3r-264/24 — obligarea examinării contestatiei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea examinării contestatiei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii actiunii
3r-264/24 — obligarea examinării contestatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de către Alexandr Stoianoglo,
reprezentat de Vasile Gafton,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Alexandr Stoianoglo împotriva Comisiei Electorale
Centrale cu privire la obligarea examinării contestației nr. CEC-10Apr/12
din 1 noiembrie 2024,
împotriva încheierii din 7 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de de Alexandr Stoianoglo,
(Dosarul nr. 3r-264/24
NR. PIGD 2-24124788-01-3r-08112024)
Examinarea admisibilității acțiunii în contenciosul administrativ; Art. 207 din Codul
administrativ.
Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, V. Sîrbu, A. Braga)
13 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, recursul declarat de către Alexandr
Stoianoglo, reprezentat de Vasile Gafton,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni
Mariana Ursachi, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 4 noiembrie 2024 Alexandr Stoianoglo a depus cerere de chemare
în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Comisiei
Electorale Centrale cu privire la obligarea examinării contestației nr. CEC-
10Apr/12 din 1 noiembrie 2024.
În argumentarea acțiunii a indicat că la 1 noiembrie 2024, a depus la
Comisia Electorală Centrală contestație pe marginea acțiunilor concurentului
electoral PAS, Maia Sandu, referitor la încălcările normelor Codului
electoral ce țin de difuzarea unor materiale promoționale interzise prin lege,
care conține informație înșelătoare și instigă la ură împotriva candidatului la
funcția de președinte al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo.
Contestația în cauză a fost înregistrată la Comisia Electorală Centrală la data
de 1 noiembrie 2024 sub nr. CEC-10Apr/12.
Reclamantul a menționat că în ziua de 1 noiembrie 2024, în incinta mai
multor blocuri de locuit din mun. Bălți au fost depistate pliante, copia cărora
se anexează, comandate de Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”,
cu informație ce vizează candidatul la funcția de Președinte al Republicii
Moldova, dl Alexandr Stoianoglo. În pliant se susține că: „Pe banii lui Șor,
Stoianoglo a furat voturile lui Renato Usatîi. Astăzi Usatîi putea fi în al
doilea tur. Simpatizanții lui Usatîi au fost furați! Stoianoglo nu va conduce
cu țara - după el vor sta Dodon, Platon, Șor, Filat, Caramalac. Dacă
Stoianoglo va fi președinte, Dodon va încerca să scape de Usatîi. Renato
Usatîi - oponentul principal a lui Dodon. În 2014, Plahotniuc și Dodon au
convenit și nu au admis Partidul Nostru la alegeri parlamentare, iar în 2016
au schimbat Constituția în așa fel ca să încurce lui Usatîi să participe la
alegeri prezidențiale. În 2024, bandiții care stau în spatele lui Stoianoglo, au
amenințat pe Usatîi cu răfuială, cu scopul de a-l determina să părăsească
cursa electorală. Socialiștii au atacat murdar pe Usatîi și doresc să distrugă
Partidul Nostru”.
Reclamantul a specificat că, pe pliant au fost înserate specificațiile
privind transparența acesteia: „Publicitate electorală. Scrutin electoral:
Alegeri prezidențiale. PP Acțiune și Solidaritate. Achitat conform contului
nr. 32680 din 31 octombrie 2024. Tiraj: 30.000 ex. Tipărit la tipografia
1
SimbolN.P. ” SRL”. Astfel, se constată că, aparținerea materialului
agitațional, concurentului electoral - nu poate fi negat.
Alexandr Stoianoglo a afirmat că, conținutul materialului agitațional
este unul fals, instigă la ură și provoacă panică în societate, ceea ce potrivit
prevederilor Codului electoral și ale Legii cu privire la publicitate nr.
