3ra-506/23 — Anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea actului administrativ
- Temei legal
- Redarea circumstantelor de fapt si de drept în recurs nu poate constitui temei de admisibilitate
3ra-506/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Asociația
Patronală a Operatorilor de Transport Auto,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare
în judecată depusă de Asociația Patronală a Operatorilor de
Transport Auto împotriva Ministerului Infrastructurii și
Dezvoltării Regionale cu privire la anularea Ordinului nr. 89 din
30 mai 2022 cu privire la instituirea restricțiilor temporare la
modificarea programelor de transport rutier
interraional/internațional și listelor operatorilor de transport
antrenați la deservirea rutelor/curselor incluse în programele
menționate,
împotriva hotărârii din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-506/23
NR. PIGD 2-22120515-01-3ra-26052023)
Redarea circumstanțelor de fapt și de drept în recurs nu poate
constitui temei de admisibilitate.
Curtea de Apel Chișinău jud.: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru
02 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Asociația Patronală
a Operatorilor de Transport Auto
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 august 2022, Asociația Patronală a Operatorilor de Transport
Auto împotriva Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a depus
o acțiune în instanță cu privire la anularea Ordinului nr. 89 din 30 mai 2022
cu privire la instituirea restricțiilor temporare la modificarea programelor de
transport rutier interraional/internațional și listelor operatorilor de transport
antrenați la deservirea rutelor/curselor incluse în programele menționate.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 30 mai 2022,
Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a adoptat Ordinul
nr.OMIDR89 cu privire la instituirea restricțiilor temporare la modificarea
programelor de transport rutier interraional/internațional și listelor
operatorilor de transport antrenați la deservirea rutelor/curselor incluse în
programele menționate. Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial din 10
iunie 2022 nr. 170-176.
Prin acest ordin au fost introduse restricții privind modificarea
programelor de transport rutier interraional și internațional cu excepția
modificărilor efectuate în temeiul prevederilor art.37 alin (1) lit. b1) din
Codul transporturilor rutiere și a modificărilor efectuate la solicitarea
organelor de resort ale statelor străine.
Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto acționând în
conformitate cu prevederile statutare, Legii patronatelor, în scopul protejării
drepturilor și intereselor legitime ale membrilor săi consideră ilegal Ordinul
nr.OMIDR89 din 30 mai 2022 emis de Ministerul Infrastructurii și
Dezvoltării Regionale și solicită anularea lui din următoarele considerente.
Conform art.3 alin.(2) al Legii privind actele normative nr.100 din 22
decembrie 2017, la elaborarea unui act normativ care reglementează
activitatea de întreprinzător se respectă principiile stabilite de Legea nr.
235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de
întreprinzător.
În așa fel, potrivit art. 15 al Legii nr.235/2006 cu privire la principiile
de bază de reglementare a activității de întreprinzător, activitatea autorității
administrației publice și/sau altă instituție abilitată prin lege cu funcții de
reglementare și de control în relațiile cu întreprinzătorii trebuie să fie
proporțională asigurării intereselor societății și protecției drepturilor
întreprinzătorilor. Autoritățile administrației publice nu vor întreprinde
acțiuni în exces necesităților atingerii scopurilor societății.
Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale la adoptarea
Ordinului nr.OMIDR89 a interpretat extensiv prevederea legală, care se
conține la art.7 alin.(3), lit. b) din Codul transporturilor rutiere, considerând
că poate introduce restricții la modificarea programelor de transport oricând
dorește, fără a ține cont de spiritul și scopul legii. Interpretarea prevederilor
legale făcută de minister s-a redus doar la constatarea că ministerul, la
general, are dreptul de a introduce restricții temporare la modificarea
programelor de transport.
Lit. b) din alin. (3) al art. 7 din Codul transporturilor rutiere a fost
introdusă prin Legea nr.190 din 27 iulie 2018 (publicată în MO din
24.08.2018). În Nota informativă la proiectul de Lege prin care a fost
introdusă prevederea menționată, se indică ”Totodată, ținem să menționăm
că rețeaua de rute in traficul național este deja supraîncărcată, multe
rute/curse sunt solicitate de către operatorii de transport formal, pentru
neadmitere pe piață a altor transportatori și calitatea serviciilor prestate lasă
de dorit, în astfel de situații ministerul ar putea institui restricții temporare la
modificarea programelor de transport rutier, fapt ce ar permite optimizarea
rețelelor de rute, stabilirea numărului de rute/curse necesare pentru
deservirea populației republicii cu transport corespunzător”.
