3ra-845/24 — cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-845/24 — cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Vovc
Liviu,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Vovc Liviu împotriva Comisiei
Electorale Centrale cu privire la anularea actului administrativ
individual defavorabil,
împotriva hotărârii din 8 octombrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-845/24
NR. PIGD 2-24112257-01-3ra-11102024)
Inadmisibilitatea recursului care nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Contestațiile în
materie electorală.
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, A. Braga, V. Sîrbu
14 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Vovc
Liviu.
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
Pe 4 octombrie 2024 reclamantul Vovc Liviu, în calitate de conducător
al grupului de inițiativă pentru susținerea candidatului la funcția de
Președinte al Republicii Moldova, a domnului Țîcu Octavian, a depus cerere
de chemare în judecată către Comisia Electorală Centrală, solicitând anularea
pct. 3 al hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 2986 din 1 octombrie
2024.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 23 august
2024, grupul de inițiativă pentru susținerea candidaturii lui Țîcu Octavian la
funcția de Președinte al Republicii Moldova a fost constituit în conformitate
cu prevederile Codului electoral și a fost înregistrat la Comisia Electorală
Centrală prin hotărârea CEC nr. 2725 din 23 august 2024. Grupul de
inițiativă a avut drept scop colectarea semnăturilor necesare pentru
susținerea candidaturii lui Țîcu Octavian în alegerile prezidențiale din 2024.
În conformitate cu prevederile art. 56 din Codul electoral, grupul de
inițiativă a deschis un cont bancar cu mențiunea „Destinat grupului de
inițiativă”, pentru gestionarea fondurilor necesare desfășurării activităților
de campanie și colectare de semnături.
Pe parcursul activităților de campanie, grupul de inițiativă a acumulat
fonduri din donații și alte surse legale, declarând toate veniturile și
cheltuielile conform legislație. În conformitate cu reglementările legale,
grupul a prezentat periodic rapoarte financiare către Comisia Electorală
Centrală, inclusiv raportul final, depus la data de 24 septembrie 2024, care a
inclus informații detaliate privind veniturile totale în sumă de 103 800 lei și
cheltuieli totale de 93 717 lei. Soldul rămas la sfârșitul perioadei de activitate
a grupului de inițiativă a fost de 10 083 lei.
La 23 septembrie 2024, grupul de inițiativă a transferat suma de
10 083 lei din contul „Destinat grupului de inițiativă” în contul bancar al
Partidului Politic „Platforma Demnitate și Adevăr”, în conformitate cu
dispozițiile art. 56 alin. (15) lit. a) din Codul electoral. Acest transfer a fost
1
comunicat către Comisia Electorală Centrală, prin adresa înregistrată sub
nr.CEC-7/410.
Prin hotărârea nr. 2986 din 1 octombrie 2024, Comisia Electorală
Centrală a constatat că transferul soldului în contul Partidului Politic
„Platforma Demnitate și Adevăr” s-a efectuat în lipsa unei prevederi
explicite în acordul de constituire al Blocului Electoral „Împreună”, din care
făcea parte partidul. Comisia Electorală Centrală a considerat că acest
transfer a fost efectuat contrar condițiilor reglementate de Codul electoral și
a somat grupul de inițiativă să verse suma de 10 083 lei în bugetul de stat.
Nefiind de acord hotărârea nominalizată, grupul de inițiativă a înaintat
cererea în vederea anulării pct. 3 al dispozitivului hotărârii: „Se atenționează
grupul de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în susținerea candidatului
Octavian Țîcu asupra obligației de a respecta prevederile art. 56 alin. (15)
din Codul electoral nr. 325/2022 și se somează să verse în bugetul de stat
suma în mărime de 10 083 lei (conform celor constatate în punctul 4 din
partea motivată a prezentei hotărâri) cu informarea, până la ora 17:00 a zilei
de 4 octombrie 2024, despre măsurile întreprinse și prezentarea
documentelor ce confirmă virarea în bugetul de stat a sumei menționate”.
Reclamantul a indicat că, grupul de inițiativă pentru susținerea lui
Octavian Țîcu a fost constituit sub egida Partidului Politic „Platforma
Demnitate și Adevăr”. Astfel, conform excepției prevăzută la lit. a),
transferul soldului de 10 083 lei în contul partidului este permis de lege. Nu
există nici o interdicție explicită privind acest tip de transfer, atât timp cât
este informată Comisia Electorală Centrală și respectate procedurile stabilite.
