3ra-990/23 — Cu privire la anularea actelor administrative, încasarea cheltuielilor de judecată

La 03 ianuarie 2022 Ion Lungu a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului satului Hlinaia, raionul Edineț, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 6/5 din 10 septembrie 2021 cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021 și a deciziei nr. 6/6 din 10 septembrie 2021 cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021.

În motivarea acțiunii Ion Lungu a invocat că în cadrul ședinței de judecată din 15 decembrie 2021, în care s-a examinat cererea de chemare în judecată a lui Ion Lungu împotriva Consiliului satului Hlinaia, raionul Edineț privind anularea deciziei nr.2/2 cu privire la examinarea cererii lui Vasile Cherdevară, a luat cunoștință cu deciziile nr.6/5 și nr. 6/6 din 10 septembrie 2021.

Reclamantul a menționat că, la 10 septembrie 2021 Consiliul satului Hlinaia, raionul Edineț a emis decizia nr.6/5 din 10 septembrie 2021, prin care a abrogat decizia nr.2/2 din 03 iunie 2021 cu privire la cererea lui Vasile Cherdevară. Tot la 10 septembrie 2021 Consiliul satului Hlinaia, raionul Edineț a emis decizia nr.6/5 cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021, prin care s-a identificat că arendatorul și persoana responsabilă de bazinul acvatic „Păsării” este Ion Lungu, iar la pct.2 Ion Lungu a fost obligat să achite suma indicată în actul de revizie din anul 2021.

Potrivit deciziei nr.6/6 din 10 septembrie 2021 cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021, s-a identificat că arendatorul și persoana responsabilă de bazinul acvatic „Păsării” este Ion Lungu, s-a reziliat contractul cu Ion Lungu și s-a obligat să achite suma indicată în actul de revizie din anul 2021.

În opinia reclamantului deciziile nr.6/5 și nr.6/6 din 10 septembrie 2021 cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021, sunt ilegale și emise contrar dispozițiilor legale.

În acest sens a menționat că, la 15 iunie 2000 între Primăria s. Hlinaia în calitate de „arendator” și Ion Lungu, în caritate de „arendaș” a fost încheiat contractul de arendă a iazului, înregistrat la moment în Registrul bunurilor imobile sub nr.1357 din 27 februarie 2003, cod cadastral 4135105999. 1

Potrivit pct.1.3 din contractul nominalizat supra, termenul de arendă fiind 25 de ani. Respectiv contractul în cauză la momentul actual este în vigoare.

Ion Lungu a relatat că, potrivit art.14 a Legii privind administrația publică locală, rezilierea contractului în cauză nu ține de competența Consiliului satului Hlinaia, acesta depășindu-și atribuțiile acordate prin lege, or, rezilierea operează prin declarație scrisă față de cealaltă parte. Contractul fiind considerat desființat din momentul în care declarația de rezoluțiune a parvenit celeilalte părți. În cazul dat lipsește o astfel de declarație din partea uneia dintre părți.

Un alt moment la care Ion Lungu a făcut referire este că, actul de revizie din anul 2021 în baza căruia au fost emise deciziile nominalizate supra, nu a fost prezentat reclamantului, cu atât mai mult că Ion Lungu achita regulat plata pentru arendă și nu este clar pentru ce și ce sumă trebuie să achite.

Reclamantul a afirmat că, deciziile respective inclusiv și actul de revizie din anul 2021 precum și actele în baza cărora au fost emise deciziile urmează a fi plasate în Registrul de Stat a Actelor Locale, însă până la moment acestea nu au fost plasate.

În opinia reclamantului actul administrativ individual trebuie să întrunească cerințele prevăzute de Codul administrativ, însă din conținutul deciziilor nr.6/5 și nr.6/6 din 10 septembrie 2021 cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021 emise de Consiliul satului Hlinaia, nu sunt indicate exigențele legale, respectiv acesta contravin normelor legale, actele contestate nu cuprind o motivare completă și corespunzătoare.

Cu referitor la cheltuielile de judecată suportate de către Ion Lungu privind acordarea asistenței juridice în sumă de 5 000 lei, achitată avocatului conform ordinului de plată seria DAA nr. 13759731 din 20 decembrie 2021, reclamantul a menționat că, acestea au fost reale, necesare și raționale de unde rezultă necesitatea și obligativitatea Consiliului satului Hlinaia de a achita integral cheltuielile suportate.

