3ra-838/24 — anularea actulului administrativ normativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ normativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-838/24 — anularea actulului administrativ normativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Tudor Șoilița,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Tudor Șoilița împotriva Comisiei Electorale Centrale, cu
privire la anularea actului administrativ normativ,
împotriva hotărârii din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-838/24
NR. PIGD 2-24106456-01-3ra-10102024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, V. Sîrbu, A. Braga
27 noiembrie 2024
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Tudor Șoilița
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 septembrie 2024, Tudor Șoilița a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale privind anularea actului
administrativ normativ - Regulamentul privind particularitățile organizării și
implementării votului prin corespondență, aprobat prin Hotărârea CEC nr.
2680 din 05 august 2024 publicat în MO 2024, nr. 347-349, art. 640, pe
motiv că contravine art. 38 din Constituție și favorizează frauda electorală.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, prin Hotărârea CEC nr.
2680 din 05 august 2024, Comisia Electorală Centrală a adoptat
Regulamentul privind particularitățile organizării și implementării votului
prin corespondență, acesta fiind publicat în MO 2024, nr. 347-349, art. 640.
Notează că, Regulamentul stabilește particularitățile organizării și
desfășurării votării prin corespondență a cetățenilor Republicii Moldova cu
drept de vot, aflați peste hotarele țării, precum și responsabilitățile organelor
electorale și altor entități implicate în organizarea acestui proces.
Punctează reclamantul că, scopul Regulamentului este de a detalia
procedurile electorale ce vizează înregistrarea prealabilă pentru votul prin
corespondență, întocmirea listelor electorale și a materialelor electorale
aferente exercitării votului prin corespondență, securizarea procesului de
votare prin corespondență, transmiterea, recepționarea, păstrarea și
asigurarea integrității materialelor electorale utilizate în cadrul procesului de
votare prin corespondență, precum și procedurile de numărare, totalizare și
centralizare a rezultatelor votării prin corespondență.
Menționează că, Regulamentul se aplică cetățenilor Republicii
Moldova aflați pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, Canadei, Regatului
Norvegiei, Regatului Suediei, Republicii Finlanda și Republicii Islanda la
alegerile pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova și
Referendumului republican din 20 octombrie 2024.
2
Constată că, Regulamentul privind particularitățile organizării și
implementării votului prin corespondență, aprobat prin Hotărârea CEC nr.
2680 din 05 august 2024 publicat în MO 2024, nr. 347-349, art. 640, este un
act administrativ normativ în sensul art.12 Cod administrativ.
Susține reclamantul că, prin prisma prevederilor art. 38 alin. (1) din
Constituție, orice fraudă a alegerilor cu scop de a favoriza vreun concurent
electoral în obținerea unui scor ce nu îl merită și obținerea ulterioară a unei
funcții de demnitate publică în Republica Moldova, este inadmisibilă.
În acest sens prevederile art. 38 alin. (1) din Constituție, garantează că
alegerile se pot desfășura legal, fără nici un fel de fraudă, iar candidatul care
urmează să reprezinte statul Republica Moldova în care locuiește
reclamantul, legal a obținut votul și nu există nici un dubiu că rezultatele
alegerilor au fost fraudate.
Remarcă că, în prezenta acțiune, incident este dreptul garantat de art.
38 alin. (1) din Constituție, care apără voința poporului din care fac parte
inclusiv reclamantul, în baza căreia se formează în mod legal puterea în stat.
Candidatul la funcția publică de principiu legal trebui să obțină scorul
electoral, nu prin fraudă.
Opinează că, Regulamentul privind particularitățile organizării și
implementării votului prin corespondență, aprobat prin Hotărârea CEC nr.
2680 din 05 august 2024 publicat în MO 2024, nr. 347-349, art. 640,
atentează grav la voința poporului, respectiv contravine art. 38 alin. (1) din
Constituție, creând condiții favorabile de fraudă a alegerilor ce se vor
desfășura pe data de 20 octombrie 2024, ceea ce este inadmisibil într-un stat
de drept ca Republica Moldova.
Indică că, în luna mai 2024, având dubii că alegerile din luna
octombrie 2024 ar putea fi fraudate, iar candidatul final care va obține cel
mai mare scor electoral va obține acest scor prin fraudă și anume prin votul
prin corespondență, a plecat în Suedia și a printat cinci buletine de vot din
numele a cinci persoane diferite, ulterior aceste buletine de vot fiind
expediate prin poșta din Suedia către Comisia Electorală Centrală din
Republica Moldova.
Învederează că, a făcut acest lucru pentru a se convinge dacă există
vreun control de stat la compartimentul cine expediază buletinele de vot și
cum ele sânt acceptate de CEC.
Astfel, având bănuiala că votul prin corespondență poate fi ușor
fraudat, reclamantul a inițiat o petiție publică, solicitând anularea acestui
procedeu. Petiția fiind semnată de peste 50000 cetățeni.
