2ra-741/23 — cu privire la incasarea cheltuielilor pentru acordarea asistentei juridice

La 17 ianuarie 2020, Angela Ceaicovschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Timofti-Rusanovschi, prin care a solicitat încasarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 21 500 lei și a prejudiciului material cauzat prin aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii în sumă de 11 300 euro.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că Tatiana Timofti- Rusanovschi s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Ceaicovschi și Angelei Ceaicovschi, solicitând încasarea datoriei. La depunerea acțiunii reclamanta a solicitat aplicarea măsurii de asigurare, care a fost satisfăcută prin încheierea din 16 mai 2014 a Judecătoriei sect. Rîșcani, mun. Chișinău, fiind aplicat sechestru pe bunurile mobile și imobile ce aparțineau Angelei Ceaicovschi în suma de 11 300 euro.

Prin hotărârea din 18 mai 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău acțiunea depusă de Tatiana Timofti-Rusanovschi, s-a admis integral și s-a dispus încasarea de la Angela Ceaicovschi și Oleg Ceaicovschi în mod solidar în beneficiul Tatianei Timofti-Rusanovschi a datoriei în sumă de 11 300 euro, 1 200 lei cheltuieli de judecată și taxa de stat în sumă de 6 397 lei.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată de Angela Ceaicovschi, iar prin decizia din 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de apel, casată parțial hotărârea din 18 mai 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău în partea în care s-a dispus încasarea de la Angela Ceaicovschi a sumei de 11 300 euro cu titlu de datorie și a cheltuielilor de judecată în mărime de 1 200 lei. Astfel, instanța de apel a decis respingerea integrală a pretențiilor înaintate de Tatiana Timofti-Rusanovschi către Angela Ceaicovschi. Decizia instanței de apel, în acest sens, a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție prin încheierea de declarare a inadmisibilității recursului depus de Tatiana Timofti-Rusanovschi.

Reclamanta Angela Ceaicovschi a menționat că a fost reprezentată de avocatul Organ Elena, beneficiind de asistență juridică pe tot parcursul 1 examinării cauzei în instanța de judecată și la etapa de executare a hotărârilor judecătorești.

Deoarece, cererea de apel declarată de Angela Ceaicovschi a fost admisă integral și respinse în totalmente pretențiile Tatianei Timofti- Rusanovschi față de ea, ultima urmează să-i compenseze toate cheltuielile de judecată și prejudiciile aduse pentru aplicarea sechestrelor pe bunuri pentru asigurarea acțiunii.

Reclamanta a mai indicat că prin hotărârea din 18 mai 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, s-a dispus, la cererea Tatianei Timofri- Rusanovschi, încasarea în mod solidar a sumei 11 300 euro și a taxei de stat în sumă de 6 397 lei de la Angela Ceaicovschi și Oleg Ceaicovschi. Dat fiind faptul, că prin decizia din 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de Angela Ceaicovschi și respinsă integral pretenția pârâtei Tatiana Timofti- Rusanovschi, instanța, prin prisma art. 96 și art. 94 alin. (1) și alin. (2) Codul de procedură civilă urmează să dispună compensarea cheltuielile suportate de Angela Ceaicovschi, în calitate de pârâtă în cadrul dosarului anterior.

Totodată, a menționat că la data adresării în instanța de judecată reclamanta cunoștea cu certitudine că soții Ceaicovschi erau divorțați și că Tatiana Timofti-Rusanovschi nu deține nici un act juridic, din care ar rezulta permisiunea Angelei Ceaicovschi pentru împrumutul ce a făcut obiectul litigiului. Însă, reclamanta a insistat aplicarea sechestrelor pe bunurile pârâtei. Astfel, din 16 mai 2014 și până în prezent bunurile Angelei Ceaicovschi se află sub sechestru și proprietara nu poate să le administreze conform destinației. Pentru aplicarea nemotivată a sechestrului pe bunurile sale Tatiana Timofti-Rusanovschi este obligat să-i repare prejudiciul cauzat.

Prin încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit cererea de apel declarată de Angela Ceaicovschi, în partea pretenției privind încasarea prejudiciului material cauzat prin aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii în sumă de 11 300 euro din motivul neînlăturării în interiorul termenului acordat de instanță a neajunsurilor indicate în încheierea din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat de Angela Ceaicovschi. S-a casat hotărârea din 21 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pronunțată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Angela Ceaicovschi împotriva Tatianei Timofti-Rusanovschi cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică și a prejudiciului material cauzat prin aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii și s-a pronunțat, în cauză, o nouă hotărâre, prin care: S- a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Angela Ceaicovschi. S-a dispus compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în cauza civilă la acțiunea formulată de Tatiana Timofti- Rusanovschi către Oleg Ceaicovschi și Angela Ceaicovschi privind încasarea datoriei în sumă de 13 500 lei din contul Tatianei Timofti- Rusanovschi în folosul Angelei Ceaicovschi. În rest acțiunea s-a respins.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând lucrările dosarului în raport cu starea reală de fapt a reținut că concluzia instanței de fond, prin care s-a respins acțiunea, este neîntemeiată, aceasta urmând a fi casată parțial, în partea contestată, cu adoptarea unei noi soluții de admitere parțială a pretenției de încasare a sumei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în alt proces. De asemenea, instanța de apel a stabilit că apelul declarat de Angela Ceaicovschi în partea respingerii pretenției de reparare a prejudiciului cauzat prin aplicarea sechestrului a fost restituit. Astfel, hotărârea în această parte nu a fost contestată și, ca consecință, instanța nu 3 va supune hotărârea verificării în acest sens, soluția instanței de fond în această parte devenind definitivă și irevocabilă prin neatacare.

