3r-170/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil, acceptarea aplicarii tratamentului preferential pentru marfa importata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil, acceptarea aplicarii tratamentului preferential pentru marfa importata
- Temei legal
- Examinarea admisibilitatii apelului. Omisiunea depunerii in termenul legal a motivarii apelului
3r-170/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil, acceptarea aplicarii tratamentului preferential pentru marfa importata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Societatea pe
Acțiuni „Service Auto Prim”,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în
judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Service Auto Prim”
împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil și acceptarea aplicării
tratamentului preferențial pentru marfa importată în temeiul
certificatului EUR 1 prezentat,
împotriva încheierii din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 3r-170/24
NR. PIGD 2-23020670-01-3r-18072024)
Omisiunea depunerii în termenul prevăzut la art.232 alin.(2) din
Codul administrativ a motivării apelului.
Judecătoria Bălți, sediul Central, jud. V. Pădurari,
Curtea de Apel Bălți, jud. A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu,
02 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Societatea pe Acțiuni
„Service Auto Prim”.
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 06 februarie 2023, Societatea pe Acțiuni „Service Auto Prim” (în
continuare S.A. „SAP”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Serviciului Vamal, prin care a solicitat anularea actului de inspecție
nr.1170 I 25019 din 14 noiembrie 2022, perfectat de Biroul Vamal Nord și
acceptarea aplicării tratamentului preferențial pentru marfa importată în
temeiul certificatului EUR 1 prezentat.
Prin hotărârea din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „SAP”
(f.d. 117; 127-139).
La 29 martie 2024 S.A. „SAP” a depus apel împotriva hotărârii din
28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând casarea
acesteia și emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii
sale de chemare în judecată (f.d.124-126).
Prin încheierea din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a declarat
inadmisibil apelul depus de S.A. „SAP” împotriva hotărârii din
28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, din motiv că nu a fost
depusă motivarea apelului (f.d.145-147).
La 09 iulie 2024, S.A. „SAP” a depus cerere de recurs împotriva
încheierii din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia
cu restituirea cauzei spre examinare în instanța de apel, la etapa depunerii
motivării apelului (f.d.149-153).
În susținerea cererii de recurs, recurenta a menționat dezacordul cu
încheierea din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, deoarece nu a recepționat
prin poșta sa electronică hotărârea motivată din 28 februarie 2024 a
Judecătoriei Bălți, sediul Central, iar instanța de apel a interpretat greșit
prevederile legale în ceea ce ține de comunicarea actelor de procedură de
către instanțele judecătorești.
Astfel, făcând referire la dispozițiile art. 100 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, recurenta a notat că, legiuitorul a stabilit expres ca
comunicarea să fie una reală, pe lângă transmiterea textului actului, instanța
urmează să asigure și confirmarea primirii lui.
1
La acest capitol, recurenta a enunțat că asimilarea transmiterii actului
cu recepția, vine în contradicție cu dreptul la un proces echitabil. Or, CtEDO
în mai multe rânduri, a statuat faptul că, obligația de comunicare a actelor de
procedura, în cazul în care aceasta este prevăzută de legislația națională, se
consideră a fi respectată și corespunzătoare garanțiilor oferite de art. 6 §1
CEDO, din momentul în care justițiabilul a avut posibilitatea reală de a lua
cunoștință de conținutul actului, care urma să fie comunicat (cauza Ivanova
și Ivashova vs Federația Rusă, hotărâre din 26 aprilie 2017), iar obligația de
probare a efectuării unei astfel de comunicări îi revine statului care o invocă.
Astfel, încât Curtea a reiterat, în mai multe cazuri, faptul că dreptul de acces
la o instanță, principiul contradictorialității, precum și principiul egalității
armelor, consacrate la art. 6 § 1 din Convenția CEDO se aplică, de asemenea,
în domeniul specific al comunicării actelor judiciare părților (cauza
SC Carbochim SA și alții împotriva României, hot. Din 17.01.2017).
Or, per a contrario, prezumarea absolută a faptului comunicării actelor
de procedură și recepționarii acestora prin simpla expediere a acestora prin
poșta electronică, nu corespunde niciuneia din categoriile enunțate supra, în
asemenea mod, partea căreia urmează ai fi comunicate actele, este pusă
într-o poziție dezavantajoasă, în raport cu ceilalți participanți, întrucât chiar
și o simplă deviere tehnică, care nu este la controlul acesteia, ar periclita
dreptul respectiv, în special în spețele de contencios administrativ.
