2ra-1617/23 — constatarea faptului acceptarii succesiunii si locului ei de deschidere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea faptului acceptarii succesiunii si locului ei de deschidere
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1617/23 — constatarea faptului acceptarii succesiunii si locului ei de deschidere (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ana Moraru,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Tatiana Megherea (Barbulat) împotriva Anei Moraru, Mariei Barbulat,
Anatoli Boacă, intervenient accesoriu Serviciu Fiscal de Stat cu privire la
constatarea faptului acceptării succesiunii, locul ei de deschidere și
înlăturarea impedimentelor,
împotriva deciziei din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1617/23
NR. PIGD 2-22044233-01-2ra-29112023)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023.
Invocarea declarativă a prevederilor art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de
procedură civilă, la caz nu constituie temei de admitere a recursului.
Judecătoria Hîncești, sediul Central, jud. N. Berbec,
Curtea de Apel Chișinău, jud. N. Budăi, I. Țurcan, Iu. Cotruță,
20 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Ana
Moraru,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 31 martie 2022, Tatiana Megherea (Barbulat), reprezentat de
avocatul Victor Dodon, a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Anei Moraru, Mariei Barbulat și Anatoli Boacă, solicitând constatarea
faptului acceptării succesiunii cotei-părți ce i se cuvine, prin intrarea în
posesia averii succesorale rămase după tatăl Vasile Barbulat, decedat la
xxxxx, locul ei de deschidere în mun. Hîncești, obligarea pârâților să nu-i
creeze impedimente în executarea dreptului de proprietate în privința
apartamentului nr. xxxxx situat în mun. Hîncești, str. xxxxx, nr. xxxxx, cu
suprafața de 81,1 mp, modul de folosință -locativă, număr cadastral xxxxx,
încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că Vasile Barbulat, născut
la xxxxx și Maria Barbulat, născută la xxxxx, sunt părinții săi și ai pârâtei
Ana Moraru (Barbulat).
Totodată, a menționat că în perioada aflării în căsătoriei, părinții
împreună cu familia au dobândit în proprietate, drept urmare a privatizării
fondului de locuințe, imobilul cu număr cadastral xxxxx, amplasat în mun.
Hîncești str. xxxxx, nr. xxxxx, ap. xxxxx, modul de folosință-locativă,
suprafața de 81 mp, apartament cu patru odăi, la privatizarea căruia au
participat, Vasile Barbulat și Maria Barbulat împreună cu copii Tatiana
Megherea (Barbulat), Ana Moraru (Barbulat) și Anatoli Boacă (frate pe linia
mamei). Dreptul de proprietate în devălmășie a fost înregistrat în Registrul
bunurilor imobile.
La xxxxx a decedat tatăl reclamantei, Vasile Barbulat, fapt confirmat
prin certificatul de deces eliberat de Primăria comunei Mereșeni r-nul
Hîncești la 03 mai 2012. Având în vedere că tatăl reclamantei a decedat până
la intrarea în vigoare a noilor prevederi ale Codului civil în redacția din 2019,
ultima a indicat că la caz sunt aplicabile prevederile Codului civil în redacția
din 2002. Potrivit dispoziției privind punerea în aplicare a modificărilor
operate la cartea a patra, secțiunea a 5-a din Codul civil, se aplică moștenirii
persoanelor care au decedat la data de 01 martie 2019 sau după data
respectivă.
Reclamanta a afirmat că după decesul tatălui Vasile Barbulat, s-a
deschis succesiunea asupra averii acestuia din ziua survenirii decesului.
1
Pe parcursul vieții, Vasile Barbulat nu a lăsat testament prin care să
dispună cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viață de toate
bunurile sale sau o parte din ele. În condițiile art. 1499 alin. (1) lit. a) din
Codul civil, s-a deschis moștenirea legală, adică trecerea patrimoniului
defunctului către persoanele menționate în lege în cazul în care cel ce a lăsat
moștenirea nu a lăsat nici un testament. Iar conform art. 1500 alin. (1) lit. a)
din Codul civil, în cazul succesiunii legale, moștenitorii cu drept de cota-
parte egală sunt: de clasa I-descendenții (fiii celui ce a lăsat moștenirea, la
fel și cei născuți vii după decesul lui, precum și cei înfiați), soțul
supraviețuitor și ascendenții privilegiați (părinții, înfietorii) celui ce a lăsat
moștenirea. Astfel, moștenitorii legali de clasa I cu drept de succesiune după
defunctul Vasile Barbulat, sunt fiicele Tatiana Megherea (Barbulat) și Ana
Moraru (Barbulat), însă în ceea ce vizează Maria Barbulat, la momentul
decesului lui Vasile Barbulat, soții se aflau în divorț din 14 martie 2000, când
a fost desfăcută căsătoria acestora.
