3ra-883/24 — anularea actului administrativ

La data de 26 octombrie 2024, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a depus contestație în temeiul art. 98 alin. (2) din Codul administrativ împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea hotărârii CEC nr. 3138 din 24 octombrie 2024 (f.d. 4-7).

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, pe data de 22 octombrie 2024, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, în calitate de participant la referendum, a depus o contestație la Comisia Electorală Centrală, prin care a semnalat mai multe încălcări ale legislației electorale ce au avut loc în secțiile de votare din afara țării, în cadrul circumscripției electorale nr. 38.

În contestația depusă, reclamantul a solicitat Comisiei Electorale Centrale următoarele măsuri: 1) examinarea contestației; 2) verificarea detaliată a informațiilor prin solicitarea tuturor actelor electorale relevante, inclusiv înregistrări video; 3) invalidarea rezultatelor alegerilor la secțiile de votare din circumscripția nr. 38 unde s-au identificat încălcări; 4) anularea sau revizuirea rezultatelor alegerilor la secțiile de votare din circumscripția nr. 38 unde au fost constatate nereguli; 5) renumărarea voturilor la toate secțiile din străinătate, având în vedere diferențele mici între opțiuni și suspiciunile de fraudă; 6) asigurarea unui acces echitabil la vot pentru cetățenii Republicii Moldova din Federația Rusă prin deschiderea unui număr adecvat de secții de votare; 7) tragerea la răspundere a funcționarilor electorali care au ignorat avertizările observatorilor; 8) sesizarea organelor de drept pentru tragerea la răspundere a persoanelor responsabile de încălcarea legislației electorale, convenționale și penale.

Prin hotărârea nr. 3138 din 24 octombrie 2024, Comisia Electorală Centrală a respins contestația.

În acest context, a fost introdusă prezenta acțiune, reclamantul subliniind, în privința admisibilității acesteia, că, potrivit art. 191 alin. (3) din Codul administrativ, competența de soluționare a acțiunilor în contencios administrativ revine Curții de Apel Chișinău, în măsura în care acestea sunt atribuite prin Codul electoral. Conform art. 91 alin. (5) din Codul electoral, 1 hotărârile Comisiei Electorale Centrale pot fi contestate la Curtea de Apel Chișinău, fără a fi necesară respectarea procedurii prealabile.

Reclamantul a subliniat că destinatarul actului administrativ contestat este Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, ale cărui drepturi sunt afectate de respingerea contestației și refuzul de a examina în fond încălcările semnalate.

În ceea ce privește legalitatea actului contestat, reclamantul arată că Comisia Electorală Centrală a refuzat să examineze argumentele referitoare la necesitatea renumărării voturilor în secțiile de votare din străinătate, transferând responsabilitatea asupra Curții Constituționale. Deși nu contestă competența Curții Constituționale în a decide asupra renumărării voturilor, reclamantul subliniază că pârâta avea obligația de a verifica informațiile primite și de a confirma existența suspiciunilor de nerespectare a procedurilor de numărare, pentru a putea transmite Curții Constituționale toate datele relevante – aspect care a fost ignorat.

În plus, reclamantul a remarcat că, în privința arborării drapelului UE alături de drapelul de stat în incinta secțiilor de votare, s-a făcut trimitere la legea privind drapelul de stat. În acest context, reclamantul consideră că aceste norme nu sunt aplicabile, întrucât procesul electoral se desfășoară conform legislației electorale și restricțiilor prevăzute de aceste norme speciale. Referendumul privind aderarea la UE a fost promovat intens, iar simbolul electoral utilizat a fost chiar drapelul UE, fiind un element de agitație pentru poziția ”DA”.

Reclamantul menționează că pentru desfășurarea agitației electorale în ziua alegerilor există o răspundere contravențională, iar faptul că funcționarii electorali sunt responsabili de această abatere constituie o circumstanță agravantă. În opinia sa, arborarea drapelului UE în secțiile de votare, reprezentând un simbol de promovare a referendumului, a creat o situație de inegalitate pentru participanții care susțineau poziția ”NU”. Reclamantul consideră că referirea la ultimul enunț din art. 70 alin. (4) din Codul electoral este nerelevantă în acest context și nu poate fi aplicată atunci când se promovează direct un simbol electoral. Acest aspect a fost ignorat de către pârâtă, iar legea a fost aplicată în mod eronat.

