3ra-886/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-886/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Partidul
Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei”,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Partidul Politic „Partidul
Dezvoltării și Consolidării Moldovei” către Comisia Electorală
Centrală cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva hotărârii din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-886/24
NR. PIGD 2-24121216-01-3ra-02112024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurenților cu hotărârea instanței de apel
nu constituie un temei de casare a deciziei contestate. Contestațiile
în materie electorală.
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, Gr. Dașchevici
2 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei”
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 25 octombrie 2024 Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și
Consolidării Moldovei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea hotărârii nr. 3130 din 23
octombrie 2024 cu privire la centralizarea rezultatelor votării la alegerile
pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova din 20 octombrie 2024 și
organizarea celui de-al doilea tur de scrutin (f.d. 5-6).
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că,
la data de 23 octombrie 2024 Comisia Electorală Centrală a adoptat hotărârea
nr. 3130 din 23 octombrie 2024 cu privire la centralizarea rezultatelor votării
la alegerile pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova din 20
octombrie 2024 și organizarea celui de-al doilea tur de scrutin.
A menționat că hotărârea organului electoral central, a fost adoptată în
baza proceselor-verbale și a rapoartelor birourilor electorale ale secțiilor de
votare privind rezultatele numărării voturilor, precum și a proceselor-verbale
cu privire la centralizarea rezultatelor votării la alegerea Președintelui
Republici Moldova din data de 20 octombrie 2024, întocmite de consiliile
electorale de circumscripție.
Reclamantul a indicat că în hotărârea contestată nu se menționează în
nici un mod despre examinarea și soluționarea contestațiilor înaintate de
concurenții electorali, în condițiile în care atât PP „Partidul Dezvoltării și
Consolidării Moldovei” precum și alți concurenți electorali, au depus în ziua
scrutinului contestații, care urmau a fi examinate și soluționate în aceeași zi
– 20 octombrie 2024 ziua scrutinului, conform prevederilor art. 100 alin. (4)
din Codul electoral, care stabilește că „Contestațiile depuse în ziua alegerilor
se examinează în aceeași zi, cu excepțiile stabilite de prezentul capitol, iar
cele depuse după încheierea votării se examinează concomitent cu procedura
de centralizare și confirmare a rezultatelor alegerilor, inclusiv de validare a
mandatelor candidaților aleși”.
Reclamantul a notat că, atât organele electorale ierarhic inferioare,
precum Birourile Electorale ale Secțiilor de Votare (în special cele din
străinătate), cât și Consiliile Electorale de Circumscripție Electorală în
1
calitate de organe electorale ierarhic superioare, au admis încălcarea
flagrantă a legislației, lăsând fără examinare faptele de încălcare sesizate (de
exemplu contestația depusă privind agitația electorală interzisă admisă în
adiacentul BESV 38/100 din Brescia, Republica Italia, unde au fost
distribuite materiale de agitație electorală ale candidatului Maia Sandu
desemnat de concurentul electoral PP „Partidul Acțiune și Solidaritate”).
Invocă că, nici Comisia Electorală Centrală, în calitate de organ
electoral central ierarhic superior, deși era obligată în virtutea prevederilor
art. 100 din Codul electoral, să examineze și să se expună pe marginea
încălcărilor sesizate de concurenții electorali – cel târziu concomitent cu
procedura de centralizare și confirmare a rezultatelor alegerilor, nu a
întreprins nici o acțiune în acest sens, încălcând în mod flagrant legislația.
În opinia reclamantului, Comisia Electorală Centrală nu și-a realizat
misiunea de bază, or, organul electoral specializat nu a examinat și nu a
soluționat sesizările privind faptele ilegale admise de organele electorale
ierarhic inferioare manifestate prin acțiunile și inacțiunile funcționarilor
electorali.
La capitolul încălcări, manifestate prin acțiuni ilegale admise de
funcționarii și organele electorale, relevă reclamantul la refuzul accesului
reprezentanților împuterniciți ai PDCM la procedura de efectuare și
numărare a voturilor în secțiile de vot, care au ales între a respecta legislația
și a îndeplini ordine politice, optând pentru a 2-a variantă.
