3ra-872/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- Inadmisibilitatea recursului care nu se incadreaza in temeiurile prevazute la art. 245-1 din Codul administrativ. Contestatiile in materie electorala
3ra-872/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Partidul
Comuniștilor din Republica Moldova,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Partidul Comuniștilor din Republica
Moldova către Comisia Electorală Centrală cu privire la anularea
actului administrativ individual,
împotriva hotărârii din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-872/24
NR. PIGD 2-24119387-01-3ra-25102024)
Inadmisibilitatea recursului care nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Contestațiile în
materie electorală.
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, A. Braga, V. Sîrbu
29 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 22 octombrie 2024 Partidul Comuniștilor din Republica
Moldova a depus acțiune în contencios administrativ către Comisia
Electorală Centrală privind anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale
nr. 3128 din 19 octombrie 2024 cu privire la sesizarea nr. CEC-10RR/1 din
14 octombrie 2024 (f.d. 4-20).
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 19 octombrie 2024
Comisia Electorală Centrală a aprobat hotărârea CEC-nr. 3128 cu privire la
sesizarea nr. CEC-10RR/1 din 14 octombrie 2024.
A menționat că, potrivit actului administrativ contestat ca destinatar
este Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a cărui drepturi sunt
afectate prin aplicarea sancțiunii electorale, interzicerea difuzării
materialelor electorale, fapt care a afectat dreptul de efectuare a agitației
electorale, cu încălcarea dreptului fundamental la alegeri libere și dreptul de
a fi ales, precum și cu aplicarea sancțiunii de privare a dreptului de a primi
alocații bugetare pe un termen de 4 luni.
Reclamantul a apreciat concluziile și alegațiile Comisiei Electorale
Centrale ca ilegale, neîntemeiate iar actul administrativ contestat încalcă
flagrant drepturile fundamentale la libertatea de exprimare, dreptul la alegeri
libere și dreptul la asociere.
A remarcat că autoritatea pârâtă a admis afirmațiile neîntemeiate din
sesizarea participantului PAS la referendum privind ilegalitatea materialelor
publicitare ale PCRM, în special în ceea ce privește conținutul acestora. CEC
a apreciat că mesajele de agitație împotriva referendumului republican
constituțional dintr-un material publicitar sunt defăimătoare și nu reflectă
adevărul, fiind astfel considerate ilegale și interzise.
Reclamantul a subliniat că CEC s-a autosesizat și a examinat un alt
material publicitar al PCRM, considerând că anumite mesaje negative la
adresa actualei guvernări, în contextul agitației împotriva referendumului
republican, constituie o implicare ilegală în campania electorală
prezidențială. Astfel, s-a apreciat că au fost încălcate normele legale privind
1
finanțarea campaniei electorale, aplicându-se o sancțiune gravă constând în
privarea de alocații bugetare pentru o perioadă de 4 luni.
Astfel, a indicat că CEC a constatat că materialele de agitație
electorală ale PCRM încalcă prevederile art. 70 din Codul electoral, art. 7 și
9 din Legea privind publicitatea, precum și pct. 19 din Regulamentul CEC
referitor la difuzarea publicității politice (nr. 1155/2023). De asemenea, s-a
stabilit încălcarea pct. 64 din Regulamentul privind finanțarea campaniilor
electorale, întrucât PCRM a utilizat fonduri electorale pentru materiale pe
care, conform opiniei CEC, nu avea dreptul să le comande și să le distribuie.
Reclamantul a precizat că aceste concluzii ale CEC sunt arbitrare și
nefondate, iar prevederile legale au fost interpretate și aplicate greșit, în
contradicție cu speța examinată. Toate materialele de agitație electorale ale
PCRM au fost realizate în strictă conformitate cu prevederile legale achitate
din fondul electoral și declarate în modul corespunzător. Conținutul
mesajelor din materialele electorale corespunde prevederilor art. 1 și 70 al
Codului electoral, fiind de asemenea, protejate de prevederile art. 10 al
Convenției Europene și art. 32 din Constituția Republicii Moldova.
