3r-267/24 — anularea actului administrativ

La 26 noiembrie 2021, SA „Baza de Transport Auto nr. 20” a depus acțiunea în contencios administrativ împotriva Agenției Naționale Transport Auto și Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, prin care a solicitat anularea Ordinului Agenției Naționale Transport Auto nr. 211 din 24 iunie 2021 Cu privire la modificarea Programului de transport rutier interraional și a actelor administrative emise în procedura prealabilă nr. 02/1- 1-9638 din 30 septembrie 2021, nr. 05/2-4967 din 26 octombrie 2021.

Prin hotărârea din 21 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea în contencios administrativ înaintată de SA „Baza de Transport Auto nr. 20” împotriva Agenției Naționale Transport Auto și Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale cu privire la anularea actului administrativ s-a admis. S-a anulat Ordinul Agenției Naționale Transport Auto nr. 211 din 24 iunie 2021 „Cu privire la modificarea Programului de transport rutier interraional” și actele administrative emise în procedura prealabilă nr. 02/1-1-9638 din 30 septembrie 2021, nr. 05/2-4967 din 26 octombrie 2021.

La 23 aprilie 2024, Agenția Națională Transport Auto a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 21 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a declarat inadmisibilă cererea de apel declarată de Agenția Națională Transport Auto împotriva hotărârii din 21 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 6 noiembrie 2024, Agenția Națională Transport Auto a declarat recurs împotriva încheierii din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii, repunerea în termenul de atac a hotărârii și remiterea spre rejudecare a cererii de apel. 1

Și anume, a accentuat că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele relevante legate de comunicarea hotărârii și de depunerea apelului. Astfel, soluția adoptată nu reflectă realitatea procedurală.

A susținut că nu a fost informată în mod corespunzător cu privire la data și ora pronunțării dispozitivului hotărârii din 21 martie 2024. Această omisiune a împiedicat-o să respecte termenul de depunere a apelului prevăzut de lege.

Instanța de apel nu a analizat faptul că ANTA a luat cunoștință de dispozitivul hotărârii abia la data de 09 iulie 2024, când acesta i-a fost transmis prin intermediul poștei electronice. Iar, ignorarea acestui aspect a condus la o soluție eronată privind inadmisibilitatea apelului.

Conform art. 232 din Codul administrativ, „Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel. Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

În corespundere cu art. 236 alin. (1) și alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1).”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii 2 judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Prin prisma art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Potrivit art. 96 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Conform art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.

Art.65 alin. (1) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Cu referire la fondul recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la 21 martie 2024 a fost pronunțată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. 3

La 23 aprilie 2024, Agenția Națională Transport Auto a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 21 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Iar, prin încheierea din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel declarată de Agenția Națională Transport Auto împotriva hotărârii din 21 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a declarat inadmisibilă.

Instanța de apel a motivat inadmisibilitatea apelului declarat de ANTA pe baza tardivității depunerii acestuia, întrucât termenul legal de 30 de zile, stabilit conform art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, a fost depășit, iar ANTA nu a formulat o cerere de repunere în termen, ceea ce a făcut imposibilă intervenția instanței ex officio, în conformitate cu art. 236 alin. (2) lit. d) și art. 65 alin. (1) din Codul administrativ.

Efectuând controlul judiciar al încheierii din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, instanța de recurs a constatat că aceasta a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural, ori în corespundere cu art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ apelul se declară inadmisibil în special când apelului a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232 alin.(1).

Articolul 232 din Codul administrativ reglementează procedura de depunere a apelului, stabilind că acesta trebuie să fie depus la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată, într-un termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, cu excepția cazurilor în care legea prevede un termen mai scurt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție statuează că depunerea apelului în termenul de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii este o cerință imperativă prevăzută de lege.

Nerespectarea acestui termen, fără a solicita repunerea în termen și fără a prezenta probe care să justifice imposibilitatea respectării termenului, conduce la inadmisibilitatea apelului, conform art. 236 alin. (2) lit. d). Acest cadru legal urmărește să asigure disciplina procesuală și să prevină întârzierile nejustificate în soluționarea litigiilor.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a acționat în conformitate cu legea, aplicând sancțiunea procedurală corespunzătoare.