62/2022, se interzice a fi utilizat în calitate de material electoral, or, potrivit
art. 70 alin. (4) din Codul electoral, în programele electorale, în materialele
de agitație electorală, în acțiunile de agitație electorală și în publicitatea
electorală care vizează, într-un fel sau altul, grupurile de inițiativă,
concurenții electorali și participanții la referendum, nu pot fi utilizate imagini
ce reprezintă culte religioase sau părți componente ale acestora, persoane
oficiale străine, instituții de stat sau autorități publice de peste hotare,
organizații internaționale, precum și atributele partidelor politice declarate
neconstituționale. Se interzic combinarea de culori și/sau sunete care evocă
simboluri ale altui stat, utilizarea materialelor în care apar personalități
istorice de peste hotare, simbolistica unor state străine sau organizații
internaționale sau imaginea unor persoane oficiale străine, dacă acestea duc
la contestarea și defăimarea statului și a poporului, îndemnul la război de
agresiune, la ură națională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la
separatism teritorial, la violență publică, precum și alte manifestări ce
atentează la regimul constituțional. Prin derogare, prevederile respective nu
se aplică în cazurile ce vizează angajamentele asumate de Republica
Moldova în baza acordurilor internaționale încheiate cu Uniunea Europeană.
Suplimentar, a invocat prevederile art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea
nr. 62/2022 cu privire la publicitate, potrivit căruia, publicitatea trebuie să
fie identificată fără ca consumatorul de publicitate să dețină cunoștințe
speciale. Publicitatea trebuie să conțină informații ce corespund realității.
Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare curente și
legitime, ce constau în formularea unor afirmații exagerate sau care nu
trebuie înțelese în sens literal. Aliniatul (3) al art. 7 din Legea nr. 62/2022 cu
privire la publicitate, interzice publicitatea înșelătoare sau publicitatea care
poate provoca panică, poate instiga la violență sau la acțiuni periculoase, în
măsură să prejudicieze sănătatea ori să amenințe securitatea oamenilor.
Reclamantul a opinat că, argumentele enunțate supra, au fost relatate în
contestația depusă la Comisia Electorale Centrale la data de 1 noiembrie
În acord cu art. 70 Cod electoral, cetățenii Republicii Moldova,
partidele politice, blocurile electorale, candidații și persoanele de încredere
ale candidaților au dreptul de a supune discuțiilor libere și sub toate aspectele
programele electorale ale concurenților electorali, calitățile politice,
profesionale și personale ale candidaților, precum și de a face agitație
electorală în cadrul adunărilor, mitingurilor, întâlnirilor cu alegătorii, prin
intermediul mass-mediei, prin expunerea de afișe electorale sau prin
intermediul altor forme de comunicare. Exercițiul acestui drept poate fi
2
supus unor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege,
care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru
securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea
ordinii și prevenirea infracțiunilor, ocrotirea sănătății sau protecția moralei,
protecția reputației, apărarea drepturilor altora, pentru a împiedica
divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și
imparțialitatea puterii judecătorești. Răspunderea pentru conținutul
materialelor electorale publicitare, difuzate sau publicate, o poartă grupul de
inițiativă, concurentul electoral sau participantul la referendum. Materialele
publicitare trebuie să corespundă cerințelor stabilite la art. 9 din Legea nr.
62/2022 cu privire la publicitate.
La fel, a indicat că, cu titlu de principiu, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului care a statuat că, libertatea de exprimare constituie unul din
fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, iar protecția care
trebuie acordată presei este de o importanță deosebită. Presa are nu doar
sarcina de a comunica astfel de informații și idei: publicul, de asemenea, are
dreptul de a le primi. Altfel, presa ar putea să joace rolul său vital de „câine
de pază public” (a se vedea, printre altele, Observer and Guardian v. the
United Kingdom, hotărâre din 26 noiembrie 1991, Seria A, nr. 216, pp. 29-
30, § 59).Totuși, art. 10 al Convenției, nu garantează o libertate de exprimare
totalmente nelimitată, chiar și în ceea ce privește relatarea de către presă a
chestiunilor de interes public deosebit. Acolo unde, așa cum este în această
cauză, este vorba despre atacarea reputației persoanelor și, astfel, de
subminarea drepturilor lor garantate de art. 8 al Convenției (a se vedea, inter
alia, Pfeifer v. Austria, nr. 12556/03, § 35, ECHR 2007-...), trebuie de atras
atenția la echilibrul just care trebuie asigurat între interesele opuse în cauză.
