3ra-906/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitătii recursului; recurs vădit neîntemeiat
3ra-906/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Alexandru
Stoianoglo, reprezentat de avocatul Vasile Gafton,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea
depusă de către Alexandru Stoianoglo împotriva Comisiei
Electorale Centrale cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva hotărârii din 15 noiembrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-906/24
nr. PIGD 2-24124788-01-3ra-17112024)
Contestație în materie electorală. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ. Dezacordul recurentului
cu hotărârea instanței ierarhic inferioare nu constituie un temei de casare
a acesteia.
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, V. Sîrbu, A. Braga
19 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Alexandru Stoianoglo, reprezentat de avocatul Vasile Gafton,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 04 noiembrie 2024, Alexandru Stoianoglo, reprezentat de
avocatul Vasile Gafton, a depus prin intermediul poștei electronice acțiune
în contencios administrativ împotriva Comisiei Electorale Centrale privind
obligarea examinării contestației înregistrate sub nr. CEC-10Apr/12 din 01
noiembrie 2024.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 01 noiembrie 2024, a depus la
Comisia Electorală Centrală o contestație pe marginea acțiunilor
concurentului electoral al Partidului Politic „Partidul Acțiune si Solidaritate”
(PAS), Maia Sandu, referitor la încălcările normelor Codului electoral ce țin
de difuzarea unor materiale promoționale interzise prin lege, care conțin
informație înșelătoare și instigă la ură împotriva candidatului la funcția de
Președinte al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo. Contestația a fost
înregistrată la Comisia Electorală Centrală sub nr. CEC-10Apr/12.
Reclamantul a relevat că, în data de 01 noiembrie 2024, în incinta mai
multor blocuri de locuit din mun. Bălți au fost depistate pliante comandate
de PAS, cu informație ce vizează candidatul la funcția de Președinte al
Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo.
În pliant se susține că „pe banii lui Șor, Stoianoglo a furat voturile lui
Renato Usatîi. Astăzi Usatîi putea fi în al doilea tur. Simpatizanții lui Usatîi
au fost furați! Stoianoglo nu va conduce cu tara – după el vor sta Dodon,
Platon, Șor, Filat, Caramalac. Dacă Stoianoglo va fi Președinte, Dodon va
încerca să scape de Usatîi. Renato Usatîi – oponentul principal al lui Dodon.
În 2014, Plahotniuc și Dodon au convenit și nu au admis Partidul Nostru la
alegeri parlamentare, iar în 2016 au schimbat Constituția în așa fel ca să
încurce lui Usatîi să participe la alegeri prezidențiale. În 2024, bandiții care
stau în spatele lui Stoianoglo, l-au amenințat pe Usatîi cu răfuială, cu scopul
de al determina să părăsească cursa electorală. Socialiștii l-au atacat murdar
pe Usatîi și doresc să distrugă Partidul Nostru.”
Reclamantul a remarcat că, pe pliant au fost înserate specificațiile
privind transparența acesteia „Publicitate electorală. Scrutin electoral:
Alegeri prezidențiale. PP „Acțiune și Solidaritate”. Achitat conform contului
nr. 32680 din 31 octombrie 2024. Tiraj: 30 000 ex. Tipărit la tipografia
SRL SimbolN.P.
1
În opinia reclamantului, conținutul materialului agitațional este fals,
instigă la ură și provoacă panică în societate, care sunt interzise conform
prevederilor art. 70 alin. (4) din Cod electoral nr. 325/2022 și art. 7 alin. (1),
(2) și (3) din Legea nr. 62/2022.
Reclamantul a invocat că, prin prisma art. 27 din Codul electoral,
Comisia Electorală Centrală are obligația să supravegheze executarea
prevederilor codului electoral și ale altor acte normative care conțin
dispoziții referitoare la desfășurarea alegerilor și să examineze cererile și
contestațiile în condițiile codului electoral și ale Codului administrativ și să
adopte hotărâri executorii pe marginea lor care să protejeze drepturile
concurenților electorali. Respectiv, în corespundere cu art. 91, art. 94,
art. 100 alin. (1) și art. 101 alin. (1) din Codul electoral, Comisia Electorală
Centrală trebuia să examineze contestația nr. CEC-10Apr/12 în cadrul
ședinței Comisiei și să adopte o hotărâre.