Reclamanta a precizat că după decesul tatălui său a acceptat
moștenirea, inclusiv pârâta Ana Moraru (Barbulat), prin intrarea în posesie a
patrimoniului succesoral, au continuat să se folosească de apartamentul ce
constituie proprietate comună în devălmășie, fără a fi delimitate în natură
cotele-părți ideale între coproprietari și alte bunuri. Totodată, a menționat că
a suportat de una singură toate cheltuielile privind tratamentul tatălui până la
deces și cheltuielile de înmormântare.
Pârâții îi creează impedimente de a se folosi de imobil, schimbând
lacătul de la ușă, deși este proprietar ca și ei al acestui bun imobil, având
drept de folosință posesie și dispoziție fiecare în mod egal. Împreună cu
pârâta Ana Moraru (Barbulat) a acceptat succesiunea tatălui prin intrarea în
posesie, însă ultima neagă acest fapt.
Prin cererea de concretizare datată cu 20 decembrie 2022, reclamanta
reprezentată de avocatul Victor Dodon, a menționat că motivele și temeiul
acțiunii rămân aceleași conform cererii de chemare în judecată inițiale și a
solicitat constatarea faptului acceptării succesiunii cotei-părți ce i se cuvine,
prin intrarea în posesia averii succesorale rămase după tatăl Vasile Barbulat,
decedat la xxxxx, locul ei de deschidere în mun. Hîncești, obligarea pârâților
să nu-i creeze impedimente în executarea dreptului de proprietate în privința
apartamentului nr. xxxxx situat în mun. Hîncești, str. xxxxx, nr. xxxxx, cu
suprafața de 81,1 mp, modul de folosință -locativă, număr cadastral xxxxx,
încasarea cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat de 200 de lei și
cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 3 000 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 20 decembrie 2022 Judecătoriei Hîncești, sediul
Central, s-a atras în proces Serviciul Fiscal de Stat, în calitate de intervenient
accesoriu.
2
Prin hotărârea din 23 februarie 2023 a Judecătoriei Hîncești, sediul
Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana
Megherea (Barbulat) împotriva Anei Moraru, Mariei Barbulat, Anatoli
Boacă, intervenient accesoriu Serviciu Fiscal de Stat cu privire la constatarea
faptului acceptării succesiunii, locul ei de deschidere și înlăturarea
impedimentelor. S-a încasat de la Tatiana Megherea în beneficiul Anei
Moraru suma de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN APEL
La 01 martie 2023, Tatiana Megherea (Barbulat), reprezentată de
avocatul Victor Dodon, a declarat apel împotriva hotărârii din 23 februarie
2023 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârii prime instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a cererii de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis cererea de apel depusă de Tatiana Megherea (Barbulat), reprezentată
de avocatul Victor Dodon, și s-a casat hotărârea din 23 februarie 2023 a
Judecătoriei Hîncești, sediul Central. S-a emis o nouă hotărâre prin care s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Megherea
(Barbulat). S-a constatat faptul acceptării succesiunii de către Tatiana
Megherea (Barbulat) prin intrarea în posesie asupra averii tatălui decedat
Vasile Barbulat, născut la xxxxx, decedat la xxxxx, locul deschiderii mun.
Hîncești. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind înlăturarea
impedimentelor. S-a încasat de la Ana Moraru în beneficiul Tatianei
Megherea (Barbulat) cheltuielile de judecată proporțional pretențiilor admise
și anume 100 de lei pentru prima instanță, 75 de lei pentru instanța de apel și
2 500 de lei- cheltuieli pentru asistența juridică.
Pentru a decide astfel, instanța de apel referitor la respingerea
pretenției privind înlăturarea impedimentelor pentru folosirea
apartamentului nr. xxxxx, situat în mun. Hîncești, str. xxxxx, nr. xxxxx, a
considerat că prima instanță întemeiat a dat apreciere circumstanțelor cauzei,
deoarece în acest sens nici în instanța de fond și nici în instanța de apel nu
au fost prezentate probe ce ar demonstra existența propriu-zisă a unor acțiuni
ce ar împiedica-o pe Tatiana Megherea (Barbulat) să dispună de drepturile
sale în raport cu bunul imobil menționat.