Transferul soldului către contul Partidului „Platforma Demnitate și
Adevăr” a fost raportat către Comisia Electorală Centrală prin adresa
înregistrată sub nr. CEC-7/410 din 23 septembrie 2024. Această comunicare
respectă condiția din alin. (15) lit. a), care impune informarea imediată a
Comisiei despre transfer.
Reclamantul a menționat că, critica Comisiei Electorale Centrale se
bazează pe faptul că acordul de constituire al Blocului Electoral „Împreună”
nu conține o clauză explicită privind transferul soldului către contul
partidului. Totuși, Codul electoral nu condiționează în mod direct acest tip
de transfer de includerea unei astfel de prevederi în acordul blocului
electoral. Legea oferă clar partidelor politice această opțiune de a transfera
soldul, astfel încât lipsa unei clauze în acord nu reprezintă o încălcare.
Reclamantul a susținut că, potrivit Codului administrativ, autoritățile
publice în exercitarea atribuțiilor, competențelor și prerogativelor atribuite
lor prin lege, sunt ținute să respecte și să aplice în mod corespunzător
2
prevederile legale care guvernează raporturile juridice gestionate, fiind
interzisă întreprinderea de măsuri arbitrare.
Reclamantul a considerat că, caracterul arbitrar al deciziei în cauză,
creează o situație de incertitudine juridică incompatibilă cu cerințele statului
de drept, prin faptul că în urma emiterii actului administrativ reclamantul nu
putea să adopte un comportament care îi garanta exercitarea drepturilor sale.
Prin emiterea actului administrativ contestat și celor premergătoare s-
a creat o situație de incertitudine juridică pentru reclamant. Or, din aplicarea
extensivă a cadrului legal, reclamantul nu a fost în stare să-și determine un
comportament juridic adecvat să-și protejeze interesele, precum și să
satisfacă cerințele legale ale pârâtului.
Nerespectarea principiului certitudinii juridice a constituit temei
pentru ridicarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea
Constituțională în examinarea unor prevederi ale Legii nr. 845-XII din
3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi. Curtea subliniază
că legea trebuie să reglementeze în mod unitar, să asigure o legătură logico-
juridică între dispozițiile pe care le conține și să evite paralelismele
legislative, ce generează incertitudine și insecuritate juridică. Curtea
menționează că, principiul certitudinii juridice este esențial pentru garantarea
încrederii în statul de drept, consfințit prin art. 1 alin.(3) din Constituție.
Așadar, asigurarea și respectarea principiului certitudinii juridice obligă
statul să edicteze într-o manieră previzibilă normele adoptate.
Lipsa de certitudine juridică a actului contestat, determină și abordarea
disproporționată a pârâtului, care inițial a acceptat tacit instituirea servituții,
iar, ulterior, a negat acest drept.
Pe cale de consecință se învederează că, în speța dedusă judecății
autoritatea publică, la emiterea actului administrativ contestat nu a ținut cont
de prevederile art. 29 din Codul administrativ cu referire la proporționalitatea
și rezonabilitatea sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului.
Sintetizând concluziile și argumentele autorității pârâte reținute și
puse la temelia dispozițiiei actului administrativ defavorabil contestat,
reclamantul a considerat că autoritatea pârâtă nu a luat în considerare toate
faptele relevante speței și a aplicat acestuia din urmă o soluție
disproporționat în raport cu solicitările sale.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 91 alin. (5) din
Codul electoral și art. 17, 19, 20, 21, 23, 30, 31, 39, 141 alin. (1), 171, 172,
195, 206 alin. (1) lit. a), 211, 212, 219 și 224 lit. a) din Codul administrativ.
3
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 8 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Vovc Liviu, conducătorul grupului de inițiativă pentru susținerea
candidatului la funcția de Președinte al Republicii Moldova, a domnului Țîcu
Octavian împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea pct.3
din hotărârea nr. 2986 din 1 octombrie 2024 (f.d. 41, 42-53).