3
Mai relevă reclamantul că, la data de 06 august 2024, aflându-se în
Republica Moldova, a descărcat aplicația specială gratuită de înregistrare,
indicând o adresă de pe Google și introducând un număr de telefon la
întâmplare, a început înregistrarea. A setat în această programă că, se află în
Suedia, indicând datele sale personale și introducând adresa unde să fie
expediat buletinul de vot. Prin urmare, înregistrarea reclamantului pentru a
vota prin corespondență, a trecut cu succes, CEC expediind confirmarea în
acest sens.
Reieșind din cele relatate, având în vedere cele produse, reclamantul
este convins că mecanismul votului prin corespondență, implementat prin
Regulamentul aprobat prin Hotărârea CEC nr. 2680 din 05 august 2024
publicat în MO 2024, nr. 347-349, art. 640, este o metodă de a frauda
alegerile și a acumula artificial un număr de voturi în favoarea unui
concurent anume.
Prin încheierea din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins cererea depusă de Tudor Șoilița cu privire la sesizarea Curții
Constituționale și ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
Legii nr. 109 din 26 aprilie 2024 privind implementarea parțială a votului
prin corespondență.
Prin hotărârea din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată
de Tudor Șoilița împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la
anularea actului administrativ normativ - Regulamentul privind
particularitățile organizării și implementării votului prin corespondență,
aprobat prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.2680 din 05 august
2024.
În motivarea hotărârii, instanța de judecată a reținut că, în temeiul art.
9, alin. (1), art. 11 alin. (1) din Legea 109 privind implementarea parțială a
votului prin corespondență prevederilor menționate, precum și în temeiul
art.25 lit. c), 32 din Codul electoral, Comisia Electorală Centrală prin
hotărârea nr.2680 din 05 august 2024 a aprobat Regulamentul privind
particularitățile organizării și implementării votului prin corespondență.
Totodată a stabilit instanța de apel că, a fost respectată procedura de
elaborare și aprobare a Regulamentului contestat, stabilită de Legea privind
transparența în procesul decizional nr.239 din 13.11.2008.
A mai notat Curtea de Apel Chișinău că, reclamantul Tudor Șoilița a
formulat critici fată de implementarea votului prin corespondență, adică fată
de Legea privind implementarea parțială a votului prin corespondență și nu
4
față de prevederile Regulamentului privind particularitățile organizării și
implementării votului prin corespondență, aprobat prin Hotărârea CEC nr.
2680 din 05.08.2024, publicat în MO 2024 art. 640.
A subliniat că, Legea nr. 109/2024 privind implementarea parțială a
votului prin corespondență, a fost supusă controlului de constituționalitate
prin sesizarea nr. 111a din 14 mai 2024 și nr. 113a din 20 mai 2024, iar prin
Decizia nr. 80 din 09 iulie 2024, Curtea Constituțională a statuat că dreptul
de a alege și de a fi ales, prevăzut de Constituția Republicii Moldova la art.
38, nu este un drept absolut, iar exercițiul acestuia poate fi limitat în vederea
realizării unui scop compatibil cu principiul preeminenței dreptului și cu
obiectivele constituționale. Măsurile limitative aplicate acestui drept nu
trebuie să-i afecteze esența și să-l priveze de efectivitate. Ele trebuie să fie
prevăzute de lege, trebuie să urmărească un scop legitim și trebuie să nu fie
disproporționate.
Curtea a remarcat că, prin instituirea procedurii dreptului de a vota
prin corespondență, nu are loc o restrângere a exercițiului dreptului la vot,
ci, din contra, o suplimentare prin diversificare a metodelor de votare.
A mai reținut că Regulamentul privind particularitățile organizării și
implementării votului prin corespondență, a cărui control normativ se
solicită, a fost elaborat și adoptat în vederea executării și în limitele Legii
privind implementarea parțială a votului prin corespondență, cu respectarea
procedurii prevăzute de Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative și
Legea nr. 239/2008 privind transparența în procesul decizional.
Colegiul a învederat de asemenea că, Regulamentul în cauză, cuprinde
prevederi ale Codului electoral, în corespundere cu art. 1 alin. (3) din Legea
nr. 109/2024, conform căruia, prevederile Codului electoral nr. 325/2022
sânt aplicabile procedurilor electorale aferente votului prin corespondență
pentru aspectele care nu sunt prevăzute în Legea nr. 109/2024 privind
implementarea parțială a votului prin corespondență.
A notat că, Legea nr. 109/2024 privind implementarea parțială a
votului prin corespondență reprezintă un act legislativ, adoptat de
Parlamentul Republicii Moldova, dreptul discreționar în privința
reglementării modului de organizare a alegerilor aparținând legiuitorului.
Astfel, Comisiei Electorale Centrale îi revine atribuția de organizare
și desfășurare a alegerilor în corespundere cu Codul electoral și legislația
incidentă în domeniul electoral.