Astfel, o condiție sine-qua-non ca mijloacele prin care are loc
comunicarea actelor procedurale civile/administrative către participanții la
proces, să treacă testul legalității, respectiv comunicarea să se considere
efectuată în mod legal, cu respectarea tuturor garanțiilor dreptului la un
proces echitabil este ca aceste mijloace să asigure atât transmiterea, cât și
confirmarea recepției actelor date, și textului acestora nemijlocit și efectiv.
De altfel, recurenta a notat că potrivit art. 1101 alin. (1) și (3) din Codul
administrativ, dispozițiile căruia greșit au fost interpretate de instanța de
apel, trimiterea hotărârii instanței de fond prin poștă electronică, nu
echivalează cu dovada înmânări și nu constituie o confirmare a recepționării,
dar echivalează cu introducerea notificării în cutia poștală.
Așadar, conform practicii constante din Republica Moldova, simpla
introducere a notificării sau scrisorii în cutia poștală nu constituie o dovadă
a recepției acesteia, contrar scrisorilor recomandate, unde factorul poștal
certifică înmânarea sau imposibilitatea înmânării.
De altfel, comparând aceste 2 aliniate ale art. 1101 din Codul
administrativ, se observă ușor deosebirea, or, în cazul notificării prin
serviciul național de poștă electronică publică confirmarea recepției
notificării, emisă în mod automatizat de serviciul național de poștă
electronică publică, probează notificarea; în timp ce notificarea prin poștă
electronică obișnuită nu oferă un astfel de statut expedierii.
2
Respectiv, deoarece nu a primit hotărârea motivată, instanța de apel
urma să se convingă de faptul recepționării acesteia anterior emiterii
încheierii contestate, or, în caz contrar, în opinia sa, dreptul său la un proces
echitabil a fost încălcat.
Prin referința depusă la 22 iulie 2024, Biroul Vamal Nord al
Serviciului Vamal a solicitat declararea inadmisibilă a recursului depus de
S.A. „SAP” și menținerea încheierii din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 242 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea
încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de
judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva
încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să
soluționeze recursul.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ, stipulează
următoareele:
„(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una
dintre următoarele decizii:
b) respinge recursul;
(2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești
fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita
participanții la proces.”
Art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, enunță că:
„(2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la
data notificării hotărîrii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea
apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată.”
Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, statuiază că:
„(1) Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este
inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.
(2) Apelul se declară inadmisibil în special cînd:
e) motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.232 alin.(2).”
Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, accentuează că:
„(1) Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios
administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu
bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.
(2) Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își
îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru
prejudiciile materiale și morale cauzate.”
3
Art. 96 alin.(1) din Codul administrativ, prevede că:
„(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se
realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de
vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este
adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”
Art. 97 alin. (1) și (3) lit.d) din Codul administrativ, stipulează că:
„(1) Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în
forma stabilită de prezentul cod.
(3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare:
d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație
dedicate.”
Art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ, prevede că:
„(1) Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care
urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în
formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana
responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se
efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată.
Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin
introducerea în cutia poștală.”
Art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil, reglementează
că:
„ (1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-
un scop juridic.
(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția
cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat.
(4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar:
c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de
comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau
(5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre
cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”
Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind
identificarea electronica și serviciile de încredere accentuaiază că:
„(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului
electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se
consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat
de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în
circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în
numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic.
(2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului
electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se
consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar.
În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul
informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din
momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în
4
care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de
către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a
fost transmis.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că S.A. „SAP” s-au conformat
dispozițiilor art.242 al Codului administrativ, indicat la pct.16, și a depus în
termen recursul la data de 09 iulie 2024, în condițiile în care a recepționat
copia încheierii din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți la 05 iulie 2024.
Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentei
invocate în cererea de recurs și a intimatului din referință, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi
respins din următoarele motive.
Din materialele cauzei rezultă că, prin hotărârea din 28 februarie 2024
a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a respins cererea de chemare în
judecată depusă de S.A. „SAP” (f.d. 117; 127-139).
La 29 martie 2024 S.A. „SAP” a depus apel împotriva hotărârii din
28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând casarea
acesteia și emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii
sale de chemare în judecată (f.d.124-126).
Iar, prin încheierea din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a declarat
inadmisibil apelul depus de S.A. „SAP” împotriva hotărârii din
28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, din motiv că nu a fost
depusă motivarea apelului (f.d.145-147).
