3ra-886/24 — Anularea actului administrativ

La data de 25 octombrie 2024 Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea hotărârii nr. 3130 din 23 octombrie 2024 cu privire la centralizarea rezultatelor votării la alegerile pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova din 20 octombrie 2024 și organizarea celui de-al doilea tur de scrutin (f.d. 5-6).

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la data de 23 octombrie 2024 Comisia Electorală Centrală a adoptat hotărârea nr. 3130 din 23 octombrie 2024 cu privire la centralizarea rezultatelor votării la alegerile pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova din 20 octombrie 2024 și organizarea celui de-al doilea tur de scrutin.

A menționat că hotărârea organului electoral central, a fost adoptată în baza proceselor-verbale și a rapoartelor birourilor electorale ale secțiilor de votare privind rezultatele numărării voturilor, precum și a proceselor-verbale cu privire la centralizarea rezultatelor votării la alegerea Președintelui Republici Moldova din data de 20 octombrie 2024, întocmite de consiliile electorale de circumscripție.

Reclamantul a indicat că în hotărârea contestată nu se menționează în nici un mod despre examinarea și soluționarea contestațiilor înaintate de concurenții electorali, în condițiile în care atât PP „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” precum și alți concurenți electorali, au depus în ziua scrutinului contestații, care urmau a fi examinate și soluționate în aceeași zi – 20 octombrie 2024 ziua scrutinului, conform prevederilor art. 100 alin. (4) din Codul electoral, care stabilește că „Contestațiile depuse în ziua alegerilor se examinează în aceeași zi, cu excepțiile stabilite de prezentul capitol, iar cele depuse după încheierea votării se examinează concomitent cu procedura de centralizare și confirmare a rezultatelor alegerilor, inclusiv de validare a mandatelor candidaților aleși”.

Reclamantul a notat că, atât organele electorale ierarhic inferioare, precum Birourile Electorale ale Secțiilor de Votare (în special cele din străinătate), cât și Consiliile Electorale de Circumscripție Electorală în 1 calitate de organe electorale ierarhic superioare, au admis încălcarea flagrantă a legislației, lăsând fără examinare faptele de încălcare sesizate (de exemplu contestația depusă privind agitația electorală interzisă admisă în adiacentul BESV 38/100 din Brescia, Republica Italia, unde au fost distribuite materiale de agitație electorală ale candidatului Maia Sandu desemnat de concurentul electoral PP „Partidul Acțiune și Solidaritate”).

Invocă că, nici Comisia Electorală Centrală, în calitate de organ electoral central ierarhic superior, deși era obligată în virtutea prevederilor art. 100 din Codul electoral, să examineze și să se expună pe marginea încălcărilor sesizate de concurenții electorali – cel târziu concomitent cu procedura de centralizare și confirmare a rezultatelor alegerilor, nu a întreprins nici o acțiune în acest sens, încălcând în mod flagrant legislația.

În opinia reclamantului, Comisia Electorală Centrală nu și-a realizat misiunea de bază, or, organul electoral specializat nu a examinat și nu a soluționat sesizările privind faptele ilegale admise de organele electorale ierarhic inferioare manifestate prin acțiunile și inacțiunile funcționarilor electorali.

La capitolul încălcări, manifestate prin acțiuni ilegale admise de funcționarii și organele electorale, relevă reclamantul la refuzul accesului reprezentanților împuterniciți ai PDCM la procedura de efectuare și numărare a voturilor în secțiile de vot, care au ales între a respecta legislația și a îndeplini ordine politice, optând pentru a 2-a variantă.

La capitolul încălcări manifestate prin inacțiuni relevă lăsarea fără examinare a sesizărilor privind faptele ilegale admise de reprezentanții concurentului electoral Maia Sandu, candidat PAS.