Sub aspect de limitări, Curtea Europeană a reținut că, libertatea de exprimare,
deși este deosebit de prețioasă într-o democrație, nu permite ținerea unui
discurs care promovează discriminare și ura de rasă, indiferent care este
suportul utilizat. Sloganurile publicate pe pliante sau pe internet al unui
partid politic în cursul unei companii electorale intră sub incidența aceluiași
art. 10 pararaf 2. (Geret contra Belgiei). Astfel, Curtea a constatat că, apelul
unui ales la discriminare, reiterat pe site-ul oficial al municipalității, nu
participă la discuțiile libere despre chestiuni de interes general. Un mesaj
politic are caracterul discriminatoriu și prin urmare, condamnabil agravant
de faptul că este publicat pe internet (Willem împotriva Franței). Postarea
on-line a atacurilor persoanelor care depășesc ceea ce ține în mod legitim de
o dezbatere de idei, nu este protejat de convenție (Tierbefreier contra
Germaniei).
În lumina celor relatate supra, în motivarea contestației s-a precizat,
cadrul legal aplicabil, care justifică depunerea contestației la Comisia
Electorală Centrală ca organ electoral competent să o examineze, care
potrivit prevederilor art. 27 din Codul electoral, are obligația să
3
supravegheze executarea prevederilor codului electoral și ale altor acte
normative care conțin dispoziții referitoare la desfășurarea alegerilor și să
examineze cererile și contestațiile în condițiile codului electoral și ale
Codului administrativ și să adopte hotărâri executorii pe marginea lor care
să protejeze drepturile concurenților electorali.
În continuare, a făcut referire la prevederile art. 91, 94, 95 alin. (1),
101 alin. (1) din Codul electoral. Reieșind din prevederile normelor supra
enunțate, contestația nr. CEC- 10Apr/12 urma să fie examinată de membrii
Comisiei Electorale Centrale în cadrul ședinței Comisiei, cu adoptarea unei
hotărâri.
Reclamantul Alexandr Stoianoglo a relatat că la 2 noiembrie 2024, ora
13.03 min., a recepționat de la Comisia Electorală Centrală, prin intermediul
poștei electronice o invitație, prin care i s-a adus la cunoștință că pe data de
2 noiembrie 2024, ora 17.00, va avea loc ședința Comisiei în cadrul căreia
va fi examinat subiectul „Cu privire la contestația nr.10-Apr/12 din 1
noiembrie 2024. Ulterior la ora 15.46 min., a zilei de 2 noiembrie 2024, a
fost informat prin intermediul poștei electronice, că ședința planificată pentru
ora 17.00, nu va avea loc.
Reclamantul a susținut că, Comisia Electorală Centrală, contrar
normelor imperative ale normelor Codului electoral, nu a examinat
contestația în ședință publică, conform prevederilor normei art. 101 alin.(1)
din Codul electoral, iar la 2 noiembrie 2024 ora 17.11 min., prin intermediul
poștei electronice, a recepționat răspunsul semnat de Președintele Comisiei
Electorale Centrale, Angelica Caraman, înregistrat cu numărul de ieșire
CEC-8/6564 din 2 noiembrie 2024, prin care i s-a comunicat că, în
conformitate cu prevederile art. 98 alin. (4) din Codul electoral, examinarea
contestației date nu ține de competența Comisiei.
În opinia reclamantului, prin răspunsul respectiv, Președintele
Comisiei Electorale Centrale, Angelica Caraman, contrar prevederilor art. 99
alin. (3) din Codul electoral, în mod unilateral s-a expus asupra contestației,
apreciind-o ca fiind inadmisibilă, or, potrivit prevederilor acestei norme,
declararea ca fiind inadmisibilă a contestației se face în condițiile art.93 din
Codul electoral, prin hotărâre a Comisiei Electorale Centrale.
În astfel de circumstanțe, Alexandr Stoianoglo a opinat că,
președintele Comisiei Electorale Centrale, contrar prevederilor pct. 11 din
Regulamentul privind procedura de examinare a contestațiilor în perioada
electorală, aprobat Prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1128 din
18 iulie 2023, după înregistrarea contestației nu a desemnat din rândul
membrilor Comisiei un membru raportor, care să verifice circumstanțele
menționate în contestație, pentru a prezenta un proiect de hotărâre care să fie
dezbătut și aprobat în cadrul ședinței publice a Comisiei Electorale Centrale.
