3ra-825/23 — contestarea actului administrativ

3ra-825/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Dmitri Ianac,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Dmitri Ianac împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil,

împotriva hotărârii din 20 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-825/23

NR. PIGD 2-22154040-01-3ra-09082023)

Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.

Recurentul nu a invocat expres niciun temei de drept prevăzut de art. 246 din

Codul administrativ (în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023) ce ar

determina admisibilitatea recursului în raport cu motivele invocate. Dezacordul

recurentului cu hotărârea instanței ierarhic inferioare nu constituie temei de

casare a acesteia.

Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, I. Dutca, E. Palanciuc,

06 noiembrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Dmitri Ianac,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, concretizată

ulterior la 02 februarie 2023, prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 1-

194/2002 din 22 septembrie 2022 ,,Cu privire la examinarea contestației

împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-59/2022 din 13 mai

2022, adoptată în privința lui Dmitri Ianac” și a hotărârii Colegiului de

disciplină și etică nr.3-59/2022 din 13 mai 2022.

Procuraturii din anul 2003. Prin ordinul Procurorului General nr. 1116-р din

05 august 2016 а fоst numit în funcția dе procuror în Procuratura UТА

Găgăuzia, oficiul Ceadîr-Lunga.

Superior al Procurorilor nr. 3-59/2022 din 13 mai 2022, în rezultatul

examinării cauzei disciplinare intentate în privința sa, s-a constatat că a

comis abaterea disciplinară prevăzută de art. 38 lit.a),b) din Legea cu privire

la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016 (Legea nr.3/2016) și i s-a aplicat

sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment. Drept urmare a examinării

contestației depuse împotriva hotărârii nr. 3-59/2022 din 13 mai 2022 a

Colegiului de disciplină și etică, Consiliul Superior al Procurorilor la 22

septembrie 2022 a adoptat hotărârea nr-1-194/2022 privind respingerea

acesteia cu menținerea hotărârii contestate

Legea nr.3/2016, nu poate participa lа concursuri privind avansarea în carieră

dе рrocuror, din motiv că are sancțiune disciplinară nestinsă. Iar art. 35 alin.

(4) din aceeași Lege stipulează сă nu роt fi aplicate măsurile de încurajare

procurorilor, în privința сărоrа este pornită о рrocedură disciplinară sau care

au sancțiuni disciplinara nestinse.

motive pentru care să fie tras la răspundere disciplinară. A exprimat

dezacordul cu argumentele indicate în decizia Inspecției procurorilor din 07

februarie 2022 și hotărârea Colegiului dе disciplină și etică nr.3-59/2022 din

13 mai 2022, presupusa încălcare а articolului 7 și а articolului 22 din Соdul

1

dе procedură penală, în dosarul penal nr. 2019398002. Or, la 19 februarie

2019, la data începerii urmăririi penale în temeiul art.327 alin.(2) alin.b1) din

Codul penal, nu existau anumite hotărâri în sensul la art.22 alin.(1) din Codul

de procedură penală în privința persoanei vizate. Urmărirea penală în dosarul

menționat a fost pornită în baza plângerii părții vătămate, precum și în

rezultatul consultărilor cu Secția de control al urmăririi penale a Procuraturii

Generale, în scopul calificării suplimentare, mai exacte și corecte a acțiunilor

persoanei, împotriva căreia anterior a fost pornit dosarul penal nr.

2019398001 în temeiul art. 332 alin.(1) din Codul penal, privind falsificarea

actelor oficiale de către о persoană publică. În cadrul urmăririi penale pornite

în baza art.327 alin.(2) lit.b1) din Codul penal, s-a stabilit că în urma

falsificării actelor oficiale de către persoana în privința căreia a fost intentat