Reclamantul menționează că, atât CEC cât și celelalte organe electorale ierarhic inferioare, prin intermediul funcționarilor electorali subordonați politic, deși au fost sesizați și s-a solicitat intervenția acestora pentru restabilirea legalității, au admis ilegalități, lăsând fără examinare și fără a sancționa: − Utilizarea resurselor administrative de către candidatul PAS, Maia Sandu, precum și masiv de către exponenții concurentului electoral PAS (a se vedea cele cca 200 de cazuri în proporții fără precedent menționate în rapoartele OSCE/ODIHR și Promo Lex); − Încălcarea de către concurentul electoral Maia Sandu a tuturor normelor de la art. 70 din Codul electoral ce reglementează agitația electorală, și anume: o agitație electorală interzisă cu implicarea proiectelor de infrastructură efectuate din bani publici; o agitație electorală interzisă cu implicarea persoanelor oficiale străine; o agitație electorală interzisă cu implicarea cultelor religioase; o agitație electorală interzisă cu implicarea minorilor. 2

Reclamantul a subliniat că, în hotărârea contestată, CEC în calitate de organ electoral ierarhic superior, nu s-a expus în nici un mod în privința sutelor de cazuri de neadmitere a reprezentanților concurenților electorali să asiste la procedura de numărare a voturilor în cadrul secțiilor de votare, fenomen atestat.

La fel, au fost lăsate fără examinare și cazurile multiple în care alegătorii nu s-au regăsit în listele de bază și au fost impuși să voteze în baza listelor suplimentare, deși aceștia dețin reședința permanentă care nu a suportat modificări de la scrutinul precedent în care au participat la alegerile locale generale.

Indică că au fost lăsate fără examinare și cazurile alegătorilor, care s- au prezentat la secțiile de votare pentru exercitarea votului și au fost refuzați în exercitarea acestui drept din motiv că în Registrul de Stat al Alegătorilor se menționa că au votat în secțiile de vot din alte state: Santander, Regatul Spaniei, Bologna, Republica Italia și Londra, Marea Britanie.

Consideră reclamantul că, CEC prematur a emis hotărârea contestată, în condițiile în care concurentul electoral dna Maia Sandu, Președintele în exercițiu, a declarat public despre coruperea a circa 300 000 voturi exprimate de alegători în cadrul scrutinului din 20 octombrie 2024, circumstanțe care au rămas neelucidate.

În atare condiții, se constată că CEC nu a asigurat condițiile optime pentru exercitarea nestingherită de către cetățenii Republicii Moldova a dreptului constituțional de a alege și de a fi aleși în cadrul unor alegeri libere și corecte, inclusiv prin asigurarea respectării legislației cu privire la finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale.

Opinează că, instanța de judecată, în calitate de organ judiciar independent, urmează să examineze și să se expună pe marginea faptelor de încălcare sesizate de contestatar și să stabilească existența circumstanțelor care determină anularea în tot a hotărârii adoptate.

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocate prevederile art. 70, 91 – 102 din Codul electoral ș art. 189, 206 alin. (1) lit.a) din Codul administrativ.

Pe baza argumentelor expuse, reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, anularea hotărârii CEC nr. 3130 din 23 octombrie 2024 cu privire la centralizarea rezultatelor votării la alegerile pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova din 20 octombrie 2024 și organizarea celui de-al doilea tur de scrutin.

În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut ca fiind întemeiate obiecțiile Comisiei Electorale Centrale că, actul contestat produce efecte juridice strict în ceea ce privește rezultatele numerice, iar contestarea unui asemenea act urmează a fi efectuată sub aspect numeric, dacă o eroare de calcul afectează dreptul unui candidat de a accede în turul al doilea sau, eventual, de a beneficia de subvenții, cu toate că reclamantul nu a invocat pretenții de ordin numeric.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a relatat că pretențiile reclamantului, care nu se referă la aspectul numeric, exprimă un dezacord general față de rezultatul obținut de 31.797 de voturi (2,06%), comparativ cu ceilalți candidați care au trecut în turul doi al scrutinului electoral cu 656.852 voturi (42,49%) și 401.215 voturi (25,95%).

Prima instanță a evidențiat că afirmația reclamantului, referitoare la neexaminarea sesizării nr. 89 din 20 octombrie 2024 de către Consiliul electoral al circumscripției electorale pentru secțiile de votare constituite în străinătate, este combătută prin răspunsul Biroului electoral al secției de votare nr. 38/100 Brescia, Republica Italiană, din 22 octombrie 2024, înregistrat la Comisia Electorală Centrală cu nr. 7/17646 din 24 octombrie 2024 (atașat la actele cauzei), din care reiese că această contestație a fost depusă contrar procedurii aplicabile, în special din cauza lipsei declarației pe propria răspundere privind proveniența legală a probelor video, fiind astfel declarată inadmisibilă.