Colegiul a notat că, exercitarea votului prin corespondență reprezintă
o modalitate alternativă de vot, ce oferă alegătorului opțiunea de a-și alege
5
modalitatea de exprimare a votului, cu prezentă fizică la secția de votare, sau
prin corespondență, în pofida înregistrării pentru votul prin corespondență,
iar în vederea implementării acestuia, Comisia Electorală Centrală, în
calitate de autoritate publică de resort, a elaborat și adoptat un șir de acte
normative, după cum urmează: 1) Regulamentul privind particularitățile
organizării și implementării votului prin corespondență, aprobat prin
hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 2680/2024; 2) Instrucțiunea
privind identificarea alegătorilor de la distanta prin mijloace digitale,
aprobată prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 2688/2024 și 3)
Instrucțiunea privind procedura de numărare, totalizare, centralizare și
afișare a rezultatelor votării prin corespondență, aprobată prin hotărârea
Comisiei Electorale Centrale nr. 2689/2024.
Prin urmare, a conchis asupra netemeiniciei argumentelor
reclamantului Tudor Șoilița, invocate în cererea de chemare în judecată
privind anularea Regulamentului privind particularitățile organizării și
implementării votului prin corespondență, aprobat prin hotărârea Comisiei
Electorale Centrale nr. 2680/2024, acestea purtând un caracter declarativ, în
cadrul cercetării cauzei fiind stabilită legalitatea acestuia, reclamantul
eșuând să probeze prin probe verosimile, concludente și pertinente
temeinicia alegațiilor sale.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 02 octombrie 2024
Tudor Șoilița, a depus recurs nemotivat, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2024,
pronunțarea unei noi decizii privind admiterea acțiunii.
La 24 octombrie 2024 Tudor Șoilița, a depus recurs motivat, solicitând
admiterea acestuia, casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 30
septembrie 2024, pronunțarea unei noi decizii privind admiterea acțiunii
În susținerea recursului recurenta a reiterat cele invocate în cererea de
chemare în judecată și suplimentar a indicat că, hotărârea Curții de Apel
Chișinău este una arbitrară și se bazează pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor.
A notat că, Curtea de Apel Chișinău examinând cererea privind
ridicarea excepției de neconstituționalitate a interpretat eronat prevederile
art. 121 alin. (2), lit. d) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare interpretarea eronată a actelor Curții Constituționale
atribuindu-i statut de hotărâre și unei decizii, este o încălcare gravă ce
afectează legalitatea încheierii din 30 septembrie 2024 privind respingerea
excepției de neconstituționalitate.
6
Menționează că, în acțiunea în justiție pusă în mișcare a fost abordat
temeiul, Regulament care se contestă favorizează fapte electorale ilegale ce
ar putea fi considerate și infracțiuni. Curtea de Apel Chișinău examinând
acțiunea nu s-a expus la acest compartiment, nu a examinat aceste
circumstanțe adoptând hotărârea sa arbitrară la acest capăt al acțiunii.
Notează că, tot în acțiunea înaintată, a fost sesizat cu lux de amănunte
exercițiul care demonstrează înregistrarea sa în Suedia prin care a solicitat
dreptul de vot prin corespondență la o adresă inexistentă. CEC a admis acest
exercițiu ca adevărat și a acceptat preventiv această metodă de vot. Aceste
circumstanțe dovedesc frauda electorală, fiindcă o persoană poate să se
înregistreze în orice țară și la ziua alegerilor să voteze de mai multe ori în
favoarea unui singur candidat care va obține un scor ce nu-1 merită.
Prin urmare prevederile art. 38 din Constituție vor fi total sfidate.
Curtea de Apel Chișinău nu s-a expus asupra acestui motiv, interpretând
eronat situația de fapt, adoptând hotărârea arbitrară.
Subliniază că Curtea de Apel Chișinău, refuzând ilegal excepția de
neconstituționalitate a Legii nr. 109 privind implementarea parțială a votului
prin corespondență, în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 202-204 art. 289 din 10 mai 2024, a aplicat în acest
litigiu o lege neconstituțională, adoptând o hotărâre arbitrară total bazată pe
legea ce contravine Constituției. Prin urmare hotărârea este afectată de o
eroare judiciară gravă, ce afectează total fondul cauzei.
Menționează că, toate aceste circumstanțe, se încadrează perfect în
temeiul de recurs prevăzut de art. 2451 alin. (l) lit. d) Cod administrativ și
constituie motiv de casare a hotărârii contestate cu rejudecarea cauzei și
admiterea acțiunii depuse.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ prevede următoare:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
7
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, hotărârea Curții de Apel Chișinău a
fost pronunțată la 30 septembrie 2024, și conform extrasului din poșta
electronică a Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurentului la data de
09 octombrie 2024 (f. d. 88).
În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost
demarată în interiorul termenului legal.
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ,
rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul neevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
8
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile
Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și
invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Motivele de casare, invocate în recursul declarat de Tudor Șoilița, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta ar fi
arbitrară sau că s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Recursul depus de Tudor Șoilița, conțin obiecții de fapt și de drept
similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate
minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău,
nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
9
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
Admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și
funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în
asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie
să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste
însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 98 alin. (1) pct. 4) din
Codul electoral și în conformitate cu art. 230 și 246 alin.1 lit.h) din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Tudor Șoilița.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10