3ra-849/24 — anularea actului administrativ

Pe 07 octombrie 2024, Irina Vlah și Adela Guțu s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii reclamantele au indicat că, conform procesului- verbal al ședinței adunării cetățenilor din 21 august 2024, s - a hotărât susținerea candidatului Irina Vlah pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova la alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024. În aceeași ședință, a fost constituit Grupul de Inițiativă, având ca scop susținerea candidaturii D-nei Irina Vlah la alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024, iar Adela Guțu a fost desemnată conducător al Grupului.

La data de 24 august 2024, prin hotărârea nr. 2736, Comisia Electorală Centrală a dispus înregistrarea oficială a Grupul de inițiativă.

Reclamantele au menționat că, după atribuirea codului fiscal și deschiderea contului bancar, grupul de inițiativă a încheiat contracte de publicitate preelectorală cu diferiți difuzori de publicitate. Ele au susținut că, la acel moment, nu era cunoscut termenul exact pentru colectarea cantității necesare de semnături ale susținătorilor, motiv pentru care termenul publicității preelectorale în contractele încheiate a fost stabilit până la data de 20 septembrie 2024, conform termenului limită stabilit prin Hotărârea Comisie Electorale Centrale nr. 1155/2023 și Codul electoral.

Au relevat că, la data de 16 septembrie 2024, doamna Irina Vlah a depus listele de subscripție la Comisia Electorală Centrală pentru înregistrarea candidaturii sale în calitate de concurent electoral, iar publicitatea preelectorală a continuat să fie difuzată în conformitate cu condițiile contractuale stabilite.

Reclamantele au precizat că, prin Hotărârea nr. 2986 din 01 octombrie 2024, Comisia Electorală Centrală a dispus următoarele: 4. S-a aplicat sancțiunea sub formă de avertisment grupului de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în susținerea candidatului 1 Irina Vlah la funcția de Președinte al Republicii Moldova, din cauza nerespectării prevederilor punctului 71 din Regulamentul privind modul de furnizare, distribuire și difuzare a publicității politice, electorale și a mesajelor de interes public, aprobat prin Hotărârea Comisie Electorale Centrale nr. 1155/2023. 5. Grupul de inițiativă a fost somat să vireze în bugetul de stat suma de 15.925,24 lei, utilizată contrar legii, conform celor constatate în punctul 6 din partea motivată a hotărârii. Grupul trebuia să informeze Comisia despre măsurile întreprinse și să prezinte documentele ce confirmă virarea sumei până la ora 17:00 a zilei de 04 octombrie 2024

Reclamantele consideră că, în sensul art. 91 alin. (5) din Codul administrativ, hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 2986 din 01 octombrie 2024 constituie un act administrativ individual defavorabil, obstrucționând activitatea grupului de susținere și a candidatului Irina Vlah la alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024, încălcându-i dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 15 din Codul electoral și art. 38 din Constituția Republicii Moldova.

Reclamantele fac referire și la prevederile art. 17 din Codul administrativ și susțin că acțiunea înaintată vizează un drept subiectiv vătămat, precum și repercusiunile negative generate de actul administrativ individual contestat. După analizarea hotărârii contestate, reclamantele au ajuns la concluzia că aceasta este neîntemeiată și trebuie anulată, motivând că, potrivit art. 1 din Codul electoral, agitația preelectorală include apeluri, declarații și acțiuni de desemnare a candidaților în alegeri, pregătirea pentru colectarea semnăturilor și colectarea acestora, inclusiv toate aceste acțiuni desfășurate de însuși candidatul desemnat.

Reclamantele constată că, potrivit punctului 71 din Hotărârea Comisie Electorale Centrale nr. 1155/2023, publicitatea preelectorală este considerată orice material înscris (imprimat), audio, foto sau video care intră sub noțiunea de „publicitate politică,” conform art. 3 din Legea nr. 62/2022 cu privire la publicitate, și îndeplinește cumulativ următoarele criterii: a) Se referă direct la un subiect al agitației preelectorale clar identificat (candidat desemnat sau grup de inițiativă); b) Este utilizat în acțiuni de agitație preelectorală în conformitate cu art. 65 alin. (5) din Codul electoral și până la data prezentării listelor de subscripție la Comisia Electorală Centrală sau consiliul electoral de circumscripție; c) Are ca obiectiv agitația preelectorală și se adresează publicului larg; d) Depășește limitele uzuale ale activității jurnalistice de informare a publicului. 2

Reclamantele susțin că niciuna dintre normele enunțate nu conține o prevedere expresă care să impună sistarea sau retragerea imediată a publicității preelectorale după depunerea listelor de subscripție la Comisia Electorală Centrală. În acest context, referirea pârâtei la punctul 120 din Regulament este irelevantă, deoarece acesta reglementează circumstanțe specifice unei alte etape din perioada electorală.