În ceea ce privește sesizarea nr. 79 din 11 octombrie 2024, prin care reclamantul solicită aplicarea sancțiunilor împotriva candidatului desemnat de PP „Partidul Acțiune și Solidaritate” la alegerile prezidențiale, Curtea de Apel Chișinău a statuat că, Comisia Electorală Centrală, a specificat că sesizarea înregistrată sub nr. CEC-10 Apr/8 din 11 octombrie 2024 a fost transmisă, conform competenței, Inspectoratului General al Poliției, în baza prevederilor art. 400 alin. (1) din Codul contravențional. Reclamantul fiind informat despre acest demers prin scrisoarea nr. CEC-8/6256 din 14 octombrie 2024.

Referitor la pretinsa nesoluționare a sesizării nr. 63 din 25 septembrie 2024, prima instanță a subliniat că aceasta a fost înregistrată sub nr. CEC- 10Apr/1 la data de 26 septembrie 2024. Prin Hotărârea Curții de Apel 4 Chișinău nr. 3-133/24 din 15 octombrie 2024, s-a dispus ca Comisia Electorală Centrală să examineze contestația înregistrată sub nr. CEC- 10Apr/1 din 26 septembrie 2024 și să emită un act administrativ asupra acesteia. Ulterior, Comisia Electorală Centrală, prin Hotărârea nr. 3098 din 16 octombrie 2024, a respins ca neîntemeiată contestația depusă de domnul Chicu Ion, președintele Partidului Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei”, înregistrată sub nr. CEC-10Apr/1 din 26 septembrie 2024.

În continuare, prin Hotărârea Curții de Apel Chișinău nr. 3-140/24 din 19 octombrie 2024, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” împotriva Comisiei Electorale Centrale, având ca terț pe Sandu Maia, cu privire la anularea integrală a Hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3098 din 16 octombrie 2024 și obligarea Comisiei Electorale Centrale să reexamineze contestația înregistrată sub nr. CEC- 10Apr/1 din 26 septembrie 2024, conform cadrului normativ aplicabil, și să emită un act administrativ individual (hotărâre). Această hotărâre este definitivă și irevocabilă prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 3ra- 853/24 din 20 octombrie 2024.

Referitor la sesizarea nr. 73 din 4 octombrie 2024, înregistrată la Comisia Electorală Centrală sub nr. CEC-10Apr/6 din aceeași dată, instanța de fond a menționat că, prin Hotărârea Curții de Apel Chișinău nr. 3-135/24 din 15 octombrie 2024, s-a dispus obligarea Comisiei Electorale Centrale să examineze contestația înaintată de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” și să emită un act administrativ individual. În urma acestei hotărâri, prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3099 din 16 octombrie 2024, s-a luat act de contestația nr. CEC-10Apr/6 din 4 octombrie 2024, formulată de Ion Chicu, președintele partidului, și s-a atenționat doamna Maia Sandu, candidat la funcția de Președinte al Republicii Moldova în alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024, desemnată de Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, să respecte rigorile legislației electorale.

Ulterior, prin Hotărârea Curții de Apel Chișinău nr. 3-141/24 din 19 octombrie 2024, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” împotriva Comisiei Electorale Centrale, având ca terț pe Maia Sandu, cu privire la anularea actului administrativ – Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3099 din 16 octombrie 2024, emisă în executarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2024 (dosarul nr. 3- 135/2024), și obligarea Comisiei Electorale Centrale să reexamineze 5 contestația nr. CEC-10Apr/6 din 04 octombrie 2024. Această hotărâre este definitivă și irevocabilă prin încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 3ra- 852/24 din 20 octombrie 2024.

Referitor la argumentele reclamantului, privind neadmiterea reprezentanților săi împuterniciți în cadrul procedurii de desfășurare și numărare a voturilor, Curtea de Apel Chișinău a indicat că Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” a formulat această acuzație într-o manieră abstractă, evazivă și vagă, fără a detalia circumstanțele invocate. Reclamantul nu a identificat în mod specific persoanele care ar fi fost împuternicite și, totodată, nu a prezentat probe care să demonstreze împuternicirile corespunzătoare ale acestora sau faptul că nu au fost admise în procesul de numărare a voturilor.