Reclamantul a susținut că, autoritatea pârâtă a aplicat în mod eronat
prevederile art. 7 și 9 din Legea cu privire la publicitate în acest caz, deoarece
aceste prevederi au un caracter general și sunt aplicabile doar în afara
perioadei electorale, unde normele relevante sunt stabilite prin Codul
electoral. De asemenea, chiar și în ipoteza aplicării directe a Legii cu privire
la publicitate, procedura de constatare și stabilire a încălcărilor nu intră în
competența Comisiei Electorale Centrale. În plus, materialele publicitare ale
PCRM sunt conforme cu prevederile art. 9 din această lege.
Reclamantul a subliniat că organul de poliție a informat, într-adevăr,
CEC despre inițierea unui proces contravențional privind difuzarea unor
materiale publicitare. Totuși, nu există o decizie definitivă de sancționare a
reclamantului, care să stabilească vreo încălcare a legii cu privire la
publicitate. În acest context, orice referire la Legea privind publicitatea este
irelevantă și nefondată. Referitor la prevederile regulamentului CEC privind
difuzarea publicității politice, reclamantul menționează că nu este clară
natura încălcării pct. 19 din regulament. Toate cerințele din acest regulament
au fost respectate, iar pârâtul nu a explicat în ce constă presupusa încălcare.
Reclamantul consideră că, în acest context, Comisia Electorală
Centrală și-a depășit grav competențele, substituindu-se instanței de judecată
și stabilind în mod nejustificat încălcarea legislației privind libertatea de
exprimare. În privința presupusei încălcări a pct. 64 din Regulamentul CEC
privind finanțarea campaniilor electorale (nr. 1183/2024), reclamantul
subliniază că materialele de agitație electorală ale PCRM respectă în
totalitate prevederile legale aplicabile pentru finanțarea campaniei. PCRM
2
este înregistrat oficial ca participant la referendum, deține un cont bancar
specific pentru „fondul electoral,” iar toate cheltuielile aferente tipăririi
materialelor sunt efectuate din acest cont, fiind declarate la Comisia
Electorală Centrală.
Acuzațiile CEC conform cărora anumite materiale electorale nu
respectă cerințele de conținut sunt, în opinia reclamantului, deducții
subiective ale pârâtului, neprobate și neconstatate printr-o hotărâre
judecătorească. Reclamantul susține că doar instanța de judecată, în baza art.
98 alin. (4) din Codul electoral, poate stabili dacă un material publicitar
încalcă dreptul la libera exprimare. Comisia Electorală Centrală poate
interzice difuzarea materialelor sau aplica sancțiuni financiare doar după ce
instanța de judecată confirmă că acestea nu respectă legea. Astfel, este
inacceptabil ca un organ electoral să substituie instanța de judecată,
atribuindu-și în mod ilegal competențe de organizare, constatare, sancționare
și executare concomitent, ceea ce ar fi ilogic și contrar principiilor unui
proces echitabil. Pentru a asigura reguli clare, legiuitorul a stabilit
competența jurisdicțională distinctă în art. 98 din Codul electoral.
În continuare, chiar dacă este evident că CEC și-a depășit
competențele și nu avea autoritatea de a stabili aceste presupuse încălcări,
reclamantul subliniază că nu există divergențe legale și că materialele
acestuia respectă prevederile legale. PCRM, ca participant la referendum,
este înregistrat cu opțiunea „NU” Conform Codului electoral, este permisă
desfășurarea agitației electorale atât „pro,” cât și „contra” (art. 1 și 70 CE),
ceea ce permite discuții despre toate aspectele legate de opțiunile de la
referendum.
