3rh-20/24 — anularea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor administrative
- Temei legal
- Nu constituie temei de revizuire in baza art 449 lit h din CPC, constatarea CEDO intro alta cauza decat cea supusa revizuirii
3rh-20/24 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la respingerea ca fiind inadmisibilă a cererii de revizuire
depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Lismedfarm”,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată
depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Lismedfarm” împotriva
Biroului Vamal Chișinău cu privire la anularea actelor administrative,
împotriva deciziei din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție
(Dosarul nr. 3rh-20/24
NR. PIGD 2-14064728-01-3rh-12092024)
Nu constituie temei de revizuire în baza art.449 lit.h) din Codul de procedură
civilă, constatarea CEDO într-o altă cauză decât cea supusă revizuirii.
Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, jud. V. Mihaila
Curtea de Apel Chișinău, jud. S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga
Curtea Supremă de Justiție, jud. N. Clima, T. Vieru, I. Corolevschi, O. Sternioală,
S.Novac
30 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților cererea de revizuire depusă de Societatea
cu Răspundere Limitată „Lismedfarm”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 octombrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată
„Lismedfarm” (în continuare „Lismedfarm” S.R.L.), reprezentată de
avocatul Andrian Condurari a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Biroului Vamal Chișinău, prin care a solicitat anularea actului de audit post-
vămuire nr. 47.13/3 din 10 octombrie 2013 și a deciziei de regularizare
nr.514 din 17 octombrie 2013 și încasarea cheltuielilor de asistență juridică
(f.d.2-6, Vol.I).
Prin hotărârea din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica,
mun. Chișinău, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de
„Lismedfarm” S.R.L.
S-a anulat actul de audit post-vămuire nr.47.13/3-A din
10 octombrie 2013 și decizia de regularizare nr.514 din 17 octombrie 2013,
emise de Biroul Vamal Chișinău în privința „Lismedfarm” S.R.L..
S-a încasat de la Biroul Vamal Chișinău în beneficiul „Lismedfarm”
S.R.L. cheltuielile de asistență juridică în mărime de 10000 de lei
(f.d.39, 43-52, Vol.II).
La 19 februarie 2014, Biroul Vamal Chișinău a depus cerere de apel,
iar la 29 aprilie 2014 cerere de apel motivată împotriva hotărârii din
10 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, solicitând casarea
acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare
în judecată depusă de „Lismedfarm” S.R.L. (f.d.54-55; 62-70, Vol.II).
Prin decizia din 05 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul depus de Biroul Vamal Chișinău și s-a menținut hotărârea din
10 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău
(f.d.103-113, Vol.II).
La 14 august 2014, Biroul Vamal Chișinău a depus cerere de recurs
împotriva deciziei din 05 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
1
solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu
pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată
a „Lismedfarm” S.R.L. (f.d.115-124, Vol.II).
Prin decizia din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, s-a
admis recursul declarat de Biroul Vamal Chișinău.
S-a casat decizia din 05 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 10 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău și
s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea
înaintată de „Lismedfarm” S.R.L. împotriva Biroului Vamal Chișinău
privind anularea actelor administrative (f.d.140-149, Vol.II).
La 12 septembrie 2024, în temeiul art. 449 lit.h) din Codul de
procedură civilă, „Lismedfarm” S.R.L. a depus cerere de revizuire a deciziei
din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea
acesteia și reținerea cauzei spre examinare în ordine de recurs a recursului
depus de Biroul Vamal Chișinău (actualmente Biroul Vamal Centru)
împotriva deciziei din 05 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău
(f.d.157-161, Vol.II).
În susținerea cererii înaintate, „Lismedfarm” S.R.L. a relatat că după
pronunțarea deciziei din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție din
26 noiembrie 2014, i-a devenit cunoscut faptul, că pe rolul Curții Europene
a Drepturilor Omului se afla cauza ÎM „Becor” SRL împotriva Republicii
Moldova ( cererea nr. 71529/2014), în care reclamanta a contestat decizia
instanței naționale pronunțate într-un litigiu similar.
Prin scrisoarea nr. 06/7800 din 04 septembrie 2023, Ministerul
Justiției al Republicii Moldova i-a comunicat că la 17 mai 2022 Curtea
Europeana a Drepturilor Omului a adresat Guvernului Republicii Moldova o
scrisoare oferind părților un termen pentru soluționarea pe cale amiabilă a
cauzei menționate până la data de 20 septembrie 2022. În termenul stabilit,
Agentul Guvernamental a înaintat o cerere de revizuire a deciziei naționale
reclamate la Curte, cererea fiind pendinte.
