2ra-897/23 — privind declararea nulitătii partiale a contractului de vînzare cumpărare, etc.

La 26 octombrie 2018, SRL „Vetuga-Zemif”, în proces de insolvabilitate a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Mamaevschi și a lui Fiodor Ghelici, intervenienți accesorii Pavel Cersac și Violeta Cersac, cu privire la declararea nulității parțiale a actului juridic civil și încasarea prejudiciului cauzat.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, prin hotărârea nr.2i-448/16 din 04 august 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a intentat procedura de insolvabilitate în privința SRL „Vetuga-Zemif”, în calitate de administrator al insolvabilității a fost desemnat Roman Pînzari, deținător al licenței nr. 46, eliberată de Ministerul Justiției al RM, la 14 ianuarie 2015.

În cadrul exercitării atribuțiilor de administrator al insolvabilității s-a interpelat informație de la organele cadastrale în privința bunurilor imobile ce au aparținut Societății cu Răspundere Limitată „Vetuga-Zemif”, actele de proprietate și acte prin care aceste bunuri au fost înstrăinate terților.

Astfel, în baza actelor cadastrale s-a constatat că Societatea cu Răspundere Limitată „Vetuga-Zemif” era proprietară a două construcții (comerciale), situate în raionul XXX, comuna XXX, s. XXXX și amplasate pe terenul cu suprafața de 0.1025 ha: - Centru de comerț și odihnă, cu numărul cadastral XXXX.XXX.XX (număr cadastral vechi XXXX.XXX.XX), cu suprafața de 159,6 m.p.; - Sala de banchet, cu numărul cadastral XXXX.XXX.XX (număr cadastral vechi XXXX.XXX.XX), cu suprafața de 45,4 m.p.

La 21 ianuarie 2006, SRL „Vetuga-Zemif”, în persoana conducătorului Fiodor Ghelici, a vândut construcțiile nominalizate Tatianei Mamaevschi, la preț de 42 000,00 de lei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. X/X- XXX, autentificat de notarul privat Lidia Snegur și înregistrat la organul cadastral la XX ianuarie XXXX.

Conform certificatului cu privire la valoarea bunului imobil nr.XX din XX ianuarie XXX, întocmit de Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni în scopul săvârșirii tranzacției din XX ianuarie XXX, valoarea bunului imobil constituia 91211,00 de lei, iar conform datelor cadastrale, începând cu XX iunie XXX, valoare estimativă constituia 112931,00 (80245+32686) de lei, suma care depășește esențial prețul vânzării indicat în pct. 2 al contractului 1 nr. X/X-XXX din XX ianuarie XXX deși nici această sumă nu a fost achitată vânzătorului.

În opinia reclamantei, contractul de vânzare-cumpărare nr. X/X-XX din XX ianuarie XXX urmează a fi declarat parțial nul și anume în partea clauzei prețului de vânzare (pct. 2 din contract).

La moment, aceste bunuri imobile aparțin Violetei Cersac și lui Pavel Cersac, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. XXX din XX iunie XXXX.

A susținut că contractul de vânzare-cumpărare nr. X/X-XXX din XX ianuarie XXXX, a fost încheiat la preț evident mai mic decât acel estimat, adică contrar dispozițiilor imperative ale art. 3 alin. (3) din Legea nr.271 din 27 iunie 2003 cu privire la metodologia calculării plății pentru serviciile notariale, potrivit căreia dacă prețul bunului sau al dreptului declarat de solicitantul actului notarial se dovedește a fi mai mic decât valoarea lor estimativă, valoarea tranzacției se determină în baza valorii indicate în registrul de bunuri imobile, sumei asigurate conform poliței de asigurare a bunului sau dreptului ori în baza unor alte acte de evaluare eliberate de persoane licențiate în acest sens.

Așadar, construcțiile comerciale evaluate la ziua săvârșirii tranzacției cu 91211,00 de lei, iar în prezent având valoare de 112931,00 de lei, nu puteau fi vândute la preț de 42000,00 de lei, prin ce se denotă că actul juridic, încheiat între SRL „Vetuga-Zemif” și Tatiana Mamaevschi la 21 ianuarie 2006, urmează a fi declarat parțial nul, în temeiul art. 220 alin.(1) și (3) din Codul civil, prin prisma art. 3 alin. (3) Legii cu privire la metodologia calculării plății pentru servicii notariale nr. 271 din 27 iunie 2003, în partea pct.(2), la capitolul stabilirii prețului tranzacției de 42 000,00 de lei.

Prin urmare, în urma vânzării imobilului la un preț mizerabil a suferit masa debitoare a SRL „Vetuga-Zemif” și creditorii acesteia, suma prejudiciului fiind echivalentă valorii estimative a bunului imobil, având în vedere că nu s-a achitat nici prețul contractat, prejudiciu care urmează a fi recuperat, în ordinea solidară, de către persoanele implicate în tranzacția viciată, și anume, Fiodor Ghelici și Tatiana Mamaevschi.