Din nota informativă menționată se subînțelege că scopul prevederii
legale este de a asigura organului central de specialitate posibilitatea de a
introduce restricții temporare la modificarea rețelei de rute pentru a efectua
optimizarea rețelei, a nu admite supraîncărcarea ei și deschiderea abuzivă a
rutelor doar în scopuri formale.
Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale la adoptarea
ordinului nr.OMIDR89 din 30 mai 2022 nu a ținut cont de limitele aplicării
1
prevederii din lit. b) alin. (3) al art. 7 Codul transporturilor rutiere pornind
de la scopul pe care l-a urmărit legiuitorul la adoptarea acestei norme.
Conform normei date restricțiile, ca măsură excepțională urmau a fi
aplicate, doar pentru a asigura executarea de către Minister a atribuțiilor și
funcțiilor sale, dar nu pot fi aplicate arbitrar.
Adoptarea ordinului menționat nu are drept scop executarea unei legi,
în special a prevederilor art. 7 și altor prevederi ale Codului transporturilor
rutiere, care stabilesc funcțiile și atribuțiile ministerului, dar reprezintă
utilizarea de către minister a unui drept al său care este utilizat contrar
scopurilor care trebuie atinse în activitatea ministerului.
Adoptarea Ordinului nr.OMIDR89 reprezintă o activitate
administrativă abuzivă. Anterior, prin Ordinul Ministerului Economiei și
Infrastructurii nr.237 din 30 noiembrie 2020 “Cu privire la instituirea
restricțiilor temporare la modificarea programului de transport rutier
interraional”, deja a fost instituit un moratoriu la modificarea programelor de
transport interraional. Scopul acestui moratoriu a fost asigurarea procesului
de optimizare a rețelei de rute. Iar până la ordinul nr. 237 Ministerul
Economiei și Infrastructurii a adoptat ordinul nr. 549/2018 prin care a aplicat
restricții de modificare a programelor de transport prin deschiderea rutelor
noi și majorarea numărului de curse cu termenul de 01 ianuarie 2019 și până
la 15 februarie 2020. Prin acest ordin s-a dispus demararea procesului de
inventariere și optimizare a rețelei de rute. Acest ordin de asemenea a stabilit
restricții de modificare a programelor și se referea doar la două forme de
modificare a acestora.
Ținând cont de faptul că dreptul ministerului de a institui restricții
temporare la modificarea programelor de transport a fost introdus în
legislație prin Legea nr 190 din 27 iulie 2018, reclamanta a constatat că după
intrarea în vigoare a acestei legi ministerul a introdus un șir neîntrerupt de
restricții temporare de modificare a programelor de transport, invocând drept
scop optimizarea rețelei de rute. Însă, nici o acțiune de optimizare a rețelei
de rute, deci acțiune îndreptată pentru atingerea scopurilor declarate nu au
fost întreprinse de minister. Din aceasta deduce că Ministerul utilizează un
drept al său contrar scopurilor și spiritului legii. Iar, termenul ”restricții
temporare” este utilizat abuziv de minister, de facto având o perioadă de
aproximativ 4 ani de restricții continue.
2
Adoptarea Ordinului nr.OMIDR89 reprezintă o activitate
administrativă nemotivată, or studiind ordinul nr.OMIDR89 din 30 mai 2022
reclamanta a observat că acesta nu determină un scop bine motivat.
Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a invocat, la
emiterea ordinului nr.OMIDR89 din 30 mai 2022, că Programele de
transport expiră la 01 ianuarie 2023, de aceea ar fi nevoie de instituit
moratoriu la modificarea programelor de transport. Conform prevederilor
art. 5, 7, 13, 14, 32, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 153 ale Codului transporturilor
rutiere, programele de transport raional, interraional și internațional nu au
termen de valabilitate.
Din sensul acestor norme juridice programele de transport se înnoiesc
prin modificările prevăzute de lege care pot fi efectuate fie trimestrial, fie
anual (interraional) sau de două ori pe an (raional), fie permanent
(internațional). Orice modificare adusă la programele de transport dau
naștere unui nou program de transport, iar prevederile Codului
transporturilor rutiere prevăd termen de valabilitate doar la autorizațiile de
transport rutier. Deci, acest motiv invocat de către Minister nu corespunde
realității.