4
Reclamantul a enunțat prevederile pct. 15 din Regulamentul privind
procedura de examinare a contestațiilor în perioada electorală, aprobat prin
hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1128 din 18 iulie 2023, conform
cărora membrul raportor verifică dacă contestația întrunește condițiile de
admisibilitate prevăzute de art. 93 din Codul electoral. În cazurile prevăzute
de art. 93 din Codul electoral, contestația urmează a fi declarată inadmisibilă
prin hotărâre a organului electoral. A mai invocat dispozițiile art. 3, 17, 20,
39 din Codul administrativ, precum și prevederile art. 93 alin. (2) lit. e) din
Codul electoral și a apreciat că, reieșind din normele menționate, contestația
din 1 noiembrie 2024 este una admisibilă și Comisia Electorală Centrală era
obligată să o examineze și să adopte o soluție pe marginea ei, or, cum s-a
indicat în motivarea contestației, în temeiul art. 91 alin. (8) din Codul
electoral, contestațiile privind modalitatea de pregătire și/sau plasare a
publicității electorale, inclusiv privind conținutul acestor materiale
publicitare, se examinează de către organele electorale în partea ce vizează
acțiunile/inacțiunile subiecților electorali înregistrați/confirmați sau care
urmează a fi înregistrați/confirmați de organele electorale.
Prin urmare, a notat că, contestația nr.CEC-10Apr/12 din 1 noiembrie
2024, ține de competența Comisiei Electorale Centrale, obiectul acesteia
referindu-se la conținutul materialului publicitar difuzat de concurentul
electoral Maia Sandu, care este unul instigator la ură și nu corespunde
cerințelor art.7 0 alin. (8) din Codul electoral și cerințelor art. 9 din Legea nr.
62/2022 cu privire la publicitate. În astfel de circumstanțe, Comisa Electorală
Centrală, prin inacțiunea sa de a-și exercita atribuțiile prevăzute de art. 27
din Codul electoral, i-a lezat dreptul concurentului electoral Alexandr
Stoianoglo, de a-i fi examinată contestația referitor la acțiunile ilegale ale
concurentului electoral, Maia Sandu, care a difuzat un material electoral
publicitar instigator la ură, contrar cerințelor art.9 din Legea nr. 62/2022 cu
privire la publicitate, or, prin materialele difuzate, concurentului electoral
Alexandr Stoianoglo îi este încălcat dreptul la o campanie electorală corectă,
care trebuie să se desfășoare cu respectarea cadrului legal precitat, care să
nu-i afecteze dreptul de a fi ales.
Reclamantul a mai explicat că, într-o speță identică care viza o
contestație referitor la difuzarea de către Partidul Comuniștilor din Republica
Moldova, a unor materiale promoționale, interzise prin lege care conțin
informații înșelătoare și instigă la ură, Comisia Electorală Centrală a
examinat contestația la 19 octombrie 2024, în ședință publică cu emiterea
hotărârii nr. 3128, prin care a constatat că materialul difuzat contravine
prevederilor art. 70 din Codul electoral și concurentului electoral vizat i-a
fost aplicată sancțiunea sub formă de avertizare și sancțiunea complementară
privind privarea de alocații de la bugetul de stat pentru un termen de 4 luni.
În drept, reclamantul Alexandr Stoianoglo și-a întemeiat acțiunea în
baza prevederilor art. 91 alin.(1) lit. d) și alin. (6), art. 93 alin. (2) lit. e), art.
5
100 alin. (1), art. 101 alin. (1) din Codul electoral; Regulamentul privind
procedura de examinare a contestațiilor în perioada electorală aprobat, prin
hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1128 din 18 iulie 2023; art. 3, art.
5, art. 17, art. 20, art. 39, art. 189 alin.(1) și alin. (2), art. 191 alin. (3) din
Codul administrativ
Alexandr Stoianoglo a solicitat obligarea Comisiei Electorale Centrale
să examineze contestația nr. CEC-10Apr/12 din 1 noiembrie 2024.
