3ra-883/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- Inadmisibilitatea recursului care nu se incadreaza in temeiurile prevazute la art. 245-1 din Codul administrativ. Contestatiile in materie electorala
3ra-883/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Partidul
Comuniștilor din Republica Moldova,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Partidul Comuniștilor din Republica
Moldova împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la
anularea actului administrativ, admiterea contestației,
împotriva hotărârii din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-883/24
NR. PIGD 2-24121506-01-3ra-31102024)
Inadmisibilitatea recursului care nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Contestațiile în
materie electorală.
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, Gr. Dașchevici, A. Braga
31 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 26 octombrie 2024, Partidul Comuniștilor din Republica
Moldova a depus contestație în temeiul art. 98 alin. (2) din Codul
administrativ împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea
hotărârii CEC nr. 3138 din 24 octombrie 2024 (f.d. 4-7).
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, pe data de 22
octombrie 2024, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, în calitate de
participant la referendum, a depus o contestație la Comisia Electorală
Centrală, prin care a semnalat mai multe încălcări ale legislației electorale ce
au avut loc în secțiile de votare din afara țării, în cadrul circumscripției
electorale nr. 38.
În contestația depusă, reclamantul a solicitat Comisiei Electorale
Centrale următoarele măsuri: 1) examinarea contestației; 2) verificarea
detaliată a informațiilor prin solicitarea tuturor actelor electorale relevante,
inclusiv înregistrări video; 3) invalidarea rezultatelor alegerilor la secțiile de
votare din circumscripția nr. 38 unde s-au identificat încălcări; 4) anularea
sau revizuirea rezultatelor alegerilor la secțiile de votare din circumscripția
nr. 38 unde au fost constatate nereguli; 5) renumărarea voturilor la toate
secțiile din străinătate, având în vedere diferențele mici între opțiuni și
suspiciunile de fraudă; 6) asigurarea unui acces echitabil la vot pentru
cetățenii Republicii Moldova din Federația Rusă prin deschiderea unui
număr adecvat de secții de votare; 7) tragerea la răspundere a funcționarilor
electorali care au ignorat avertizările observatorilor; 8) sesizarea organelor
de drept pentru tragerea la răspundere a persoanelor responsabile de
încălcarea legislației electorale, convenționale și penale.
Prin hotărârea nr. 3138 din 24 octombrie 2024, Comisia Electorală
Centrală a respins contestația.
În acest context, a fost introdusă prezenta acțiune, reclamantul
subliniind, în privința admisibilității acesteia, că, potrivit art. 191 alin. (3)
din Codul administrativ, competența de soluționare a acțiunilor în contencios
administrativ revine Curții de Apel Chișinău, în măsura în care acestea sunt
atribuite prin Codul electoral. Conform art. 91 alin. (5) din Codul electoral,
1
hotărârile Comisiei Electorale Centrale pot fi contestate la Curtea de Apel
Chișinău, fără a fi necesară respectarea procedurii prealabile.
Reclamantul a subliniat că destinatarul actului administrativ contestat
este Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, ale cărui drepturi sunt
afectate de respingerea contestației și refuzul de a examina în fond încălcările
semnalate.
În ceea ce privește legalitatea actului contestat, reclamantul arată că
Comisia Electorală Centrală a refuzat să examineze argumentele referitoare
la necesitatea renumărării voturilor în secțiile de votare din străinătate,
transferând responsabilitatea asupra Curții Constituționale. Deși nu contestă
competența Curții Constituționale în a decide asupra renumărării voturilor,
reclamantul subliniază că pârâta avea obligația de a verifica informațiile
primite și de a confirma existența suspiciunilor de nerespectare a
procedurilor de numărare, pentru a putea transmite Curții Constituționale
toate datele relevante – aspect care a fost ignorat.
În plus, reclamantul a remarcat că, în privința arborării drapelului UE
alături de drapelul de stat în incinta secțiilor de votare, s-a făcut trimitere la
legea privind drapelul de stat. În acest context, reclamantul consideră că
aceste norme nu sunt aplicabile, întrucât procesul electoral se desfășoară
conform legislației electorale și restricțiilor prevăzute de aceste norme
speciale. Referendumul privind aderarea la UE a fost promovat intens, iar
simbolul electoral utilizat a fost chiar drapelul UE, fiind un element de
agitație pentru poziția ”DA”.