Totodată, ministerul nu explică cum o eventuală expirare a
programelor de transport la un anumit termen poate dicta necesitatea
adoptării măsurilor de interzicere a modificării acestor programe în cadrul
termenului său de valabilitate invocat, în cazul dat lipsește legătura dintre
cauză și efect.
Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a mai invocat că
necesitatea instituirii moratoriului ar fi dictată de lansarea Programului
”Transport modern”. Programul ”Transport modern” anunțat că este lansat
din februarie 2022 nu se regăsește în nici un document oficial adoptat printr-
un act administrativ al ministerului sau Guvernului.
Cele 7 măsuri sau scopuri declarate de Minister reprezintă doar niște
teze generale și nu conțin nici acțiunile concrete ce urmează a fi întreprinse,
nici termenele de realizare a acțiunilor, de asemenea nu se conțin costurile
programului, sursele de finanțare și care sunt rezultatele așteptate. Acest
program nu există. Cu atât mai mult nu este clar de ce eventuala modificare
a programelor de transport va pune în pericol modernizarea transportului.
Deci și acest motiv invocat de MIDR nu corespunde realității.
3
De către minister a fost omisă executarea obligațiunilor și cerințelor
stabilite prin art. 22 alin (3) lit. c) și f), alin (4), art. 25, art. 30 alin (1) lit. b),
f), g), h), i), j), k), art. 34, art. 35, art. 37 ale Legii nr.100/2017.
Ministerul nu a definitivat problema existentă și calea de soluționare
a acesteia, nu a făcut analiza impactului de reglementare sau analiza ex-ante,
nu a evaluat căile alternative de soluționare a problemei invocate, nu a
efectuat expertiza proiectului și studiul problemei, nu a efectuat expertiza
juridică, expertiza anticorupție și nu a ținut cont de opiniile exprimate în
cadrul consultărilor publice, de asemenea nu a analizat măsura data prin
prisma practicilor și reglementărilor UE.
Reclamanta a menționat că, la adoptarea Ordinului nr. 89 Ministerul
Infrastructurii și Dezvoltării Regionale și-a depășit atribuțiile. Conform
prevederilor lit. b) alin (3) art. 7 al Codul transporturilor rutiere, organul
central de specialitate este în drept să instituie restricții temporare la
modificarea programelor de transport rutier. Iar, conform prevederilor Ord.
MTID Nr. 92 din 31 decembrie 2014 au fost aprobate două tipuri distincte
de acte- programele de transport (anexele nr 1 și nr. 3) și listele operatorilor
de transport (anexele nr. 2 și nr. 4). Prevederea legală admite ca ministerul
să instituie restricții la modificarea programelor de transport însă nu permite
instituirea modificărilor la lista operatorilor de transport. Aceasta este o
depășire evidentă a competențelor și contravine direct legii.
Din sensul Ordinului nr.OMIDR89 reiese expres că orice întreprindere
care a apărut în rezultatul reorganizării unei sau mai multor alte întreprinderi
și este succesoare de drept a acestora nu poate obține dreptul de deservire a
rutelor. Nu este motivat cum deservirea unei rute de către o întreprindere
până la o anumită dată și deservirea aceleași rute (aceleași ore, același
itinerar, aceeași capacitate a unității de transport) de către altă întreprindere
după această dată (în urma reorganizării întreprinderilor sau deservirea în
comun) ar afecta implementarea Programului ”Transport modern”. Prin
acest ordin Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale exclude
aplicabilitatea normelor legale.
De asemenea este o depășire a atribuțiilor instituirea restricțiilor la
programul de transport internațional. Modificarea programului de transport
internațional are loc în temeiul Acordurilor bilaterale la care R Moldova este
parte. Aceste acorduri au statut superior legislației interne, de aceea
restricționarea lor nu poate avea loc prin ordinul unui minister, însăși ordinul
4
conține o discriminare în adresa transportatorilor locali, deoarece din
conținutul acestuia reiese că programul de transport internațional poate fi
modificat doar la cererea organelor de resort al țărilor străine. Astfel, reiese
că pot iniția modificarea programelor de transport internațional din
Republica Moldova doar transportatorii străini, care se adresează organelor
de resort din țările sale, iar transportatorii naționali nu pot iniția aceste
proceduri.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea
a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a respinge acțiunea, prima instanță a reținut în hotărârea sa că,
urmează să constate dacă, pârâtul la emiterea actului contestat și-a exercitat
dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege. Astfel, instanța a
constatat că ordinul contestat a fost emis în limita competenței prevăzute de
Lege și cu respectarea prevederilor Legii privind transparența în procesul
decizional nr. 239-XVI din 13.11.2008.