Prin încheierea din 7 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost
declarată inadmisibilă acțiunea depusă de Alexandr Stoianoglo.
La data de 8 noiembrie 2024, prin intermediul poștei electronice,
Alexandr Stoianoglo, reprezentat de Vasile Gafton a depus cerere de recurs
împotriva încheierii din 7 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitînd admiterea acesteia, anularea încheierii instanței ierarhic inferioare
cu adoptarea unei noi încheieri prin care acțiunea să fie declarată admisibilă.
În susținerea recursului a invocat că încheierea din 7 noiembrie 2024
a Curții de Apel Chișinău este arbitrară. Or, concluzia instanței de judecată
precum că reieșind din prevederile art. 57 alin. (1) din Codul administrativ.
Comisia Electorală Centrală nu este competentă să examineze contestația nr.
CEC-10Apr/12 din 1 noiembrie 2024, este una arbitrară și contrară
prevederilor art. 91 alin. (8) din Codul electoral.
Mai mult, soluția adoptată prin încheierea din 7 noiembrie 2024 este
contrară și jurisprudenței Curții Supreme de Justiție stabilite în încheierea
din 4 noiembrie 2024, dosar nr. 3r-256/24.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 3 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice
și juridice, ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și
normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 6 alin. (1) din Codul administrativ:
„Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior,
îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ
individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract
administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de
autoritate publică.”
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
6
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se
aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 39 din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit.
Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul
art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de
judecată competente.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art.207 alin. (1) alin. (2) lit. e) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul
nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul
art.17.”
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată
care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”
Art. 243 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: anulează încheierea și adoptă o nouă încheiere.”
Art. 70 alin. (4) și alin. (8) din Codul electoral:
„În programele electorale, în materialele de agitație electorală, în acțiunile de agitație
electorală și în publicitatea electorală care vizează, într-un fel sau altul, grupurile de
inițiativă, concurenții electorali și participanții la referendum nu pot fi utilizate imagini
7
ce reprezintă culte religioase sau părți componente ale acestora, persoane oficiale străine,
instituții de stat sau autorități publice de peste hotare, organizații internaționale, precum
și atributele partidelor politice declarate neconstituționale. Se interzic combinarea de
culori și/sau sunete care evocă simboluri ale altui stat, utilizarea materialelor în care apar
personalități istorice de peste hotare, simbolistica unor state străine sau organizații
internaționale sau imaginea unor persoane oficiale străine, dacă acestea duc la contestarea
și defăimarea statului și a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură națională,
rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violență publică,
precum și alte manifestări ce atentează la regimul constituțional. Prin derogare,
prevederile respective nu se aplică în cazurile ce vizează angajamentele asumate de
Republica Moldova în baza acordurilor internaționale încheiate cu Uniunea Europeană.
Fiecare material publicitar al candidaților independenți, care declară pe propria
răspundere că nu au utilizat servicii tipografice ale entităților specializate și nu au deschis
contul bancar cu mențiunea „Fond electoral”, trebuie să conțină următoarele informații:
numele/prenumele concurentului electoral, data tipăririi, tirajul materialului și mențiunea
„Tipărit la echipament tehnic propriu”.
Art. 93 din Codul electoral:
„Organele electorale verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru
admisibilitatea contestației. Dacă este inadmisibilă, contestația se declară ca atare prin
hotărâre a organului electoral. Contestația se declară inadmisibilă, în special, când: a) a
fost depusă de un alt subiect decât cel stabilit la art.94 alin.(1) și (2) sau de o persoană
fără împuterniciri în acest sens; b) nu a fost respectată procedura de examinare a cererii
prealabile; c) a fost depusă după expirarea termenului prevăzut de prezentul cod; d) nu
corespunde cerințelor de formă și conținut, iar contestatarul nu a înlăturat neajunsurile în
termenul stabilit de organul electoral; e) contestatarul nu poate revendica încălcarea
drepturilor sale electorale, cu excepția contestațiilor depuse în condițiile art.91 alin.(1)
lit.d) și alin.(6); f) există o hotărâre cu privire la un litigiu electoral între aceleași părți, cu
același obiect și pe aceleași temeiuri de drept; g) a fost depusă concomitent la un alt organ
electoral, o altă autoritate competentă sau în instanța de judecată, în condițiile art.99.”