La capitolul încălcări manifestate prin inacțiuni relevă lăsarea fără
examinare a sesizărilor privind faptele ilegale admise de reprezentanții
concurentului electoral Maia Sandu, candidat PAS.
Reclamantul menționează că, atât CEC cât și celelalte organe
electorale ierarhic inferioare, prin intermediul funcționarilor electorali
subordonați politic, deși au fost sesizați și s-a solicitat intervenția acestora
pentru restabilirea legalității, au admis ilegalități, lăsând fără examinare și
fără a sancționa:
− Utilizarea resurselor administrative de către candidatul PAS, Maia
Sandu, precum și masiv de către exponenții concurentului electoral
PAS (a se vedea cele cca 200 de cazuri în proporții fără precedent
menționate în rapoartele OSCE/ODIHR și Promo Lex);
− Încălcarea de către concurentul electoral Maia Sandu a tuturor
normelor de la art. 70 din Codul electoral ce reglementează agitația
electorală, și anume: o agitație electorală interzisă cu implicarea
proiectelor de infrastructură efectuate din bani publici; o agitație
electorală interzisă cu implicarea persoanelor oficiale străine; o
agitație electorală interzisă cu implicarea cultelor religioase; o agitație
electorală interzisă cu implicarea minorilor.
2
Reclamantul a subliniat că, în hotărârea contestată, CEC în calitate de
organ electoral ierarhic superior, nu s-a expus în nici un mod în privința
sutelor de cazuri de neadmitere a reprezentanților concurenților electorali să
asiste la procedura de numărare a voturilor în cadrul secțiilor de votare,
fenomen atestat.
La fel, au fost lăsate fără examinare și cazurile multiple în care
alegătorii nu s-au regăsit în listele de bază și au fost impuși să voteze în baza
listelor suplimentare, deși aceștia dețin reședința permanentă care nu a
suportat modificări de la scrutinul precedent în care au participat la alegerile
locale generale.
Indică că au fost lăsate fără examinare și cazurile alegătorilor, care s-
au prezentat la secțiile de votare pentru exercitarea votului și au fost refuzați
în exercitarea acestui drept din motiv că în Registrul de Stat al Alegătorilor
se menționa că au votat în secțiile de vot din alte state: Santander, Regatul
Spaniei, Bologna, Republica Italia și Londra, Marea Britanie.
Consideră reclamantul că, CEC prematur a emis hotărârea contestată,
în condițiile în care concurentul electoral dna Maia Sandu, Președintele în
exercițiu, a declarat public despre coruperea a circa 300 000 voturi exprimate
de alegători în cadrul scrutinului din 20 octombrie 2024, circumstanțe care
au rămas neelucidate.
În atare condiții, se constată că CEC nu a asigurat condițiile optime
pentru exercitarea nestingherită de către cetățenii Republicii Moldova a
dreptului constituțional de a alege și de a fi aleși în cadrul unor alegeri libere
și corecte, inclusiv prin asigurarea respectării legislației cu privire la
finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale.
Opinează că, instanța de judecată, în calitate de organ judiciar
independent, urmează să examineze și să se expună pe marginea faptelor de
încălcare sesizate de contestatar și să stabilească existența circumstanțelor
care determină anularea în tot a hotărârii adoptate.
În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocate
prevederile art. 70, 91 – 102 din Codul electoral ș art. 189, 206 alin. (1) lit.a)
din Codul administrativ.
Pe baza argumentelor expuse, reclamantul a solicitat admiterea cererii
de chemare în judecată, anularea hotărârii CEC nr. 3130 din 23 octombrie
2024 cu privire la centralizarea rezultatelor votării la alegerile pentru funcția
de Președinte al Republicii Moldova din 20 octombrie 2024 și organizarea
celui de-al doilea tur de scrutin.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de
3
Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” către
Comisia Electorală Centrală cu privire la anularea hotărârii Comisiei
Electorale Centrale nr. 3130 din 23 octombrie 2024 cu privire la centralizarea
rezultatelor votării la alegerile pentru funcția de Președinte al Republicii
Moldova din 20 octombrie 2024 și organizarea celui de-al doilea tur de
scrutin (f.d. 41, 42-57).