În motivarea hotărârii, instanța de fond a subliniat că Grupul de
inițiativă pentru susținerea candidatului la funcția de Președinte al Republicii
Moldova, prin intermediul conducătorului său, Vovc Liviu revendică
încălcarea dreptului său, prin obligarea grupului de inițiativă să verse în
buget suma de 10 083 lei, care efectiv a fost transferată Partidului Politic
„Platforma Demnitate și Adevăr”, considerând că în acest sens Comisia
Electorală Centrală urma să aplice dispozițiile art.56 alin. (15) lit. a) Codul
electoral.
Curtea de Apel Chișinău a menționat că potrivit Acordului de
constituire al Blocului Electoral „Împreună”, constituit din Partidul Politic
„Platforma Demnitate și Adevăr”, Partidul Politic „Liga Orașelor și
Comunelor” și Partidul Politic „Partidul Schimbării” părțile semnatare au
prevăzut la pct. 13 procedura de rambursare al creditului și repartizare al
cheltuielilor aferente participării în cadrul alegerilor pentru funcția de
Președinte al Republicii Moldova din 20 octombrie 2024 (f.d. 26-30, dosar
administrativ). Astfel, instanța a accentuat că potrivit Acordului de
constituire părțile nu au prevăzut procedura de transferare al soldului din
contul destinat grupului de inițiativă la contul bancar al vreunui din partidele
politice.
Instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată concluzia Comisiei
Electorale Centrale reflectată în pct. 3 al hotărârii nr. 2986 din 1 octombrie
2024, potrivit căreia grupul de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în
susținerea candidatului Țîcu Octavian a fost obligat să verse în bugetul de
stat suma în mărime de 10 083 lei, întrucât în situația respectivă nu pot fi
aplicate excepțiile prevăzute la art. 56 alin. (15) lit. a) din Codul electoral,
dat fiind că grupul de inițiativă în susținerea candidatului la funcția de
Președinte al Republicii Moldova, a lui Țîcu Octavian, a fost desemnat de
Blocul Electoral „Împreună” și nicidecum de către Partidul Politic
„Platforma Demnitate și Adevăr”, astfel în această situație urmează a se
verifica dacă sunt întrunite condițiile cu privire la blocul electoral, care sunt
specificate la art. 56 alin. (15) lit. d).
4
Curtea de Apel Chișinău a evidențiat că alegațiile reclamantului,
referitor la aplicabilitatea prevederilor art. 56 alin. (15) lit. a) din Codul
electoral, excepția de la regula generală care stabilește că după prezentarea
și examinarea rapoartelor finale, grupul de inițiativă este obligat sa transfere
soldul destinat grupului de inițiativă în bugetul de stat și să întreprindă
acțiunile de suspendare sau închidere a contului conform procedurilor
interne ale băncilor, nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că grupul de
inițiativă în susținerea domnului Țîcu Octavian, a fost înregistrat ca fiind
desemnat din partea unui bloc electoral și nu de către un partid politic, iar în
acest sens, urmează a se verifica aplicabilitatea excepțiilor prevăzute la art.56
alin. (15) lit. d) din Codul electoral, care presupun reglementarea în actul de
constituire al blocului electoral al procedurii de transferare al soldului ce a
fost destinat grupului de inițiativă la contul bancar al partidului politic, la caz
blocul electoral a fost constituit din 3 partide politice, ceea ce nu a fost
realizat la caz, nefiind atare prevederi specificate în acord, faptele respective
fiind confirmate nemijlocit de către Vovc Liviu în cadrul ședinței de judecată
în instanța de fond.
Prima instanță a notat că din moment ce Blocul Electoral „Împreună”
în Actul de constituire nu a reglementat procedura de transferare al
mijloacelor bănești din contul grupului de inițiativă la către unul dintre cele
3 partide politice, după cum pretinde la caz reclamantul, urmează a fi aplicată
obligația grupului de inițiativă de a transfera mijloacele bănești la bugetul de
stat potrivit regulii generale, fapt corect sesizat prin pct. 3 al hotărârii
Comisiei Electorale Centrale nr. 2986 din 1 octombrie 2024.
Cu referire la respectarea principiului proporționalității Curtea de Apel
Chișinău a evidențiat că autoritatea publică a atenționat grupul de inițiativă
cu privire la respectarea dispozițiilor art. 56 alin. (15) din Codul electoral,
nefiindu-i aplicate alte sancțiuni.
