3r-170/24 — Anularea actului administrativ individual defavorabil, acceptarea aplicării tratamentului preferențial pentru marfa importata

La 06 februarie 2023, Societatea pe Acțiuni „Service Auto Prim” (în continuare S.A. „SAP”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, prin care a solicitat anularea actului de inspecție nr.1170 I 25019 din 14 noiembrie 2022, perfectat de Biroul Vamal Nord și acceptarea aplicării tratamentului preferențial pentru marfa importată în temeiul certificatului EUR 1 prezentat.

Prin hotărârea din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „SAP” (f.d. 117; 127-139).

La 29 martie 2024 S.A. „SAP” a depus apel împotriva hotărârii din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii sale de chemare în judecată (f.d.124-126).

Prin încheierea din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a declarat inadmisibil apelul depus de S.A. „SAP” împotriva hotărârii din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, din motiv că nu a fost depusă motivarea apelului (f.d.145-147).

La 09 iulie 2024, S.A. „SAP” a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia cu restituirea cauzei spre examinare în instanța de apel, la etapa depunerii motivării apelului (f.d.149-153).

În susținerea cererii de recurs, recurenta a menționat dezacordul cu încheierea din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, deoarece nu a recepționat prin poșta sa electronică hotărârea motivată din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, iar instanța de apel a interpretat greșit prevederile legale în ceea ce ține de comunicarea actelor de procedură de către instanțele judecătorești.

Astfel, făcând referire la dispozițiile art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recurenta a notat că, legiuitorul a stabilit expres ca comunicarea să fie una reală, pe lângă transmiterea textului actului, instanța urmează să asigure și confirmarea primirii lui. 1

La acest capitol, recurenta a enunțat că asimilarea transmiterii actului cu recepția, vine în contradicție cu dreptul la un proces echitabil. Or, CtEDO în mai multe rânduri, a statuat faptul că, obligația de comunicare a actelor de procedura, în cazul în care aceasta este prevăzută de legislația națională, se consideră a fi respectată și corespunzătoare garanțiilor oferite de art. 6 §1 CEDO, din momentul în care justițiabilul a avut posibilitatea reală de a lua cunoștință de conținutul actului, care urma să fie comunicat (cauza Ivanova și Ivashova vs Federația Rusă, hotărâre din 26 aprilie 2017), iar obligația de probare a efectuării unei astfel de comunicări îi revine statului care o invocă. Astfel, încât Curtea a reiterat, în mai multe cazuri, faptul că dreptul de acces la o instanță, principiul contradictorialității, precum și principiul egalității armelor, consacrate la art. 6 § 1 din Convenția CEDO se aplică, de asemenea, în domeniul specific al comunicării actelor judiciare părților (cauza SC Carbochim SA și alții împotriva României, hot. Din 17.01.2017).

Or, per a contrario, prezumarea absolută a faptului comunicării actelor de procedură și recepționarii acestora prin simpla expediere a acestora prin poșta electronică, nu corespunde niciuneia din categoriile enunțate supra, în asemenea mod, partea căreia urmează ai fi comunicate actele, este pusă într-o poziție dezavantajoasă, în raport cu ceilalți participanți, întrucât chiar și o simplă deviere tehnică, care nu este la controlul acesteia, ar periclita dreptul respectiv, în special în spețele de contencios administrativ.

Astfel, o condiție sine-qua-non ca mijloacele prin care are loc comunicarea actelor procedurale civile/administrative către participanții la proces, să treacă testul legalității, respectiv comunicarea să se considere efectuată în mod legal, cu respectarea tuturor garanțiilor dreptului la un proces echitabil este ca aceste mijloace să asigure atât transmiterea, cât și confirmarea recepției actelor date, și textului acestora nemijlocit și efectiv.

De altfel, recurenta a notat că potrivit art. 1101 alin. (1) și (3) din Codul administrativ, dispozițiile căruia greșit au fost interpretate de instanța de apel, trimiterea hotărârii instanței de fond prin poștă electronică, nu echivalează cu dovada înmânări și nu constituie o confirmare a recepționării, dar echivalează cu introducerea notificării în cutia poștală.

Așadar, conform practicii constante din Republica Moldova, simpla introducere a notificării sau scrisorii în cutia poștală nu constituie o dovadă a recepției acesteia, contrar scrisorilor recomandate, unde factorul poștal certifică înmânarea sau imposibilitatea înmânării.