În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut ca fiind
întemeiate obiecțiile Comisiei Electorale Centrale că, actul contestat produce
efecte juridice strict în ceea ce privește rezultatele numerice, iar contestarea
unui asemenea act urmează a fi efectuată sub aspect numeric, dacă o eroare
de calcul afectează dreptul unui candidat de a accede în turul al doilea sau,
eventual, de a beneficia de subvenții, cu toate că reclamantul nu a invocat
pretenții de ordin numeric.
Astfel, Curtea de Apel Chișinău a relatat că pretențiile reclamantului,
care nu se referă la aspectul numeric, exprimă un dezacord general față de
rezultatul obținut de 31.797 de voturi (2,06%), comparativ cu ceilalți
candidați care au trecut în turul doi al scrutinului electoral cu 656.852 voturi
(42,49%) și 401.215 voturi (25,95%).
Prima instanță a evidențiat că afirmația reclamantului, referitoare la
neexaminarea sesizării nr. 89 din 20 octombrie 2024 de către Consiliul
electoral al circumscripției electorale pentru secțiile de votare constituite în
străinătate, este combătută prin răspunsul Biroului electoral al secției de
votare nr. 38/100 Brescia, Republica Italiană, din 22 octombrie 2024,
înregistrat la Comisia Electorală Centrală cu nr. 7/17646 din 24 octombrie
2024 (atașat la actele cauzei), din care reiese că această contestație a fost
depusă contrar procedurii aplicabile, în special din cauza lipsei declarației pe
propria răspundere privind proveniența legală a probelor video, fiind astfel
declarată inadmisibilă.
În ceea ce privește sesizarea nr. 79 din 11 octombrie 2024, prin care
reclamantul solicită aplicarea sancțiunilor împotriva candidatului desemnat
de PP „Partidul Acțiune și Solidaritate” la alegerile prezidențiale, Curtea de
Apel Chișinău a statuat că, Comisia Electorală Centrală, a specificat că
sesizarea înregistrată sub nr. CEC-10 Apr/8 din 11 octombrie 2024 a fost
transmisă, conform competenței, Inspectoratului General al Poliției, în baza
prevederilor art. 400 alin. (1) din Codul contravențional. Reclamantul fiind
informat despre acest demers prin scrisoarea nr. CEC-8/6256 din 14
octombrie 2024.
Referitor la pretinsa nesoluționare a sesizării nr. 63 din 25 septembrie
2024, prima instanță a subliniat că aceasta a fost înregistrată sub nr. CEC-
10Apr/1 la data de 26 septembrie 2024. Prin Hotărârea Curții de Apel
4
Chișinău nr. 3-133/24 din 15 octombrie 2024, s-a dispus ca Comisia
Electorală Centrală să examineze contestația înregistrată sub nr. CEC-
10Apr/1 din 26 septembrie 2024 și să emită un act administrativ asupra
acesteia. Ulterior, Comisia Electorală Centrală, prin Hotărârea nr. 3098 din
16 octombrie 2024, a respins ca neîntemeiată contestația depusă de domnul
Chicu Ion, președintele Partidului Politic „Partidul Dezvoltării și
Consolidării Moldovei”, înregistrată sub nr. CEC-10Apr/1 din 26 septembrie
2024.
În continuare, prin Hotărârea Curții de Apel Chișinău nr. 3-140/24 din
19 octombrie 2024, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios
administrativ înaintată de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și
Consolidării Moldovei” împotriva Comisiei Electorale Centrale, având ca
terț pe Sandu Maia, cu privire la anularea integrală a Hotărârii Comisiei
Electorale Centrale nr. 3098 din 16 octombrie 2024 și obligarea Comisiei
Electorale Centrale să reexamineze contestația înregistrată sub nr. CEC-
10Apr/1 din 26 septembrie 2024, conform cadrului normativ aplicabil, și să
emită un act administrativ individual (hotărâre). Această hotărâre este
definitivă și irevocabilă prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 3ra-
853/24 din 20 octombrie 2024.
