3r-150/22 — obligarea emiterii actului administrativ normativ

3r-150/22 — obligarea emiterii actului administrativ normativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3r-150/22

2-21079372-01-3r-11052022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând recursul depus de Asociația Patronală a Operatorilor de Transport

Auto,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto împotriva Ministerului

Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (succesor al Ministerului Economiei și

Infrastructurii), cu privire la obligarea emiterii actului administrativ normativ,

împotriva încheierii din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ,

c o n s t a t ă:

La 27 mai 2021, Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto, s-a

adresat în instanța de judecată cu acțiune împotriva Ministerului Economiei și

Infrastructurii, care ulterior la 10 iunie 2021 și 18 aprilie 2022, a fost concretizată, cu

privire la obligarea emiterii și adoptării actului administrativ normativ privind

stabilirea mărimii tarifului pentru serviciile de autogară și tarifului pentru serviciile de

transport de persoane în trafic raional și interraional.

În baza Hotărârii Guvernului nr. 142 din 25 august 2021, în vigoare din 01

septembrie 2021, Ministerul Economiei și Infrastructurii a fost redenumit în Ministerul

Infrastructurii și Dezvoltării Regionale.

Prin încheierea din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost declarată

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de către Asociația Patronală

a Operatorilor de Transport Auto împotriva Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării

Regionale (succesor al Ministerului Economiei și Infrastructurii), cu privire la

obligarea emiterii actului administrativ normativ (f.d. 121-126).

La 19 aprilie 2022, Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto a

depus recurs nemotivat împotriva încheierii din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 130-131).

1

La 16 mai 2022, Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto a depus

recurs motivat împotriva încheierii din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

indicând că a recepționat actul contestat la 30 aprilie 2022, prin intermediul Poștei

Moldovei (f.d.137-142).

În motivarea recursului, recurenta a relatat că acțiunea de contencios

administrativ a fost depusă de către Asociația Patronală a Operatorilor de Transport

Auto la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, care și-a declinat competență în favoarea

Curții de Apel Chișinău. Curtea de Apel Chișinău a ridicat conflictul negativ de

competență în față Curții Supreme de Justiție. Curtea Supremă de Justiție, prin

încheierea din 29 decembrie 2021, a stabilit că obiectul acțiunii îl constituie obligarea

autorității publice să emită un act administrativ cu caracter normativ.

Prin încheierii din 18 aprilie 2022, Curtea de Apel Chișinău, declarând acțiunea

ca fiind inadmisibilă, a motivat că obiectul acțiunii îl constituie o procedură de

elaborare și adoptare a actelor normative, asupra căreia, conform prevederilor art. 2

alin (3) lit. d) Cod administrativ, nu se aplică prevederile codului.

Făcând trimitere la prevederile art. 145 alin (2) din Codul Transporturilor

rutiere, pct. 5 al Metodologiei de calculare a tarifelor pentru serviciile de transportare a

călătorilor (pasagerilor) și bagajelor cu transportul auto, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1167 din 29.10.2007, a invocat că instanța de fond nu a sesizat faptul că

obiectul acțiunii de contencios administrativ derivă din conținutul drepturilor

fundamentale, care se bucură de protecție inclusiv pe cale jurisdicțională.

Consideră că instanța de fond trebuia să analizeze cerințele recurentei prin

prisma faptului că operatorii de transport au obligația de a asigura permanent populația

cu servicii regulate de transport autorizate sub sancțiunea pierderii dreptului de

deservire a unor rute în cazul admiterii suspendărilor (art. 38 CTR). Astfel, statul,

impunând operatorilor de transport obligația de a deservi continuu rutele regulate, are

obligația la rândul său să asigure o reglementare tarifară conform metodologiei

aprobate. Omisiunea de a aproba mărimea tarifelor prevăzute de lege încalcă drepturile

operatorilor de transport prevăzute de normele constituționale, inclusiv dreptul de a

beneficia de o reglementare a activității economice, dreptul la proprietate și

inviolabilitate a investițiilor.