Referitor la sloganele anti-referendum, reclamantul susține că acestea
sunt mesaje politice și electorale care reflectă un punct de vedere și o
judecată de valoare. Limitarea dreptului la libera exprimare este
inadmisibilă, iar sloganele nu incită la ură sau violență, ci ridică probleme ce
merită discutate. În acest sens, concluzia CEC, conform căreia PCRM
desfășoară agitație electorală împotriva unui concurent electoral, este
nefondată. PCRM a criticat dur un politician care este inițiatorul acestui
plebiscit, iar afirmațiile privind utilizarea fondurilor în scopuri neconforme
sunt arbitrare și contrare faptelor cauzei.
Prin urmare, a menționat că este evident că CEC a aplicat în mod
eronat legea și a impus sancțiuni ilegale împotriva partidului. Interzicerea
difuzării unor materiale de agitație comandate și plătite, confiscarea acestora
și aplicarea de sancțiuni pentru conținut cu depășirea competenței constituie
o încălcare a dreptului fundamental la libertatea de exprimare. Totodată, prin
privarea PCRM de fonduri pe o perioadă determinată, pentru presupuse
3
încălcări inexistente și nejustificate, CEC limitează dreptul la asociere al
partidului, drept garantat de art. 11 din CEDO și art. 41 din Constituție.
Consideră că pârâtul a privat abuziv PCRM de sute de mii de materiale
electorale și l-a sancționat financiar în mod sever pentru presupuse încălcări,
privându-l astfel de dreptul de a participa în condiții echitabile în alegeri sau
referendum, în calitate de subiect electoral.
Reclamantul susține că, la examinarea contestației PAS în ședința
CEC, au fost încălcate toate procedurile privind transparența, echitatea și
legalitatea. Ședința CEC nu a fost publică, fapt fără precedent, fiind declarată
închisă fără un motiv plauzibil și contrar regulamentului de funcționare al
instituției. Dosarul administrativ a fost prezentat în ultimul moment, astfel
că reclamantul nu a avut posibilitatea de a pregăti o apărare adecvată. În
ședință au fost menționate sesizări noi din partea poliției și procese verbale
necunoscute reclamantului, fără a i se acorda timp suficient pentru
consultarea completă a dosarului.
Astfel, în procesul adoptării actului administrativ individual
defavorabil contestat, organul electoral a omis respectarea unor principii
fundamentale – principiul disponibilității și principiul egalității armelor –
esențiale pentru dreptul la un proces echitabil. Adoptarea unei hotărâri fără
a ține cont de argumentele reclamantului constituie un tratament
discriminatoriu și inechitabil. Autoritatea pârâtă a ignorat prevederile legale
privind competențele sale în evaluarea conținutului materialelor publicitare
și a adoptat restricții neprevăzute de lege, inclusiv interzicerea difuzării
materialelor publicitare electorale ale reclamantului.
Totodată, pârâtul a impus noi restricții nejustificate privind acțiunile
unui participant la referendum în cazul unor scrutine electorale simultane,
fapt ce sfidează grav principiul legalității, garantat de art. 1 din Constituție.
Reclamantul consideră că autoritatea pârâtă a depășit limitele
competenței sale legale, a aplicat dispoziții legislative irelevante, a adoptat
un act neîntemeiat și ilegal, manifestând părtinire și o abordare discreționară.
Aceste acțiuni au afectat grav dreptul la o campanie electorală echitabilă și
au încălcat principiile fundamentale ale dreptului la alegeri libere, libertatea
de opinie și de asociere. În consecință, reclamantul, Partidul Comuniștilor
din Republica Moldova, solicită aplicarea prevederilor Convenției Europene
și jurisprudenței CEDO în această cauză.
Pe baza argumentelor enunțate, reclamantul a solicitat admiterea
cererii de chemare în judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de
4
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova către Comisia Electorală
Centrală cu privire la anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr.3128
din 19 octombrie 2024 cu privire la sesizarea nr. CEC-10RR/1 din 14
octombrie 2024 (f.d. 47, 84-70).