Totodată, instanța de apel a apreciat ca eronată concluzia primei
instanțe privind respingerea pretenției Tatianei (Barbulat) Megherea de
constatare a faptului acceptării succesiunii asupra cotei-părți din
apartamentul situat în mun. Hîncești, str. xxxxx, nr. xxxxx, ap. xxxxx, cu
suprafața de 81,1 mp, proprietate comună, modul de folosință locativă,
număr cadastral xxxxx.
3
Cu referire la prevederile art. 1432 alin. (3) art. 1440 alin. (1), (2), art.
1499 alin. (1) lit. a), art. 1500 alin. (1) lit. a), art. 1516 alin. (3), (4), art.1517
din Codul civil (în vigoare de la 22 iunie 2002 – aplicabil la data decesului
lui Vasile Barbulat), instanța de apel a reținut că la caz, precum reiese din
materialele dosarului și cum a confirmat pârâta/intimata Ana Moraru în
cadrul primei instanțe, la momentul decesului lui Vasile Barbulat, apelanta
Tatiana Megherea (Barbulat) locuia în alt imobil, în posesia căruia a intrat
timp de 6 luni de la data deschiderii ei. Respectiv, prin prisma prevederilor
art. 1516 alin. (4) din Codul civil, instanța de apel a considerat că prin acest
fapt apelanta a acceptat succesiunea prin intrare în posesie a întregului
patrimoniu, inclusiv a apartamentului ce constituie proprietate comună în
devălmășie.
În context, instanța de apel a menționat că intrarea apelantei în posesia
masei succesorale rămasă după decesul tatălui ei – Vasile Barbulat, este
confirmat și prin adeverința eliberată de Primăria mun. Hîncești, nr. 2983 din
14 decembrie 2021, or, argumentele primei instanțe asupra actului respectiv,
poartă un caracter eronat, deoarece, cumulul probelor anexate la dosar denotă
cu certitudine că: Tatiana Barbulat (conform referinței Primăriei mun.
Hîncești, nr. 2982 din 14 decembrie 2021 și extras din arhivă) și Tatiana
Megherea (conform certificatului de căsătorie nr. 6 din 18 august 2000) este
una și aceeași persoană (fiica lui Vasile Barbulat); Tatiana Megherea
(Barbulat) a suportat cheltuieli pentru înmormântarea tatălui; Tatiana
Megherea (Barbulat) este coproprietar al apartamentului nr. xxxxx din str.
xxxxx, nr. xxxxx, mun. Hîncești. Faptul că în adeverința eliberată de
Primăria mun. Hîncești, nr. 2983 din 14 decembrie 2021, scrisă de mână, a
fost admisă o eroare mecanică, fiind omisă o literă din numele de familie a
Tatianei (Barbulat) Megherea, fiind indicat Meghea, nu constituie temei
pentru a nu admite această probă.
Suplimentar, instanța de apel a apreciat critic concluzia primei instanțe
precum că „…instanței nu i-au fost prezentate probe în sensul suportării
cheltuielilor legate de apartament…”, deoarece în conformitate cu art. 123
alin. (6) din Codul de procedură civilă, faptele invocate de una din parți nu
trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Astfel, odată
ce din declarațiile părții adverse în cadrul primei instanțe, reiese că
reclamanta/apelantă Tatiana Megherea (Barbulat) a intrat în posesia
bunurilor rămase după decesul lui Vasile Barbulat prin „...acțiuni
concrete...”, „...pentru gospodărie...”, care de altfel pot presupune și
cheltuieli pentru întreținere.
Luând în considerare circumstanțele de fapt expuse supra, în
coroborare cu normele legale aplicabile la caz, instanța de apel a considerat
că hotărârea din 23 februarie 2023 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,
urmează a fi casată, cu emiterea unei noi hotărâri de admite a cererii Tatianei
Megherea (Barbulat) și a constata faptul acceptării succesiunii de către
4
Tatiana Megherea (Barbulat), prin intrarea în posesie asupra averii tatălui
decedat Vasile Barbulat, locul deschiderii mun. Hîncești.
În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1), (3), art. 96 alin. (1)-(11)
din Codul de procedură civilă și dat fiind faptul că pretențiile din cererea de
chemare în judecată depusă de Tatiana Megherea (Barbulat) sunt întemeiate
parțial și respectiv urmează a fi admise parțial, instanța de apel a considerat
oportun de a încasa de la Ana Moraru în beneficiul Tatianei Megherea
(Barbulat) cheltuielile de judecată proporțional pretențiilor admise și anume
100 de lei pentru prima instanță, 75 de lei pentru instanța de apel și 2 500 de
lei cheltuieli pentru asistența juridică, sumă care este considerată una
rezonabilă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 noiembrie 2023, Ana Moraru a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu
menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului s-a invocat că drept temei pentru depunerea
recursului sunt 3 factori care au importanța majoră pentru apărarea
drepturilor patrimoniale și dreptului constituțional la apărare propriilor
interese. Decizia a fost adoptată cu nerespectarea cerințelor art. 240 alin. (3)
din Codul de procedură civilă.
