3rh-20/24 — anularea actelor administrative

La 18 octombrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Lismedfarm” (în continuare „Lismedfarm” S.R.L.), reprezentată de avocatul Andrian Condurari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău, prin care a solicitat anularea actului de audit post- vămuire nr. 47.13/3 din 10 octombrie 2013 și a deciziei de regularizare nr.514 din 17 octombrie 2013 și încasarea cheltuielilor de asistență juridică (f.d.2-6, Vol.I).

Prin hotărârea din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de „Lismedfarm” S.R.L. S-a anulat actul de audit post-vămuire nr.47.13/3-A din 10 octombrie 2013 și decizia de regularizare nr.514 din 17 octombrie 2013, emise de Biroul Vamal Chișinău în privința „Lismedfarm” S.R.L.. S-a încasat de la Biroul Vamal Chișinău în beneficiul „Lismedfarm” S.R.L. cheltuielile de asistență juridică în mărime de 10000 de lei (f.d.39, 43-52, Vol.II).

La 19 februarie 2014, Biroul Vamal Chișinău a depus cerere de apel, iar la 29 aprilie 2014 cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de „Lismedfarm” S.R.L. (f.d.54-55; 62-70, Vol.II).

Prin decizia din 05 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus de Biroul Vamal Chișinău și s-a menținut hotărârea din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău (f.d.103-113, Vol.II).

La 14 august 2014, Biroul Vamal Chișinău a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 05 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău, prin care a 1 solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată a „Lismedfarm” S.R.L. (f.d.115-124, Vol.II).

Prin decizia din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul declarat de Biroul Vamal Chișinău. S-a casat decizia din 05 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de „Lismedfarm” S.R.L. împotriva Biroului Vamal Chișinău privind anularea actelor administrative (f.d.140-149, Vol.II).

La 12 septembrie 2024, în temeiul art. 449 lit.h) din Codul de procedură civilă, „Lismedfarm” S.R.L. a depus cerere de revizuire a deciziei din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea acesteia și reținerea cauzei spre examinare în ordine de recurs a recursului depus de Biroul Vamal Chișinău (actualmente Biroul Vamal Centru) împotriva deciziei din 05 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău (f.d.157-161, Vol.II).

În susținerea cererii înaintate, „Lismedfarm” S.R.L. a relatat că după pronunțarea deciziei din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție din 26 noiembrie 2014, i-a devenit cunoscut faptul, că pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului se afla cauza ÎM „Becor” SRL împotriva Republicii Moldova ( cererea nr. 71529/2014), în care reclamanta a contestat decizia instanței naționale pronunțate într-un litigiu similar.

Prin scrisoarea nr. 06/7800 din 04 septembrie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova i-a comunicat că la 17 mai 2022 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a adresat Guvernului Republicii Moldova o scrisoare oferind părților un termen pentru soluționarea pe cale amiabilă a cauzei menționate până la data de 20 septembrie 2022. În termenul stabilit, Agentul Guvernamental a înaintat o cerere de revizuire a deciziei naționale reclamate la Curte, cererea fiind pendinte.

Consultând pagina oficiala a Curții Supreme de Justiție, recent a aflat că în cauza ÎM „Becor” SRL vs Biroul Vamal, Curtea Supremă de Justiție a emis doua acte judecătorești, și anume: încheierea nr. 3rh-18/23 din 14 martie 2024, prin care a admis cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Dumitru Obadă, a constatat încălcarea dreptului ÎM „Becor” SRL garantat de art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Becor” SRL împotriva Biroului Vamal Chișinău, intervenienți accesorii Brokerul Vamal „Aliner Service” Societate cu Răspundere Limitată, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, privind anularea actelor administrative, a acordat ÎM „Becor” SRL satisfacția 2 echitabilă pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a Articolului 41 din Convenție și a casat decizia din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție. Iar, prin decizia emisă la 12 iunie 2024, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul Biroului Vamal Chișinău și a menținut decizia din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău. Totodată, a restituit în beneficiul ÎM „Becor” SRL în condițiile Codului vamal suma de 1896483,59 de lei.