Materialele cauzei atestă că pentru a decide astfel, instanța de apel a
conchis că S.A. „SAP” nu a prezentat în termen motivarea apelului, conform
art. 232 alin.(2) din Codul administrativ.
Reiterând dispozițiile art. 232 alin. (2), art. 236 alin. (1) și (2) lit. e)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
conchide reieșind din actele dosarului că instanța de fond a expediat
participanților la proces, inclusiv S.A. „SAP”, în corespundere cu dispozițiile
art. 96 - 97 din Codul administrativ, prin e-mail, la 23 mai 2024, copia
hotărârii motivate din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central
(f.d.140).
Astfel, termenul de prezentare a motivării apelului împotriva hotărârii
primei instanțe a început să curgă de la 24 mai 2024, și a expirat la data de
24 iunie 2024.
Instanța de recurs reține că S.A. „SAP” a cunoscut despre neajunsurile
cererii de apel, însă într-un mod nejustificat, având la dispoziție 30 de zile,
aceasta nu a întreprins acțiuni, care ar dovedi intenția de a prezenta motivarea
apelului.
5
Așadar, S.A. „SAP”, fiind conștientă că a depus doar apel nemotivat,
avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, de a-și proteja
drepturile sale de acces la instanță, fapt, însă ignorat de aceasta.
Mai mult, S.A. „SAP”, în cererea de apel a indicat faptul că își rezervă
dreptul de a prezenta motivarea apelului după ce va lua cunoștință de
hotărârea motivată a primei instanțe (f.d.124).
La acest capitol se va remarca că S.A. „SAP” din data notificării copiei
hotărârii motivate a primei instanțe 23 mai 2024 și până la data limită pentru
prezentarea motivării apelului 24 iunie 2024, a avut termen real și suficient
de 30 de zile, întru realizarea acțiunilor procesuale necesare în vederea
apărării drepturilor și intereselor sale legitime.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, în
condițiile în care S.A. „SAP” nu a prezentat motivarea apelului în termen de
30 de zile de la data notificării hotărârii motivate, concluzia instanței de apel,
privind declararea inadmisibilă a apelului, este întemeiată.
Ținând cont de cele menționate și având în vedere faptul că încheierea
din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți este adoptată în conformitate cu
normele de drept procedural și cu aprecierea completă a tuturor probelor și a
circumstanțelor cauzei, instanța de recurs o consideră legală și întemeiată,
or, recurenta-apelantă nu a întreprins vre-o acțiune de a prezenta motivarea
apelului împotriva hotărârii primei instanțe până la 24 iunie 2024, ziua în
care a expirat termenul pentru realizarea operațiunilor procesuale
nominalizate.
Mai mult, motivarea apelului împotriva hotărârii din 28 februarie 2024
a Judecătoriei Bălți, sediul Central nu a fost prezentată instanței de apel nici
până la data de 05 iulie 2024, ziua emiterii încheierii de Curtea de Apel Bălți,
prin care a fost declarat inadmisibil apelul depus de S.A. „SAP”.
Astfel, din considerentele enunțate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție respinge ca nefondat și pur declarativ argumentul
recurentei precum că nu a recepționat prin poșta sa electronică hotărârea
motivată din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, contrar
celor invocate în actul judecătoresc contestat din 05 iulie 2024.
De altfel, instanța de recurs notează că la 21 mai 2024, Judecătoria
Bălți, sediul Central a publicat hotărârea motivată din 28 februarie 2024 pe
pagina web a instanțelor judecătorești: www.instante.justice.md, care poate
fi indentificată cu nr. 2-23020670-09-3-13072023.
Aici, instanța de recurs notează că comunicarea eficientă a hotărârii
judecătorești, prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins
în act, poate fi considerată publicarea acesteia pe pagina web a instanței
judecătorești.
6
În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web
sus-menționată, instanța de recurs precizează că această modalitate este
prevăzută expres în pct. 7 și 8 din Regulamentul privind modul de publicare
a hotărârilor judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe
pagina web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr.658/30 din 10 octombrie 2017.
Conform acestor puncte, scopul existenței portalului național al
instanțelor de judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional
virtual și accesibil pentru cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național
al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție includ
lista cauzelor fixate pentru judecare, hotărârile instanței de judecată, citațiile
în fața instanței și alte informații relevante pentru justițiabili.
Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la 24 noiembrie 2017 și a
fost mediatizat pe larg datorită reintroducerii posibilității justițiabililor de a
căuta hotărârea judecătorească după numele părților pe dosar.
Mai mult, conform pct. 17 din același Regulament, hotărârile
judecătorești, pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate
din Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al
instanțelor de judecată, în regim real.
Astfel, în circumstanțele enunțate, hotărârea motivată a primei instanțe
a fost notificată recurentei S.A. „SAP”, inițial la 21 mai 2024, dată la care a
fost publicată pe pagina web a instituției, iar ulterior, la 23 mai 2024, prin
intermediul poștei electronice.
De altfel, la argumentul recurentei precum că trimiterea hotărârii
instanței de fond prin poștă electronică, nu echivalează cu dovada înmânări
și nu constituie o confirmare a recepționării, dar echivalează cu introducerea
notificării în cutia poștală, precum și că simpla introducere a notificării sau
scrisorii în cutia poștală nu constituie o dovadă a recepției acesteia, contrar
scrisorilor recomandate, unde factorul poștal certifică înmânarea sau
imposibilitatea înmânării, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție notează că, moment al expedierii documentului electronic se
consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este
controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către
intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază
documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului
electronic, iar momentul recepționării documentului electronic se consideră
momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În
cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul
informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din
momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în
cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul
extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul
informațional prin care a fost transmis (a se vedea pct.23-24).
7
Aici, cu titlu subsidiar instanța de recurs notează că confirmarea
expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin
extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special,
înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a
expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii,
precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de
eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-
citat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte,
expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau
extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system”
conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza
returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că
transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau
ea nu poate primi e-mailuri, ceea ce la caz nu s-a constatat.
Prin urmare, în lipsa acestor mențiuni, de rând cu anexarea extraselor
de pe portalul poștei electronice a primei instanțe, se prezumă faptul că
S.A. „SAP”, i-a fost notificată hotărârea motivată din 28 februarie 2024 a
Judecătoriei Bălți, sediul Central, prin e-mail, la 23 mai 2024 și această
modalitate de notificare a actului judecătoresc emis, se încadrează în rigorile
96-97, 1101 alin. (1) din Codul administrativ, în coroborare cu art. 45
alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea
electronica și serviciile de încredere și art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5)
al Codului civil (a se vedea pct.21-25).
La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina
(01 aprilie 2008), în care reclamantul nu a primit copii ale hotărârilor
judecătorești care i-au fost transmise de instanța locală prin poștă obișnuită,
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că, a fost chemată
să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile judiciare pentru
a se asigura că reclamantului i-au fost comunicate cu promptitudine deciziile,
dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la
evoluția procedurilor sale.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
subliniază că, S.A. „SAP” nu a prezentat Curții de Apel Bălți în termenul
stipulat de lege motivarea apelului, în care să demonstreze, prin motivele de
apel formulate, în baza unui raționament juridic întemeiat pe dispoziții
legale, care sunt argumentele de netemeinicie ale hotărârii din
28 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, deși în cererea de apel
a indicat că își rezervă dreptul de a prezenta motivarea apelului după ce va
lua cunoștință de hotărârea motivată a primei instanțe.
În aceeași ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reiterând remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la
cunoștință persoanei despre emiterea hotărârii judecătorești, iar S.A. „SAP”,
fiind parte interesată în soluționarea prezentei cauze, urma să întreprindă
8
măsurile necesare de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță și anume,
să se intereseze de soarta dosarului la intervale rezonabile de timp și să
depună motivarea apelului în termenul stabilit de lege.
Așadar, relevând dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide
că, S.A. „SAP” nu a depus diligența necesară în vederea exercitării căii de
atac în termen, deși a cunoscut despre judecarea cauzei și despre adoptarea
hotărârii, or, aceasta a fost legal citată pentru examinarea cauzei.
În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată că, instanța de apel corect a declarat inadmisibil apelul
depus de S.A. „SAP”.
Respectiv, instanța de recurs reține că soluția adoptată de instanța de
apel prin încheierea recurată privind declararea inadmisibilă a cererii de apel,
în rezultatul nedepunerii motivării apelului, este compatibilă cu respectarea
garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere
obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință
și în termen.
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea
instanței de apel este legală, iar argumentele invocate de S.A. „SAP” sunt
declarative și neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din
Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Service Auto Prim”
împotriva încheierii din 05 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
9