Instanța de apel a ignorat faptul că cerințele invocate în cererea de apel
motivată au fost precizate de reprezentantul apelantei în cadrul examinării
apelului prin următoarele acțiuni și declarații. Anterior examinării apelului,
avocatul apelantei a înaintat demers cu privire la atașarea la dosar cu titlu de
probă: certificatul emis de Primăria Hîncești nr.764 din 18 mai 2023 (f.d.
133) prin care organul public local a confirmat faptul că ambele surori
Tatiana Megherea (Barbulat) și Ana Moraru (Barbulat) au întrat în posesia
averii succesorale care a fost satisfăcut de instanța de apel (f.d. 116).
Totodată în cadrul judecării cauzei în instanța de apel, avocatul Snejana
Timofeva a adresat întrebări reprezentantului apelantei întrebări referitor la
concretizarea poziției, bazate pe faptul că la judecarea cauzei în prima
instanța, avocatul Victor Dodon a înaintat la 23 februarie 2023 cerere de
modificare cerințelor (f.d.58- 59), prin care el a declarat că Megherea Tatiana
pretinde numai la cota-parte ce i se cuvine, prin intrare în posesie asupra
averii succesorale ce a apărut după decesul tatălui Barbulat Vasile decedat la
xxxxx. În acțiunea (modificată), în cadrul ședinței în prima instanța și în
instanța de apel avocatul apelantei a declarat și a confirmat că reclamanta
Tatiana Megherea recunoaște că moștenitori legali de clasa I cu drept egal
asupra averii defunctului sunt fiicele Tatiana Megherea (Barbulat) și pârâta
Ana Moraru și nu neagă faptul că ultima tot a intrat în posesie. Astfel, după
întrebările de concretizare a cerințelor invocate în cerere de apel, susținute
de instanța de apel de avocatul reclamantei, Victor Dodon, ultimul cu titlu
5
de precizare finală a cerințelor, a solicitat: abrogarea hotărârii primei
instanțe, constatarea faptul acceptării succesiunii de către Tatiana Megherea
(Barbulat) asupra cotei-parți ce i se cuvine, ca moștenitor legal cu
recunoașterea și respectarea drepturilor succesorale ale sorei sale Ana
Moraru, prin intrare în posesie asupra averii succesorale ce a apărut după
decesul tatălui. Aceasta solicitarea a fost făcută de avocat ca precizare
solicitărilor modificate și este confirmată prin mijloace de probă prezentate
în Curtea de Apel Chișinău, care au fost atașate la dosar și au fost examinate
în cadrul ședinței cu titlu de probă pertinentă și concludentă. Instanța de
judecată la examinarea cauzei nu a ținut cont de prevederile art.130 alin.(1)-
(4) din Codul de procedură civilă.
Recurenta a afirmat că decizia este arbitrară ori se bazează în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Instanța de apel a
recunoscut faptul acceptării succesiunii de către Tatiana Megherea, ignorând
solicitările apelantului în privința cuantumului solicitări, în cota-partea
cuvenită moștenirii legale cu respectarea dreptului Anei Moraru. Instanța a
ignorat în totalmente și cerințele apelantului, declarațiile reprezentantului
pârâtei, probele anexate, cel puțin acțiunea, cerere de modificarea acțiunii
(f.d.58-59), certificatul (f.d. 133) și alte dovezi și a judecat cauza după
propria cuviință, prin ce a încălcat drepturile sale patrimoniale și a dorinței
apelantei de a menține cu sora sa relații bune. Prin decizia emisă de instanței
de apel i s-a înrăutățit considerabil situația patrimonială. Prin recunoașterea
faptului acceptării succesiunii doar de către Tatiana Megherea i s-au lezat
drepturile sale patrimoniale asupra averii tatălui, și anume asupra
apartamentului unde locuiește împreună cu familia, întreținut cu surse
proprii, achită impozitele și alte plăți obligatorii, fără aporturi financiare din
partea altor coproprietari, inclusiv a Tatianei Megherea.
De asemenea, a declarat că decizia privind constatarea faptului
acceptării succesiunii de către Tatiana Megherea (Barbulat) prin intrarea în
posesie asupra averii tatălui decedat și locul ei de deschidere s-a adoptat în
cadrul procedurii litigioasă în loc de procedura specială stabilită de Codul de
Procedura Civilă pentru constatarea faptelor cu valoarea juridică prevăzută
în art.281-285.