dosarul penal, a fost încălcat dreptul constituțional a părții vătămate la

protecția împotriva infracțiunii, care include dreptul de a lua în considerare

plângerea sa cu privire la infracțiunea săvârșită, de a efectua о investigație

completă, obiectivă și cuprinzătoare a plângerii sale de către organele de

drept competente ale statului și de a repara prejudiciul cauzat acestuia prin

infracțiune. Astfel, în temeiul art. 113 alin.(1) din Codul penal a hotărât să

emită ordonanța de punere sub învinuire a persoanei vizate în temeiul art.327

alin.(2) lit.b1) din Codul penal și să trimită cauza penală nr.2019398002 în

instanța de judecată. În rezultatul acțiunilor întreprinse în cadrul urmăririi

penale în dosarul nr. 2019398002, nu a fost în niciun caz încălcat principiul

netragerii la răspundere penală a unei persoane pentru aceeași faptă, întrucât

în acest caz există concursul ideal de infracțiuni prevăzut la art.327 alin.(2)

lit.b1) din Codul penal și art.332 alin.(1) din Codul penal. Motivele privind

încălcarea pct. 4.3 din hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din

15 mai 2017 sunt nesemnificative și incorecte, întrucât în conformitate cu

art.7 alin. (7) din Codul de procedură penală, hotărârile explicative ale

Plenului Curții Supreme de Justiție în chestiunile privind aplicarea

prevederilor legale în practica judiciară au caracter de recomandare, dar nu

obligatorii pentru organele de urmărire penală și instanțele judecătorești.

etică nr. 3- 59/2022 din 13 mai 2022, i s-a aplicat о sancțiune disciplinară

pentru abaterile săvârșite în cursul urmăririi penale în dosarul nr.

al Procurorilor în hotărârea sa, a constatat ca fiind plauzibile constatările

Inspecției cu privire la faptul încălcării prevederilor art. 22 alin. (1), (2) din

Codul de procedură penală, la pornirea urmăririi penale în cauza nr.

2019398002, precum și efectuarea în continuare a urmăririi penale în această

cauză cu expedierea în instanța de judecată, fiind încălcat principiul de a nu

fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă, or, a fost pornită

cauza penală nr.2019398001 care deja era expediată în instanța de judecată

(04 februarie 2019) la momentul pornirii urmăririi penale în cauza nr.

2019398002 (19 februarie 2019).

2

2019398002 s-a desfășurat în perioada 19 februarie 2019 (data începerii

urmăririi penale) până la 18 martie 2019 (data trimiterii cauzei penale în

judecată). Conform art.40 alin.(1) din Legea nr.3/2016, procurorul poate fi

tras la răspundere disciplinară în termen de un an de la data comiterii abaterii

disciplinare, iar alineatul 3 al aceluiași articol stipulează că prin excepții de

la prevederile alin.(1), în cazul comiterii unei abateri disciplinare în

activitatea procesuală, termenul de tragere la răspundere disciplinară este de

3 ani de la data comiterii abaterii respective. De la momentul în care a

săvârșit presupusele abateri în cursul urmăririi penale în dosarul penal nr.

2019398002 din 18 martie 2019 până la 13 mai 2022, data emiterii hotărârii

Colegiului de disciplină și etică nr. 3-59/2022, au trecut mai mult de 3 ani,

ceea ce denotă că deja procedura disciplinară ar fi trebuit să fie încetată

pentru aceste motive.

a săvârșit la 27 mai 2021 care pot fi calificate în baza art. 38 lit.a),b) din

Legea nr.3/2016 sub forma îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de