De altfel, comparând aceste 2 aliniate ale art. 1101 din Codul administrativ, se observă ușor deosebirea, or, în cazul notificării prin serviciul național de poștă electronică publică confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de serviciul național de poștă electronică publică, probează notificarea; în timp ce notificarea prin poștă electronică obișnuită nu oferă un astfel de statut expedierii. 2

Respectiv, deoarece nu a primit hotărârea motivată, instanța de apel urma să se convingă de faptul recepționării acesteia anterior emiterii încheierii contestate, or, în caz contrar, în opinia sa, dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat.

Prin referința depusă la 22 iulie 2024, Biroul Vamal Nord al Serviciului Vamal a solicitat declararea inadmisibilă a recursului depus de S.A. „SAP” și menținerea încheierii din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți.

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ, stipulează următoareele: „(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: b) respinge recursul; (2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, enunță că: „(2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărîrii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată.”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, statuiază că: „(1) Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. (2) Apelul se declară inadmisibil în special cînd: e) motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, accentuează că: „(1) Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. (2) Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.” 3

Art. 96 alin.(1) din Codul administrativ, prevede că: „(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin. (1) și (3) lit.d) din Codul administrativ, stipulează că: „(1) Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. (3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ, prevede că: „(1) Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”

Art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil, reglementează că: „ (1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într- un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”

Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere accentuaiază că: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în 4 care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentei invocate în cererea de recurs și a intimatului din referință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele motive.

Din materialele cauzei rezultă că, prin hotărârea din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „SAP” (f.d. 117; 127-139).

La 29 martie 2024 S.A. „SAP” a depus apel împotriva hotărârii din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii sale de chemare în judecată (f.d.124-126).

Iar, prin încheierea din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a declarat inadmisibil apelul depus de S.A. „SAP” împotriva hotărârii din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, din motiv că nu a fost depusă motivarea apelului (f.d.145-147).

Materialele cauzei atestă că pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că S.A. „SAP” nu a prezentat în termen motivarea apelului, conform art. 232 alin.(2) din Codul administrativ.

Reiterând dispozițiile art. 232 alin. (2), art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide reieșind din actele dosarului că instanța de fond a expediat participanților la proces, inclusiv S.A. „SAP”, în corespundere cu dispozițiile art. 96 - 97 din Codul administrativ, prin e-mail, la 23 mai 2024, copia hotărârii motivate din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central (f.d.140).

Astfel, termenul de prezentare a motivării apelului împotriva hotărârii primei instanțe a început să curgă de la 24 mai 2024, și a expirat la data de 24 iunie 2024.

Instanța de recurs reține că S.A. „SAP” a cunoscut despre neajunsurile cererii de apel, însă într-un mod nejustificat, având la dispoziție 30 de zile, aceasta nu a întreprins acțiuni, care ar dovedi intenția de a prezenta motivarea apelului. 5

Așadar, S.A. „SAP”, fiind conștientă că a depus doar apel nemotivat, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt, însă ignorat de aceasta.

Mai mult, S.A. „SAP”, în cererea de apel a indicat faptul că își rezervă dreptul de a prezenta motivarea apelului după ce va lua cunoștință de hotărârea motivată a primei instanțe (f.d.124).

La acest capitol se va remarca că S.A. „SAP” din data notificării copiei hotărârii motivate a primei instanțe 23 mai 2024 și până la data limită pentru prezentarea motivării apelului 24 iunie 2024, a avut termen real și suficient de 30 de zile, întru realizarea acțiunilor procesuale necesare în vederea apărării drepturilor și intereselor sale legitime.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, în condițiile în care S.A. „SAP” nu a prezentat motivarea apelului în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate, concluzia instanței de apel, privind declararea inadmisibilă a apelului, este întemeiată.

Ținând cont de cele menționate și având în vedere faptul că încheierea din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural și cu aprecierea completă a tuturor probelor și a circumstanțelor cauzei, instanța de recurs o consideră legală și întemeiată, or, recurenta-apelantă nu a întreprins vre-o acțiune de a prezenta motivarea apelului împotriva hotărârii primei instanțe până la 24 iunie 2024, ziua în care a expirat termenul pentru realizarea operațiunilor procesuale nominalizate.

Mai mult, motivarea apelului împotriva hotărârii din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central nu a fost prezentată instanței de apel nici până la data de 05 iulie 2024, ziua emiterii încheierii de Curtea de Apel Bălți, prin care a fost declarat inadmisibil apelul depus de S.A. „SAP”.