Subsecvent, revizuenta a relevat că obiectul litigiului în cauza ÎM „Becor” SRL împotriva Biroului Vamal Chișinău (în prezent Biroul Vamal Centru și Serviciul Vamal al Republicii Moldova) a fost practic similar litigiului dintre ea și Biroul Vamal, referindu-se la anularea ca fiind ilegale a actelor administrative emise privind reclasificarea ulterior efectuării importurilor a codurilor tarifare pentru medicamentele importate și încasarea taxelor vamale suplimentare nejustificat.

Guvernul Republicii Moldova a recunoscut în acest caz încălcarea drepturilor protejate de Convenția CEDO și pentru a evita pronunțarea unei Hotărâri CtEDO, prin Agentul Guvernamental a solicitat instanței naționale revizuirea hotărârii judecătorești reclamate.

Astfel, în opinia sa, adresarea Agentului Guvernamental cu cererea de revizuire a unei hotărâri urmare a comunicării cererii de către Curtea Europeană și soluționarea litigiului pe cale amiabilă pentru a evita pronunțarea unei hotărâri CEDO, se încadrează în temeiurile revizuirii prevăzute de art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă.

De altfel, revizuenta a subliniat că Curtea Suprema de Justiție a constatat în cazul menționat încălcarea drepturilor ÎM „Becor” SRL, garantate de art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, acceptând revizuirea hotărârii reclamate, iar prin soluția definitivă pronunțată recent, actele administrative emise de Birou Vamal au fost anulate ca fiind ilegale.

Astfel, având în vedere că Curtea Supremă de Justiție a constatat într-o cauza similară încălcarea drepturilor garantate de Convenția Europeană privind drepturile fundamentale ale omului și a revizuit hotărârea sa anterioară, pronunțând o decizie, prin care a recunoscut ilegale acțiunile Biroului Vamal și a anulat deciziile administrative emise de acesta, similare celor pronunțate în cauza sa, revizuenta a conchis că această decizie îi este opozabilă, fiind în drept să-și apere drepturile pe calea solicitării revizuirii deciziei din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, pe care o consideră neîntemeiata din motivul încălcării drepturilor garantate de art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția CEDO.

Or, constatările recente, făcute de Curtea Supremă de Justiție în încheierea din 14 martie 2024 și decizia din 12 iunie 2024, în cauza ÎM „Becor” SRL contra Biroului Vamal, sunt diferite și opuse constatărilor 3 din decizia din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în cauza sa vs Biroul Vamal Chișinău (în prezent Biroul Vamal Centru și Serviciul Vamal al Republicii Moldova). Iar, o decizie a instanței naționale, prin care s-a revizuit o hotărâre urmare a comunicării cauzei Guvernului Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului este opozabilă nu doar părților din acest proces, dar și altor părți, care au abordat aceleași probleme de drept, însă soluțiile instanțelor sunt diametral opuse.