serviciu și aplicarea necorespunzătoare a legislației. De fapt, la etapa

cercetării judecătorești a cauzei penale nr. 2019398002 la care într-adevăr a

participat s-au audiat doar declarațiile părților, cercetarea judecătorească

nefiind terminată. Astfel, nu a luat anumite hotărâri și nu și-a expus nicio

poziție referitor la vinovăția sau nevinovăția inculpatului, despre existența

sau lipsa în acțiunile acestuia a componenței de infracțiune, nu a luat

cuvântul în susținerile verbale și nu a cerut pedeapsă, adică nu a comis nici

un fel de acțiuni, care ar putea fi interpretate ca o continuare a încălcărilor

disciplinare. Cu reprezentarea învinuirii de stat în continuare în cauza penală

enunțată, prin dispoziția Procurorului în Procuratura UTA Găgăuzia nr. 200

din 17 iunie 2021 a fost împuternicit alt procuror, în privința căruia la 22

septembrie 2022 Consiliul Superior al Procurorilor a stabilit comiterea

abaterilor disciplinare în baza art. 38 lit.a),b) din Legea nr.3/2016, de fapt,

pentru aceleași norme legale incriminate și în cazul său, doar că la etapa

cercetării judecătorești. Drept urmare, aceste circumstanțe dovedesc

ilegalitatea hotărârilor contestate.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ înaintată de către

Dmitri Ianac împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la

anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-194/2022 din 22

septembrie 2022 și hotărîrii Colegiului de disciplină și etică nr.3-59/2022 din

13 mai 2022.

administrativ instanța de judecată raportând prevederile art. 224 alin.(1) lit.

f), art.219 alin.(1), art.220 alin.(1), art.221 alin.(1), art.93, art. 21, art. 22, art.

3

194 alin.(1), art.118, art. 119 alin.(1),(2), art.120 alin.(1) din Codul

administrativ, pct.9.10 din Regulamentul Consiliului Superior al

Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.

12-225/16 din 14 septembrie 2016, art.1251 alin.(3) din Constituția

Republicii Moldova, art. 86 alin. (3) din Legea nr.3/2016, pct. 81 din

Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și

etică, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12 -

228/16 din 14 septembrie 2016, art. 37 lit. b) din Legea nr. 3/2016, pct. 2.1

din Regulamentul cu privire la organizarea, competența și modul de

funcționare a Inspecției procurorilor, aprobat prin ordinul Procurorului

General nr.19/35 din 29 iulie 2016, art. 46 alin. (1), art. 6 alin. (3) lit. a), c)

și d) din Legea nr.3/2016, art. 254 alin. (1) din Codul de procedură penală

pct. 6, pct. 6.1, pct.6.1.1 și pct. 6.1.4 din Codul de etică al procurorilor,

aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai

2016, art. 38 lit. a) și b) din Legea nr.3/2016 la circumstanțele cauzei, a

reținut că temeiuri de anulare a hotărârii contestate în ședința de judecată nu

au fost stabilite. Or, hotărârea a fost emisă cu respectarea prevederilor

legislației în vigoare, competenței și procedurii.

reclamantului Dmitri Ianac precum că hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 1-194/2002 din 22 septembrie 2022 ,,Cu privire la

examinarea contestației împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică

nr. 3-59/2022 din 13 mai 2022, adoptată în privința lui Dmitri Ianac”, este

neîntemeiată, iar astfel neîntemeiat fiind respinsă contestația procurorului în

Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Ceadîr-Lunga, Dmitri Ianac, împotriva

hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-59/2022 din 13 mai 2022, prin

care s-a aplicat procurorului în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Ceadîr-

Lunga, Dmitri Ianac, sancțiunea disciplinară-avertisment. A notat că

Consiliul Superior al Procurorilor just a stabilit ca fiind plauzibile

constatările Inspecției cu privire la faptul încălcării de către procurorul

Dmitri Ianac, a prevederilor art. 22 alin. (1)-(2) din Codul de procedură

penală, la pornirea urmăririi penale în cauza penală nr. 2019398002, precum

și efectuarea în continuare a urmării penale în această cauză cu expedierea

acesteia în instanța de judecată, fiind astfel încălcat principiul „de a nu fi

urmărit sau judecat de mai multe ori”. Or, pe același fapt de către procurorul

Dmitri Ianac a fost pornită cauza penală nr. 2019398001, care deja era

examinată în instanța de judecată (04 februarie 2019) la momentul pornirii

urmăririi penale în cauza nr. 2019398002 (19 februarie 2019). Iar în aceste

circumstanțe nu poate fi acceptat argumentul procurorului Dmitri Ianac că

scopul pornirii urmării penale în cauza nr. 2019398002 a fost cel de

concretizare și calificare mai precisă a acțiunilor lui V.P.