În concluzie, prima instanța a stabilit că nu există careva premise cu
privire la anularea pct. 3 al hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 2986
din 1 octombrie 2024, în partea în care este vizat grupul de inițiativă pentru
susținerea candidatului la funcția de Președinte al Republicii Moldova, a
domnului Țîcu Octavian, dat fiind faptul că această obligație rezultă
nemijlocit din dispozițiile art. 56 alin. (15) Codul electoral, nefiind aplicabilă
la caz niciuna din excepțiile enumerate supra.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 11 octombrie 2024, Vovc Liviu a depus recurs împotriva hotărârii
din 08 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 60-61).
5
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Vovc Liviu a invocat că aprecierea Curții de
Apel este eronată, iar hotărârea emisă în acest sens, este arbitrară și prezintă
o apreciere unilaterală și nerezonabilă față de cadrul legal al finanțării
campaniilor electorale, precum și a circumstanțelor expuse în contestația
inițială.
Vovc Liviu a menționat că Curtea de Apel Chișinău eronat a stabilit
că reclamantul nu a îndeplinit condiția stabilită de lege referitor la
transferarea soldului și închiderea contului. Din materialele dosarului
administrativ rezultă cu celeritate că recurentul a informat Comisia
Electorală Centrală despre fapte întreprinse.
A evidențiat că instanța de fond nu a apreciat just faptul că recurentul
s-a conformat prevederilor art. 56 alin. (15) din Codul electoral, dar și a
apreciat eronat și nerezonabil faptul că sancțiunea impusă de Comisia
Electorală Centrală este justă, în pofida faptului că alin. (16) determină că
prin hotărâre Comisiei Electorale Centrale obligă banca (nu grupul de
inițiativă) la transferarea soldului din contul cu mențiunea „Fond electoral”
/„Destinat grupului de inițiativă” în bugetul de stat.
În concluzie recurentul a subliniat că prevederile aplicate de Comisia
Electorală Centrală și susținute de Curtea de Apel Chișinău, art. 56 alin. (16)
din Codul electoral, sunt aplicabile în raport cu băncile, nu și concurenților
electorali. Prevederile menționate, sunt realizate de către Comisia Electorală
Centrală în cazul exclusiv în care concurentul electoral nu își închide contul
electoral, în modul stabilit de lege.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 13 octombrie 2024, prin intermediul poștei
electronice, Comisia Electorală Centrală a solicitat declararea recursului
inadmisibil, menționând că recurentul nu a formulat nicio concluzie
incidentă recursului și din această cauză Comisia este în imposibilitate de a
se pronunța asupra recursului în situația în care nu a fost prezentat niciun
motiv nou.
Totodată, a susținut că instanța de fond a concluzionat întemeiat că în
speță excepția prevăzută la art. 56, alin. (15) lit. a) din Codul electoral, nu
poate fi aplicată, deoarece grupul de inițiativă a fost constituit de Blocul
Electoral „Împreună” și nu de către Partidul Politic „Platforma Demnitate și
Adevăr”, iar părțile nu au prevăzut procedura de transfer al soldului din
contul destinat grupului de inițiativă pe contul bancar al vreunuia dintre
partidele politice (f.d.69-71).
6
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 95 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile,
care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost
identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”
Art. 95 alin. (8) din Codul electoral:
„Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de
atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”
Art. 100 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen
de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor
electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor
de exercitare a căilor de atac.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.”
Art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ:
„Recursul se declară inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451.”
7
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, hotărârea Curții de Apel Chișinău a
fost pronunțată public la 8 octombrie 2024 și conform extrasului din poșta
electronică a Curții de Apel Chișinău, hotărârea motivată a fost notificată
recurentului la 9 octombrie 2024 (f.d. 55).
La 11 octombrie 2024, Vovc Liviu a depus recurs împotriva hotărârii
din 08 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost
demarată în interiorul termenului legal.
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ,
rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele
de casare, invocate în recursul depus de Vovc Liviu, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă
la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel
Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau
că s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
8
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Vovc Liviu, conține obiecții de fapt și de drept similare
celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate
minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău,
nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
9
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Vovc Liviu.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 98 alin. (1) pct. 4) din
Codul electoral, art. 230 și 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Vovc Liviu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
10