În urma concretizării cerințelor, reclamanta a solicitat declararea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/X-XXX din XX ianuarie XXX, încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Vetuga- Zemif” și Tatiana Mamaevschi, în privința bunurilor imobile (comerciale): Centru de comerț și odihnă, cu număr cadastral XXXX.XXX.XX (număr cadastral vechi XXXX.XXX.XX), cu suprafața de 159,6 m.p., precum și sala de banchet, cu număr cadastral XXXX.XXX.XX (număr cadastral vechi XXXX.XXX.XX), cu suprafața de 45,4 m.p., situate în raionul XXXX, com. XXX, în partea pct.(2), în limita prețului de vânzare de 42000,00 de lei și încasarea din contul lui Fiodor Ghelici și Tatiana Mamaevschi, în mod solidar, în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Vetuga-Zemif” în proces de 2 insolvabilitate, prejudiciul material în mărime de 91211,00 de lei, precum și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat și onorariul avocatului.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a notat că, contractul de vânzare-cumpărare nr. X/X-XXX din XX ianuarie XXX, a fost încheiat în fața notarului privat Lidia Snegur, acest contract fiind autentificat notarial, iar prin autentificarea contractului, notarul privat Lidia Snegur a confirmat că în fața sa, la sediul biroului, s-au prezentat părțile: Societatea cu Răspundere Limitată „Vetuga-Zemif” - administratorul Fiodor Ghelici și Tatiana Mamaevschi, care au cerut întocmirea contractului și după ce au citit și tradus verbal conținutul contractului din limba de stat în limba rusă, părțile fiind cunoscute cu conținutul și efectele acestuia, l-au semnat în prezența sa, confirmând prin aceasta încheierea contractului.

Instanța de apel a stabilit că, instanța de fond just a respins cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Vetuga - Zemif”, în proces de insolvabilitate, ca fiind neîntemeiată, reținând și faptul că reclamantul nu a prezentat careva probe care ar dovedi că acel contract de vânzare-cumpărare care formează obiectul prezentei acțiuni, ar fi lovit de nulitate absolută. 3

Ce ține de pretenția privind încasarea prejudiciului de la pârâți, pe motiv că restituirea bunurilor la moment s-ar face imposibilă, Curtea de Apel Chișinău a menționat că instanța de fond just a reținut că potrivit art. 219 din Codul civil, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii.

Instanța de apel a punctat că pe motiv că nu a fost identificat temei legal pentru declararea nulității absolute a actului juridic civil încheiat între pârâți, instanța de fond just a apreciat că cerința cu privire la repararea prejudiciului material are caracter subsecvent pretenției de bază cu privire la constatarea nulității parțiale a actului juridic și respectiv se impune și ea a fi respinsă.

În motivarea recursului a indicat că soluția instanțelor este una prematură și lipsită de un temei juridic, or, instanțele au prezumat valabilitatea clauzei actului juridic contestat doar pe motiv de confirmare și necontestare a acesteia de către părțile interesate ale tranzacției, care totodată au statut de pârâți în prezenta cauză, lipsind de orice sens dreptul administratorului insolvabilității/lichidatorului de a contesta tranzacțiile frauduloase în intereselor creditorilor și masei debitoare, atunci când contestarea acestora se face, potrivit legii, în afara procesului de insolvabilitate pe calea acțiunii civile în instanța de judecată. Însăși faptul nerespectării procedurii legale de determinare a valorii bunului comercializat servește drept temei pentru admiterea acțiunii în această parte.

A opinat că instanțele ierarhic inferioare au interpretat greșit poziția SRL „Vetuga-Zemif” referitor la faptul că valoarea bunului înstrăinat urmează să corespundă prețului estimativ din Registrul bunurilor imobile, or, recurenta a invocat doar că, potrivit legii, prețul vânzării nu poate fi mai mic decât valoarea reală la data comercializării imobilului.

A mai menționat că, instanțele ierarhic inferioare nu au dat apreciere certificatului cu privire la valoarea bunului imobil nr. XXX din XX ianuarie XXX întocmit de Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni în scopul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din XX ianuarie XXX, or, conform acestui înscris valoarea reală a bunului imobil constituie 91211,00 de lei.

De asemenea, instanțele ierarhic inferioare nu au dat apreciere argumentului recurentei privind absența cărorva achitări din partea cumpărătorului imobilului Tatiana Mamaevschi, or, această sumă nu a fost înregistrată nici în contul bancar, nici în casieria societății, careva acte contabile referitor la această tranzacție nu au fost transmise nici lichidatorului și nici arhivei de stat. 4

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de SRL „Vetuga-Zemif”, în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul Denis Grecu, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, prevede că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că: „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța de judecată: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului reglementează că: ,,Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.” 5

Art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că: ,,Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă, reglementează că: ,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților. ”

Totodată, din conținutul scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.5114, rezultă că, la 22 mai 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal, cât și prin intermediul poștei electronice, copia deciziei integrale din 15 martie 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire și extrasul din poșta electronică anexate la materialele dosarului (f.d.70/71, Vol.II).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de SRL „Vetuga-Zemif”, în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul Denis Grecu, la 12 iunie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 26 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimatei Tatiana Mamaevschi, și în adresa intervenienților accesorii Pavel Cersac și Violeta Cersac, copia recursului declarat de SRL „Vetuga-Zemif”, în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul Denis Grecu, împotriva deciziei din 15 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.92, Vol.II).

Deși, la 07 iulie 2023, intervenienții accesorii Pavel Cersac și Violeta Cersac au recepționat copia recursului, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.94, Vol.II), aceștia nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe, prin care să-și expună opinia 6 referitor la recursul declarat de SRL „Vetuga-Zemif”, în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul Denis Grecu.

Corespondența menționată expediată în adresa intimatei Tatiana Mamaevschi a fost restituită de către oficiul poștal în adresa Curții Supreme de Justiție, cu mențiunea factorului poștal „destinatarul refuză să primească trimiterea” (f.d.97; 97A, Vol.II)

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la data depunerii cererii de recurs).

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului depus de SRL „Vetuga-Zemif”, în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul Denis Grecu, nu a indicat nici unul din temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data de 12 iunie 2023.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursurile exercitate conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, 7 încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul depus de SRL „Vetuga-Zemif”, în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul Denis Grecu, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Vetuga-Zemif”, în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul Denis Grecu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data depunerii recursului), art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,