Reclamantele consideră că pârâta a interpretat eronat punctul 120 din Regulament, distorsionându-i conținutul legal. Conform Capitolului IV din Regulament: - În ziua alegerilor și în ziua precedentă zilei alegerilor, nu se admite niciun fel de publicitate (pct. 119), dar această interdicție nu se aplică materialelor plasate anterior pe internet. - Punctul 120 din Regulament obligă difuzorii și distribuitorii de publicitate să înlăture/retragă tot afișajul electoral și alte materiale publicitare electorale, cu excepția celor elaborate de organele electorale, iar încălcarea acestuia constituie contravenție conform art. 52 din Codul Contravențional nr. 218/2008.

De asemenea, potrivit art. 70 alin. (3) din Codul electoral, campania electorală începe la data înregistrării concurentului electoral, dar nu mai devreme de 30 de zile înainte de ziua votării și se încheie în ziua de vineri înainte de ziua votării.

Reclamantele fac referire la faptul că, pe 20 septembrie 2024, Comisia Electorală Centrală a anunțat oficial începerea campaniei electorale și susțin că punctul 120 din Regulament nu este aplicabil în speța lor. Interpretarea coroborată a punctelor 119 și 120 a Regulamentului arată că obligația de a retrage afișajul electoral și alte materiale publicitare electorale se referă exclusiv la ziua alegerilor și ziua precedentă.

În al doilea rând, pârâta a sesizat o pretinsă încălcare pentru o perioadă anterioară începerii campaniei electorale, făcând inaplicabile normele legale care reglementează o perioadă posterioară.

Reclamantele nu contestă faptul că furnizorul de publicitate poate avea și statutul de distribuitor, însă subliniază că norma respectivă se referă la obligația de retragere a materialelor publicitare doar după finalizarea campaniei electorale. Astfel, ele consideră arbitrară aplicarea prin analogie a prevederilor legale referitoare la publicitatea electorală asupra publicității preelectorale, întrucât Codul electoral nu admite aplicarea analogiei în materie electorală.

În concluzie, reclamantele susțin că situația litigioasă a fost determinată de un vid legislativ, iar pârâta încearcă să remedieze acest vid printr-o interpretare arbitrară și nefondată a normelor existente. 3

Reclamantele au punctat că o interpretare extensivă a normelor legale este interzisă de art. 22 din Constituție și de art. 7 CEDO, care stipulează că nu poate fi aplicată nicio pedeapsă fără o lege clară. Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârșirea unei încălcări sau sancționat decât în baza unei legi precise și clare. Astfel, orice sancțiune impusă trebuie să se bazeze exclusiv pe prevederi legale expres stipulate. Aplicarea unei sancțiuni în lipsa unei norme clare contravine acestui principiu fundamental. Cerința interpretării stricte a normei de drept public, împreună cu interdicția aplicării prin analogie în dreptul penal, urmăresc protejarea persoanei împotriva arbitrarului.

Reclamantele au atras atenția asupra faptului că publicitatea difuzată în perioada 17 – 19 septembrie 2024 nu poate fi calificată drept publicitate electorală, deoarece aceasta a fost clasificată ca publicitate preelectorală, respectând toate cerințele de transparență conform pct. 19 din Regulament.

De asemenea, hotărârea contestată este considerată neîntemeiată în partea în care s-a dispus virarea în bugetul de stat a sumei de 15.925,24 lei, pe motiv că Irina Vlah ar fi beneficiat de publicitate în scopuri personale în perioada 17 – 19 septembrie 2024, finanțată din contul destinat grupului de inițiativă.

În acest context, reclamantele au menționat că, potrivit art. 54 alin. (6) lit. b) din Codul electoral, concurenților electorali, participanților la referendum și grupurilor de inițiativă li se interzice să folosească în scopuri personale mijloacele financiare din conturile „Fond electoral” sau „Destinat grupului de inițiativă.” Interpretarea sistematică a acestei prevederi arată că interdicția vizează utilizarea personală a fondurilor în acțiuni care nu au legătură cu activitatea electorală a grupului de inițiativă sau a candidatului. În acest caz, nu există nicio dovadă că Irina Vlah a folosit fondurile pentru interese private.