În motivarea hotărârii, instanța de fond a stabilit că Partidul
Comuniștilor din Republica Moldova nu este înregistrat în calitate de
participant la alegerile prezidențiale, prin urmare este întemeiată poziția
Comisiei Electorale Centrale materializată prin hotărârea nr. 3128 din 19
octombrie 2024 în acest sens, or, materialele de agitație electorală al unui
participant la referendum urmează a se referi la avantajele sau dezavantajele
plebiscitului, precum și oportunitatea participării sau neparticipării la acesta
și nicidecum nu pot fi îndreptate împotriva unui concurent electoral,
participant la scrutinul prezidențial Astfel, fondurile electorale destinate
participării la referendum nu pot fi utilizate în vederea tipării unor pliante cu
un text menit să discrediteze un concurent electoral în cadrul alegerilor
prezidențiale.
Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca neîntemeiate argumentele
reprezentantului reclamantului, precum că destinatarul afișului electoral cu
denumirea generică „Moldova e în pericol! Poporului îi va fi răpit
pământul!” o vizează pe Sandu Maia în calitatea sa de Președinte al
Republicii Moldova, întrucât în primul rând este vorba despre aceeași
persoană, iar din textul acestuia nu se face referire la calitatea acesteia de
președinte, ci în particular pe Sandu Maia și Partidul Politic „Partidul
Acțiune și Solidaritate, adică al ei ca candidatul electoral în cadrul alegerilor
prezidențiale și partidul care îl susține.
Instanța de fond a evidențiat că alegerile prezidențiale și referendumul
constituțional republican, stabilite pentru data de 20 octombrie 2024,
reprezintă două tipuri de scrutine distincte, nefiind interdependente.
Respectiv, pot să desfășoare agitație electorală pentru unul sau pentru ambele
scrutine subiecții abilitați cu acest drept, obținut în urma înregistrării de
organul electoral separat pentru fiecare tip de scrutin.
Curtea de Apel Chișinău a notat că Partidul Comuniștilor din
Republica Moldova, fiind înregistrat doar în calitate de participant la
referendum, nu are calitatea de concurent electoral la alegerile prezidențiale,
nu poate desfășura agitație electorală la alegerile prezidențiale din 20
octombrie 2024 și nu poate utiliza resursele financiare din contul „Fond
electoral” destinat referendumului republican pentru alte destinații decât
campania aferentă acestui scrutin.
5
De asemenea, prima instanță a subliniat că Comisia Electorală
Centrală întemeiat a aplicat reclamantului PCRM sancțiunea de avertisment
la pct. 4 al hotărârii pentru încălcarea menționată.
Făcând referire la art. 7, 9 din Legea nr. 62 din 17 martie 2022, pct. 19
al Regulamentului privind modul de furnizare, distribuire și difuzare a
publicității politice și art. 27 lit. a) din Codul electoral, prima instanță a
menționat că Comisia Electorală Centrală era în drept și deținea competența
de a aplica reclamantului sancțiunea de avertisment prevăzută la pct. 3 al
hotărârii nr.3128 din 19 octombrie 2024, fiind competentă de a monitoriza
campania electorală al participanților în cadrul acesteia.
La caz, legea îi conferă Comisiei Electorale Centrale în calitate de
organ colegial, oportunitatea de a examina caracterul publicității electorale
și corespunderea acesteia cu exigențele art. 7 și 9 al Legii cu privire la
publicitate în contextul în care această publicitate implică desfășurarea
alegerilor.
Curtea de Apel Chișinău a statuat că afișul electoral al reclamantului
PCRM, cu genericul „Pe 20 octombrie să spunem „NU” EU la Referendum”
nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 70 din Codul electoral și nu pot
fi acoperite prin pretinsul drept la liberă exprimare al reclamantului.