Recurenta a explicat că încălcarea drepturilor operatorilor de transport se

realizează prin omisiunea admisă de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale

de a aproba mărimea tarifelor reglementate prin lege și metodologii aprobate de

Guvern. Obligarea autorității publice de a-și executa obligațiile prevăzute de lege, în

temeiul unei hotărâri judiciare, este unicul mijloc de apărare a drepturilor încălcate.

Respectiv a indicat că instanța de fond, bazându-se pe o interpretare gramaticală

și îngustă a normelor Codului administrativ, a admis încălcarea drepturilor

fundamentale prevăzute de Constituție (dreptul la proprietate, dreptul de a beneficia de

o reglementare economică din partea statului, dreptul de a se bucura de inviolabilitatea

investițiilor, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul de a beneficia de

protecția statului) care sunt prevăzute de CEDO.

2

Un alt argument invocat de recurentă, rezidă în interpretarea eronată de către

instanță a normelor materiale și normelor de procedură.

Apreciază ca fiind greșită concluzia instanței că obiectul acțiunii îl constituie

procedura de adoptare a unui act normativ, or actele care solicită să fie adoptate de

către autoritatea publică centrală sunt acte administrative normative, fapt stabilit deja și

prin încheierea din 29 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție.

Solicită admiterea cererii de recurs și casarea integrală a încheierii din 18 aprilie

2022 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea dosarului spre examinare în fond la

Curtea de Apel Chișinău.

La 30 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului,

copia recursului depus de Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto, cu

înștiințarea despre posibilitatea prezentării referinței, care a fost notificat ultimului la

09 iunie 2022, fapt ce rezultă din avizul poștal de recepție (f.d.145).

La 05 iulie 2022, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a depus

referință în care a indicat că încheierea din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a

fost notificată în cadrul ședinței de examinare și pronunțare, ședință la care a fost

prezent reprezentantul Asociației Patronale a Operatorilor de Transport Auto. Faptul că

la 19 aprilie 2022, Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto a depus recurs

nemotivat împotriva încheierii din 18 aprilie 2022, este un aspect neprevăzut de Codul

administrativ, pe când cererea de recurs motivată a fost depusă tocmai la 16 mai 2022,

contrar prevederilor art. 242 din Codul administrativ. Recurentul urma să depună o

cerere de recurs motivată în decurs de 15 zile de la notificarea încheierii.

A invocat că nu era necesară notificarea încheierii din 18 aprilie 2022 a Curții

de Apel Chișinău conform art. 96-114 din Codul administrativ, deoarece

reprezentantul Asociației a fost prezent la ședința de pronunțare.

Astfel, în temeiul art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, prin

coroborare cu prevederile cap. III din cartea a treia a Codului prenotat, consideră

cererea de recurs ca fiind inadmisibilă prin omiterea termenului de contestare.

Cu referire la fondul cauzei, a menționat că argumentele invocate în cererea de

recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă o încălcare

esențială sau o aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către Curtea de Apel Chișinău, respectiv nu constituie temei de casare a

încheierii recurate. Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto își exprimă

dezacordul cu încheierea contestată, repunând în discuție circumstanțe de fapt și de

drept asupra cărora s-a expus deja Curtea Supremă de Justiție prin încheierea Curții din

29 decembrie 2021. Drept urmare, atât timp cât cererea de recurs nu întrunește nici o

încălcare esențială a normelor de drept material și a celor de drept procedural, solicită

ca cererea de recurs să fie declarată inadmisibilă.

Cu referire la netemeinicia cererii de recurs a reiterat circumstanțele expuse la

examinarea cauzei în fond.

A solicitat de a declara ca fiind inadmisibilă cererea de recurs înaintată de

Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto împotriva încheierii Curții de

3

Apel Chișinău din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău. În cazul în care cererea

va fi declarată admisibilă, de a respinge recursul înaintat de Asociația Patronală a

Operatorilor de Transport Auto împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău, ca fiind

un recurs neîntemeiat.

În conformitate cu art.191 alin.(5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și încheierilor

curții de apel.

Conform art.243 alin.(2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul specializat pentru examinare acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu

plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună

invitarea părților.

Examinând recursul, în raport cu materialele cauzei și argumentele din

referință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art.243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin care declară

recursul inadmisibil.