Judecătoria Edineț, sediul central prin hotărârea din 26 octombrie 2022 a admis parțial acțiunea înaintată de Ion Lungu, a anulat pct.2 din decizia Consiliul sătesc Hlinaia nr.6/6 din 10 septembrie 2021 cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021. A respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Ion Lungu împotriva Consiliului sătesc Hlinaia privind anularea deciziei nr.6/5 din 10 septembrie 2021 cu privire la abrogarea deciziei 2/2 din 03 iunie 2021, a încasat din contul Consiliului sătesc Hlinaia, raionul Edineț în beneficiul lui Ion Lungu cheltuielile de judecată pentru asistența juridică în mărime de 2 000 lei. (f.d. 93, 107-115)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 24 noiembrie 2022, atât de către Ion Lungu, reprezentat de avocatul Stela Sandu, cât și de către avocatul Vasile Istratii în interesele Consiliului sătesc Hlinaia. (f.d.101-103,105-106) 2

Curtea de Apel Bălți prin decizia din data de 30 mai 2023 a respins apelurile declarate de Ion Lungu, reprezentat de avocatul Stela Sandu și de Consiliul sătesc Hlinaia, raionul Edineț, reprezentat de avocatul Vasile Istratii, împotriva hotărârii din 26 octombrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul central. (f.d.142,143-149)

Pentru a se expune asupra temeiniciei hotărârii contestate, instanța de apel a reținut că hotărârea judecătorească a fost contestată de către ambii apelanți doar în parte, nici unul dintre apelanți nu și-au expus dezacordul cu soluția primei instanțe privind respingerea pretenției expuse în cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Lungu privind anularea deciziei Consiliului sătesc Hlinaia, raionul Edineț nr.6/5 din 10 septembrie 2021 cu privire la abrogarea deciziei 2/2 din 03 iunie 2021.

Astfel, prin prisma prevederilor art.373, alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța de apel a verificat în limitele cererilor de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii în partea atacată.

În acest sens, Curtea de Apel Bălți, reținând prevederile art.14, alin. (1)- (2), lit. b) și d), art. art.29, alin.(1), lit. a)-a1) din Legii nr. 436-XVI din data de 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și art.118, art.120, alin.(1) din Codul administrativ, a conchis că ține de competența Consiliului local de a decide în privința actelor juridice de administrare sau de dispoziție privind bunurile domeniului privat al satului, la adoptarea deciziilor respective Consiliul urmează să se conducă de prevederile legale în vigoare atât privind forma cât și conținutul actelor administrative adoptate, totodată, actul administrativ individual trebuie să cuprindă obligatoriu motivarea deciziei luate, inclusiv indicarea actelor normative pentru a căror punere în aplicare se emite actul administrativ și informația cu privire la exercitarea căilor de atac.

Instanța de apel a menționat că, în motivarea deciziei nr.6/6 din 10 septembrie 2021 cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021, Consiliul sătesc Hlinaia a invocat doar prevederi legale ce reglementează procedura adoptării actelor administrative și competența Consiliului local de a aproba decizia bugetară anuală, precum și decizii privind modificarea bugetului local, fără a face trimitere la prevederi legale ce ar guverna obiectul deciziei adoptate.

Curtea de Apel Bălți a stabilit că prin punctul doi al deciziei autoritatea publică dispune rezilierea contractului cu Ion Lungu și obligarea acestuia să achite suma indicată în actul de revizie din anul 2021, fără a specifica care contract, numărul și data încheierii acestuia, care sumă urmează a fi achitată și motivul de fapt și de drept al rezilierii contractului.

Totodată, Curtea de Apel Bălți a menționat că autoritatea publică urma să aplice prevederile legale în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat, or, la 10 septembrie 2021 era în vigoare Codul civil, în care nu se mai reglementează o așa noțiune ca „reziliere”, operându-se doar cu noțiunea de „rezoluțiune”. 3

Astfel, reținând prevederile art.1084, alin. (1)-(2), art.901 alin. (1), (5)- (6), art. 915, art. 916, art. 917, art. 918 și art. 919 din Codul civil, instanța de apel a concluzionat că, Consiliul sătesc Hlinaia în decizia nr.6/6 din 10 septembrie 2021 nu a indicat corect, atât modalitatea de încetare a acțiunii contractului încheiat cu Ion Lungu, cât și a omis să invoce motivul „rezilierii contractului”, atât de fapt cât și de drept, or, în situația în care Ion Lungu urmează să achite suplimentar o careva sumă, s-ar presupune că Ion Lungu nu a executat obligațiile contractuale asumate, situație în care acesta urma a fi notificat de către creditor la caz Primarul s. Hlinaia, însă careva probe privind notificarea debitorului Ion Lungu la materialele cauzei lipesc.