Referitor la respingerea nejustificată a mai multor reprezentanți ai Partidului Comuniștilor din Republica Moldova de a fi înregistrați la secțiile de votare, reclamantul subliniază că motivul invocat de organul electoral a fost unul formal și nefundamentat, susținând că nu ar fi fost respectat termenul de depunere. Acest argument este, conform reclamantului, neadevărat, deoarece toate cererile au fost transmise prin poșta electronică la timp. Având în vedere specificul și programul de funcționare al secțiilor de votare din străinătate, era imposibil să se depună fizic actele cu mult timp 2 înainte, întrucât biroul secției nu era prezent fizic la acea locație decât cu o zi înainte de alegeri. În toate apelurile telefonice, s-a recomandat transmiterea actelor prin poșta electronică. În unele cazuri, reprezentanții au reușit să depună actele fizic doar în ajunul alegerilor, când au avut acces fizic la membrii biroului electoral.

Reclamantul consideră că refuzul de a înregistra reprezentanții din acest motiv formal este ilegal și disproporționat. Organul electoral are obligația de a asigura transparența procesului electoral și de a sprijini participanții în monitorizarea acestuia. Orice obstacol artificial impus de organul electoral sugerează un abuz de autoritate, ridicând semne de întrebare cu privire la intențiile care stau la baza acestor acțiuni abuzive.

Reclamantul menționează că, referitor la numărul de secții de votare deschise în Federația Rusă, aproximativ 5 000 de alegători nu au avut posibilitatea de a vota din cauza obstacolelor create de autorități, ceea ce a condus la imposibilitatea exercitării dreptului constituțional la vot.

De asemenea, reclamantul precizează că Comisia Electorală Centrală a refuzat să examineze celelalte argumente și probe, invocând motive de ordin formal. Aceasta a limitat partidul reclamant în capacitatea sa de a monitoriza efectiv alegerile, neavând toate instrumentele necesare pentru a prezenta informații detaliate, în condițiile în care nu a avut acces la materialele electorale. Totodată, din apelurile primite de la alegători, s-a constatat că existau numeroase nereguli, iar Comisia Electorală Centrală era obligată să colecteze toate documentele și să verifice aceste presupuse încălcări pentru a elimina orice suspiciuni. Cu toate acestea, pârâta a refuzat să examineze în fond aceste informații, limitându-se la aspecte de formă.

Pe baza argumentelor expuse, reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, anularea hotărârii CEC nr. 3138 din 24 octombrie 2024 și admiterea integrală a contestației.

În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a făcut referire la prevederile art. 85 alin. (3) și (2) din Codul electoral și a menționat că în cazul dezacordului cu rezultatele preliminare ale votării, până la confirmarea rezultatelor de către autoritățile abilitate, concurenții electorali/participanții la referendum pot solicita acestor autorități să dispună renumărarea voturilor. 3 Renumărarea poate fi dispusă de către Curtea Constituțională, în cazul alegerilor parlamentare, prezidențiale și al referendumurilor republicane, sau de către Comisia Electorală Centrală, în cazul alegerilor și al referendumurilor locale, în condițiile capitolului XIII. Renumărarea se efectuează de către aceleași organe electorale, substituindu-se funcționarii electorali vinovați de fraudă. Procedura generală a renumărării se aprobă prin hotărâre a Comisiei Electorale Centrale. În cazul alegerilor parlamentare, prezidențiale și al referendumurilor republicane, Comisia Electorală Centrală consemnează rezultatele votării pe țară într-un proces-verbal, conform alin. (1), semnat de către membrii comisiei, și întocmește un raport cu privire la rezultatele alegerilor.

Curtea de Apel Chișinău a notat că Comisia Electorală Centrală a anexat contestația depusă de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova la Raportul transmis Curții Constituționale, pentru examinare, având în vedere că instituția nu poate depăși propriile atribuții, or, Comisia Electorală nu poate exceda propriile sale atribuții, aceasta urmând să se ghideze exclusiv de prevederile legale în vederea desfășurării proceselor electorale în condiții de corectitudine.

Astfel, cu referire la această pretenție instanța de fond a concluzionat că Comisia Electorală Centrală corect a dispus anexarea contestației la Raportul care va fi înaintat Curții Constituționale pentru validarea rezultatelor referendumului.

În ceea ce privește încălcarea invocată de reclamant în contestația sa, referitoare la arborarea drapelului Uniunii Europene în secțiile de vot din străinătate la alegerile prezidențiale și referendumul din 20 octombrie 2024, Curtea de Apel Chișinău a notat că secțiile de votare din afara Republicii Moldova sunt organizate în spațiile puse la dispoziție de către țările gazdă. Astfel, prezența drapelului Uniunii Europene nu este o cerință impusă de autoritățile moldovenești și nu constituie o încălcare a procedurilor electorale naționale.

Instanța de fond a evidențiat că pentru desfășurarea alegerilor, au fost organizate secții de votare în 37 de state, incluzând un număr semnificativ de țări europene. Iar, în aceste secții de votare, pot fi prezente diverse simboluri oficiale, inclusiv drapele naționale sau regionale, în funcție de regulile și normele statului gazdă, fără a exista restricții specifice impuse de Republica Moldova.

