3ra-522/24 — anularea actulului administrativ

La 18 mai 2022, Ion Duca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Tehnologii Informaționale a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului Serviciului Tehnologii Informaționale a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu nr. 8/6-1-D-181/22 din 13 aprilie 2022, obligarea Serviciului Tehnologii Informaționale a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova să-i elibereze, imediat de la pronunțarea hotărârii, copii autentificate ale următoarelor acte: informația la ce dată și sub ce număr a fost înregistrat în Registrul informației criminalistice și criminologice al Republicii Moldova; ordinul interdepartamental nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 privind evidența unică a infracțiunilor a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit infracțiunea sau al altui act normativ adoptat în baza art.10 din Legea nr.216/2003, repararea prejudiciului moral în mărime de 1000 lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 7 aprilie 2022 a depus o cerere în adresa Serviciului Tehnologii Informaționale a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, întemeiată pe prevederile Legii privind accesul la informație, prin care a solicitat, să i se elibereze, copii autentificate (legalizate) de pe următoarele acte: informația la ce dată și sub ce număr a fost înregistrat în Registrul informației criminalistice și criminologice al Republicii Moldova; ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 privind evidența unică a infracțiunilor a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit infracțiunea sau al altui act normativ adoptat în baza art.10 din Legea nr.216/2003.

Reclamantul a mai indicat că, Serviciul Tehnologii Informaționale a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu i-a eliberat informația solicitată în termenul stabilit de lege, iar la 26 aprilie 2022 a 1 recepționat răspunsul oferit de Serviciul Tehnologii Informaționale a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova neîntemeiat și evaziv cu nr. 8/6- 1-D -181/22 din 13 aprilie 2022.

Consideră reclamantul că, prin neeliberarea actelor solicitate, Serviciul Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova îi încalcă drepturile ocrotite de lege și îi cauzează prejudicii morale considerabile. Prejudiciul moral este echivalent cu o mie lei.

Prin hotărârea din 14 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ion Duca împotriva Serviciului Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării, obligarea emiterii actului administrativ favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată. S-a anulat refuzul Serviciului Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne nr. 8/6-1-D-181/22 din 13 aprilie 2022 de eliberarea a informației – ordinul interdepartamental nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008. S-a obligat Serviciul Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne să acorde lui Ion Duca copia Ordinului Interdepartamental al Procurorului General / Ministerului Afacerilor Interne / Directorului Serviciului Vamal / Directorului Centrului Național Anticorupție nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008, cu privire la evidența unică a infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit infracțiuni. În rest acțiunea s-a respins.

În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a reținut că, soluția adoptată de instanța de fond este justă, constatând că circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin.

A notat că, la examinarea cererii în obligare, legalitatea unui act administrativ, urmează a fi examinată prin prisma verificării dacă autoritatea și-a exercitat dreptul discreționar, a luat în considerare toate faptele relevante, a respectat limitele legale ale dreptului discreționar și și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.

Curtea de apel reținând prevederile art.1, art. 2, art. 4 alin. 1), (2)art. 5, art. 6art. 7 alin. (1)-(3), (4), art. 10, art. 12 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 (în vigoare la data depunerii cererii și acțiunii), a menționat că, informația solicitată Ion Duca prin cererea nr.8/6- 1-D-181/22 din 13 aprilie 2022, constituie informație oficială aflată în posesia și la dispoziția furnizorului de informații - Serviciului Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne, fapt care incubă în baza legii obligația ultimului de a examina solicitarea petiționarului de acces la informație și de a-i comunica acestuia informația solicitată ori rezultatul examinării cererii sale. Or, în cadrul examinării cauzei, s-a confirmat faptul că apelantul este posesorul informației solicitate de către intimat, respectiv, anume acestuia îi revine obligațiile furnizorului de informații oficiale stabilite prin lege.

Totodată, argumentul invocat precum că nu apelantul este semnatar al Ordinului nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008, cu privire la evidența unică a infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, Completul de judecată la considerat ca fiind neîntemeiat, or apelantul este posesor al acestui act și mai mult potrivit pct.2 Regulamentul privind organizarea și funcționarea Serviciului Tehnologii Informaționale, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.317 din 3 iunie 2020, apelantul este în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, iar ultimul este semnatar al Ordinului nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008. 3

La fel, a considera ca fiind neîntemeiat și argumentul invocat de apelant precum că acest ordin este de ordin intern și respectiv nu constituie obiect al Legii nr. 982/2000 privind accesul la informație, menționând că atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel pârâtul/apelant nu a prezentat careva probe care să probeze restricțiile prevăzute de lege în raport cu ordinul menționat, invocând doar că „este destinat pentru uz de serviciu”.

Astfel instanța de apel a constatat că, la emiterea răspunsului Serviciul Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne nr. 8/6-1-D- 181/22 din 13 aprilie 2022 de eliberare a informației – ordinul interdepartamental nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008, pârâtul nu și-a exercitat dreptul discreționar în conformitate cu scopul acordat de lege.

A subliniat că, autoritatea publică nu este complet liberă în utilizarea dreptului discreționar. Acțiunea administrativă trebuie să se bazeze pe o decizie discreționară cuvenită, concluzie ce se desprinde, în special, din prevederile art. 137 alin. (1) din Codul administrativ.

Completul judiciar a reținut că, instanța de fond corect a aplicat normele de drept care se referă speței, a dat apreciere completă obiectivă și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la data de 6 iunie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ. 5

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de a Serviciul Tehnologii Informaționale a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea 6 tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Serviciul Tehnologii Informaționale a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 7