Art. 95 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile,
care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost
identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”
Art. 95 alin. (8) din Codul electoral:
„Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de atac
împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”
Art. 100 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de
3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor
electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor
de exercitare a căilor de atac.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului se reține că, Curtea
de Apel Chișinău a adoptat încheierea contestată la 7 noiembrie 2024, fiind
notificată recurentului la data de 7 noiembrie 2024, ora 16:34, prin
intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poștă
electronică a Curții de Apel Chișinău, anexat la actele cauzei (f.d.46). Astfel,
8
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că Alexandr
Stoianoglo, reprezentat de Vasile Gafton, s-a conformat prevederilor legale
și a respectat termenul instituit de legiuitor, pentru demararea căii de atac în
ordine de recurs.
În continuare, actele cauzei denotă că la 1 noiembrie 2024, Alexandr
Stoianoglo a depus la Comisia Electorală Centrală contestația, înregistrată
cu nr. CEC-10APR/12, prin care a solicitat:
- a examina în ședință publică prezenta contestație și a o declara ca fiind
admisibilă;
- a constata ca fiind fals și contrar cerințelor art. 70 alin. (4) din Codul
electoral și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 62/2022 conținutul
materialului tipărit (pliant) comandat de concurentul electoral PAS conform
contului nr. 32680 din 31 octombrie 2024. Tiraj: 30 000 ex. Tipărit la
tipografia Simbol N.P.” SRL.
- a interzice concurentului electoral PAS la răspândirea în continuare a
materialului tipărit (pliant) comandat de concurentul electoral PAS conform
contului nr. 32680 din 31 octombrie 2024. Tiraj: 30 000 ex. Tipărit la
tipografia Simbol N.P.” SRL, precum și unui material similar tipărit în baza
altei comenzi;
- a remite către Ministerul Afacerilor Interne materialele acumulate și
constatările în vederea examinării sub aspectul existenței componenței
contravenției stabilite de Codul contravențional la art. 52 alin. (3).
Prin răspunsul din 2 noiembrie 2024, Comisia Electorală Centrală a
comunicat lui Alexandr Stoianoglo că, solicitarea privind constatarea
defăimării depășește competențele Comisiei Electorale Centrale, aceasta
urmând a fi soluționată conform procedurii stabilite de legislația relevantă.
De asemenea, i s-a comunicat că asupra unei contestații asemănătoare cu nr.
CEC-10Apr/11 din 26 octombrie 2024 i s-a expediat răspunsul nr. CEC-
8/6486 din 29 octombrie 2024, iar la 2 noiembrie 2024 acțiunea depusă de
Alexandr Stoianoglo a fost declarată inadmisibilă prin încheierea nr. 3-
158/24 din 2 noiembrie 2024.
La 4 noiembrie 2024, Alexandr Stoianoglo a depus la Curtea de Apel
Chișinău prezenta acțiune în procedura contenciosului administrativ
împotriva Comisiei Electorale Centrale, prin care a solicitat obligarea
Comisiei Electorale Centrale să examineze contestația nr. CEC-10APR/12
din 1 noiembrie 2024.
Curtea de Apel Chișinău, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul
administrativ, prin încheierea din 7 noiembrie 2024 a declarat inadmisibilă
acțiunea depusă de către Alexandr Stoianoglo, din motiv că, reclamantul nu
poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă a Comisiei
Electorale Centrale, a unui drept în sensul art. 17.
9
În speță Completul de judecată notează că prevederile legale
menționate anterior necesită o analiză sistematică și conceptuală pentru a
asigura o protecție juridică subiectivă eficientă. Aceasta este considerată o
funcție centrală a jurisdicției administrative și implică existența unor drepturi
subiective corespunzătoare.
Prin acțiunea în contencios administrativ, Alexandr Stoianoglo solicită
obligarea Comisiei Electorale Centrale să examineze contestația nr. CEC-
10APR/12 depusă la 1 noiembrie 2024.