Recurenta a menționat că inițial ea s-a adresat în instanța de judecată
cu cerere privind constatarea faptului accesării succesiunii asupra averii în
cauză. Potrivit procedurii stabilite de lege, a solicitat că cererea să fie
examinată în procedura specială. Personal a adresat de multiple ori cu cereri
privind constatarea faptului acceptării succesiunii conform normelor stabilite
în art.281-285 din Codul de procedura civilă, însă cererile au fost scoase de
pe rol, procedurile inițiate au fost încetate, din motiv că există litigiul în baza
acțiunii Tatianei Megherea, care a înaintat aceasta cerere ulterior. După ce
sora sa a primit cererea sa ca persoana interesată, a apărut și acțiune înaintată
de Tatiana Megherea în procedura litigioasă, prin care tot a solicitat
constatarea faptului acceptării succesiunii asupra averii tatălui. Avocatul
6
intimatei i-a propus să înainteze cerere reconvențională privind constatarea
faptului acceptării succesiunii, însă aceasta nu corespunde cerințelor Codului
de Procedură Civilă care nu prevede posibilități de a înainta cerere
reconvențională privind constatarea faptului cu valoarea juridică. Recurenta
a comunicat că din momentul adresării Tatianei Megherea și adoptarea
deciziei în cauză, avocații săi au înaintat instanței de judecată multiple
adresări/demersuri (f.d.41-42) privind conexarea pretențiilor care cad sub
incidența prevederilor art. 187 din Codul de procedura civilă cu cauza civilă
intentată la cererea de chemare în judecată a Tatianei Megherea. Primul
demers a fost înaintat de avocatul Irina Iațiuc în cadrul ședinței de judecată
din 29 noiembrie 2022, însă din motive necunoscute instanța nu a examinat
acest demers și a amânat examinarea demersului fără motive concrete. La 07
februarie 2023, avocatul Irina Iațiuc în mod repetat a înaintat demers, care
iarăși a rămas fără examinare, fiind amânată examinarea acestora. Din cauza
tergiversării de către judecătorul Ion Dadu a examinării demersurilor de
conexare a cauzelor în cadrul ambelor proceduri civile, judecătorul a
examinat și pronunțat în cauza dată hotărîrea la 23 februarie 2023, prin care
a respins pretențiile Tatianei Megherea. După adoptarea acestei hotărâri,
demersurile adresate de avocații săi au pierdut sens și valoarea
juridică/procesuală, însă ea a rămas fără posibilitatea de a apăra drepturile
sale la averea succesorală rămasă după decesul tatălui. Astfel, a insistat ca
soarta averii succesorale să fie hotărâtă în baza stipulărilor legii dar și cu
respectarea cerințelor și intereselor părților interesate, și anume prin
constatarea faptul acceptării succesiunii de către Tatiana Megherea
(Barbulat) asupra cotei-parți ce i se cuvine, prin intrare în posesie asupra
averii succesorale după decesul tatălui
La 02 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților și
intervenientului accesoriu copiile recursului declarat și a încheierii de
numire spre examinare a admisibilității acestuia, creând astfel
participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a
procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării
principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea
de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire,
extrasul din poșta electronică, avizul de recepție, anexate la materialele
dosarului (f.d.170-174). Din adresa lui Anatoli Boacă s-a restituit
corespondența ca fiind nereclamată (f.d.175-176).
Intimații și intervenientul accesoriu nu au făcut uz de dreptul și nu au
depus referințe la cererea de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
7
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Ana Moraru va fi examinat prin prisma
temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în
vigoare de la 01 septembrie 2023.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a. recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 19
8
septembrie 2023, iar cererea de recurs a fost depusă la 14 noiembrie 2023.
Astfel, recursul declarat este în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1)
și (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de
la 01 septembrie 2023).
Din analiza recursului declarat rezultă că recurentul a invocat ca temei
de drept art.432 alin.(1) lit. e) din Codul de procedură civilă, în vigoare la
data înaintării recursului, citate supra.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii
contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor
invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel
s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a
situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul
exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile
menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă
acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în
instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise
de instanța de apel.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă,
statuează că dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări
implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev
împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile
de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza
9
Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1
(cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Ana Moraru, nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare
la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit.
a), urmează a fi considerat inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433
alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul depus de Ana Moraru împotriva deciziei
din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
10