Referitor la sesizarea nr. 73 din 4 octombrie 2024, înregistrată la
Comisia Electorală Centrală sub nr. CEC-10Apr/6 din aceeași dată, instanța
de fond a menționat că, prin Hotărârea Curții de Apel Chișinău nr. 3-135/24
din 15 octombrie 2024, s-a dispus obligarea Comisiei Electorale Centrale să
examineze contestația înaintată de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și
Consolidării Moldovei” și să emită un act administrativ individual. În urma
acestei hotărâri, prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3099 din 16
octombrie 2024, s-a luat act de contestația nr. CEC-10Apr/6 din 4 octombrie
2024, formulată de Ion Chicu, președintele partidului, și s-a atenționat
doamna Maia Sandu, candidat la funcția de Președinte al Republicii Moldova
în alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024, desemnată de Partidul
Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, să respecte rigorile legislației
electorale.
Ulterior, prin Hotărârea Curții de Apel Chișinău nr. 3-141/24 din 19
octombrie 2024, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios
administrativ depusă de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării
Moldovei” împotriva Comisiei Electorale Centrale, având ca terț pe Maia
Sandu, cu privire la anularea actului administrativ – Hotărârea Comisiei
Electorale Centrale nr. 3099 din 16 octombrie 2024, emisă în executarea
hotărârii Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2024 (dosarul nr. 3-
135/2024), și obligarea Comisiei Electorale Centrale să reexamineze
5
contestația nr. CEC-10Apr/6 din 04 octombrie 2024. Această hotărâre este
definitivă și irevocabilă prin încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 3ra-
852/24 din 20 octombrie 2024.
Referitor la argumentele reclamantului, privind neadmiterea
reprezentanților săi împuterniciți în cadrul procedurii de desfășurare și
numărare a voturilor, Curtea de Apel Chișinău a indicat că Partidul Politic
„Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” a formulat această acuzație
într-o manieră abstractă, evazivă și vagă, fără a detalia circumstanțele
invocate. Reclamantul nu a identificat în mod specific persoanele care ar fi
fost împuternicite și, totodată, nu a prezentat probe care să demonstreze
împuternicirile corespunzătoare ale acestora sau faptul că nu au fost admise
în procesul de numărare a voturilor.
Prima instanță a subliniat că doar persoanele autorizate în modul
corespunzător prin hotărârea Comisiei au dreptul de a asista la operațiunile
electorale, or, acordarea împuternicirilor prin procură în baza prevederilor
Codului civil nu echivalează cu o veritabilă desemnare în temeiul
dispozițiilor art. 69 din Codul electoral. În același context, condițiile de
participare la procedura de efectuare și numărare al voturilor sunt instituite
prin legea specială, care presupune anumite rigori ce urmează a fi respectate,
iar eliberarea unei procuri în condiții generale nu acoperă viciul de
reprezentare în cadrul scrutinului electoral, pentru admiterea persoanelor la
procedura de numărare al voturilor și nu poate fi considerată ca fiind un
impediment în exercitarea drepturilor candidatului la funcția de președinte,
ci reprezintă o măsură adecvată pentru stabilirea unei ordini juridice și
excluderea arbitrariului în procesul electoral. Mai mult, refuzul de a admite
persoanele pretins împuternicite în cadrul acestei proceduri, nu a fost
contestat, or, probe care să denote contrariul nu s-au administrat.
Referitor la argumentele reclamantului, precum că în cadrul Hotărârii
Comisiei Electorale Centrale nr. 3130 din 23 octombrie 2024 nu se
menționează despre examinarea contestațiilor, instanța de fond a notat că art.
