3ra-816/24 — privind anularea hotărârii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea hotărârii
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-816/24 — privind anularea hotărârii (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Partidul
Politic „Șansă”, reprezentat de avocatul Banaru Vadim,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Partidul Politic „Șansă” împotriva
Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea hotărârii nr.
2864 din 14 septembrie 2024,
împotriva hotărârii din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-816/24
NR. PIGD 2-24104536-01-3ra-20092024)
Consecințele depunerii recursului care nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art.2451 din Codul administrativ.
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici
25 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Partidul Politic „Șansă”, reprezentat de avocatul Banaru Vadim,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 17 septembrie 2024, Partidul Politic „Șansă” a depus cerere de
chemare în judecată (contestație în materie electorală) împotriva Comisiei
Electorale Centrală, prin care a solicitat anularea hotărîrii CEC nr. 2864 din
14 septembrie 2024.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, prin hotărârea nr. 2648
din 26 iulie 2024, Comisia Electorală Centrală a făcut publică lista partidelor
politice, înregistrate de Agenția Servicii Publice la situația din 21 mai 2024,
care au dreptul să participe la alegerile prezidențiale și referendumul
republican constituțional din 20 octombrie 2024. În anexa la hotărârea
menționată, la poziția nr. 51 este indicat „Partidul Politic „SANSĂ”.
Prin hotărârea nr. 2829 din 7 septembrie 2024, Comisia Electorală
Centrală a înregistrat Partidul Politic „ȘANSĂ” în calitate de participant la
referendumul republican constituțional din 20 octombrie 2024 cu opțiunea
„NU”.
La 14 septembrie 2024, prin hotărârea nr. 2864 cu privire executarea
deciziei Curții de Apel Bălți din 11 septembrie 2024, Comisia Electorală
Centrală decis următoarele: în anexa la hotărârea Comisiei Electorale
Centrale nr. 2648 din 26 iulie 2024 „ Cu privire la hsta partidelor politice
care au dreptul de a participa la alegerile prezidențiale și referendumul
republican constituțional din 20 octombrie 2024", poziția nr. 51 „Partidul
Politic „ȘANSA " se exclude. Se revocă hotărârea Comisiei Electorale
Centrale nr. 2829/2024 „ Cu privire la cererea de înregistrare a Partidului
Politic „ȘANSA" în calitate de participant la referendumul republican
constituțional din 20 octombrie 2024 ". Se respinge cererea de înregistrare
a Partidului Politic „ȘANSĂ" în calitate de participant la referendumul
republican constituțional din 20 octombrie 2024 cu opțiunea „NU".
1
A indicat reclamanta că destinatar al actului administrativ contestat
este Partidul Politic „Șansă” a cărui drepturi sunt afectate prin anularea
înregistrării în calitate de subiect electoral, cu eliminarea de participare la
procesele electorale, cu încălcarea dreptului fundamental la alegeri libere și
dreptul de a fi ales.
Prin actul administrativ individual defavorabil reclamantul este esclus
din lista partidelor care pot participa la alegeri și referendum și a fost anulată
înregistrarea ca participant la referendumul republican din data de 20
octombrie 2024.
Prin acest act administrativ reclamantul este prejudecat grav, i se
încalcă drepturile fundamentale la alegeri libere, este restrâns dreptul
fundamental de a fi ales, este restrâns grav dreptul la libera exprimare, este
discriminat în raport cu alți potențiali concurenți electorali, nu i se asigură
condiții echitabile la o campanie electorală în conformitate cu principiile
constituționale și Codul electoral.
A indicat Partidul Politic „Șansă” că, cu hotărîrea Comisiei Electorale
Centrale nu este de acord. Or, la data de 7 septembrie 2024, Comisia
Electorală a înregistrat oficial Partidul Politic „Șansă” în calitate de
participant la referendum. Odată cu înregistrarea, partidul devine subiect
electoral cu toate drepturile și obligațiile prevăzute de Codul electoral.
A notat că, la data de 11 septembrie 2024, Curtea de Apel Bălți a
respins apelul Partidului Politic „Șansă” și a menținut hotărârea judecătoriei
Bălți privind limitarea activității partidului pentru o perioadă de 3 luni.
