3ra-965/23 — anularea actului adminstrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului adminstrativ
- Temei legal
- Temeiurile recursului nu se incadreaza in prevederile art. 246 din Codul administrativ
3ra-965/23 — anularea actului adminstrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de CAP „Singureanca
Agro”, reprezentată de avocatul Constantin Moraru,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat împotriva
Consiliului satului Singureni, raionul Rîșcani, terț CAP „Singureanca-Agro”
cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 3ra-965/23
NR. PIGD 2-21119282-01-3ra-21092023)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 din Codul
administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023). Dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a
deciziei contestate. Invocarea declarativă a faptului că decizia instanței de
apel se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: I. Rusu,
Instanța de apel : S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă
09 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de CAP
„Singureanca Agro”, reprezentată de avocatul Constantin Moraru
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Mariana Ursachi,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 04 august 2021 Oficiul Teritorial Bălți al Cancelariei de
Stat a depus acțiune în judecată împotriva Consiliului satului Singureni prin
care a solicitat anularea deciziei Consiliului satului Singureni nr. 03/02 din
21 mai 2021 „Cu privire la darea în arendă a terenurilor aferente”.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în baza art. 63 și 67 al
Legii nr. 436/2006 privind administrația publică locală și pct. 8 lit. g) din
Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Oficiilor teritoriale
ale Cancelariei de Stat, aprobat prin HG nr. 845/2009, a efectuat controlul de
legalitate al Deciziei consiliului satului Singureni nr. 03/02 din 21.05.2021
„Cu privire la darea în arendă a terenurilor aferente”. Ca urmare a exercitării
controlului de legalitate al actului administrativ menționat s-a constatat că,
consiliul local prin decizia în cauză a decis darea în arendă a terenurilor
aferente cu nr. cadastral XXXX precum și a împuternicit Primarul satului
Singureni să încheie contractul de arendă cu arendașul, care deține
construcțiile amplasate pe terenurile proprietate publică a APL.
A invocat reclamantul prevederile art. 68 alin. (3) și (4) al Legii
privind administrația publică locală, menționând că, de către pârât nu au fost
respectate prevederile legale referitor la notificarea înaintată și decizia
consiliului satului Singureni nr. 03/02 din 21.05.2021 nu a fost abrogată, și
respectiv Oficiul înaintează prezenta acțiune în judecată. Consideră că,
decizia Consiliului satului Singureni nr. 03/02 din 21.05.2021 este ilegală
pornind de la prevederile art. 14 alin. (2) lit. b), c) și d) din Legea privind
administrația publică locală nr. 436 din 28.12.2006.
A reținut reclamatul că, emitentul actului administrativ și-a motivat
decizia în partea de legalitate a actului - pe prevederile hotărârii Guvernului
nr. 1428 din 16.12.2008 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
vânzarea - cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente, deși nu se
1
atestă a fi prezente documentele necesare care să confere forță probantă și să
asigure legalitate deciziei nr. 03/02 din 21.05.2021.
A menționat că, norma specială în materie, hotărârea Guvernului
1428/2008 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vînzarea -
cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente, stabilește condițiile și
modul de arendă a terenurilor aferente din domeniul privat al statului și al
unităților administrativ- teritoriale, inclusiv a construcțiilor nefinalizate,
precum și a terenurilor aferente imobilelor private, înființate în afara
procesului de privatizare, a terenurilor cu destinație agricolă aferente
construcțiilor private atribuite în calitate de cotă-parte valorică din
patrimoniul întreprinderilor agricole (depozite, frigidere destinate păstrării
produselor agricole, fațări, ateliere de reparație și de păstrare a mecanismelor
(agregatelor) agricole, ferme zootehnice, inclusiv amenajări piscicole,
instalații de desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la altă categorie de
destinație), folosite în scopul producției agricole.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile pct. 3 al actului normativ
menționat, terenul aferent este compus din suprafața de teren pe care sînt
amplasate nemijlocit bunurile imobile (clădiri, edificii, construcții
nefinalizate) și terenul adiacent, utilizat în procesul tehnologic și/sau pentru
deservirea acestora. Concomitent reclamantul a invocat prevederile pct. 6 din
Regulament care stabilește că, vânzarea sau locațiunea/arenda terenurilor
aferente din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale/UTA
Găgăuzia se efectuează de către autoritățile administrației publice locale, la
decizia consiliilor locale. În decizie se va indica numărul cadastral, suprafața
și adresa terenului. Iar, potrivit pct. 7 cumpărător sau locatar/arendaș al
terenului aferent (în continuare - cumpărător) poate fi proprietarul bunului
privatizat sau privat, amplasat pe acest teren.