La caz, Alexandr Stoianoglo revendică încălcarea drepturilor sale prin
activitatea administrativă a Comisiei Electorale Centrale, invocând că prin
inacțiunile Comisiei de a-și exercita atribuțiile prevăzute de art. 27 din Codul
electoral i s-a adus atingere dreptului său acordat de normele în materie
electorală privind examinarea contestației depuse pe marginea acțiunilor
concurentului electoral Maia Sandu, referitor la încălcările normelor Codului
Electoral ce țin de difuzarea unor materiale promoționale interzise prin lege,
care conține informație înșelătoare și instigă la ură împotriva candidatului la
funcția de președinte al Republicii Moldova Alexandr Stoianoglo.
Completul de judecată constată că existența dreptului de a înainta o
acțiune în contencios administrativ este o condiție esențială pentru judecarea
pe fond a cauzei. Acest drept de a introduce o acțiune se bazează pe teoria
juridică a posibilității, conform căreia o persoană poate avea calitatea de
reclamant dacă există posibilitatea ca drepturile sale subiective să fi fost
încălcate printr-un act administrativ individual. Astfel, este necesar ca
persoana să demonstreze că actul administrativ contestat ar putea să fi afectat
negativ drepturile sale subiective, pentru a justifica admisibilitatea cererii în
contencios administrativ.
La fel, Completul de judecată relevă că, expresia „revendică
încălcarea” conform art. 189 alin. (1) din Codul administrativ sugerează că,
pentru a introduce o acțiune în contencios administrativ, nu este necesar ca
reclamantul să demonstreze cu certitudine că drepturile sale au fost vătămate.
Este suficient să existe o anumită posibilitate ca drepturile sale subiective să
fi fost afectate negativ de o activitatea administrativă. Această prevedere
legală permite persoanelor să solicite protecție juridică și să conteste acte
administrative care, chiar dacă nu au cauzat încă o vătămare concretă, au
potențialul de a produce o astfel de vătămare. Prin urmare, cerința este mai
degrabă de a arăta o probabilitate sau o posibilitate rezonabilă a încălcării
drepturilor, decât de a dovedi efectiv această încălcare. Astfel, sistemul de
contencios administrativ se deschide pentru o protecție preventivă a
drepturilor subiective, permițând intervenția juridică înainte ca vătămarea să
devină ireparabilă.
Conform teoriei posibilităților, un reclamant are dreptul să inițieze o
acțiune în judecată dacă, pe baza unei prezentări temeinice a faptelor, există
10
cel puțin posibilitatea ca drepturile sale subiective publice să fi fost încălcate.
Aceasta înseamnă că, pentru a avea calitatea de reclamant și pentru ca
acțiunea sa să fie admisibilă, nu este necesar doar să demonstreze cu
certitudine că a avut loc o încălcare a drepturilor sale, ci mai este necesar să
existe o probabilitate rezonabilă a unei astfel de încălcări.
Aceeași concluzie este susținută de prevederile art. 17, 20 și 39 din
Codul administrativ, care stabilesc cadrul legal pentru protecția drepturilor
subiective publice.
Prin urmare, teoria posibilităților, coroborată cu aceste articole din
Codul administrativ, creează un mecanism juridic prin care persoanele pot
acționa preventiv pentru a-și proteja drepturile. Acest mecanism permite
intervenția judiciară înainte ca încălcarea drepturilor să devină certă și
inevitabilă, oferind astfel o protecție mai largă și mai eficientă a drepturilor
subiective publice.
Dacă drepturile unei persoane sunt efectiv încălcate este o chestiune
de fond care se analizează în cadrul judecării pe fond a cauzei. În cazul
acțiunii în obligare conform art. 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ
este o condiție cumulativă de admitere a acțiunii alături de obligarea emiterii
actului administrativ. Calitatea juridică servește în special pentru a evita
procesele populare.
Pentru a trece testul de admisibilitate al acțiunii în contencios
administrativ, este necesar să fie menționate drepturile care ar putea fi
încălcate. Astfel de drepturi pot decurge din legea fundamentală, din legile
organice sau ordinare, din actele administrative normative sau din raporturile
juridice speciale.