atribuțiilor de serviciu și aplicării necorespunzătoare a legii din partea

procurorului Dmitri Ianac, inițial prin sentința din 23 septembrie 2021 a

4

Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, V.P. a fost recunoscut vinovat pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. b1) din Codul penal

și condamnat la pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 ani cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani, deși,

în privința acestuia exista hotărâre pe același fapt a Judecătoriei Comrat din

23 martie 2021, prin care procesul penal intentat împotriva lui V.P. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) din Codul penal a fost

încetat, din motivul expirării termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală. Iar ulterior prin decizia din 23 septembrie 2021 a Curții

de Apel Comrat, sentința din 23 septembrie 2021 a Judecătoriei Comrat,

sediul Vulcănești a fost casată, fiind încetat procesul penal în privința lui

V.P. de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (2) lit. b1) din Codul

penal, din motiv că există o hotărâre definitivă în privința aceleiași persoane

pe aceeași faptă. Măsura preventivă-arestarea preventivă a fost anulată cu

eliberarea de sub strajă a inculpatului din sala de judecată.

sunt în măsură să demonstreze că procurorul Dmitri Ianac a avut în acest caz

o conduită procesuală lipsită de onestitate, orientată spre a conferi artificial

situației examinate un alt profil decât cel confirmat prin dovezile

administrate. Iar astfel, Consiliul Superior al Procurorilor întemeiat, prin

hotărârea nr. 1-194/2002 din 22 septembrie 2022, a respins contestația

procurorului șef în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Ceadîr-Lunga,

Dmitri Ianac, depusă împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr.

3-59/2022 din 13 mai 2022, prin care s-a aplicat procurorului în Procuratura

UTA Găgăuzia, Oficiul Ceadîr-Lunga, Dmitri Ianac, sancțiunea disciplinară-

avertisment. Or, conform cadrului normativ, procurorul atunci când

analizează cazurile aflate în gestiunea sa, este obligat să se conducă strict de

lege și să aprecieze probele administrate, dar nu supozițiile sale subiective.

În acest sens propria convingere trebuie să fie expresia atitudinii oneste și

obiective, iar motivările incluse în hotărârea adoptată de către procuror

trebuie să arate parcursul raționamentului logico-juridic format de procuror,

care l-a determinat să își formuleze concluziile pe caz. Iar prin prisma art.27

alin.(1) din Codul de procedură penală, legea este strictă și permite

procurorului о marjă foarte mică de discreție, condițional de garanții

exhaustive care să ghideze adoptarea deciziilor procesual-penale.

Legiuitorul a consolidat această poziție exigentă inclusiv și în art.101 din

Codul de procedură penală, stabilind expres că organul de urmărire penală

sau, după caz, judecătorul au obligația de a-și forma propria convingere în

urma examinării în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv a

probelor, călăuzindu-se de lege. Or, procurorul Dmitri Ianac avea sarcina

prescrisă de lege, de a contribui la respectarea ordinii de drept, efectuarea

justiției, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei și ale

societății. Întrucât, principiul legalității, constituie о componență

5

fundamentală a statului de drept, ce vizează necesitatea ca autoritățile

publice, în speță, procurorul să își exercite corect și obiectiv întreg spectrul

de atribuții legate de măsurile speciale de investigații, fără să le rezume

simplificat doar la depunerea demersului și obținerea autorizației din partea

judecătorului de instrucție. Deși obiectul art.8 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale îl constituie protecția

persoanei împotriva unei imixtiuni arbitrare din partea autorităților publice,

aceasta nu înseamnă că statul are doar obligații negative, de a se abține de la

asemenea ingerință.

contestatarului cu referire la expirarea termenului de aplicare a sancțiunii

disciplinare, întrucât analizând materialele cauzei s-a constatat că acțiunile

procurorului Dmitri Ianac în cadrul cauzei penale nr. 2019398002 au avut un

efect continuu, cu о întindere în timp din data de 19 februarie 2019 -

momentul pornirii ilegale a urmăririi penale și până la data de 27 mai 2021,

data participării procurorului Dmitri Ianac la judecarea cauzei nr.