Consultând pagina oficiala a Curții Supreme de Justiție, recent a aflat
că în cauza ÎM „Becor” SRL vs Biroul Vamal, Curtea Supremă de Justiție a
emis doua acte judecătorești, și anume: încheierea nr. 3rh-18/23 din
14 martie 2024, prin care a admis cererea de revizuire depusă de Agentul
guvernamental al Republicii Moldova, Dumitru Obadă, a constatat
încălcarea dreptului ÎM „Becor” SRL garantat de art. 1 din Protocolul nr.1 la
Convenție, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în
judecată depusă de ÎM „Becor” SRL împotriva Biroului Vamal Chișinău,
intervenienți accesorii Brokerul Vamal „Aliner Service” Societate cu
Răspundere Limitată, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale,
privind anularea actelor administrative, a acordat ÎM „Becor” SRL satisfacția
2
echitabilă pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a Articolului
41 din Convenție și a casat decizia din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme de
Justiție. Iar, prin decizia emisă la 12 iunie 2024, Curtea Supremă de Justiție
a respins recursul Biroului Vamal Chișinău și a menținut decizia din
24 septembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău. Totodată, a restituit în
beneficiul ÎM „Becor” SRL în condițiile Codului vamal suma de 1896483,59
de lei.
Subsecvent, revizuenta a relevat că obiectul litigiului în cauza
ÎM „Becor” SRL împotriva Biroului Vamal Chișinău (în prezent Biroul
Vamal Centru și Serviciul Vamal al Republicii Moldova) a fost practic
similar litigiului dintre ea și Biroul Vamal, referindu-se la anularea ca fiind
ilegale a actelor administrative emise privind reclasificarea ulterior efectuării
importurilor a codurilor tarifare pentru medicamentele importate și încasarea
taxelor vamale suplimentare nejustificat.
Guvernul Republicii Moldova a recunoscut în acest caz încălcarea
drepturilor protejate de Convenția CEDO și pentru a evita pronunțarea unei
Hotărâri CtEDO, prin Agentul Guvernamental a solicitat instanței naționale
revizuirea hotărârii judecătorești reclamate.
Astfel, în opinia sa, adresarea Agentului Guvernamental cu cererea de
revizuire a unei hotărâri urmare a comunicării cererii de către Curtea
Europeană și soluționarea litigiului pe cale amiabilă pentru a evita
pronunțarea unei hotărâri CEDO, se încadrează în temeiurile revizuirii
prevăzute de art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă.
De altfel, revizuenta a subliniat că Curtea Suprema de Justiție a
constatat în cazul menționat încălcarea drepturilor ÎM „Becor” SRL,
garantate de art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, acceptând revizuirea
hotărârii reclamate, iar prin soluția definitivă pronunțată recent, actele
administrative emise de Birou Vamal au fost anulate ca fiind ilegale.
Astfel, având în vedere că Curtea Supremă de Justiție a constatat
într-o cauza similară încălcarea drepturilor garantate de Convenția
Europeană privind drepturile fundamentale ale omului și a revizuit hotărârea
sa anterioară, pronunțând o decizie, prin care a recunoscut ilegale acțiunile
Biroului Vamal și a anulat deciziile administrative emise de acesta, similare
celor pronunțate în cauza sa, revizuenta a conchis că această decizie îi este
opozabilă, fiind în drept să-și apere drepturile pe calea solicitării revizuirii
deciziei din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, pe care o
consideră neîntemeiata din motivul încălcării drepturilor garantate de art. 1
din Protocolul nr.1 la Convenția CEDO.
Or, constatările recente, făcute de Curtea Supremă de Justiție în
încheierea din 14 martie 2024 și decizia din 12 iunie 2024, în cauza
ÎM „Becor” SRL contra Biroului Vamal, sunt diferite și opuse constatărilor
3
din decizia din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată
în cauza sa vs Biroul Vamal Chișinău (în prezent Biroul Vamal Centru și
Serviciul Vamal al Republicii Moldova). Iar, o decizie a instanței naționale,
prin care s-a revizuit o hotărâre urmare a comunicării cauzei Guvernului
Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului este
opozabilă nu doar părților din acest proces, dar și altor părți, care au abordat
aceleași probleme de drept, însă soluțiile instanțelor sunt diametral opuse.