Reclamantul menționează că pentru desfășurarea agitației electorale în
ziua alegerilor există o răspundere contravențională, iar faptul că funcționarii
electorali sunt responsabili de această abatere constituie o circumstanță
agravantă. În opinia sa, arborarea drapelului UE în secțiile de votare,
reprezentând un simbol de promovare a referendumului, a creat o situație de
inegalitate pentru participanții care susțineau poziția ”NU”. Reclamantul
consideră că referirea la ultimul enunț din art. 70 alin. (4) din Codul electoral
este nerelevantă în acest context și nu poate fi aplicată atunci când se
promovează direct un simbol electoral. Acest aspect a fost ignorat de către
pârâtă, iar legea a fost aplicată în mod eronat.
Referitor la respingerea nejustificată a mai multor reprezentanți ai
Partidului Comuniștilor din Republica Moldova de a fi înregistrați la secțiile
de votare, reclamantul subliniază că motivul invocat de organul electoral a
fost unul formal și nefundamentat, susținând că nu ar fi fost respectat
termenul de depunere. Acest argument este, conform reclamantului,
neadevărat, deoarece toate cererile au fost transmise prin poșta electronică la
timp. Având în vedere specificul și programul de funcționare al secțiilor de
votare din străinătate, era imposibil să se depună fizic actele cu mult timp
2
înainte, întrucât biroul secției nu era prezent fizic la acea locație decât cu o
zi înainte de alegeri. În toate apelurile telefonice, s-a recomandat
transmiterea actelor prin poșta electronică. În unele cazuri, reprezentanții au
reușit să depună actele fizic doar în ajunul alegerilor, când au avut acces fizic
la membrii biroului electoral.
Reclamantul consideră că refuzul de a înregistra reprezentanții din
acest motiv formal este ilegal și disproporționat. Organul electoral are
obligația de a asigura transparența procesului electoral și de a sprijini
participanții în monitorizarea acestuia. Orice obstacol artificial impus de
organul electoral sugerează un abuz de autoritate, ridicând semne de
întrebare cu privire la intențiile care stau la baza acestor acțiuni abuzive.
Reclamantul menționează că, referitor la numărul de secții de votare
deschise în Federația Rusă, aproximativ 5 000 de alegători nu au avut
posibilitatea de a vota din cauza obstacolelor create de autorități, ceea ce a
condus la imposibilitatea exercitării dreptului constituțional la vot.
De asemenea, reclamantul precizează că Comisia Electorală Centrală
a refuzat să examineze celelalte argumente și probe, invocând motive de
ordin formal. Aceasta a limitat partidul reclamant în capacitatea sa de a
monitoriza efectiv alegerile, neavând toate instrumentele necesare pentru a
prezenta informații detaliate, în condițiile în care nu a avut acces la
materialele electorale. Totodată, din apelurile primite de la alegători, s-a
constatat că existau numeroase nereguli, iar Comisia Electorală Centrală era
obligată să colecteze toate documentele și să verifice aceste presupuse
încălcări pentru a elimina orice suspiciuni. Cu toate acestea, pârâta a refuzat
să examineze în fond aceste informații, limitându-se la aspecte de formă.
Pe baza argumentelor expuse, reclamantul a solicitat admiterea cererii
de chemare în judecată, anularea hotărârii CEC nr. 3138 din 24 octombrie
2024 și admiterea integrală a contestației.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova împotriva Comisiei Electorale
Centrale cu privire la anularea actului administrativ – Hotărârea Comisiei
Electorale Centrale nr.3138 din 24 octombrie 2024 și admiterea contestației
(f.d. 61, 62-82).
În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a făcut referire la
prevederile art. 85 alin. (3) și (2) din Codul electoral și a menționat că în
cazul dezacordului cu rezultatele preliminare ale votării, până la confirmarea
rezultatelor de către autoritățile abilitate, concurenții electorali/participanții
la referendum pot solicita acestor autorități să dispună renumărarea voturilor.
3
Renumărarea poate fi dispusă de către Curtea Constituțională, în cazul
alegerilor parlamentare, prezidențiale și al referendumurilor republicane, sau
de către Comisia Electorală Centrală, în cazul alegerilor și al
referendumurilor locale, în condițiile capitolului XIII. Renumărarea se
efectuează de către aceleași organe electorale, substituindu-se funcționarii
electorali vinovați de fraudă. Procedura generală a renumărării se aprobă prin
hotărâre a Comisiei Electorale Centrale. În cazul alegerilor parlamentare,
prezidențiale și al referendumurilor republicane, Comisia Electorală
Centrală consemnează rezultatele votării pe țară într-un proces-verbal,
conform alin. (1), semnat de către membrii comisiei, și întocmește un raport
cu privire la rezultatele alegerilor.