85 din Codul electoral nu impune atare condiții, respectiv, autoritatea publică
nu a avut obligația de a le indica. Totodată, prin prisma dispozițiilor enunțate,
legea stabilește în mod cert și clar termenii în care urmează a fi întocmit
procesul-verbal de centralizarea al rezultatelor votării de către Comisia
Electorală Centrală.
Cu referire la criticile formulate de Partidul Politic „Partidul
Dezvoltării și Consolidării Moldovei”, care invocă rapoartele OSCE/ODIHR
și „Promo-LEX”, precum și anumite cazuri în care alegătorii au votat de pe
listele suplimentare sau au fost împiedicați să voteze, instanța de fond a
reținut că, potrivit Codului electoral, aceste aspecte sunt de competența
6
Curții Constituționale. Aceasta are atribuția de a valida scrutinul prezidențial
și de a analiza aceste aspecte în cadrul procesului de validare, atribuții care
nu revin instanței de judecată.
În final, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că faptele reclamate
nu afectează legalitatea Hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3130 din
23 octombrie 2024, iar reclamantul, la rândul său, nu a prezentat nicio probă
care să ateste existența unor erori în procesul de numărare a voturilor.
Criticile aduse de acesta sunt de natură formală și nu demonstrează existența
unor temeiuri legale pentru anularea actului contestat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 1 noiembrie 2024, ora 19:57, prin intermediul poștei electronice,
Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” a depus
recurs împotriva hotărârii din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii Curții
de Apel Chișinău din 29 octombrie 2024 cu trimiterea cauzei la rejudecare
în instanța de fond (f.d. 63-65).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și
Consolidării Moldovei” a invocat că instanța de fond a ignorat solicitările,
argumentele și probele prezentate de reclamant.
În plus, recurentul a semnalat că prima instanță nu a reținut nici faptul
că Comisia Electorală Centrală, în calitate de organ electoral central ierarhic
superior, deși era obligată în virtutea prevederilor art. 100 din Codul
electoral, să examineze și să se expună pe marginea încălcărilor sesizate de
concurenții electorali – cel târziu concomitent cu procedura de centralizare
și confirmare a rezultatelor alegerilor, nu a întreprins nici o acțiune în acest
sens, încălcând în mod flagrant legislația.
Recurentul consideră că instanța de fond nu a examinat și nu s-a expus
în nici într-un mod pe marginea invocării de către reclamant a faptului că
CEC nu a asigurat condițiile optime pentru exercitarea nestingherită de către
cetățenii Republicii Moldova a dreptului constituțional de a alege și de a fi
aleși în cadrul unor alegeri libere și corecte, inclusiv prin asigurarea
respectării legislației cu privire la finanțarea partidelor politice și a
campaniilor electorale.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la data de
29 octombrie 2024 și a notificat decizia motivată Partidului Politic „Partidul
7
Dezvoltării și Consolidării Moldovei”, la adresa electronică –
info@pdcm.md, pe 30 octombrie 2024, ora 14:03, prin intermediul poștei
electronice (f.d. 58).
La 31 octombrie 2024, ora 8:24, prin intermediul poștei electronice,
Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” a depus
recurs.
În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost
demarată în interiorul termenului legal, prevăzut de art. 95 alin. (1) din Codul
electoral.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 2 noiembrie 2024, ora 14:02, prin intermediul
poștei electronice, Comisia Electorală Centrală a solicitat declararea
recursului drept inadmisibil în temeiul art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul
administrativ (f.d. 72-75).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 12 alin. (2) din Codul electoral:
„La calcularea termenelor pentru efectuarea procedurilor și acțiunilor electorale se
includ și zilele de sărbătoare nelucrătoare, precum și cele declarate de odihnă,
conform Codului muncii.”
Art. 95 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile,
care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost
identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”
Art. 95 alin. (8) din Codul electoral:
„Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de
atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”
Art. 100 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen
de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor
electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor
de exercitare a căilor de atac.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
8
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.”
Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ,
rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
9
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei”, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării
Moldovei”, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
10
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei”.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246 alin. (2)
lit. h) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Partidul Politic „Partidul
Dezvoltării și Consolidării Moldovei”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
11