În final, relevând circumstanțele expuse în încheierea din
14 martie 2024, decizia din 12 iunie 2024 și decizia din 26 noiembrie 2014
ale Curții Supreme de Justiție, „Lismedfarm” S.R.L. a concluzionat că în
ambele litigii, atât de către ea, cât și de ÎM „Becor” SRL au fost abordate
aceleași probleme de drept raportate la normele de drept material cu privire
la regimurile vamale, nomenclatorul de stat al mărfurilor, clasificarea
mărfurilor, autoritatea competentă să atribuie codul tarifar și să elibereze
autorizația de import pentru produse medicamente, modificarea declarației
vamale și la produsele farmaceutice, termenele de efectuare a controlului
post-vămuire, condițiile admise de lege pentru recalcularea obligațiilor de
plăți vamale. La fel, în ambele litigii s-au contestat acte administrative emise
de către Birou Vamal, având la bază motivul că organul vamal a supus
reclasificării codului mărfurilor importate în anii precedenți, după ce la
momentul importului le acceptase și acordase liberul de vamă. În actele de
audit post vămuire, pentru mărfurile importate în anii precedenți a fost
schimbat codul mărfii din codul ”3004” pentru poziția medicamente, în alte
coduri, fapt ce a determinat pentru importatori obligații de plăți suplimentare
inclusiv TVA, taxe vamale calculate retroactiv. Ambii justițiari au invocat
aplicarea eronată a normelor materiale în special a prevederilor Codului
vamal și a legilor privind clasificarea mărfurilor, precum și încălcarea
drepturilor de proprietate garantate de art. 1 din Protocolul 1 CEDO, prin
solicitarea plăților suplimentare neîntemeiate.
Corespunzător, având în vedere cele menționate, decizia a cărei
revizuire o solicită, aduce atingere directă drepturilor și intereselor sale
legitime, fapt ce impune admiterea cererii de revizuire, cu casarea deciziei
contestate și punerea în sarcina instanței competente să reexamineze cauza.
La 25 septembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat la
adresa de e-mail a Serviciului Vamal și a Biroului Vamal Centru, copia
cererii de revizuire depusă de „Lismedfarm” S.R.L..
Până la data stabilită pentru examinarea cererii de revizuire, intimații
nu au depus referințe, prin care să-și exprime poziția cu privire la
argumentele revizuentei.
4
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art.195 din Codul administrativ, reglementează că:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform
prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile
Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.”
Art. 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(1) Pot fi supuse revizuirii hotărîrile, ordonanțele, încheierile și deciziile
irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.”
Art. 447 lit. a)-c) din Codul de procedură civilă, stipulează că:
„Sînt în drept să depună cerere de revizuire:
a) părțile și alți participanți la proces;
b) persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin
hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească;
c) Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit.a) și b) din prezentul
articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) și h).”
Art. 448 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(1) Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri sau încheieri rămase irevocabilă
prin neatacare se soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului.
(2) Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac, a
fost menținută, modificată sau casată, emițîndu-se o nouă hotărîre, se soluționează
de instanța care a menținut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre.”
Art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„ Revizuirea se declară în cazul în care:
h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie
Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a
drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial,
prin anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.”
Art. 450 lit. f) din Codul de procedură civilă, stipulează că:
„Cererea de revizuire se depune:
f) în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărîrii sau deciziei Curții Europene a
Drepturilor Omului – în cazul prevăzut la art.449 lit.h).”
Art.451 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(1) Cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447,
indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449, cu anexarea
probelor ce le confirmă și a dovezii de plată a taxei de stat și/sau a taxei de timbru
în mărimea prevăzută de Legea taxei de stat nr.213/2023.
(2) Cererea de revizuire se depune la instanța competentă prevăzută la art.448.”
Art.452 alin.(11) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„(11) Dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de
Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea
5
participanților la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire
consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea
lor.”
Art.453 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă, stipulează că:
„(1) După ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele
acte de dispoziție:
a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă;”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că
posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de
procedură civilă reprezintă o procedură excepțională.
Prin urmare, cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești trebuie
supuse unei analize stricte.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, prin prisma
art. 452 alin.(11) din Codul de procedură civilă, a decis examinarea cererii de
revizuire fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței
pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, întrucât argumentele expuse în
cererea de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite
instanței controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, niciun
participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis
mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag.
72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia,
8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).
Studiind cererea de revizuire în raport cu materialele cauzei,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de
revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive.
„Lismedfarm” S.R.L., prin cererea de revizuire depusă la
12 septembrie 2024, în temeiul prevăzut de art. 449 lit. h) din Codul de
procedură civilă, a indicat necesitatea revizuirii și casării deciziei din
26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, pe motiv că cauza
ÎM „Becor” S.R.L. v. Republica Moldova (nr.71529/14), examinată de
Curtea Europeană și soluționată, prin decizia nr.3ra-258/24 din
12 martie 2024 a Curții Supreme de Justiție, în urma admiterii cererii de
revizuire înaintate de Agentul Guvernamental și prezenta cauza intentată la
cererea sa de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău
(actualmente Biroul Vamal Centru) sunt identice, având același obiect,
probleme de drept, însă pe care au fost emise soluții diametral opuse.
Respectiv, urmează a fi aplicate aceleași circumstanțe și emisă o soluție
6
similară. Or, în caz contrar, îi vor fi încălcate drepturile de proprietate
garantate de art.1 din Protocolul 1 CEDO, prin solicitarea plăților
suplimentare neîntemeiate.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că, la 24 octombrie 2014, ÎM „Becor” SRL a depus la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului cerere, invocând încălcarea drepturilor sale în temeiul
art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, care a fost comunicată la 11 mai 2022
(f.d.162-163, Vol.II).