Curtea de Apel Chișinău a statuat că în temeiul art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 217/2010 privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova, Drapelul de Stat se arborează temporar în perioada campaniilor electorale și pe durata alegerilor la sediul consiliilor electorale de circumscripție și al 4 birourilor electorale din secțiile de votare, atât din țară, cât și din străinătate. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (4) din aceeași lege, în locurile unde se arborează Drapelul de Stat poate fi arborat și drapelul Uniunii Europene.

Prima instanță a subliniat că prin derogare, prevederile art. 70 alin. (4) din Codul electoral nu se aplică în cazurile ce vizează angajamentele asumate de Republica Moldova în baza acordurilor internaționale încheiate cu Uniunea Europeană.

Așadar, cu referire la pretenția nominalizată, instanța de fond a notat că prezența drapelului Uniunii Europene în secțiile de votare din străinătate se aliniază reglementărilor statelor gazdă și nu contravine normelor Republicii Moldova, cerința reclamantului privind interzicerea acestui simbol neavând temei juridic, având în vedere că legislația națională, nu prevede restricții asupra utilizării acestuia în spațiile de vot din afara țării.

Referitor la pretenția reclamantului privind constituirea secțiilor de votare, în special a celor din Federația Rusă, Curtea de Apel Chișinău a indicat că organizarea acestora a fost decisă de Comisia Electorală Centrală prin hotărârea nr. 2866 din 14 septembrie 2024, această hotărâre fiind supusă controlului judiciar, iar prin decizia din 20 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău (dosarul nr. 3-117/24), menținută prin încheierea din 25 septembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție (dosarul nr. 3ra-820/24), s-a confirmat caracterul legal al actului administrativ enunțat supra.

În acest sens, instanța de fond a reținut că organizarea secțiilor de votare în străinătate, implică respectarea unor cerințe procedurale și logistice specifice, aceste reglementări urmând să fie corelate cu avizele și acordurile obținute de la autoritățile din țările respective, unde se preconizează deschiderea secțiilor de votare-coordonarea acestora, fiind esențială pentru asigurarea unui proces electoral corect, transparent și în conformitate cu reglementările legislației naționale, precum și a normelor internaționale.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a menționat că subiectele formulate în contestația depusă de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, au fost analizate în detaliu prin hotărârile Comisiei Electorale Centrale nr. 2977 din 29 septembrie 2024 cu privire la contestația nr. CEC-10APr/5 din 27 septembrie 2024 a Partidului Politic „Partidul Socialiștilor din Republica Moldova” și nr. 3022 din 7 octombrie 2024 cu privire la hotărârea nr. 17 din 3 octombrie 2024 a Consiliului Electoral al Circumscripției Electorale pentru secțiile de votare constituite în străinătate nr. 38, conform căreia s-a constatat imposibilitatea realizării de către Consiliul Electoral al Circumscripției Electorale pentru secțiile de votare nr. 38 a hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 2866 din 14 septembrie 2024 cu privire la organizarea secțiilor de votare în străinătate și secțiilor de votare pentru votul prin corespondență 5 pentru Referendumul republican constituțional și alegerile pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova din 20 octombrie 2024 – în ceea ce privește constituirea birourilor electorale ale secțiilor de votare nr. 38/196, 38/197 și 38/198.

În ceea ce privește pretenția reclamantului legată de neadmiterea reprezentanților PCRM la secțiile de votare pentru observarea alegerilor, prima instanță a subliniat că, potrivit art. 69 alin. (1) din Codul electoral, concurenții electorali au dreptul să desemneze, pentru întreaga perioadă electorală, câte un reprezentant în organele electorale care i-au înregistrat și în cele ierarhic inferioare. Partidele politice și blocurile electorale pot desemna, de asemenea, un reprezentant în Comisia Electorală Centrală pe durata perioadei electorale. Conform alin. (2) al aceluiași articol, reprezentanții sunt confirmați de organele electorale competente în termen de cel mult 3 zile, iar candidaturile trebuie să fie persoane cu drept de vot; candidații la alegeri nu pot fi desemnați ca reprezentanți.

Prevederi similare sunt incluse și la pct. 16 din Regulamentul privind statutul și activitatea reprezentanților concurenților electorali, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1129/2023. Conform acestuia, documentele necesare pentru confirmarea reprezentanților trebuie depuse de concurenții electorali imediat după înregistrare, dar nu mai târziu de 3 zile înainte de ziua alegerilor. Același termen este aplicabil și în cazul organizării unui tur al doilea de scrutin sau al votării repetate. Reprezentanții sunt confirmați printr-o hotărâre motivată a organului electoral competent, iar doar persoanele autorizate printr-o astfel de hotărâre pot participa la operațiunile electorale în secțiile de votare.