2019398002, etapa cercetărilor judecătorești. Iar ulterior, prin ordinul

Procurorului General din 16 iunie 2021, procurorului Dmitri Ianac i-a fost

acordat concediu pentru îngrijirea copilului, iar prin dispoziția procurorului-

șef interimar al Procuraturii UTA Găgăuzia, Victor Cilcic, din 17 iunie 2021,

reprezentarea acuzării în privința lui V.P. a fost dispusă procurorului

Liudmila Bratan. Respectiv, momentul consumării abaterii disciplinare

comise de procurorul Dmitri Ianac se calculează din data de 27 mai 2021. Iar

întrucât abaterile disciplinare comise de către procurorul Dmitri Ianac sunt

în legătură cu activitatea procesuală, respectiv este aplicabil art. 40 alin. (2)

din Legea nr. 3/2016, care prevede că, prin excepție de la prevederile alin.(1),

în cazul comiterii unei abateri disciplinare în activitatea procesuală, termenul

de tragere la răspundere disciplinară este de 3 ani de la data comiterii abaterii

respective. În cazul constatării abaterii disciplinare prevăzute la art.38 lit.e1),

termenul de tragere la răspundere disciplinară este de 1 an de la data devenirii

irevocabile a hotărârii instanței naționale sau internaționale, dar nu mai târziu

de 5 ani de la data comiterii abaterii respective.

referitor la expirarea termenului de tragere la răspundere disciplinară, nu au

fost probate, deci sunt neîntemeiate și reprezintă percepția subiectivă a lui

Dmitri Ianac, fapt care combate toate argumentele de posibilă absolvire a

procurorului de pedeapsă.

procurorului conform art.33 și 34 din Legea nr.3/2016, instanța a notat că

principiul independenței procesuale a procurorului reprezintă un pilon

fundamental ce susține realizarea dreptului la un proces echitabil. Or, acest

principiu nu trebuie înțeles ca fiind posibilitatea de a acționa după propria

voință, deoarece independența procurorilor nicidecum nu poate fi văzută ca

un privilegiu personal, aceasta fiind о garanție acordată cetățenilor spre a le

6

confirma că toate cazurile sunt examinate în mod echitabil și conform legii,

norma care este susținută de standardele internaționale și se regăsește în

pct.6.2.1 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării

Generale a Procurorilor nr.4 din 27 mai 2016.

precum că autoritatea publică nu a stabilit întrunirea elementelor constitutive

ale abaterii disciplinare imputate procurorului Dmitri Ianac, respectiv latura

obiectivă și subiectivă. Însă Consiliul Superior al Procurorilor s-a limitat

doar la enunțarea declarativă despre existența unei abateri disciplinare în

acțiunile procurorului, fără ca să confirme prin probe intenția de a încălca

prevederile legale, adică dacă există rea-credință în pretinsa calificare

eronată a faptei prejudiciabile comise de către inculpat sau neglijența gravă.

La acest capitol, a notat că Consiliul Superior al Procurorilor în baza

analizei detaliate a actelor și lucrărilor procedurii disciplinare a reținut, în

esență, că modul în care a acționat reclamantul privitor la spețele vizate

excedează cadrul admisibil al unei erori izvorâte din cunoașterea insuficientă

a unor probleme de interpretare juridică sau, eventual, de schimbare a

practicilor judiciare. Or, Consiliul Superior al Procurorilor nu a făcut

calificări juridice, nu s-a expus pe fond referitor la hotărârile procesual-

penale adoptate de procurorul Dmitri Ianac, deoarece relevanța și temeinicia

acestora se verifică în ordinea ierarhică și/sau judiciară, ci doar a apreciat

conduita procesuală a acestuia, la modul în care s-a raportat la atribuțiile

procesuale ale unui procuror, fundamentate pe independența acestuia la

efectuarea urmăririi penal.

subliniat că controlul judecătoresc efectiv impune instanței de judecată

obligația să verifice legalitatea actului administrativ individual defavorabil

și din optica respectării principiului proporționalității, citând în context art.