Curtea de Apel Chișinău a notat că Comisia Electorală Centrală a
anexat contestația depusă de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
la Raportul transmis Curții Constituționale, pentru examinare, având în
vedere că instituția nu poate depăși propriile atribuții, or, Comisia Electorală
nu poate exceda propriile sale atribuții, aceasta urmând să se ghideze
exclusiv de prevederile legale în vederea desfășurării proceselor electorale
în condiții de corectitudine.
Astfel, cu referire la această pretenție instanța de fond a concluzionat
că Comisia Electorală Centrală corect a dispus anexarea contestației la
Raportul care va fi înaintat Curții Constituționale pentru validarea
rezultatelor referendumului.
În ceea ce privește încălcarea invocată de reclamant în contestația sa,
referitoare la arborarea drapelului Uniunii Europene în secțiile de vot din
străinătate la alegerile prezidențiale și referendumul din 20 octombrie 2024,
Curtea de Apel Chișinău a notat că secțiile de votare din afara Republicii
Moldova sunt organizate în spațiile puse la dispoziție de către țările gazdă.
Astfel, prezența drapelului Uniunii Europene nu este o cerință impusă de
autoritățile moldovenești și nu constituie o încălcare a procedurilor electorale
naționale.
Instanța de fond a evidențiat că pentru desfășurarea alegerilor, au fost
organizate secții de votare în 37 de state, incluzând un număr semnificativ
de țări europene. Iar, în aceste secții de votare, pot fi prezente diverse
simboluri oficiale, inclusiv drapele naționale sau regionale, în funcție de
regulile și normele statului gazdă, fără a exista restricții specifice impuse de
Republica Moldova.
Curtea de Apel Chișinău a statuat că în temeiul art. 5 alin. (1) lit. g)
din Legea nr. 217/2010 privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova,
Drapelul de Stat se arborează temporar în perioada campaniilor electorale și
pe durata alegerilor la sediul consiliilor electorale de circumscripție și al
4
birourilor electorale din secțiile de votare, atât din țară, cât și din străinătate.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. (4) din aceeași lege, în locurile unde se
arborează Drapelul de Stat poate fi arborat și drapelul Uniunii Europene.
Prima instanță a subliniat că prin derogare, prevederile art. 70 alin. (4)
din Codul electoral nu se aplică în cazurile ce vizează angajamentele asumate
de Republica Moldova în baza acordurilor internaționale încheiate cu
Uniunea Europeană.
Așadar, cu referire la pretenția nominalizată, instanța de fond a notat
că prezența drapelului Uniunii Europene în secțiile de votare din străinătate
se aliniază reglementărilor statelor gazdă și nu contravine normelor
Republicii Moldova, cerința reclamantului privind interzicerea acestui
simbol neavând temei juridic, având în vedere că legislația națională, nu
prevede restricții asupra utilizării acestuia în spațiile de vot din afara țării.
Referitor la pretenția reclamantului privind constituirea secțiilor de
votare, în special a celor din Federația Rusă, Curtea de Apel Chișinău a
indicat că organizarea acestora a fost decisă de Comisia Electorală Centrală
prin hotărârea nr. 2866 din 14 septembrie 2024, această hotărâre fiind supusă
controlului judiciar, iar prin decizia din 20 septembrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău (dosarul nr. 3-117/24), menținută prin încheierea din 25 septembrie
2024 a Curții Supreme de Justiție (dosarul nr. 3ra-820/24), s-a confirmat
caracterul legal al actului administrativ enunțat supra.
În acest sens, instanța de fond a reținut că organizarea secțiilor de
votare în străinătate, implică respectarea unor cerințe procedurale și logistice
specifice, aceste reglementări urmând să fie corelate cu avizele și acordurile
obținute de la autoritățile din țările respective, unde se preconizează
deschiderea secțiilor de votare-coordonarea acestora, fiind esențială pentru
asigurarea unui proces electoral corect, transparent și în conformitate cu
reglementările legislației naționale, precum și a normelor internaționale.