Cu referire la pretențiile de încasare a sumei cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată suportate în alt proces, instanța de apel a reținut că obiectul litigiului îl constituie încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 21 500 lei, suportate de către Angela Ceaicovschi, în altă cauză civilă, și anume, în cauza civilă pornită la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Timofti-Rusanovschi către Oleg Ceaicovschi și Angela Ceaicovschi cu privire la încasarea datoriei, care s-a respins prin decizia din 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Instanța de apel a mai stabilit că în cadrul judecării acelei cauze Angela Ceaicovschi, în calitate de pârâtă, a fost asistată de avocatul Elena Organ, care a acordat asistență juridică, dar nu a solicitat compensarea cheltuielilor de asistență juridică. Respectiv, Angela Ceaicovschi a înaintat prezenta acțiune către Tatiana Timofti-Rusanovschi, solicitând încasarea sumei de 21 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată compuse din plata pentru asistența juridică acordată în cauza civilă anterioară.

În speță, Angela Ceaicovschi, în scopul probării faptului suportării de către reclamantă a cheltuielilor de asistență juridică a prezentat actul de îndeplinire a lucrărilor la contractul de prestare a serviciilor juridice nr. 291 din 20 martie 2014 și copia bonului de plată seria PL nr. 385688 din 09 septembrie 2019, din care rezultă, că de către clienta Angela Ceaicovschi a fost plătită în total suma de 21 500 lei în contul Cabinetul avocatului ,,Elena Organ”, fiind menționat contractul de asistență juridică în temeiul căruia au fost plătite sumele eliberate.

Instanța de apel a reținut că volumul de lucru pentru participarea avocatului Elena Organ în cadrul instanței de fond și de apel este unul exagerat, participarea în cadrul unui proces ce ține de încasarea datoriei nu constituie o cauză cu o dificultate ridicată, ori în acest sens practica judiciară în domeniu este destul de conturată. Judecarea cauzei a avut loc pe parcursul aproximativ a 4 ani, iar avocatul Elena Organ, potrivit actului de primire- predare a serviciilor sale indică la participarea la 11 ședințe de judecată în cadrul respectivului proces, dar potrivit materialelor cauzei se atestă că, deși au avut loc 11 ședințe de judecată, avocatul nu a participat la toate aceste ședințe. Respectiv avocatului nu i-au fost create careva impedimente de participare în alte dosare, precum și faptul că în scopul reprezentării reclamantului nu au fost atrași careva experți sau specialiști, constrângeri de timp pe parcursul examinării cauzei nu au fost depistate, respectiv avocatul a avut posibilitatea să activeze în regim normal.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care 4 sunt cuprinse și onorariile avocaților, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că la caz este întemeiată parțial pretenția Angelei Ceaicovschi cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 13 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, rezultate din judecarea dosarului civil la acțiunea formulată de Tatiana Timofti-Rusanovschi către Oleg Ceaicovschi și Angela Ceaicovschi privind încasarea datoriei, or, în speță, s-a constatat cu certitudine că, Angela Ceaicovschi, pe cauza civilă respectivă a fost asistată de avocatul Elena Organ și a avut câștig de cauză. Cu toate acestea instanța a considerat că suma pretinsă în calitate de cheltuieli de asistență juridică este exagerată și care nu corespunde volumului lucrului efectuat, timpului acordat procesului, nefiind o sumă rezonabilă și echitabilă. Ca consecință, s-a concluzionat a compensa parțial suma pretinsă de reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistența juridică acordată în cadrul procesului civil anterior derulat între cele două părți litigante.

În drept, a indicat prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 15 decembrie 2022. Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2022, a fost expediată Tatianei Timofti-Rusanovscaia prin intermediul poștei electronice la 14 februarie 2023 (f.d. 175). Astfel, recursul declarat de către Tatiana Timofti- Rusanovscaia, la 13 aprilie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 29 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimatei Angela Ceiacovschi, copia recursului declarat de către Tatiana Timofti-Rusanovscaia, împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Art. 433 alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: 6 „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).”

Art. 432 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă reglementează că: „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a 7 deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților. 8

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către Tatiana Timofti-Rusanovscaia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Tatiana Timofti-Rusanovscaia, împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Oxana Parfeni 9