Drept urmare, reclamantul a invocat că, norma legală stabilește expres
elementul obligatoriu ca arendaș al terenului aferent poate fi proprietarul
bunului privatizat sau privat, amplasat pe acest teren. Potrivit extrasului din
Registrul bunurilor imobile, bunurile cu numărul cadastral XXXX aparțin cu
drept de proprietate autorității publice locale, iar pe terenurile respective nu
sînt amplasate și înregistrate careva bunuri imobile, deci terenurile în cauză
nu sunt terenuri aferente bunului privat sau privatizat. Astfel, darea în arendă
a bunurilor în cauză contravine normelor de drept, or, art. 14 alin. (2) lit. b)
și c) din Legea privind administrația publică locală nr. 436/2006, prescrie în
atribuțiile de bază ale consiliului local, că bunurile domeniu public și
domeniu privat al satului se administrează în condițiile legii.
De asemenea, a mai invocat reclamantul și prevederile art. 77 alin. (2)
din Legea privind administrația publică locală nr. 436/2006, potrivit cărora -
actele juridice de administrare și de dispoziție privind bunurile proprietate
publică a unității administrativ-teritoriale se încheie cu persoanele fizice și
persoanele juridice de drept privat prin licitație publică, organizată în
condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege. Procedura
2
licitării pentru obținerea dreptului de încheiere a contractului de arendă urma
a fi petrecută în conformitate cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare
și cu reducere, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 136 din 10.02.2009,
care stabilește că organizarea și desfășurarea licitației este condiționată de
prioritatea prețului maxim propus, or, organizarea licitației, presupunea
accesul liber și egalitatea tuturor doritorilor de a obține dreptul la arenda
bunului proprietate a unității administrativ-teritoriale.
A susținut reclamantul că, omiterea acestei proceduri și atribuirea în
arendă a terenului, în mod preferențial, unei persoane, încălcă principiul
expus din art. 34 alin. (1) al Constituției RM, care asigură egalitatea și liberul
acces la licitație a tuturor doritorilor. Dreptul persoanei de a avea acces la
orice informație nu poate fi îngrădit. Din aceste considerente e nevoie ca
actele administrative ale autorităților administrației publice să fie emise în
baza și în vederea executării legislației în vigoare. Legea și respectarea
legalității cer ca activitatea organelor administrației publice locale să fie
conforme acestora. Prin prisma normelor expuse rezultă că decizia
Consiliului satului Singureni nr. 03/02 din 21.05.2021 „Cu privire la darea
în arendă a terenurilor aferente”, este ilegală fiind adoptată contrar
prevederilor legii.
Prin încheierea din 17 decembrie 2021 a judecătoriei Drochia, sediul
central, a fost atras în proces în calitate de terț CAP „Singureanca-Agro”.
Prin hotărârea din 01 iunie 2022 a judecătoriei Drochia, sediul
Central, cererea de chemare în judecată a fost admisă integral. S-a anulat
decizia Consiliului sătesc Singureni nr. 03/02 din 21 mai 2021 ,,Cu privire
la darea în arendă a terenurilor aferente cu numerele cadastrale XXXX.
La data de 30 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice
reprezentantul CAP „Singureanca-Agro”, avocatul Constantin Moraru, a
contestat cu apel hotărârea judecătoriei Drochia, sediul central din 01 iunie
2022, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii
prin care să fie respinsă acțiunea.
Prin decizia din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți a fost respins
apelul depus de reprezentantul CAP „Singureanca-Agro”, avocatul
Constantin Moraru și menținută hotărârea din 01 iunie 2022 a judecătoriei
Drochia, sediul Central.
În motivarea soluției sale Curtea de Apel Bălți a reținut că CAP
„Singureanca-Agro” nu a confirmat dreptul său de proprietate asupra
construcțiilor. Or, publicitatea modificărilor conferă putere juridică acestora
și opozabilitate dreptului înscris, la fel condiționează constituirea efectelor
juridice, întrucât orice modificare există atît timp cît este înregistrată în
registrele de publicitate, iar dacă nu-i înregistrată – nu există.
Drept urmare, ținând cont de norma legală specială în materie și
anume de pct. 7 al Regulamentului, care stabilește expres procedura de urmat
și subiecții care dispun de dreptul de a încheia contractul de arendă a
terenului aferent, consideră instanța d apel că, CAP „Singureanca-Agro” nu
3
dispune de dreptul și nu întrunește condițiile la arenda terenurilor aferente cu
nr. cadastrale XXXX cu S=1, 03880 ha și nr. XXXX cu S=1, 61220 ha, or,
ultimul nu este proprietarul bunurilor imobile (construcțiilor) aflate pe acest
teren. Mai mult ca atât, CAP „Singureanca-Agro” nu a confirmat dreptul său
de preferință la arenda terenurile nr. cadastrale XXXX, or, dreptul de
preferință, este acel drept care constă în facultatea conferită titularului
dreptului real de a avea prioritate față de titularii altor drepturi reale.