Instanța de apel a subliniat că, obligativitatea notificării se deduce și din faptul că venitul ratat al Primăriei pentru plata de arendă pentru bazinul acvatic stabilit prin Actul privind rezultatele inspectării financiare planificare complexe efectuate la Primăria s. Hlinaia din 17 martie 2021 a fost calculat pentru bazinul acvatic cu suprafața de 14,2807 ha pe când conform contractului de arendă a iazului încheiat cu Ion Lungu a fost preluat iazul cu o suprafață de 7,18 ha, respectiv o suprafață dublă, din acest considerent și s-a recomandat modificarea contractului de arendă.

Totodată, Curtea de Apel Bălți, analizând procesul-verbal nr.6 al ședinței ordinare a Consiliului sătesc Hlinaia din 10 septembrie 2021 la întrebarea 6 cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021, a stabilit că consilierii nu au pus în discuție chestiunea privind rezilierea contractului de arendă, dar au venit cu propunerea de a identifica persoana care se face a fi vinovată de prejudiciul adus Administrației Publice Locale în sumă de 25 735 mii lei.

Astfel, instanța de apel a dedus că autoritatea publică pârâtă nu a discutat despre „rezilierea” contractului de arendă, nici nu a notificat pe Ion Lungu privind existența datoriei stabilite de către Inspecție și nici nu a fost invitat Ion Lungu la ședință Consiliului sătesc Hlinaia, unde s-a discutat cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că pretenția lui Ion Lungu cu privire la anularea pct.2 din decizia Consiliul sătesc Hlinaia nr.6/6 din 10 septembrie 2021 cu privire la prescripțiile actului de revizie din anul 2021 este întemeiată.

Cu referire la pretențiile apelantului Ion Lungu privind compensarea tuturor cheltuielilor de judecată, instanța de apel, reținând prevederile art. 94, alin. (1), art. 96, alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă și ținând cont de complexitatea litigiului, de acțiunile întreprinse de avocatul Odobescu Ghenadie la examinarea prezentei cauze, inclusiv examinarea prezentului litigiu în lipsa avocatului, de faptul că cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial, a conchis că suma de 2 000 lei dispusă spre încasare de către instanța de fond este una proporțională pentru asistența juridică acordată lui Ion Lungu. 4

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Ion Lungu, reprezentat de avocatul Stela Sandu, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond în partea respingerii pretenției cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică și emiterea unei noi decizii potrivit căreia cheltuielile de asistență juridică să fie încasate integral. (f.d. 153-155,165-168)

În motivarea recursului Ion Lungu, reprezentat de avocatul Stela Sandu, a invocat dezacordul cu soluția pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare referitor la admiterea parțială a pretenției cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

În acest sens a menționat că, între Ion Lungu și BAA „Odobescu & Partenerii” a fost încheiat contract de asistență juridică, pentru reprezentarea intereselor lui Ion Lungu, între părți a fost stabilit onorariul în cuantum de 5 000 lei. Contractul este un acord încheiat ca urmare a înțelegerii intervenite între două părți.

Deci, cheltuielile de judecată suportate de către Ion Lungu acordarea asistenței juridice pe marginea acestei cauze, au constituit suma de 5 000 lei achitată avocatului conform ordinului de plată seria DAA nr. 13759731 din 20 decembrie 2021.

Avocatul Stela Sandu a susținut că cheltuielile efectuate au fost reale, necesare și raționale de unde rezultă necesitatea și obligativitatea Consiliul satului Hlinaia de a achita integral cheltuielile de asistență juridică suportate de către Ion Lungu.

Art.245 din Codul administrativ prevede următoarele: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) stipulează că: „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”. 5

Art. 246, alin. (1), alin. (2) din Codul administrativ, (în vigoare la data depunerii recursului) reglementează că: a) „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când: b) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; c) recursul este depus în mod repetat; d) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; e) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245, alin.(1); f) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245, alin.(2); g) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244, alin.(2), art.233 alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Cu referire la temeiurile recursului instanța de recurs subliniază că din analiza acestor prevederilor art. 246, alin. (2) din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursurilor nemotivate), rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții 6 de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs depusă de Ion Lungu, reprezentat de avocatul Stela Sandu, în circumstanțele expuse, se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în ordine de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de către Ion Lungu, reprezentat de avocatul Stela Sandu.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 7 Declară inadmisibil recursul depus de către Ion Lungu, reprezentat de avocatul Stela Sandu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 8