Alexandr Stoianoglo a remarcat că, deși, la 02 noiembrie 2024, ora
13:03, a recepționat prin e-mail invitația Comisiei Electorale Centrale pentru
ședința din 02 noiembrie 2024, ora 17:00, în care va fi examinat subiectul
„cu privire la contestația nr. 10-Apr/12 din 01 noiembrie 2024”, puțin mai
târziu, la ora 15:46, a fost informat prin e-mail că ședința din 02 noiembrie
2024, planificată pentru ora 17:00, nu va avea loc. Iar, ulterior, la 02
noiembrie 2024, ora 17:11, prin intermediul poștei electronice i-a fost
notificat răspunsul președintelui Comisiei Electorale Centrale, Angelica
Caraman, cu numărul de ieșire CEC-8/6564, prin care i s-a comunicat că, în
conformitate cu prevederile art. 98 alin. (4) din Codul electoral, examinarea
contestației date nu ține de competența Comisiei.
Reclamantul a considerat că, Comisia Electorală Centrală, contrar
prevederilor art. 101 alin. (1) din Codul electoral, nu a examinat contestația
în ședință publică. Prin răspunsul dat, președintele Comisiei Electorale
Centrale, Angelica Caraman, contrar prevederilor art. 99 alin. (3) din Codul
electoral, în mod unilateral s-a expus asupra contestației, apreciind-o ca fiind
inadmisibilă, or, declararea ca fiind inadmisibilă a contestației se face în
condițiile art. 93 din Codul electoral, prin hotărâre a Comisiei Electorale
Centrale. Respectiv, președintele Comisiei Electorale Centrale contrar
prevederilor pct. 11 din Regulamentul privind procedura de examinare a
contestațiilor în perioada electorală, aprobat prin hotărârea Comisiei
Electorale Centrale nr. 1128 din 18 iulie 2023, după înregistrarea contestației
nu a desemnat un membru raportor, din rândul membrilor Comisiei, care să
verifice circumstanțele menționate în contestație, pentru a prezenta un
proiect de hotărâre care să fie dezbătut și aprobat în cadrul ședinței publice
a Comisiei Electorale Centrale.
Potrivit prevederilor pct. 15 din Regulamentul privind procedura de
examinare a contestațiilor în perioada electorală, aprobat prin hotărârea
Comisiei Electorale Centrale nr. 1128 din 18 iulie 2023, membrul raportor
verifică dacă contestația întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de
2
art. 93 din Codul electoral. În cazurile prevăzute de art. 93 din Codul
electoral, contestația urmează a fi declarată inadmisibilă prin hotărâre a
organului electoral.
Iar, conform art. 93 alin. (2) lit. e) din Codul electoral, contestația
poate fi declarată inadmisibilă, în special când contestatarul nu poate
revendica încălcarea drepturilor sale electorale, cu excepția contestațiilor
depuse în condițiile art. 91 alin. (1) lit. d) și alin. (6).
Astfel, în opinia reclamantului, contestația din 01 noiembrie 2024 este
admisibilă, iar Comisia Electorală Centrală era obligată să o examineze și să
adopte o soluție pe marginea ei. Or, contestația dată ține de competența
Comisiei Electorale Centrale, obiectul acesteia referindu-se la conținutul
materialului publicitar difuzat de concurentul electoral Maia Sandu, care este
unul instigator la ură și nu corespunde cerințelor prevăzute la art. 70 alin. (8)
din Codul electoral și la art. 9 din Legea nr. 62/2022.
Reclamantul a menționat că, prin inacțiunea sa de a-și exercita
atribuțiile prevăzute la art. 27 din Codul electoral, Comisa Electorală
Centrală i-a lezat dreptul la examinarea contestației ce ține de acțiunile
ilegale ale concurentului electoral, Maia Sandu, care îi încalcă dreptul la o
campanie electorală corectă, ce trebuie desfășurată cu respectarea cadrului
legal și să nu-i afecteze dreptul de a fi ales.