Potrivit art.242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată

transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul

judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Totodată, în sensul art.241 alin.(3) din Codul administrativ, pentru contestarea

cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap.III din

cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, prevederile art.233 din cap.III din cartea a treia din Codul

administrativ reglementează condițiile de formă și conținut față de cererea de apel și

prin urmare față de cererea de recurs.

Așa, prin prisma dispozițiilor art.236 alin.(2) lit.d) din cap.III din cartea a treia

din Codul administrativ coroborate cu prevederile art.241 alin.(3) și art.242 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special când a fost depus după

expirarea termenului stabilit.

Concomitent, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

4

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de

ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificare a securității raporturilor

juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Subsecvent, potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de

dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se

notifică participanților la proces conform art.96–114.

Conform art.97 alin.(3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată.

Potrivit art.109 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, un înscris poate fi

notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea

notificării este suficient avizul de recepție.

De asemenea, conform art.104 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, dacă

notificarea nu poate fi efectuată conform art.103 lit.a) sau b), înscrisul de notificat

poate fi introdus într-o cutie poștală ce aparține locuinței sau spațiilor de activitate ale

persoanei care urmează a fi notificată sau într-un dispozitiv asemănător pe care aceasta

5

l-a instalat pentru recepționarea poștei și care în mod obișnuit este potrivit pentru o

păstrare sigură. Persoana care efectuează notificarea menționează data notificării pe

plicul înscrisului de notificat. Odată cu depunerea conform alin.(1), înscrisul se

consideră notificat.

Din dispozițiile art.105 alin.(1)-(3) din Codul administrativ, rezultă că, dacă

notificarea nu poate fi efectuată conform art.103 lit.c) sau art.104, înscrisul de notificat

poate fi depus la oficiul poștal în a cărui circumscripție se află locul notificării.

Persoana care efectuează notificarea menționează data notificării pe plicul înscrisului

de notificat. Despre depunere se întocmește o înștiințare scrisă, care se atașează la ușa

locuinței persoanei ce urmează a fi notificată, la ușa spațiilor ei de activitate sau la ușa

instituției comunitare în care locuiește. Înștiințarea trebuie să conțină data atașării,

denumirea și adresa oficiului poștal la care se depune înscrisul de notificat, precum și

date despre durata termenului de păstrare și începutul curgerii acestuia. Înscrisul se

consideră notificat odată cu atașarea înștiințării scrise.

Din materialele cauzei rezultă că, la 18 aprilie 2022, Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat încheierea prin care a fost declarată inadmisibilă acțiunea în contencios

administrativ înaintată de către Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto

împotriva Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (succesor al

Ministerului Economiei și Infrastructurii), cu privire la obligarea emiterii actului

administrativ normativ (f.d. 121-126).

La 26 aprilie 2022, Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto a

recepționat copia încheierii din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, fapt

confirmat prin semnătura aplicată pe avizul de recepție xxx (f.d. 129).

În pofida celor menționate supra, Asociația Patronală a Operatorilor de

Transport Auto a depus cerere de recurs motivată împotriva încheierii contestate din 18

aprilie 2022, la Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul oficiului poștal, tocmai la 16

mai 2022, cu omiterea evidentă a termenului legal prevăzut la art.242 din Codul

administrativ, fără însă a solicita repunerea în termen a actului de procedură.

Afară de aceasta, Asociația nu a indicat în cererea de recurs nici un motiv

justificativ din care cauză a omis termenul legal de contestare a încheierii din 18 aprilie

2022 a Curții de Apel Chișinău.

Dat fiind cele constatate, se atestă faptul că Asociația Patronală a Operatorilor

de Transport Auto nu s-a conformat prevederilor legale imperative, depunând cererea

de recurs peste termenul prevăzut la art.242 din Codul administrativ.

Instanța de recurs nu poate reține specificația din recurs, că încheierea din 18

aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de recurentă la 30 aprilie

2022, or acest fapt nu este probat. Per a contrario, la materialele cauzei este anexat

avizul de recepție a corespondenței, prin care se confirmă că Asociația Patronală a

Operatorilor de Transport Auto a recepționat încheierea expediată la adresa mun.