Completul de judecată menționează că, pentru această etapă a
examinării acțiunii nu se pune problema legalității actului
administrativ/temeinicei solicitării cu privire la obligarea Comisiei
Electorale Centrală să examineze contestația nr. CEC-10APR/12 depusă la
1 noiembrie 2024, cu toate că instanța de fond a invocat mai multe aspecte
legale care nu vizează inadmisibilitatea acțiunii, dar, fondul cauzei judiciare.
Prin urmare, instanța de fond eronat a interpretat și aplicat prevederile
art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, îngrădind accesul liber la
justiție al recurentului/reclamantului, printr-un argument formal și
contradictoriu a stabilit că Comisia Electorală Centrală nu este investită cu
competențe legale de a soluționa cererile reclamantului Alexandr Stoianoglo.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat
că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor
judecătorești constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului, care poate
institui, în situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect,
11
principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a
celor interesați de a-l utiliza în formele și în modalitățile prevăzute de lege.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că Curtea
de Apel Chișinău eronat a stabilit că acțiunea înaintată de Alexandr
Stoianoglo, nu trece testul admisibilității acțiunii din considerentul că
reclamantul nu a demonstrat propriul drept vătămat în sensul art. 17 din
Codul administrativ.
Sub acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
relevă că prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ urmează
a fi aplicate în corespundere cu dispozițiile articolelor 17, 20, 39 și 189 din
Codul administrativ.
Din coroborarea normelor enunțate rezultă că revendicarea dreptului
propriu este una din condițiile fundamentale, pentru ca acțiunea în
contencios administrativ să treacă testul admisibilității.
Revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate
prin cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi
invocată vătămarea dreptului propriu, deoarece expresiile utilizate în textul
articolelor 17, 39 și 189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de
„încălcarea unui drept al său” se referă la drepturi subiective concrete.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în
cazul în care, o anumită persoană își manifestă dezacordul cu rezultatele
activității administrative, sau a procedurii administrative, aceasta este în
drept să-și apere drepturile sale prin intentarea unei acțiuni în contencios
administrativ.
Din considerentele enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție deduce că prima instanță eronat a ajuns la concluzia de a declara
inadmisibilă acțiunea pe motivul lipsei dreptului la acțiune în contencios
administrativ, or, această concluzie aduce după sine conform art. 207 alin.
(3) din Codul administrativ imposibilitatea depunerii unei noi acțiuni, astfel
fiind limitat „dreptul de acces la un tribunal” consfințit prin art. 6 (1) CEDO.
În speța Dulimi și Montana Management Inc. vs Elveția, 2016, cererea nr.
5809/08, examinată de Marea Cameră, Curtea a constatat că refuzul unei
instanțe de a examina acuzațiile justițiabililor privind compatibilitatea unei
proceduri cu garanțiile fundamentale ale unui proces echitabil le limitează
acestora dreptul de acces la o instanță (parag. 131 din Hotărâre). Există
jurisprudență consacrată care a stabilit că atunci cînd există, încălcare reală
și serioasă referitoare fie la existența, fie la întinderea dreptului invocat,
justițiabilul, are dreptul, în temeiul art. 6 (1) CEDO, ca „o instanță să
soluționeze această chestiune de drept intern” –cauza Z și alții vs regatul
Unit, 2001, cererea nr. 29392/95, parag.92 și cauza Markovic și alții vs
Italia, 2006, cererea nr. 1398/03, parag. 98, ambele examinate de Marea
Cameră.
12
Prin urmare, având în vedere cele menționate, Completul de judecată
al Curții Supreme de justiție concluzionează de a admite recursul depus de
Alexandr Stoianoglo cu anularea încheierii primei instanțe și remiterea
cauzei la Curtea de Apel Chișinău.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230, 243 alin. (1) lit. c)
din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Admite recursul depus de către Alexandr Stoianoglo, reprezentat de
Vasile Gafton.
Anulează încheierea din 7 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
emisă în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare
în judecată depusă de Alexandr Stoianoglo împotriva Comisiei Electorale
Centrale cu privire la obligarea examinării contestației nr. CEC-10Apr/12
din 1 noiembrie 2024, cu restituirea cauzei la Curtea de Apel Chișinău.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi
13