Prin încheierea nr.3rh-18/23 din 14 martie 2024 a Curții Supreme de
Justiție, s-a admis cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al
Republicii Moldova, Dumitru Obadă.
S-a constatat încălcarea dreptului Întreprinderii Mixte „Becor”
Societate cu Răspundere Limitată garantate de art. 1 din Protocolul nr.1 la
Convenție, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în
judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Becor” Societate cu Răspundere
Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău, intervenienți accesorii
Brokerul Vamal „Aliner Service” Societate cu Răspundere Limitată, Agenția
Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, privind anularea actelor
administrative.
S-a acordat Întreprinderii Mixte „Becor” Societate cu Răspundere
Limitată satisfacția echitabilă pentru încălcările constatate, prin aplicarea
directă a Articolului 41 din Convenție în cuantum de 3000 de euro, în calitate
de despăgubire pentru prejudiciu moral.
S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției
în beneficiul Întreprinderii Mixte „Becor” Societate cu Răspundere Limitată
suma de 3000 de euro, convertiți în lei moldovenești la cursul oficial al
Băncii Naționale a Moldovei, la data transferului.
S-a casat decizia din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție și s-a
reținut prezenta cauză de contencios administrativ în procedura Curții
Supreme de Justiție pentru examinare în ordine de recurs a recursului depus
de Biroul Vamal Chișinău împotriva deciziei din 24 septembrie 2013 a Curții
de Apel Chișinău.
Iar, prin decizia nr.3ra-258/24 din 12 martie 2024 a Curții Supreme de
Justiție, s-a respins recursul depus de Biroul Vamal Chișinău.
S-a menținut decizia din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău,
adoptată, în cauza de contencios administrativ depusă de Întreprinderea
Mixtă „Becor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal
Chișinău, intervenienți accesorii Brokerul Vamal „Aliner Service” Societate
cu Răspundere Limitată, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor
Medicale, privind contestarea actelor administrative defavorabile.
7
S-a restituit în beneficiul Întreprinderii Mixte „Becor” Societate cu
Răspundere Limitată în condițiile Codului vamal suma de 1 896 483,59 de
lei, ceea ce reprezintă suma încasată ca efect al deciziei din 30 aprilie 2014
a Curții Supreme de Justiție.
S-a încasat din contul Biroului Vamal Centrul în beneficul
Întreprinderea Mixtă „Becor” Societate cu Răspundere Limitată suma de
40000 de lei cu titlu de costuri și cheltuieli (f.d.164-170, Vol.I)
Însă în pofida celor constatate din actele anexate la cererea de revizuire
și enunțate la pct.36-38, instanța de revizuire menționează că doar existența
unei constatări a Curții Europene a Drepturilor Omului privind încălcarea
unui drept sau a unei libertăți fundamentale ale omului, în cauza a cărei act
judecătoresc se solicită a fi revizuit, constituie prilej de admitere a cererii de
revizuire.
Altfel spus, în sensul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă,
revizuirea se declară în temeiul indicat, doar atunci când Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a constatat printr-o hotărâre sau Guvernul a recunoscut,
printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale,
care să fi fost admise la examinarea cauzei a cărei revizuire se solicită. Nu
poate constitui temei de revizuire o hotărâre CEDO sau o declarație a
Guvernului de recunoaștere a încălcării drepturilor sau libertăților
fundamentale în baza acestui temei, dar emise pe o altă cauză decât cea
examinată.
Prin urmare, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de
„Lismedfarm” S.R.L., Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
conchide că acestea nu pot fi reținute și catalogate ca temei de revizuire a
deciziei contestate, în sensul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă,
deoarece nu s-a constatat existența unei hotărâri definitive a Curții Europene
a Drepturilor Omului, prin care să fie stabilite încălcări ale drepturilor
revizuentei prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în
cauza soldată cu decizia nr.3ra-1279/14 din 26 noiembrie 2014 a Curții
Supreme de Justiție.
Or, cauza nr.3ra-1279/14 depusă de „Lismedfarm” S.R.L. în instanța
de judecată, nu a făcut obiect de examinare al cererii nr. 71529/14 de către
Curtea Europenă a Drepturilor Omului, pe care Curtea Europeană a
Drepturilor Omului să fi constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii
Moldova să fi recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau
libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin
anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că
argumentele și probele invocate de revizuentă în cererea de revizuire depusă
împotriva deciziei din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție nu se
8
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. h) din Codul de procedură
civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de „Lismedfarm”
S.R.L.ca fiind inadmisibilă.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art.195 din Codul
administrativ, art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură
civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către
Societatea cu Răspundere Limitată „Lismedfarm” împotriva deciziei din 26
noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
9