Cu titlu subsecvent, reclamantul a învederat că, într-o speță similară,
ce viza o contestație referitor la difuzarea de către Partidul Comuniștilor din
Republica Moldova a unor materiale promoționale interzise prin lege, care
conțin informații înșelătoare și instigă la ură, Comisia Electorală Centrală a
examinat contestația la 19 octombrie 2024 în ședință publică și a emis
hotărârea nr. 3128, prin care a constat că materialul difuzat contravine
prevederilor art. 70 din Codul electoral și concurentului electoral vizat i-a
fost aplicată sancțiunea sub formă de avertizare și sancțiunea complementară
privind privarea de alocații de la bugetul de stat pentru un termen de 4 luni.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de Alexandru
Stoianoglo împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la obligarea
Comisiei Electorale Centrale să examineze contestația înregistrată sub
nr. CEC-10Apr/12 din 01 noiembrie 2024, ca neîntemeiată (f.d.114, 115-
129).
Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea în baza prevederilor art. 25,
art. 27, art. 70 alin. (3) și alin. (4), art. 78 alin. (1), art. 93 și art. 98 alin. (4)
din Codul Electoral.
În consolidarea soluției, prima instanță a concluzionat că solicitarea de
declarare a caracterului fals și defăimător al materialelor electorale depășește
3
competențele Comisiei Electorale Centrale. Or, prin prisma art. 98 alin. (4)
din Codul electoral, evaluarea caracterului fals sau defăimător al materialelor
publicitare electorale este o chestiune ce ține de protecția onoarei și
demnității, sub incidența Legii nr. 64/2010. Iar, atribuțiile Comisiei
Electorale Centrale se referă la organizarea și desfășurarea alegerilor, fără a
include competența de a evalua conținutul materialelor publicitare electorale
în termeni juridici ce implică libertatea de exprimare.
Curtea de Apel Chișinău a precizat că, în accepțiunea art. 98 alin. (4)
din Codul electoral, acțiunile ce țin de garantarea exercitării dreptului la
libera exprimare, precum și a unui echilibru între asigurarea dreptului la
libera exprimare, apărarea onoarei și demnității, reputației profesionale și
vieții private și de familie, înaintate în perioada electorală, se examinează de
instanța de drept comun conform Legii nr. 64/2010 cu privire la libertatea de
exprimare, în termenele prevăzute la art. 100.
Corespunzător, având în vedere că la etapa preliminară de examinare
a contestației, s-a determinat că solicitarea de declarare a caracterului
defăimător și fals al conținutului materialelor de agitație electorală distribuite
de concurentul electoral, Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”,
ține de competenta exclusivă a instanței de drept comun, în temeiul art. 98
alin. (4) din Codul electoral și în corespundere cu art. 78 alin. (1) din Codul
administrativ, aceasta a fost soluționată prin scrisoarea nr. CEC-8/6564 din
02 noiembrie 2024.
Subsidiar, Curtea de Apel Chișinău a observat că, la caz, contestatarul
Alexandr Stoianoglo, prin contestația nr. CEC-10Apr/12 din 01 noiembrie
2024, a solicitat Comisiei Electorale Centrale constatarea materialului de
agitație electorală ca fiind fals și contrar cerințelor art. 70 alin. (4) din Codul
electoral și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 62/2022, interzicerea
răspândirii în continuare a materialului electoral și sesizarea Ministerului
Afacerilor Interne pentru constatarea contravenției prevăzute de art. 52
alin. (3) din Codul contravențional.
La acest aspect, Curtea de Apel Chișinău a notat că, în lipsa constatării
de către instanța de judecată a caracterului defăimător al acestuia, Comisia
Electorală Centrală este în imposibilitate de a se pronunța cu privire la
această cerință.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Alexandru Stoianoglo, reprezentat de avocatul Vasile Gafton în data
de 17 noiembrie 2024, ora 15:46, a depus prin intermediul poștei electronice
recurs motivat împotriva hotărârii din 15 noiembrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate
și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii (f.d. 135, 136-142).
4
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Alexandru Stoianoglo, reprezentat de
avocatul Vasile Gafton, a invocat că materialul publicitar al concurentului
electoral Maia Sandu este considerat instigator la ură și intra în competența
Comisiei Electorale Centrale, iar concluzia Curții de Apel Chișinău de a
exclude Comisia Electorală Centrală din sfera examinării conținutului
publicității electorale contravine prevederilor art. 91 alin. (8) din Codul
electoral.