Recurenta a invocat că hotărârea motivată i-a fost comunicată la 09 iulie 2024, însă această comunicare nu influențează termenul inițial de atac, care curge de la pronunțarea dispozitivului, conform art. 232 alin. (1). 4

În cazul de față, dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost pronunțat la 21 martie 2024, iar termenul legal s-a încheiat la 22 aprilie 2024.

Apelul nemotivat al ANTA a fost depus tardiv, la 23 aprilie 2024, ceea ce constituie o încălcare a termenului imperativ. Lipsa respectării termenului atrage inadmisibilitatea apelului, conform art. 236 alin. (2) lit. d).

Termenele legale de atac sunt stabilite pentru a asigura stabilitatea raporturilor juridice și prevenirea prelungirii nejustificate a litigiilor. Permiterea apelurilor tardive, în lipsa unor motive justificate și a unei cereri de repunere în termen, ar încălca acest principiu fundamental.

Conform art. 65 alin. (1) din Codul administrativ, o persoană care nu a respectat termenul legal poate solicita repunerea în termen pentru motive independente de voința sa. Totuși, această cerere trebuie formulată explicit și justificată în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului (art. 65 alin. (2) și art. 237 alin. (1)).

De asemenea, Completul menționează că, art. 232 alin. (2) din Codul administrativ permite depunerea motivării apelului în termen de 30 de zile de la notificarea hotărârii motivate. Totuși, această prevedere nu exonerează partea de obligația de a respecta termenul de 30 de zile pentru depunerea apelului nemotivat.

ANTA invocă că hotărârea i-a fost comunicată la 09 iulie 2024, însă această comunicare nu influențează termenul inițial de atac, care curge de la pronunțarea dispozitivului, conform art. 232 alin. (1).

La fel, instanța de recurs reține că, conform jurisprudenței CtEDO, părțile trebuie să manifeste diligență în urmărirea procesului și să respecte termenele procedurale.

ANTA avea obligația să ia cunoștință de dispozitivul hotărârii în termenul legal și să acționeze cu promptitudine pentru protejarea drepturilor sale. Ignorarea acestei obligații atrage consecințele prevăzute de lege, inclusiv inadmisibilitatea apelului.

Argumentul ANTA privind faptul că nu a fost informată în mod corespunzător cu privire la data și ora pronunțării dispozitivului hotărârii este neîntemeiat, or, reprezentantul ANTA, Megherea Snejana, a fost prezent la ședința din 7 martie 2024, în cadrul căreia instanța a anunțat amânarea deliberării și pronunțarea hotărârii pentru data de 21 martie 2024. Astfel, ANTA a fost direct informată despre data pronunțării dispozitivului, eliminând necesitatea unei notificări suplimentare.

Conform jurisprudenței CtEDO și art. 6 din CEDO, participanții la proces trebuie să manifeste diligență în urmărirea cauzei. Fiind informată 5 despre data pronunțării dispozitivului, ANTA avea obligația să se intereseze de conținutul hotărârii imediat după pronunțare, mai ales în absența unei notificări suplimentare.

Termenul de 30 de zile pentru depunerea apelului curge de la data pronunțării dispozitivului, conform art. 232 alin. (1) din Codul administrativ. Prezența reprezentantului ANTA la ședința din 7 martie 2024 confirmă că Agenția avea cunoștință despre data pronunțării și putea respecta termenul procedural.

Conform art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, termenul pentru depunerea apelului nu este condiționat de notificarea ulterioară a dispozitivului, ci începe să curgă de la pronunțarea acestuia. Prezența reprezentantului ANTA la ședința din 7 martie 2024 reprezintă o informare suficientă pentru respectarea termenului.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că argumentele recursului nu justifică casarea încheierii instanței de a considera apelul inadmisibil.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs constată temeinicia încheierii instanței de apel, deoarece recurentul nu a declarat apelul în modul stabilit de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, fapt pentru care survin consecințele prevederilor art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ.

Din aceste considerente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de ANTA, cu menținerea încheierii contestate.

Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de ANTA și menține încheierea 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 6