21 din Codul administrativ. Astfel, a menționat că în principiu, ingerința în

drepturile persoanei în cazurile și condițiile stabilite de lege, însă aceasta

trebuie să fie proporțională. Conform art. 29 alin. (1) – (3) din Codul

administrativ, orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se

afectează drepturile sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă

principiului proporționalității. O măsură întreprinsă de autoritățile publice

este proporțională dacă: a) este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în

temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară pentru atingerea

scopului; c) este rezonabilă. Măsura întreprinsă de autoritățile publice este

una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este disproporțională în

raport cu scopul urmărit.

privind aplicarea de către Consiliul Superior al Procurorilor unei măsuri

disproporționale în lipsa unui scop legal definit, a reținut că respectarea

principiului proporționalității este un element intrinsec al postulatului

constituțional, Republica Moldova este un stat de drept (art. 1 din Constituția

7

R.M.). Principiul proporționalității se referă la faptul că măsurile prin care

se efectuează o ingerință în drepturile persoanei ar trebui folosite cu atenție

și numai atunci când este cu adevărat urgent. Prin urmare, puterea publică

nu ar trebui să intervină în drepturi mai mult decât este necesar. Din aceste

motiv, principiul proporționalității este adesea denumit „interdicția

excesului”. În substanță, principiul proporționalității este un „mijloc de

cântărire” atunci când autoritatea publică intervine prin activitatea

administrativă în drepturile persoanei. Testul de proporționalitate se

realizează pe verticală și cuprinde anumite elemente. Potrivit algoritmului de

verificare a proporționalității, testul eșuează și actului administrativ

individual este ilegal, dacă cel puți lipsește un element. În așa fel, o măsură

oficială întreprinsă de autoritățile publice și este proporțională dacă: - are un

scop legitim;- este potrivită;- necesară; - rezonabilă. În acest context,

instanță de judecată a conchis că măsura oficială întreprinsă de Consiliul

Superior al Procurorilor este prevăzută de lege, corespunde scopului legitim,

fiind una potrivită, necesară și rezonabilă, corespunzând prevederilor art. art.

21 alin. (3) și 29 din Codul administrativ. La emiterea hotărârii contestate s-

a respectat și dreptul discreționar al Consiliului Superior al Procurorilor,

fiind luate în considerare toate faptele relevante, fiind respectate limitele

legale ale dreptului discreționar, iar dreptul discreționar fiind exercitat

conform scopului acordat prin lege.

necorespunderea cerințelor de legalitate, instanța de judecată a relevat că în

motivarea hotărârii contestate se conțin motive de fapt și de drept care ar

justifica concluziile stipulate de membrii Consiliului Superior al

Procurorilor, conform prevederilor art.118 și 119 din Codul administrativ.

Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-194/2002 din 22

septembrie 2022 ,,Cu privire la examinarea contestației împotriva hotărârii

Colegiului de disciplină și etică nr. 3-59/2022 din 13 mai 2022, adoptată în

privința lui Dmitri Ianac” și hotărârea Colegiului de disciplină și etică nr.3-

59/2022 din 13 mai 2022, sunt motivate, legale și întemeiate, adoptate cu

respectarea normelor de drept material și procedural. Iar prin urmare,

argumentele reclamantului Dmitri Ianac nu pot fi reținute la caz, deoarece

ultimul interpretează eronat normele de drept și situația de fapt. Or, simpla

nemulțumire a reclamantului cu actul administrativ individual, nu atrage

după sine anularea în partea contestată a acestuia.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Ianac a depus recursul motivat împotriva hotărârii din 20 martie 2023 a Curții

de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală

a hotărârii contestate, pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii în

contencios administrativ. Totodată, a solicitat să fie anunțat despre data și

ora examinării recursului.