În final, relevând circumstanțele expuse în încheierea din 14 martie 2024, decizia din 12 iunie 2024 și decizia din 26 noiembrie 2014 ale Curții Supreme de Justiție, „Lismedfarm” S.R.L. a concluzionat că în ambele litigii, atât de către ea, cât și de ÎM „Becor” SRL au fost abordate aceleași probleme de drept raportate la normele de drept material cu privire la regimurile vamale, nomenclatorul de stat al mărfurilor, clasificarea mărfurilor, autoritatea competentă să atribuie codul tarifar și să elibereze autorizația de import pentru produse medicamente, modificarea declarației vamale și la produsele farmaceutice, termenele de efectuare a controlului post-vămuire, condițiile admise de lege pentru recalcularea obligațiilor de plăți vamale. La fel, în ambele litigii s-au contestat acte administrative emise de către Birou Vamal, având la bază motivul că organul vamal a supus reclasificării codului mărfurilor importate în anii precedenți, după ce la momentul importului le acceptase și acordase liberul de vamă. În actele de audit post vămuire, pentru mărfurile importate în anii precedenți a fost schimbat codul mărfii din codul ”3004” pentru poziția medicamente, în alte coduri, fapt ce a determinat pentru importatori obligații de plăți suplimentare inclusiv TVA, taxe vamale calculate retroactiv. Ambii justițiari au invocat aplicarea eronată a normelor materiale în special a prevederilor Codului vamal și a legilor privind clasificarea mărfurilor, precum și încălcarea drepturilor de proprietate garantate de art. 1 din Protocolul 1 CEDO, prin solicitarea plăților suplimentare neîntemeiate.

Corespunzător, având în vedere cele menționate, decizia a cărei revizuire o solicită, aduce atingere directă drepturilor și intereselor sale legitime, fapt ce impune admiterea cererii de revizuire, cu casarea deciziei contestate și punerea în sarcina instanței competente să reexamineze cauza.

La 25 septembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat la adresa de e-mail a Serviciului Vamal și a Biroului Vamal Centru, copia cererii de revizuire depusă de „Lismedfarm” S.R.L..

Până la data stabilită pentru examinarea cererii de revizuire, intimații nu au depus referințe, prin care să-și exprime poziția cu privire la argumentele revizuentei. 4

Art. 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Pot fi supuse revizuirii hotărîrile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.”

Art. 447 lit. a)-c) din Codul de procedură civilă, stipulează că: „Sînt în drept să depună cerere de revizuire: a) părțile și alți participanți la proces; b) persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească; c) Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit.a) și b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) și h).”

Art. 448 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. (2) Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițîndu-se o nouă hotărîre, se soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre.”

Art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, reglementează că: „ Revizuirea se declară în cazul în care: h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.”

Art. 450 lit. f) din Codul de procedură civilă, stipulează că: „Cererea de revizuire se depune: f) în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărîrii sau deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului – în cazul prevăzut la art.449 lit.h).”

Art.451 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449, cu anexarea probelor ce le confirmă și a dovezii de plată a taxei de stat și/sau a taxei de timbru în mărimea prevăzută de Legea taxei de stat nr.213/2023. (2) Cererea de revizuire se depune la instanța competentă prevăzută la art.448.”

Art.452 alin.(11) din Codul de procedură civilă, reglementează că: „(11) Dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea 5 participanților la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.”

Art.453 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă, stipulează că: „(1) După ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de dispoziție: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă;”

Prin urmare, cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 452 alin.(11) din Codul de procedură civilă, a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, niciun participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Studiind cererea de revizuire în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. 34. „Lismedfarm” S.R.L., prin cererea de revizuire depusă la 12 septembrie 2024, în temeiul prevăzut de art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, a indicat necesitatea revizuirii și casării deciziei din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, pe motiv că cauza ÎM „Becor” S.R.L. v. Republica Moldova (nr.71529/14), examinată de Curtea Europeană și soluționată, prin decizia nr.3ra-258/24 din 12 martie 2024 a Curții Supreme de Justiție, în urma admiterii cererii de revizuire înaintate de Agentul Guvernamental și prezenta cauza intentată la cererea sa de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău (actualmente Biroul Vamal Centru) sunt identice, având același obiect, probleme de drept, însă pe care au fost emise soluții diametral opuse. Respectiv, urmează a fi aplicate aceleași circumstanțe și emisă o soluție 6 similară. Or, în caz contrar, îi vor fi încălcate drepturile de proprietate garantate de art.1 din Protocolul 1 CEDO, prin solicitarea plăților suplimentare neîntemeiate.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, la 24 octombrie 2014, ÎM „Becor” SRL a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului cerere, invocând încălcarea drepturilor sale în temeiul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, care a fost comunicată la 11 mai 2022 (f.d.162-163, Vol.II).