Astfel, Curtea de Apel Chișinău a menționat că subiectele formulate
în contestația depusă de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, au
fost analizate în detaliu prin hotărârile Comisiei Electorale Centrale nr. 2977
din 29 septembrie 2024 cu privire la contestația nr. CEC-10APr/5 din 27
septembrie 2024 a Partidului Politic „Partidul Socialiștilor din Republica
Moldova” și nr. 3022 din 7 octombrie 2024 cu privire la hotărârea nr. 17 din
3 octombrie 2024 a Consiliului Electoral al Circumscripției Electorale pentru
secțiile de votare constituite în străinătate nr. 38, conform căreia s-a constatat
imposibilitatea realizării de către Consiliul Electoral al Circumscripției
Electorale pentru secțiile de votare nr. 38 a hotărârii Comisiei Electorale
Centrale nr. 2866 din 14 septembrie 2024 cu privire la organizarea secțiilor
de votare în străinătate și secțiilor de votare pentru votul prin corespondență
5
pentru Referendumul republican constituțional și alegerile pentru funcția de
Președinte al Republicii Moldova din 20 octombrie 2024 – în ceea ce privește
constituirea birourilor electorale ale secțiilor de votare nr. 38/196, 38/197 și
38/198.
În ceea ce privește pretenția reclamantului legată de neadmiterea
reprezentanților PCRM la secțiile de votare pentru observarea alegerilor,
prima instanță a subliniat că, potrivit art. 69 alin. (1) din Codul electoral,
concurenții electorali au dreptul să desemneze, pentru întreaga perioadă
electorală, câte un reprezentant în organele electorale care i-au înregistrat și
în cele ierarhic inferioare. Partidele politice și blocurile electorale pot
desemna, de asemenea, un reprezentant în Comisia Electorală Centrală pe
durata perioadei electorale. Conform alin. (2) al aceluiași articol,
reprezentanții sunt confirmați de organele electorale competente în termen
de cel mult 3 zile, iar candidaturile trebuie să fie persoane cu drept de vot;
candidații la alegeri nu pot fi desemnați ca reprezentanți.
Prevederi similare sunt incluse și la pct. 16 din Regulamentul privind
statutul și activitatea reprezentanților concurenților electorali, aprobat prin
hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1129/2023. Conform acestuia,
documentele necesare pentru confirmarea reprezentanților trebuie depuse de
concurenții electorali imediat după înregistrare, dar nu mai târziu de 3 zile
înainte de ziua alegerilor. Același termen este aplicabil și în cazul organizării
unui tur al doilea de scrutin sau al votării repetate. Reprezentanții sunt
confirmați printr-o hotărâre motivată a organului electoral competent, iar
doar persoanele autorizate printr-o astfel de hotărâre pot participa la
operațiunile electorale în secțiile de votare.
Referitor la cerințele din cererea de completare a contestației depuse
de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, în care se invocă limitarea
accesului egal al concurenților electorali la media publică, confiscarea
ilegală a materialelor de campanie și reținerea agitatorilor, Curtea de Apel
Chișinău a stabilit că aceste aspecte nu au fost invocate inițial în contestația
adresată Comisiei Electorale Centrale. Prin urmare, aceste chestiuni nu au
fost abordate în hotărârea nr. 3138 din 24 octombrie 2024, care face obiectul
prezentei acțiuni contestate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 31 octombrie 2024, ora 8:24, prin intermediul poștei electronice,
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a depus recurs împotriva
hotărârii din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
solicitat admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii instanței de fond,
6
emiterea unei noi decizii privind admiterea contestației și anularea hotărârii
CEC nr. 3138 din 24 octombrie 2024 (f.d. 88-91).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
a reiterat circumstanțele de fapt și de drept expuse anterior în cererea de
chemare în judecată.
În plus, recurentul a semnalat că CECE nr. 38 și CEC au neglijat
aspectul că deciziile scrise de refuz privind înregistrarea reprezentanților la
secțiile de votare nu au fost motivate. CEC nu a analizat dosarele
administrative, iar persoanele afectate nu au avut posibilitatea de a se apăra
împotriva acestor abuzuri. S-a ignorat complet faptul că procedurile legale
au fost respectate, dosarele fiind transmise în format electronic, conform
cerințelor. De asemenea, nimeni nu a fost prezent fizic la secția de votare.
Toate aceste circumstanțe au fost omise și nici nu au fost analizate de instanța
de fond.
Referitor la arborarea unui drapel considerat de recurent ca simbol de
agitație pro-referendum, acesta susține că motivarea instanței contravine
direct cadrului legal privind interzicerea agitației în ziua votării. Recurentul
afirmă că argumentele sale nu au fost analizate, iar instanța a aplicat o lege
eronată. Potrivit acestuia, Legea privind drapelul de stat nu ar trebui să fie
aplicată în detrimentul Codului electoral, care interzice orice formă de
agitație în ziua scrutinului.