Prima instanță a subliniat că doar persoanele autorizate în modul corespunzător prin hotărârea Comisiei au dreptul de a asista la operațiunile electorale, or, acordarea împuternicirilor prin procură în baza prevederilor Codului civil nu echivalează cu o veritabilă desemnare în temeiul dispozițiilor art. 69 din Codul electoral. În același context, condițiile de participare la procedura de efectuare și numărare al voturilor sunt instituite prin legea specială, care presupune anumite rigori ce urmează a fi respectate, iar eliberarea unei procuri în condiții generale nu acoperă viciul de reprezentare în cadrul scrutinului electoral, pentru admiterea persoanelor la procedura de numărare al voturilor și nu poate fi considerată ca fiind un impediment în exercitarea drepturilor candidatului la funcția de președinte, ci reprezintă o măsură adecvată pentru stabilirea unei ordini juridice și excluderea arbitrariului în procesul electoral. Mai mult, refuzul de a admite persoanele pretins împuternicite în cadrul acestei proceduri, nu a fost contestat, or, probe care să denote contrariul nu s-au administrat.

Referitor la argumentele reclamantului, precum că în cadrul Hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3130 din 23 octombrie 2024 nu se menționează despre examinarea contestațiilor, instanța de fond a notat că art. 85 din Codul electoral nu impune atare condiții, respectiv, autoritatea publică nu a avut obligația de a le indica. Totodată, prin prisma dispozițiilor enunțate, legea stabilește în mod cert și clar termenii în care urmează a fi întocmit procesul-verbal de centralizarea al rezultatelor votării de către Comisia Electorală Centrală.

Cu referire la criticile formulate de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei”, care invocă rapoartele OSCE/ODIHR și „Promo-LEX”, precum și anumite cazuri în care alegătorii au votat de pe listele suplimentare sau au fost împiedicați să voteze, instanța de fond a reținut că, potrivit Codului electoral, aceste aspecte sunt de competența 6 Curții Constituționale. Aceasta are atribuția de a valida scrutinul prezidențial și de a analiza aceste aspecte în cadrul procesului de validare, atribuții care nu revin instanței de judecată.

În final, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că faptele reclamate nu afectează legalitatea Hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3130 din 23 octombrie 2024, iar reclamantul, la rândul său, nu a prezentat nicio probă care să ateste existența unor erori în procesul de numărare a voturilor. Criticile aduse de acesta sunt de natură formală și nu demonstrează existența unor temeiuri legale pentru anularea actului contestat.

În plus, recurentul a semnalat că prima instanță nu a reținut nici faptul că Comisia Electorală Centrală, în calitate de organ electoral central ierarhic superior, deși era obligată în virtutea prevederilor art. 100 din Codul electoral, să examineze și să se expună pe marginea încălcărilor sesizate de concurenții electorali – cel târziu concomitent cu procedura de centralizare și confirmare a rezultatelor alegerilor, nu a întreprins nici o acțiune în acest sens, încălcând în mod flagrant legislația.

Recurentul consideră că instanța de fond nu a examinat și nu s-a expus în nici într-un mod pe marginea invocării de către reclamant a faptului că CEC nu a asigurat condițiile optime pentru exercitarea nestingherită de către cetățenii Republicii Moldova a dreptului constituțional de a alege și de a fi aleși în cadrul unor alegeri libere și corecte, inclusiv prin asigurarea respectării legislației cu privire la finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale.

La 31 octombrie 2024, ora 8:24, prin intermediul poștei electronice, Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei” a depus recurs.

În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, prevăzut de art. 95 alin. (1) din Codul electoral.

Art. 95 alin. (1) din Codul electoral: „În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile, care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”

Art. 95 alin. (8) din Codul electoral: „Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”

Art. 100 alin. (1) din Codul electoral: „În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor de exercitare a căilor de atac.”

Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; 8 d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ: „Recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 9

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei”, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios 10 administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei”.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Partidul Politic „Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 11