Prin urmare, Comisia Electorală Centrală întemeiat a statuat că
conținutul mesajului distribuit în afișele electorale de PCRM contravine și
Avizului nr. 1 din 16 aprilie 2024 al Curții Constituționale a Republicii
Moldova pe marginea proiectului de lege pentru modificarea Constituției
prin referendum (aderarea la Uniunea Europeană), adoptat la sesizarea
nr.84c-/2024 din 9 aprilie 2024 a unui grup de deputați, act al Curții
Constituționale care are caracter obligatoriu și nu poate fi pus în discuție
acest aspect.
Instanța de fond a reținut că în prezenta cauză, s-a demonstrat cu
certitudine furnizarea de către reclamantul Partidul Comuniștilor al
Republicii Moldova prin afișele electorale cu referire la referendumul
constituțional din 20 octombrie 2024, al unor informații cu caracter fals și
manipulator, care au scopul de a induce în eroare votanții, provocând
sentimente de panică și frică în rândul alegătorului, în sensul determinării
ultimilor la opțiunea aspirată de către reclamant. Nu în ultimul rând, impactul
răspândirii acestor informații urmează a fi evaluat în contextul geopolitic
contemporan.
Astfel, Curtea de Apel Chișinău a menționat că prin restrângerea
dreptului la liberă exprimare invocat de către reclamant este urmărit scopul
6
menținerii ordinii publice, orânduirii constituționale, dar și al protecției
sănătății publice.
Prima instanță a accentuat asupra faptului că dreptul la liberă
exprimare nu este unul absolut și acesta poate fi supus unor limite, în special
în contextul în care acestea sunt îndreptate spre respectarea interesului
public, iar apelarea reclamantului la dreptul respectiv în vederea acoperirii
unor acțiuni cu impact vădit negativ este calificat ca fiind unul inadmisibil
într-o societate democratică.
În acest context, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că prin sancțiunea
stabilită de Comisia Electorală Centrală prin hotărârea nr. 3128 din 19
octombrie 2024, Partidului Comuniștilor al Republicii Moldova nu i-a fost
încălcat dreptul la liberă exprimare, în condițiile în care afișele electorale
deja au fost puse în circulație de către ultimul, nefiind restricționată prin
activitatea administrativă al Comisiei Electorale Centrale răspândirea
acestora până la data de 19 octombrie 2024, iar din conținutul hotărârii
contestate se atestă că este inoportună retragerea materialelor electorale în
contextul în care agitația electorală era permisă până în ziua de vineri – 18
octombrie 2024 prin prisma art. 70 alin. (12) din Codul electoral.
Instanța a mai notat că reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea
prevăzută la pct. 5 al hotărârii, cu privire la privarea de alocații bugetare pe
un termen de 4 luni, începând cu luna noiembrie 2024, în condițiile în care
anterior prin hotărârea nr. 3066 din 12 octombrie 2024 „Cu privire la
supravegherea finanțării activităților participanților la referendumul
republican constituțional din 20 octombrie 2024, la situația din 30
septembrie 2024”, PCRM i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului pentru
nerespectarea prevederilor art. 56 alin. (9) din Codul electoral și pct. 63 din
Regulamentul privind finanțarea grupurilor de inițiativă și campaniilor
electorale, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale
nr.1185/2023. Această hotărâre este în vigoare și produce efecte, nefiind
anulată, prin urmare, condițiile cu privire la aplicarea sancțiunii
complementare sunt întrunite, or după cum a fost stabilit supra, reclamantul
a admis încălcările constatate supra, iar autoritatea publică la stabilirea
acestei sancțiuni și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat
prin lege, cu respectarea principiului proporționalității, reieșind din abaterile
admise anterior, precum și principiului bunei-credințe în cadrul desfășurării
activității administrative.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 24 octombrie 2024, ora 12:48, prin intermediul poștei electronice,
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a depus recurs nemotivat
7
împotriva hotărârii din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin
care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii instanței de
fond (f.d. 75).