Având în vedere toate aspectele legale prezentate, reclamantele au concluzionat că acțiunile grupului de inițiativă au fost în deplină conformitate cu legislația în vigoare și nu există temei pentru sancționare. Prin urmare, Irina Vlah și Adela Guțu au solicitat anularea pct. 4 și 5 din Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 2986 din 01 octombrie 2024.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a stabilit că în urma verificării/analizei datelor din Raportul privind finanțarea grupului de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în susținerea candidatului Irina Vlah, Comisia Electorală Centrală a stabilit că, după prezentarea la data de 16 septembrie 2024 a listelor de subscripție, aceasta a beneficiat de publicitate preelectorală, contrar prevederilor pct. 71 din Regulamentul privind modul de furnizare, distribuire și difuzare a publicității politice, electorale și a mesajelor de interes public, aprobat prin Hotărârea Comisie Electorale Centrale nr. 1155/2023, în zilele de 17 – 19 septembrie 2024, publicitatea preelectorală fiind difuzată de SRL ”Trendseter” și SC ”Miraza” SRL.

Curtea de Apel Chișinău a reținut că Comisia Electorală Centrală a constatat că, conform Raportului final și extrasului bancar, înregistrat la Comisia Electorală Centrală cu nr. CEC 7/573 din 28 septembrie 2024, în baza Contractului nr. 05PE/TR-OOH/2024 din 05 septembrie 2024, înregistrat la Comisie sub nr. CEC-7/574 din 28 septembrie 2024, grupul de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în susținerea candidatului Irina Vlah a achitat în beneficiul SRL ”Trendseter” suma de 77 913,09 lei pentru producerea și difuzarea publicității pe dispozitive de publicitate fixă/mobilă, iar raportând suma respectivă la perioada supusă controlului (05 – 19 septembrie 2024) – 15 zile, a rezultat că, pentru perioada de 3 zile de publicitate (17 – 19 septembrie 2024), grupul de inițiativă a achitat difuzorului de publicitate suma de 15 582,61 lei.

Făcând referire la pct. 71 din Regulamentul privind modul de furnizare, distribuire și difuzare a publicității politice, electorale și a mesajelor de interes public, aprobat prin Hotărârea Comisie Electorale Centrale nr. 1155/2023, prima instanță a menționat că se consideră publicitate preelectorală orice material înscris (imprimat), audio, foto sau video care cade sub incidența noțiunii de „publicitate politică” definită la art. 3 din Legea nr. 62/2022 cu privire la publicitate și îndeplinește cumulativ următoarele criterii: a) se referă în mod direct la un subiect al agitației preelectorale clar identificat (candidat desemnat sau grup de inițiativă); b) este utilizat în acțiuni de agitație preelectorală, în condițiile art. 65 alin. (5) din Codul electoral nr. 325/2022, și până la data prezentării listelor de subscripție la Comisia Electorală Centrală/consiliul electoral de circumscripție; c) are drept obiectiv agitația preelectorală și se adresează 5 publicului larg; d) depășește limitele uzuale ale activității jurnalistice de informare a publicului.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a constatat cu certitudine că, grupul de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în susținerea candidatului Irina Vlah, a prezentat, prin adresa înregistrată la Comisie sub nr. CEC-7/274 din 18 septembrie 2024, raportul final privind finanțarea activității grupului de inițiativă, prin care a raportat venituri totale în sumă 334 150,00 lei, provenite din mijloace financiare primite din partea altor persoane fizice cu venituri din țară și cheltuieli totale în sumă de 334 071,89 lei, soldul la sfârșitul perioadei constituind 78,11 lei.

Curtea de Apel Chișinău a evidențiat că grupul de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în susținerea candidatului Irina Vlah, prin adresa înregistrată la Comisie sub nr. CEC-7/238 din 16 septembrie 2024, a informat despre suspendarea la data de 16 septembrie 2024 a operațiunilor în contul cu mențiunea „Destinat grupului de inițiativă”, iar prin adresa înregistrată la Comisie sub nr. CEC-7/496 din 25 septembrie 2024, a informat despre transferarea la data de 25 septembrie 2024 a soldului în mărime de 78,11 lei în contul Ministerului Finanțelor – Trezoreria de Stat. Prin adresa înregistrată la Comisie sub nr. CEC-7/367 din 23 septembrie 2024, grupul de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în susținerea candidatului Irina Vlah a prezentat raportul final corectat privind finanțarea activității grupului de inițiativă.

Instanța de fond a relevat că, din prevederile legale aplicabile speței rezultă, că după prezentarea listelor de subscripție și informarea despre suspendarea operațiunilor în contul ”Destinat grupului de inițiativă” nu mai pot fi utilizate mijloacele financiare pentru perioada de după suspendarea operațiunilor financiare. La caz, însă Comisia Electorală Centrală just a constatat, că publicitatea preelectorală, a fost difuzată și în perioada 17 – 19 septembrie 2024 și, respectiv a fost achitată (cu toate că anterior datei suspendării operațiunilor) din contul ” Destinat grupului de inițiativă”.