Chișinău, str. Alba Iulia 105, of. 2, la 26 aprilie 2022 (f.d. 129). Mai mult ca atât,

reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată se denotă că reprezentantul

recurentului a fost prezent la ședința de examinare și la pronunțarea încheierii

6

contestate (f.d. 118-120).

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează prevederile art.242 din Codul administrativ, care

cert, expres și imperativ stipulează că, recursul împotriva încheierii judecătorești se

depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de

15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat

recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței

competente să soluționeze recursul.

Din sensul normei de drept citate supra, rezultă că după notificarea încheierii

instanței de fond, recurentul urmează să depună recursul motivat în interiorul

termenului legal de 15 zile și nemijlocit la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată, la caz, la Curtea de Apel Chișinău.

Ține de notat că regula impusă de legiuitor la art.242 din Codul administrativ,

reprezintă o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea

securității raporturilor juridice, care este dictată de cumularea a două condiții strict

necesare și anume, în primul rând să fie prezentat recursul motivat în termen de 15 de

zile de la notificarea încheierii primei instanțe, în al doilea rând acesta trebuie să fie

depus la instanța emitentă, în speță, Curtea de Apel Chișinău, aceste dispoziții fiind

obligatorii pentru participanții la proces, în caz contrar survin consecințele prevăzute la

art.243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ, iar valorificarea respectivului drept nu

mai este posibilă.

Din cele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, deși recurenta a mai depus un recurs și la 19

aprilie 2022 (f.d.130-131), se constată că acesta este nemotivat și respectiv este contrar

dispozițiilor art.242 din Codul administrativ.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție mai punctează că recursul depus la 19 aprilie 2022 nu conține

circumstanțele de fapt și de drept în susținerea cererii, or, în conținutul recursului n-au

fost inserate argumente aduse în susținerea criticii încheierii contestate.

Această circumstanță face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către

instanța învestită cu soluționarea căii de atac a recursului depus la 19 aprilie 2022. Or,

în recurs nu este suficientă simpla expunere a dezacordului cu soluția instanței

judecătorești, ci este necesară motivarea cu indicarea temeiurilor de ilegalitate pe care

se întemeiază calea de atac, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând

nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat de instanța

inferioară, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat un act judecătoresc neîntemeiat. Condiția legală a dezvoltării

motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței

7

inferioare, cu expunerea argumentată a criticilor în fapt și în drept, precum și indicarea

probelor pe care se bazează.

În speță, culpa că Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto a depus

tardiv cererea de recurs nu se datorează Curții de Apel Chișinău, care a respectat

corespunzător prevederile legale de notificare a actului de procedură, dar ultimei care

nu a întreprins suficiente măsuri, după cum sugerează și jurisprudența CEDO de a-și

proteja drepturile de acces la instanță și de a îndeplini actul de procedură în termenul

prevăzut la art.242 din Codul administrativ.

La acest capitol se rețin prevederile art.24 alin.(1) din Codul administrativ, care

statuează că participanții la procedura administrativă și procedura de contencios

administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu

bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de

lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.242 din Codul administrativ, este considerat

un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage

drept consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale

de atac.

Din cele menționate, se impune declararea recursului depus de Asociația

Patronală a Operatorilor de Transport Auto ca inadmisibil în temeiul art.243 alin.(1)

lit.a) din Codul administrativ în coroborare cu art.236 alin.(2) lit.d) din Codul

administrativ, or, exercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal, atrage în consecință decăderea din acest drept, afară de

cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov

c. Ucrainei, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei

căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În

acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare

privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Asociația Patronală a

Operatorilor de Transport Auto ca inadmisibil este compatibilă cu respectarea

prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere faptul că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

8

depus de Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto ca inadmisibil.

Conform art.191 alin.(5), art.241, art. 242 și art. 243 alin.(1) lit.a) și alin.(2) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se declară inadmisibil recursul depus de Asociația Patronală a Operatorilor de

Transport Auto împotriva încheierii din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată de

Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto împotriva Ministerului

Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (succesor al Ministerului Economiei și

Infrastructurii), cu privire la obligarea emiterii actului administrativ normativ.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii: Iurie Bejenaru

Aliona Miron

9