La 26 octombrie 2024, ora 14:05, prin intermediul poștei electronice,
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a prezentat cerere de recurs
suplimentară (f.d. 84-95).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
a reiterat circumstanțele de fapt și de drept expuse anterior în cererea de
chemare în judecată.
Suplimentar, recurentul a menționat că prin respingerea acțiuni și
lăsarea în vigoare a acestui act administrativ individual defavorabil sunt
încălcate drepturile fundamentale la alegeri libere, este restrâns dreptul
fundamental de asociere, este restrâns grav dreptul la libera exprimare, este
discriminat în raport cu alți potențiali concurenți electorali, nu i se asigură
condiții echitabile la o campanie electorală în conformitate cu principiile
constituționale și Codul electoral.
A invocat că instanța de fond nu au examinat proporționalitatea în
conformitate cu principiile internaționale și nu a supus triplului test
ingerințele și gravele restricții ale drepturilor omului care au fost admise prin
adoptarea actului administrativ contestat.
Recurentul a indicat că prima instanță a acceptat argumentul pârâtului
precum că recurentul nu este subiect electoral înregistrat la alegerile
prezidențiale și nu are dreptul să facă agitație contra unui concurent electoral.
Aceasta argument este fals și manipulator. Recurentul nu a pretins că este
concurent electoral dar a pretins că în calitate de partid politic înregistrat ca
participant la referendum cu poziția „NU” are dreptul de a face agitație
electorală împotriva acestui plebiscit care a fost inițiat și promovat de către
Președintele Maia Sandu cu scop de a amplifica șansele acesteia electorale.
Toate mesajele s-au referit în acest context și nu referitor la alegeri. Este
imposibil să faci trimitere la referendum fără a vorbi despre cel care a inițiat
acest proces, în caz contrar nu are niciun sens atunci înregistrarea cu o astfel
de poziție electorală, iar dreptul ar rămâne unul iluzoriu.
Recurentul a notat că instanța de fond a refuzat să combată argumentul
cu privire la dreptul la libera exprimare, nu a stabilit care sunt acele limite
care au fost încălcate în lumina jurisprudenței CEDO, nu a examinat
proporționalitatea restricțiilor cu scopul urmărit etc. toate aceste elemente au
fost ignorate de instanță.
8
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la data de
24 octombrie 2024 și a notificat decizia motivată Partidului Comuniștilor din
Republica Moldova, la adresa electronică – pressapcrm@gmail.com, pe 25
octombrie 2024, ora 11:57, prin intermediul poștei electronice (f.d. 71).
La 24 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice, Partidul
Comuniștilor din Republica Moldova a depus recurs nemotivat împotriva
hotărârii din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Iar la 26
octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice, a fost prezentat cerere
de recurs suplimentară.
În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost
demarată în interiorul termenului legal, prevăzut de art. 95 alin. (1) din Codul
electoral.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 28 octombrie 2024, prin intermediul poștei
electronice, Comisia Electorală Centrală a solicitat respingerea recursului ca
fiind neîntemeiat în temeiul prevederilor art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul
administrativ (f.d. 114-115).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 12 alin. (2) din Codul electoral:
„La calcularea termenelor pentru efectuarea procedurilor și acțiunilor electorale se
includ și zilele de sărbătoare nelucrătoare, precum și cele declarate de odihnă,
conform Codului muncii.”
Art. 95 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile,
care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost
identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”
Art. 95 alin. (8) din Codul electoral:
„Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de
atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”
Art. 100 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen
de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor
electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor
de exercitare a căilor de atac.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
9
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.”
Art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ:
„Recursul se declară inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ,
rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
10
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele
de casare, invocate în recursul depus de Partidul Comuniștilor din Republica
Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția
pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau
procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau că s-ar baza în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, conține
obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în
judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău,
fiind apreciate în mod corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
11
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 98 alin. (1) pct. 4) din
Codul electoral, art. 230 și 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Partidul Comuniștilor din
Republica Moldova.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
12