Astfel, din considerentele enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge ca nefondat și pur declarativ argumentul recurentei precum că nu a recepționat prin poșta sa electronică hotărârea motivată din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, contrar celor invocate în actul judecătoresc contestat din 05 iulie 2024.

De altfel, instanța de recurs notează că la 21 mai 2024, Judecătoria Bălți, sediul Central a publicat hotărârea motivată din 28 februarie 2024 pe pagina web a instanțelor judecătorești: www.instante.justice.md, care poate fi indentificată cu nr. 2-23020670-09-3-13072023.

Aici, instanța de recurs notează că comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești, prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act, poate fi considerată publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești. 6

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web sus-menționată, instanța de recurs precizează că această modalitate este prevăzută expres în pct. 7 și 8 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.658/30 din 10 octombrie 2017.

Conform acestor puncte, scopul existenței portalului național al instanțelor de judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare, hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante pentru justițiabili.

Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la 24 noiembrie 2017 și a fost mediatizat pe larg datorită reintroducerii posibilității justițiabililor de a căuta hotărârea judecătorească după numele părților pe dosar.

Mai mult, conform pct. 17 din același Regulament, hotărârile judecătorești, pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată, în regim real.

Astfel, în circumstanțele enunțate, hotărârea motivată a primei instanțe a fost notificată recurentei S.A. „SAP”, inițial la 21 mai 2024, dată la care a fost publicată pe pagina web a instituției, iar ulterior, la 23 mai 2024, prin intermediul poștei electronice.

De altfel, la argumentul recurentei precum că trimiterea hotărârii instanței de fond prin poștă electronică, nu echivalează cu dovada înmânări și nu constituie o confirmare a recepționării, dar echivalează cu introducerea notificării în cutia poștală, precum și că simpla introducere a notificării sau scrisorii în cutia poștală nu constituie o dovadă a recepției acesteia, contrar scrisorilor recomandate, unde factorul poștal certifică înmânarea sau imposibilitatea înmânării, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic, iar momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis (a se vedea pct.23-24). 7

Aici, cu titlu subsidiar instanța de recurs notează că confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre- citat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri, ceea ce la caz nu s-a constatat.

Prin urmare, în lipsa acestor mențiuni, de rând cu anexarea extraselor de pe portalul poștei electronice a primei instanțe, se prezumă faptul că S.A. „SAP”, i-a fost notificată hotărârea motivată din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, prin e-mail, la 23 mai 2024 și această modalitate de notificare a actului judecătoresc emis, se încadrează în rigorile 96-97, 1101 alin. (1) din Codul administrativ, în coroborare cu art. 45 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere și art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil (a se vedea pct.21-25).

La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina (01 aprilie 2008), în care reclamantul nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i-au fost transmise de instanța locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că, a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile judiciare pentru a se asigura că reclamantului i-au fost comunicate cu promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la evoluția procedurilor sale.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că, S.A. „SAP” nu a prezentat Curții de Apel Bălți în termenul stipulat de lege motivarea apelului, în care să demonstreze, prin motivele de apel formulate, în baza unui raționament juridic întemeiat pe dispoziții legale, care sunt argumentele de netemeinicie ale hotărârii din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, deși în cererea de apel a indicat că își rezervă dreptul de a prezenta motivarea apelului după ce va lua cunoștință de hotărârea motivată a primei instanțe.

În aceeași ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterând remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștință persoanei despre emiterea hotărârii judecătorești, iar S.A. „SAP”, fiind parte interesată în soluționarea prezentei cauze, urma să întreprindă 8 măsurile necesare de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță și anume, să se intereseze de soarta dosarului la intervale rezonabile de timp și să depună motivarea apelului în termenul stabilit de lege.

Așadar, relevând dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, S.A. „SAP” nu a depus diligența necesară în vederea exercitării căii de atac în termen, deși a cunoscut despre judecarea cauzei și despre adoptarea hotărârii, or, aceasta a fost legal citată pentru examinarea cauzei.

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel corect a declarat inadmisibil apelul depus de S.A. „SAP”.

Respectiv, instanța de recurs reține că soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată privind declararea inadmisibilă a cererii de apel, în rezultatul nedepunerii motivării apelului, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea instanței de apel este legală, iar argumentele invocate de S.A. „SAP” sunt declarative și neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Service Auto Prim” împotriva încheierii din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 9