Curtea de apel nu a reținut afirmațiile părții reclamante cu referire la faptul că au avut încheiate contracte pentru difuzarea publicității inclusiv și pentru perioada 17 – 19 septembrie 2024 și erau în imposibilitate de a suspenda sau înceta executarea acestora. Or, la data încheierii contractelor, grupul de inițiativă cunoștea prevederile legale, cunoștea, că după data prezentării listelor de subscripție nu mai sunt în drept de a efectua careva cheltuieli din contul ”Destinat grupului de inițiativă”. La fel, grupul de inițiativă a avut posibilitatea să prevadă, că listele de subscripție ar putea fi prezentate anterior datei limită de prezentare stabilită de Comisia Electorală 6 Centrală și, toate aceste circumstanțe, urmau a fi luate în considerare la încheierea contractelor.

De asemenea, prima instanță a considerat irelevantă afirmația reclamantelor cu privire la inaplicabilitatea prevederilor art.120 din Regulamentul privind modul de furnizare, distribuire și difuzare a publicității politice, electorale și a mesajelor de interes public, aprobat prin Hotărârea Comisie Electorale Centrale nr. 1155/2023, având în vedere că, din cuprinsul actului administrativ contestat, rezultă, că încălcarea constatată de Comisia Electorală Centrală se referă la utilizarea resurselor financiare de către grupul de inițiativă și nu la retragerea/înlăturarea afișajului electoral.

În concluzie, Curtea de Apel Chișinău a subliniat că, supravegherea finanțării activității grupului de inițiativă constituit pentru colectarea semnăturilor în susținerea candidatului Irina Vlah, s-a desfășurat într-o manieră legală și în contextul unei motivări elocvente a discreției autorității publice, nefiind stabilite careva încălcări admise de către autoritate și nefiind demonstrat că, la aplicarea pedepsei față de grupul de inițiativă, discreția decizională a pârâtei a fost valorificată într-o manieră arbitrară sau abuzivă.

Suplimentar, recurentele au menționat că își rezervă dreptul de a depune suplimentar o cerere de recurs motivată, după ce va fi redactată integral hotărârea contestată.

La 19 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice, Irina Vlah și Adela Guțu, reprezentați de avocatul Andrei Tarîța au prezentat cerere de recurs motivată (f.d. 98-102).

Au menționat că, deși Curtea de Apel Chișinău a confirmat aplicabilitatea pct. 120, a făcut acest lucru fără a explica clar temeiul și raționamentul aplicării analogiei acestei norme în prezenta cauză. Aplicarea pct. 120 pentru sancționarea grupului de inițiativă nu se justifică, deoarece acesta reglementează situații privind înlăturarea afișajului electoral, și nu aspecte financiare sau activități preelectorale.

Recurenții au indicat că Curtea de Apel Chișinău a deplasat atenția asupra aspectului financiar, sugerând că grupul de inițiativă nu avea dreptul să utilizeze fondurile din contul „Destinat grupului de inițiativă” după data depunerii listelor de subscripție, această interpretare fiind una eronată.

Au invocat că, Curtea de Apel a ignorat jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție care stabilește că orice sancțiune în materie electorală trebuie să fie bazată pe prevederi legale clare și că dreptul electoral nu admite aplicarea extensivă a normelor sau interpretarea acestora în mod defavorabil. În speță, pct. 71 și pct. 120 din Regulamentul 1155/2023 reglementează publicitatea preelectorală și electorală, însă nu fac referire la aspectele financiare care au fost invocate în acest caz.

La 15 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice, Irina Vlah și Adela Guțu, reprezentați de avocatul Andrei Tarîța au depus recurs preliminar împotriva hotărârii din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Iar la 19 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice, Irina Vlah și Adela Guțu, reprezentați de avocatul Andrei Tarîța au prezentat cerere de recurs motivată.

În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost 8 demarată în interiorul termenului legal, prevăzut de art. 95 alin. (1) din Codul electoral.

Art. 95 alin. (1) din Codul electoral: „În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile, care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”

Art. 95 alin. (8) din Codul electoral: „Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”

Art. 100 alin. (1) din Codul electoral: „În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor de exercitare a căilor de atac.”

Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi 9 prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ: „Recursul se declară inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Irina Vlah și Adela Guțu, reprezentați de avocatul Andrei Tarîța, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau 10 că s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Irina Vlah și Adela Guțu, reprezentați de avocatul Andrei Tarîța, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui 11 recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Irina Vlah și Adela Guțu, reprezentați de avocatul Andrei Tarîța.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 98 alin. (1) pct. 4) din Codul electoral, art. 230 și 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Irina Vlah și Adela Guțu, reprezentați de avocatul Andrei Tarîța. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 12