La fel, recurentul a ridicat problema nerespectării procedurii
administrative de către Comisia Electorală Centrală, or, potrivit art. 93 din
Codul electoral, declararea inadmisibilității unei contestații se poate face
doar printr-o hotărâre a organului electoral, nu printr-o scrisoare
administrativă. La caz, însă, Comisia Electorală Centrală nu a adoptat o astfel
de hotărâre în ședință publică, încălcând cerințele procedurale.
În acest sens, recurentul a adus, cu titlu de exemplu, cazul Partidului
Comuniștilor din Republica Moldova, unde s-a pus în discuție o situație
similară, iar Comisia Electorală Centrală a examinat în fond contestația și la
19 octombrie 2024 a emis hotărârea nr. 3128.
Recurentul a indicat că, prin neexaminarea contestației au fost
încălcate prevederile art. 27 și art. 101 alin. (1) din Codul electoral, care îi
impun obligația de a adopta o hotărâre pe marginea contestațiilor depuse în
termen de trei zile. Astfel, inacțiunea Comisei Electorale Centrale îi lezează
drepturile electorale, și în special dreptul la o campanie electorală corectă, în
care să fie protejat de materiale publicitare instigatoare la ură, contrare art. 9
din Legea nr. 62/2022.
De asemenea, recurentul a considerat ca arbitrară concluzia Curții de
Apel Chișinău, precum că materialele publicitare reprezintă declarații și nu
fapte juridice, ceea ce le exclude de sub competența Comisiei Electorale
Centrale. Or, evaluarea declarațiilor defăimătoare sau false intră sub sfera de
reglementare a publicității electorale. Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău
în mod eronat a interpretat că publicitatea înșelătoare este reglementată
exclusiv prin legislația privind libertatea de exprimare (Legea nr. 64/2010),
ignorând art. 7 alin. (3) din Legea nr. 62/2022, care interzice publicitatea ce
provoacă panică, instigă la ură sau încalcă drepturile altor concurenți.
Finalmente, recurentul a invocat contradicții în motivarea hotărârii
Curții de Apel Chișinău, și anume în ceea ce privește competențele Comisiei
Electorale Centrale. Deși prima instanță afirmă că textul materialului excedă
competențele Comisiei Electorale Centrale, aceasta recunoaște indirect că
Comisia Electorală Centrală ar fi avut obligația să ia măsuri pentru
respectarea normelor Codului electoral.
5
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Prin referința depusă electronic la 18 noiembrie 2024, intimata
Comisia Electorală Centrală a solicitat declararea recursului lui Alexandr
Stoianoglo ca fiind inadmisibil, în temeiul art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrsativ.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 95 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile,
care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost
identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”
Art. 95 alin. (8) din Codul electoral:
„Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de atac
împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin.(1).”
Art. 100 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de
3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor
electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor
de exercitare a căilor de atac.”
Art. 244 din Codul administrativ
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile
cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.”
6
Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, hotărârea Curții de Apel Chișinău a
fost pronunțată public 15 noiembrie 2024 și conform extrasului din poșta
electronică a Curții de Apel Chișinău, dispozitivul hotărârii și hotărârea
motivată a fost notificată recurentului la 15 noiembrie 2024 (f.d. 130).
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în
speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul
termenului legal, deoarece cererea de recurs nemotivată a fost depusă în data
de 17 noiembrie 2024 (f.d. 135, 136).
38.Din analiza prevederilor art. 2451-246 din Codul administrativ, rezultă
că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
39.În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
40.Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
41.Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele
de casare, invocate în recursul depus de Alexandru Stoianoglo, reprezentat
de avocatul Vasile Gafton, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu
relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept
material sau procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau că s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
42.Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că,
recursul depus de Alexandru Stoianoglo, reprezentat de avocatul Vasile
Gafton, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea
de chemare în judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de
Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.
7
43.În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
44.Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
45.Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău,
nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui
asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
46.Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
47.În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
8
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
48.În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de
Alexandru Stoianoglo, reprezentat de avocatul Vasile Gafton.
49.Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 98 alin. (1) pct. 4) din
Codul electoral, art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Alexandru Stoianoglo, reprezentat
de avocatul Vasile Gafton.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
9