău al MAI.
La data de 27 octombrie 2022, în interiorul termenului legal prevăzut
de art.232 alin.(1) Cod administrativ, Hâncu Dumitru a depus apel
nemotivat, iar la data de 16 februarie 2023, a fost depusă motivarea apelului,
prin care ultimul a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei
instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respinsă cererea de apel depusă de Hîncu Dumitru împotriva hotărârii din 25
octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani).
În susținerea poziției sale instanța de apel a reținut că, este justă
concluzia primei instanțe, potrivit căreia, reclamantului/apelantului Hîncu
Dumitru i-au fost respectate garanțiile stabilite de art. 38 alin.(5) din Legea
privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne nr.288 din 16.12.2016 și anume prin Ordinul MAI nr.178ef. din
08.11.2021, în privința reducerii funcției de inspector superior al Secției
poliției criminale a CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău al MAI, ultimul
fiind înștiințat despre reducerea funcției deținute și i s-a acordat inspectorului
principal Hîncu Dumitru un preaviz de 30 de zile calendaristice, cu reducerea
programului de muncă cu până la 2 ore zilnic.
Cu referire la solicitarea reclamantului din 06.12.2021 privind
reîncadrarea sa în altă funcție, instanța de apel a reținut că, prin răspunsul nr.
44/10-14892 din 06.12.2021, reclamantul/apelantul Hîncu Dumitru a fost
invitat pentru a fi audiat conform art. 94 Cod administrativ, pentru data de
07.12.2021, însă ultimul nu a manifestat nici un interes față de invitația MAI
și nu s-a prezentat la audieri, deși cunoștea despre faptul că, termenul de
preavizare expiră la data de 08.12.2021 și drept consecință, survine
eliberarea sa din funcție.
De asemenea, a mai invocat instanța de apel că Ministerul Afacerilor
Interne a mers în întâmpinarea reclamantului/apelant Hîncu Dumitru, și pe
lângă faptul că, prin răspunsul nr.44/10-14892, a fost invitat la audieri pentru
data de 07.12.2021, ultimul a fost contactat inclusiv și telefonic la data de
4
06.12.2021, ora 16.32 de către comisarul Andrei Chirca, șef al Secției resurse
umane a Direcției management instituțional a Ministerului Afacerilor
Interne, la numărul de telefon 068988222, fiind informat repetat despre
faptul că, termenul de preavizare indicat în Ordinul MAI nr.178ef. din
08.11.2021 privind reducerea funcției de inspector superior al Secției poliției
criminale a CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău al MAI expiră la
08.12.2021 și acesta urmează să se prezinte în cadrul Secției resurse umane
a Direcției management instituțional a Ministerului Afacerilor Interne,
pentru a fi audiat.
Curtea de Apel Chișinău a menționat că Ministerul Afacerilor Interne
al a manifestat diligență maximă în privința reclamantului/apelant Hîncu
Dumitru, fiind întreprinse în acest sens mai multe măsuri în vederea audierii
acestuia din urmă cu privire la o altă funcție, astfel că, Ordinul MAI nr.
199ef. din 07.12.2021 cu privire la încetarea raportului de serviciu, a fost
emis cu respectarea rigorilor legale, ne fiind stabilite careva temeiuri de
anulare a acestuia.
Totodată, instanța de apel a mai remarcat că, din înscrisurile
prezentate de către apelant nu se denotă și nu se confirmă alegațiile sale cu
referire la netemeinicia Ordinului cu privire la încetarea raportului de
serviciu, contestat la caz, iar simpla nemulțumire a participantului la proces
cu soluția emisă pe marginea cauzei, nu poate constitui temei legal de casare
a hotărârii contestate.
EXERCITAREA CĂII DE ATATC ÎN ORINE DE RECURS
La 06 februarie 2024, Hîncu Dumitru, a depus recurs împotriva
deciziei din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat
casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei decizii noi de admitere
a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat cele relatate în cererea de chemare
în judecată și suplimentar susținut că, pe lângă faptul că încetarea raportului
de serviciu cu Hîncu Dumitru, este ilegală se încalcă drepturile individuale
ale acestuia, or, încetarea raportului de serviciu cu un colaborator calificat,
cu o vechime mare în domeniu, fără ca această persoană sa fie sancționată
disciplinar sau să existe alte carențe în activitatea sa profesională, contravine
principiilor profesionalismului, integrității profesionale și loialității,
stabilității în funcția publică, colaborării și cooperării, imparțialității și
nediscriminării, transparenței, obiectivității, eficienței și responsabilității.
A susținut că, decizia instanței de apel, nu este întemeiată legal,
deoarece instanța de judecată a interpretat eronat prevederile Codului
administrativ, iar concluziile sale nu corespund cu circumstanțele stabilite.
Mai mult ca atât, instanța de apel a ignorat prevederile art. 94 alin. (2) Cod
administrativ, care stipulează că, audierea poate fi făcută verbal sau în scris.
5
Prin urmare, Ministerul Afacerilor Interne putea să dispună audierea
lui Hîncu Dumitru și în mod verbal (telefonic) asupra solicitării (chestiunii)
privind încadrarea în altă funcție publică cu statut special sau transferul într-
o altă funcție, însă nu a făcut nimic în acest sens și nu i-a propus altă funcție
publică cu statut special sau transferul într-o altă funcție.
A menționat recurentul că, decizia instanței de apel nu conține nici o
apreciere, ce ar determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării
soluției la care s-a ajuns. Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6
alin. (1) al CEDO, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă
claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere
caracterul determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică
o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces
echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar
hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse
aprecierii și să nu să se rezume doar la probarea concluziilor unei părți.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
6
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 27 decembrie 2023, prin intermediul
poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică
anexat la dosar (f.d.122). Cererea de recurs a fost depusă la data de 06
februarie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din
Codul administrativ.
La data de 01 martie 2024, Ministerul Afacerilor Interne, a depus
referință, prin care a solicitat declararea recursului depus de Hîncu Dumitru,
ca inadmisibil.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Hîncu Dumitru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din
Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția
pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau
procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Hîncu Dumitru, conține obiecții de fapt și de drept similare
celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către
Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
8
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Hîncu Dumitru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9