Referitor la cerințele din cererea de completare a contestației depuse de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, în care se invocă limitarea accesului egal al concurenților electorali la media publică, confiscarea ilegală a materialelor de campanie și reținerea agitatorilor, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că aceste aspecte nu au fost invocate inițial în contestația adresată Comisiei Electorale Centrale. Prin urmare, aceste chestiuni nu au fost abordate în hotărârea nr. 3138 din 24 octombrie 2024, care face obiectul prezentei acțiuni contestate.

În plus, recurentul a semnalat că CECE nr. 38 și CEC au neglijat aspectul că deciziile scrise de refuz privind înregistrarea reprezentanților la secțiile de votare nu au fost motivate. CEC nu a analizat dosarele administrative, iar persoanele afectate nu au avut posibilitatea de a se apăra împotriva acestor abuzuri. S-a ignorat complet faptul că procedurile legale au fost respectate, dosarele fiind transmise în format electronic, conform cerințelor. De asemenea, nimeni nu a fost prezent fizic la secția de votare. Toate aceste circumstanțe au fost omise și nici nu au fost analizate de instanța de fond.

Referitor la arborarea unui drapel considerat de recurent ca simbol de agitație pro-referendum, acesta susține că motivarea instanței contravine direct cadrului legal privind interzicerea agitației în ziua votării. Recurentul afirmă că argumentele sale nu au fost analizate, iar instanța a aplicat o lege eronată. Potrivit acestuia, Legea privind drapelul de stat nu ar trebui să fie aplicată în detrimentul Codului electoral, care interzice orice formă de agitație în ziua scrutinului.

În opinia recurentului, în ceea ce privește secțiile de votare din Federația Rusă, argumentul instanței bazat pe un caz anterior examinat nu este relevant, întrucât procesul de votare a demonstrat că mulți cetățeni nu au putut efectiv să își exercite dreptul de vot în Moscova, unde la cele două secții de votare s-au format cozi foarte mari. Biroul electoral a gestionat procesul de vot într-un ritm atât de lent, încât numeroși alegători nu au reușit să voteze. Mai mult, alegătorii din alte orașe au fost complet lipsiți de posibilitatea de a vota. Astfel, consideră că instanța avea obligația să constate aceste deficiențe specifice și să nu se limiteze la a face trimitere la un alt caz, nerelevant pentru speța de față.

Recurentul consideră că instanța de fond a examinat cauza într-un mod formal, fără a analiza pe deplin starea de fapt a speței și fără a oferi un răspuns explicit la toate problemele de drept ridicate de către participanții la proces. Această abordare lasă nelămurite aspecte esențiale invocate în fața instanței, ceea ce în viziunea lui afectează claritatea și corectitudinea soluției pronunțate. 7

La 31 octombrie 2024, ora 8:24, prin intermediul poștei electronice, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a depus recurs.

În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, prevăzut de art. 95 alin. (1) din Codul electoral.

Art. 95 alin. (1) din Codul electoral: „În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile, care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”

Art. 95 alin. (8) din Codul electoral: „Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”

Art. 100 alin. (1) din Codul electoral: „În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor de exercitare a căilor de atac.”

Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; 8 b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ: „Recursul se declară inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451.”

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că Codul administrativ nu doar că subliniază caracterul nedevolutiv al recursului, ci impune și cerința de seriozitate a cererii, din perspectiva invocării unor încălcări de drept procedural și material substanțiale și autentice. Aceste încălcări trebuie să fie de o natură suficient de gravă încât să poată răsturna deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță, într-o eventuală examinare în fond și cu posibilitatea invocării ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție menționează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să includă o motivare convingătoare și bine fundamentată, conform condițiilor menționate 9 anterior. Astfel, motivarea cererii de recurs, în contextul circumstanțelor expuse, se referă la formalitățile pe care trebuie să le îndeplinească aceasta pentru a rezista testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că motivele de casare invocate în recursul depus de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece acestea exprimă doar dezacordul recurentului față de soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău, fără a evidenția o interpretare contrară a legii, aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, caracterul arbitrar al soluției sau o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Prin urmare, acestea nu constituie temeiuri suficiente pentru casarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova conține obiecții de fapt și de drept similare celor prezentate în cererea de chemare în judecată, obiecții care au fost analizate minuțios de Curtea de Apel Chișinău și evaluate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că formularea recursului trebuie să includă o motivare adecvată, care să evidențieze clar criticile ce pot demonstra netemeinicia hotărârii și care se aliniază temeiurilor prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 10

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 98 alin. (1) pct. 4) din Codul electoral, art. 230 și 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 11