Instanța a respins ca neîntemeiate alegațiile reclamantei precum că
prevederea contestată din actul normativ este contrară legii, or, scopul actului
respectiv constă în reglementarea unor servicii publice, efectele cărora se
răsfrâng în mod direct atât asupra operatorilor de transport care își doresc
acces la piața serviciilor de transport rutier, cât și asupra consumatorilor
finali — călătorii, care nu pot fi individualizați și care reprezintă, în
integritatea lor, un cerc nedeterminat de subiecți.
Instituirea acestor restricții temporare de modificare la program de
transport rutier interraional/internațional și listelor operatorilor de transport
antrenați la deservirea rutelor/curselor incluse în Programul ”Transport
Modern” este una rezonabilă, dat fiind faptul că ingerința produsă prin ea
este proporțională în raport cu pericolul situației care a generat instituirea
acesteia, cât și cu scopul urmărit de a asigura o maximă aplicare bazate pe
principii clare cu privire la procesul de deschidere, atribuire, modificare și
închidere a serviciilor rutiere regulate.
Instanța a concluzionat că, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării
Regionale și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin
lege la emiterea Ordinului nr. 89 din 30 mai 2022 cu privire la instituirea
restricțiilor temporare la modificarea programelor de transport rutier
5
interraional/internațional și listelor operatorilor de transport antrenați la
deservirea rutelor/curselor incluse în programele menționate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 aprilie 2023, Asociația Patronală a Operatorilor de Transport
Auto a depus recurs împreună cu motivarea împotriva hotărârii din 10 aprilie
2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea
integrală a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care
acțiunea să fie admisă.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept
invocate în acțiune. Suplimentar, a indicat că la emiterea hotărârii contestate
instanța a luat în considerație doar argumentele pârâtului.
A mai menționat că, prima instanță a interpretat eronat legea, ajungând
la concluzia că, programele de transport au termen de valabilitate, or potrivit
prevederilor Codului transporturilor rutiere, programele de transport raional,
interraional și internațional nu au termen de valabilitate. În viziunea
recurentului, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că restricțiile
temporare, reglementate de art. 7 din Codul transporturilor rutiere, urmează
a fi aplicate doar în cazuri de necesitate, care urmează a fi argumentate, iar
sintagma ”temporar” nu poate fi calculat ca perioadă de 3-5 ani.
La 30 iunie 2023, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale
al Republicii Moldova a depus o referință la recursul declarat de către
Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto, solicitând declararea
acestuia ca inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023) relevă că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se
prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
6
instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se
depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art. 245 alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin.
(1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit
de Curtea Supremă de Justiție.”
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie
2023), a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din
Codul administrativ, în special prevederile cu privire la temeiurile recursului.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse
la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi
vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul
administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de
procedură civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.
Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă,
cu excepția art. 169-171. Legea procedurală civilă care impune obligații noi
anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi
sau suplimentare nu are putere retroactivă.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la
examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului
administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 10 aprilie
2023, în ședință publică. Materialele cauzei atestă că, la 11 aprilie 2023,
7
Curtea de Apel Chișinău a notificat dispozitivul hotărârii participanților la
proces, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la
materialele cauzei (f.d. 73). Recursul nemotivat împotriva hotărârii din 10
aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost depus la 20 aprilie 2023.
Totodată, materialele cauzei atestă că, hotărârea motivată a fost expediată, la
03 mai 2023, iar motivarea recursului Asociația Patronală a Operatorilor de
Transport Auto, a depus la 31 mai 2023. În condițiile enunțate, instanța de
recurs constată respectarea de către Asociația Patronală a Operatorilor de
Transport Auto, a termenului prevăzut de art.245 alin.(1) și (2) din Codul
administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului) la
declararea recursului.
În conformitate cu art. 246 alin. (l) din Codul administrativ (în redacția
în vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu
alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil
în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar
la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma
„în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate
și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe
cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea
cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție retine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
8
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data
declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
9
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto, or redarea
circumstanțelor de fapt și de drept în recurs nu poate constitui temei de
admisibilitate.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Asociația Patronală a
Operatorilor de Transport Auto.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
10