8

apreciat greșit probele din cauză, iar hotărârea este neîntemeiată. Reiterând

în esență circumstanțele redate în acțiunea înaintată, reclamantul suplimentar

cu referire la art. 70 din Legea nr.3/2016 și pct. 9.11 lit.a) din Regulamentul

Consiliului Superior al Procurorilor din 14 septembrie 2016, a menționat că

dacă plângerea este respinsă și hotărârea Colegiului de disciplină și etică

rămâne în vigoare, Consiliul Superior al Procurorilor nu poate aduce

modificări temeiurilor de fapt și de drept stabilite în această hotărâre. Însă

Consiliul Superior al Procurorilor, prin hotărârea din 22 septembrie 2022 a

modificat efectiv în mod ilegal hotărîrea Colegiului de disciplină și etică nr.

3-59/2022 din 13 mai 2022, care este un act administrativ individual, prin

care s-a stabilit abatere disciplinară și aplicarea pedepsei disciplinare pentru

aceasta. Instanța de judecată nu a luat în considerare că la 20 mai 2021 a

participat doar la etapa cercetării judecătorești în dosarul penal, care nu a fost

finalizată. La această etapă nu a luat nicio hotărâre și nici măcar nu a

exprimat nicio poziție cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpatului,

prezența sau lipsa elementelor infracțiunii în acțiunile acestuia, nu a

participat la dezbateri judiciare și nu a cerut pedeapsă, adică nu a săvârșit

nicio acțiune care să poată fi interpretată ca o continuare a săvârșirii

abaterilor disciplinare, prevăzută la art.38 lit. a), b) din Legea nr. 3/2016.

Mai mult, la ședința de judecată din 20 mai 2021 a solicitat instanței să

anunțe o întrerupere pentru a anexa la dosarul penal sentința în privința lui

V.P., în vederea formulării ulterioare, concretizării poziției procuraturii în

dezbaterile judiciare, inclusiv cu scopul de a nu fi tras la răspundere penală

V.P. pentru aceeași faptă, aspect confirmat prin procesul-verbal al ședinței

de judecată. Totuși, ședința de judecată în cauza penală programată pentru

27 mai 2021, nu a avut loc din cauza absenței inculpatului, iar ulterior a

participat al procuror, cu care a fost continuată și finalizată cercetarea

judecătorească în cauza penală.

copia recursului depus, creând astfel participanților la proces condiții egale

de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat,

întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate

la materialele dosarului (f.d.106-107).

intimatul Consiliul Superior al Procurorilor, prin intermediul

reprezentantului Iulian Gainaru, a depus referință la recurs, solicitând

declararea acestuia inadmisibil.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura

9

contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile

cu privire la temeiurile recursului.

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31

iulie 2023:

„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în vigoare la 1

septembrie 2023.

(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

admisibilității recursului va aplica prevederile Codului administrativ în

redacția în vigoare la data declarării acestuia.

„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

2023):

„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

2023):

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:

a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;

b) recursul este depus în mod repetat;

c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;

d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);

e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului

prevăzut la art.245 alin.(2);

f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1)

și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de

Curtea Supremă de Justiție.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul hotărârii la

20 martie 2023. Prin intermediul poștei electronice (f.d.103), la 24 iulie 2023

10

instanța ierarhic inferioară a notificat hotărârea motivată. Astfel, recursul a

fost depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

și ora examinării recursului, instanța de recurs menționează că având în

vedere că examinarea cauzei în ordine de recurs se realizează în lipsa

participanților la proces, data și ora ședinței pentru examinarea acesteia se

plasează pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție, care poate fi

accesată inclusiv de participanții la proces.

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, depus până la data de 01

septembrie 2023, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la

art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, dar urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de

recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat

din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că pentru a

trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea

cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de

recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

11

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a

articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (Botten vs. Norvegia, hotărârea din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Dmitri Ianac.

administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Dmitri Ianac.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

12