Prin încheierea nr.3rh-18/23 din 14 martie 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Dumitru Obadă. S-a constatat încălcarea dreptului Întreprinderii Mixte „Becor” Societate cu Răspundere Limitată garantate de art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Becor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău, intervenienți accesorii Brokerul Vamal „Aliner Service” Societate cu Răspundere Limitată, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, privind anularea actelor administrative. S-a acordat Întreprinderii Mixte „Becor” Societate cu Răspundere Limitată satisfacția echitabilă pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a Articolului 41 din Convenție în cuantum de 3000 de euro, în calitate de despăgubire pentru prejudiciu moral. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul Întreprinderii Mixte „Becor” Societate cu Răspundere Limitată suma de 3000 de euro, convertiți în lei moldovenești la cursul oficial al Băncii Naționale a Moldovei, la data transferului. S-a casat decizia din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție și s-a reținut prezenta cauză de contencios administrativ în procedura Curții Supreme de Justiție pentru examinare în ordine de recurs a recursului depus de Biroul Vamal Chișinău împotriva deciziei din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău.

Iar, prin decizia nr.3ra-258/24 din 12 martie 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins recursul depus de Biroul Vamal Chișinău. S-a menținut decizia din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău, adoptată, în cauza de contencios administrativ depusă de Întreprinderea Mixtă „Becor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău, intervenienți accesorii Brokerul Vamal „Aliner Service” Societate cu Răspundere Limitată, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, privind contestarea actelor administrative defavorabile. 7 S-a restituit în beneficiul Întreprinderii Mixte „Becor” Societate cu Răspundere Limitată în condițiile Codului vamal suma de 1 896 483,59 de lei, ceea ce reprezintă suma încasată ca efect al deciziei din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție. S-a încasat din contul Biroului Vamal Centrul în beneficul Întreprinderea Mixtă „Becor” Societate cu Răspundere Limitată suma de 40000 de lei cu titlu de costuri și cheltuieli (f.d.164-170, Vol.I)

Însă în pofida celor constatate din actele anexate la cererea de revizuire și enunțate la pct.36-38, instanța de revizuire menționează că doar existența unei constatări a Curții Europene a Drepturilor Omului privind încălcarea unui drept sau a unei libertăți fundamentale ale omului, în cauza a cărei act judecătoresc se solicită a fi revizuit, constituie prilej de admitere a cererii de revizuire.

Altfel spus, în sensul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în temeiul indicat, doar atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat printr-o hotărâre sau Guvernul a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, care să fi fost admise la examinarea cauzei a cărei revizuire se solicită. Nu poate constitui temei de revizuire o hotărâre CEDO sau o declarație a Guvernului de recunoaștere a încălcării drepturilor sau libertăților fundamentale în baza acestui temei, dar emise pe o altă cauză decât cea examinată.

Prin urmare, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de „Lismedfarm” S.R.L., Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că acestea nu pot fi reținute și catalogate ca temei de revizuire a deciziei contestate, în sensul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, deoarece nu s-a constatat existența unei hotărâri definitive a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care să fie stabilite încălcări ale drepturilor revizuentei prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauza soldată cu decizia nr.3ra-1279/14 din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție.

Or, cauza nr.3ra-1279/14 depusă de „Lismedfarm” S.R.L. în instanța de judecată, nu a făcut obiect de examinare al cererii nr. 71529/14 de către Curtea Europenă a Drepturilor Omului, pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova să fi recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că argumentele și probele invocate de revizuentă în cererea de revizuire depusă împotriva deciziei din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție nu se 8 încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de „Lismedfarm” S.R.L.ca fiind inadmisibilă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art.195 din Codul administrativ, art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Lismedfarm” împotriva deciziei din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 9