A menționat instanța de apel că, în cazul în care CAP „Singureanca-
Agro” nu deține dreptul preferențial la arenda terenurilor nominalizate, iar
deținătorii cotelor-valorice nu și-au realizat dreptul la arenda terenurilor în
cauză, aceste terenuri urmau a fi scoase la licitație publică, or, potrivit
prevederilor art. 77 alin. 2) din Legea privind administrația publică locală,
nr. 436-XVI din 28.12.2006, Actele juridice de administrare și de dispoziție
privind bunurile proprietate publică a unității administrativ-teritoriale se
încheie cu persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat prin licitație
publică, organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres
prin lege.
A concluzionat instanța de apel că, decizia Consiliului satului
Singureni, r-nul Rîșcani nr. 03/02 din 21 mai 2021, a fost emisă cu derogări
de la prevederile legale, ceea ce a dus la anularea actului contestat.
La 20 iulie 2023, CAP „Singureanca-Agro”, reprezentată de avocatul
Constantin Moraru a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar la
13 octombrie 2023 a prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei contestate, cu trimiterea cauzei la rejudecare.
În motivarea recursului, a invocat instanța de apel nu a intrat în esența
speței or, conform Legii nr. 1007-XV din 14.12.2007, privind cooperativele
de producție și conform Statutului Cooperativei Agricole de Producție
„Singureanca-Agro”, desfășoară activitatea strict în interesul a 963 de cotași,
care dețin certificate de proprietate privată în cote părți asupra construcțiilor
din care se compune ferma zootehnică. Astfel fiind spus, ferma zootehnică
care este gestionată de către CAP „Singureanca Agro”, amplasată în
extravilanul sat. Singureni r-nul. Rîșcani, pe terenurile cu numere cadastrale
XXXX, care este compusă din mai multe construcții cu numere cadastrale,
constituie proprietate privată nu a cooperativei Agricole de producție
„Singureanca-Agro”, dar a tuturor membrilor ei, proporțional egală sumei de
bani reflectată în certificatele de privatizare.
A mai indicat recurentul că, instanța de apel nu a luat act de cele
invocate de către CAP „Singureanca-Agro”, că ferma zootehnică cu
construcțiile aferente, este proprietate privată comună care aparține tuturor
membrilor CAP „Singureanca- Agro”, conform certificatelor de proprietate
privată asupra cotelor-părți valorice, eliberate de Agenția teritorială Edineț
Departamentul de Stat al Republicii Moldova pentru Privatizare, drept de
proprietate care a fost obținut conform Legii cu privire la privatizare nr. 627-
XII din 04.07.1991.
4
Consideră recurentul că instanța de apel a interpretat eronat legea și
anume pct. 3, și 7, din Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea și
locațiunea/arenda terenurilor aferente, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.
1428 din 16.12.2008 și anume proprietarii bunurilor privatizate sau private,
amplasate pe terenurile cu numere cadastrale XXXX, aparțin persoanelor
fizice care dețin certificate de proprietate privată în cote părți asupra
construcțiilor din care se compune ferma zootehnică, iar persoana juridică
CAP „Singureanca-Agro”, acționează exclusiv în interesele proprietarilor,
membrilor săi.
A concluzionat recurentul că instanța de apel, a examinat superficial
cazul, o parte din probele prezentate de către CAP „Singureanca Agro” au
fost apreciate eronat, iar o altă parte instanța de apel în general le-a lăsat fără
examinare, totodată s-a expus pe careva aspecte care nu au fost invocate în
cererea de apel, fapt pe care îl catalogăm ca fiind admisă o eroare judiciară,
care pune în imposibilitate instanța de recurs să adopte o soluție finală pe
acest caz.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023) prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023)
relevă că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere,
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea
termenului prevăzut la art. 245 alin. (2);
5
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233
alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.
Art. XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) prevede:
”Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Bălți a pronunțat
dispozitivul deciziei contestate la 22 iunie 2023, care a fost notificată
recurentului la data de 03 iulie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.
67, vol.2). Din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel a notificat
copia deciziei integrale recurentului la data de 12 septembrie 2023, prin
intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la
dosar (f.d.73, vol.2). Astfel, recursul este depus cu respectarea prevederilor
art. 245 din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea
modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01
septembrie 2023).
La 30 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în
adresa intimaților copia recursului (inițial și motivat) depus de CAP
„Singureanca-Agro”, reprezentată de avocatul Constantin Moraru, cu
înștiințarea despre necesitarea prezentării referințelor, cu toate acestea
intimații nu au depus referințe (f.d.202).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
6
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
7
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de CAP „Singureanca-Agro”,
reprezentată de avocatul Constantin Moraru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Mariana Ursachi
Oxana Parfeni
8