În opinia recurentului, în ceea ce privește secțiile de votare din
Federația Rusă, argumentul instanței bazat pe un caz anterior examinat nu
este relevant, întrucât procesul de votare a demonstrat că mulți cetățeni nu
au putut efectiv să își exercite dreptul de vot în Moscova, unde la cele două
secții de votare s-au format cozi foarte mari. Biroul electoral a gestionat
procesul de vot într-un ritm atât de lent, încât numeroși alegători nu au reușit
să voteze. Mai mult, alegătorii din alte orașe au fost complet lipsiți de
posibilitatea de a vota. Astfel, consideră că instanța avea obligația să constate
aceste deficiențe specifice și să nu se limiteze la a face trimitere la un alt caz,
nerelevant pentru speța de față.
Recurentul consideră că instanța de fond a examinat cauza într-un mod
formal, fără a analiza pe deplin starea de fapt a speței și fără a oferi un
răspuns explicit la toate problemele de drept ridicate de către participanții la
proces. Această abordare lasă nelămurite aspecte esențiale invocate în fața
instanței, ceea ce în viziunea lui afectează claritatea și corectitudinea soluției
pronunțate.
7
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la data de
29 octombrie 2024 și a notificat decizia motivată Partidului Comuniștilor din
Republica Moldova, la adresa electronică – pressapcrm@gmail.com, pe 30
octombrie 2024, ora 13:57, prin intermediul poștei electronice (f.d. 84).
La 31 octombrie 2024, ora 8:24, prin intermediul poștei electronice,
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a depus recurs.
În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost
demarată în interiorul termenului legal, prevăzut de art. 95 alin. (1) din Codul
electoral.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 31 octombrie 2024, ora 12:08, prin intermediul
poștei electronice, Comisia Electorală Centrală a solicitat declararea
recursului drept inadmisibil, iar în cazul trecerii testului de admisibilitate
solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat (f.d. 101-104).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 12 alin. (2) din Codul electoral:
„La calcularea termenelor pentru efectuarea procedurilor și acțiunilor electorale se
includ și zilele de sărbătoare nelucrătoare, precum și cele declarate de odihnă,
conform Codului muncii.”
Art. 95 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile,
care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost
identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”
Art. 95 alin. (8) din Codul electoral:
„Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de
atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”
Art. 100 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen
de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor
electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor
de exercitare a căilor de atac.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
8
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.”
Art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ:
„Recursul se declară inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, reiese
că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului trebuie să asigure, în
conformitate cu cerințele Codului administrativ, exercitarea unui control
efectiv de legalitate, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, aceste
norme oferă instanței de recurs dreptul exclusiv de a filtra cererile de recurs
care nu sunt susținute de o motivare suficient de serioasă.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
subliniază că Codul administrativ nu doar că subliniază caracterul
nedevolutiv al recursului, ci impune și cerința de seriozitate a cererii, din
perspectiva invocării unor încălcări de drept procedural și material
substanțiale și autentice. Aceste încălcări trebuie să fie de o natură suficient
de gravă încât să poată răsturna deciziile instanței de apel contestate sau,
după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță, într-o eventuală
examinare în fond și cu posibilitatea invocării ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție menționează că, pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să includă o motivare
convingătoare și bine fundamentată, conform condițiilor menționate
9
anterior. Astfel, motivarea cererii de recurs, în contextul circumstanțelor
expuse, se referă la formalitățile pe care trebuie să le îndeplinească aceasta
pentru a rezista testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
motivele de casare invocate în recursul depus de Partidul Comuniștilor din
Republica Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din
Codul administrativ, deoarece acestea exprimă doar dezacordul recurentului
față de soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău, fără a evidenția o
interpretare contrară a legii, aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural, caracterul arbitrar al soluției sau o apreciere vădit
nerezonabilă a probelor. Prin urmare, acestea nu constituie temeiuri
suficiente pentru casarea deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova conține
obiecții de fapt și de drept similare celor prezentate în cererea de chemare în
judecată, obiecții care au fost analizate minuțios de Curtea de Apel Chișinău
și evaluate în mod corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
formularea recursului trebuie să includă o motivare adecvată, care să
evidențieze clar criticile ce pot demonstra netemeinicia hotărârii și care se
aliniază temeiurilor prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este
suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care
se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o
simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate
Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
10
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 98 alin. (1) pct. 4) din
Codul electoral, art. 230 și 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Partidul Comuniștilor din
Republica Moldova.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
11