Această hotărâre este definitivă dar nu este irevocabilă și urmează a fi
contestată cu recurs. Nimeni nu contestă faptul că deciziile de judecată
urmează a fi executate. Și această decizie privind limitarea activității
partidului, dacă va rămâne irevocabilă va fi executată obligatoriu.
În același timp, această hotărâre a concis cu perioada electorală,
perioadă în care unul din participanți este Partidul Politic „Șansă”. Procedura
limitării activității uni partid politic este reglementat de art. 21 din Legea
privind partidele politice. Dar acest articol la alin. (8) conține o rezervă și o
excepție de la reglementările privind limitarea activității. Astfel, activitatea
partidului politic nu poate fi limitată pe parcursul campaniei electorale la
care participă.
Or, la data emiterii acului contestat Partidul Politic „Șansă” deja era
înregistrat în calitate de participant la referendum, deci era deja sub protecția
art. 21 alin. (8) din Legea privind partidele politice.
Consideră că, argumentul unor membri ai Comisiei Electorale
Centrale precum că acest articol nu poate fi aplicat deoarece nu a început
2
campania electorală nu este justificat. Noțiunea de campanie electorală din
Legea privind partidele politice urmează a fi aplicată în sensul perioadei în
care orice partid care deja este înregistrat deja este considerat în campanie
electorală. În caz contrar nu are niciun sens norma dată. Noțiunea de
campanie electorală de la art. 1 și 70 din Codul electoral se referă la perioadă
de începere a agitației electorale, nimic mai mult.
Niciunul din temeiurile legale menționate supra nu este relevant
cazului din speță, deoarece Comisia Electorală Centrală a anulat înregistrarea
printr-o procedură inexistentă și ilegal.
A susținut reclamantul că, o gravă sfidare a legii admisă de Comisia
Electorală Centrală este aplicarea față de Partidul Politic „Șansă” a unei
proceduri inexistente. Partidul Politic „Șansă” a fost eliminat prin simpla
revocare a actului administrativ, adică prin procedura retragerii prevăzută de
Codul administrativ. În aceleași timp, Codul electoral este lege specială și
față de un concurent electoral sau participant la referendum urmează a fi
aplicate sancțiunile prevăzute de art. 102 din Codul electoral.
Astfel, odată ce partidul deja este participant într-un scrutin electoral,
decizia de judecată privind limitarea activității poate fi pusă în aplicare doar
după finalizarea alegerilor. Doar în aceste condiții vor fi respectate
principiile fundamentale garantate de Constituție cu privire la libertatea
alegerilor și libertatea de asociere, prevăzute la art. 38 și 41 din Constituție.
Comisia Electorală Centrală era obligată să asigure acest echilibru
între două drepturi concurente. Drepturile prevăzute la art. 38 și 41
predomină asupra procedurii formale de limitare a activității unui partid pe
motive formale. Mai ales în condițiile în care decizia nu este irevocabilă și
poate fi răsturnată de instanța supremă.
Astfel, organul electoral, în procesul adoptării actului administrativ
individual defavorabil contestat a omis unele principii ale examinării oricărei
proceduri în fața unei autorități cu drept de decizie, ce produce efecte juridice
- principiul disponibilității și principiul egalității armelor, fiind elemente
esențiale al dreptului la un proces echitabil. Or, adoptarea unei hotărâri, fără
a se lua în calcul argumentele prezentate în referință de către reclamanți,
reprezintă un tratament discriminatoriu, inechitabil.
A susținut reclamantul că, prin eliminarea din scrutinul electoral din
20 octombrie 2024, Partidul Politic „Șansă”, este limitat în drepturi
fundamentale. Or, conform art. 38, alin. (1) din Constituția Republicii
Moldova, voința poporului constituie baza puterii de stat. Această voință se
exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu
3
universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Dreptul de a fi aleși le este
garantat cetățenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condițiile legii.
Dreptul la alegeri libere este garantat și de art. 3 protocolul I al
Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a liberaților
fundamentale.
A susținut Partidul Politic „Șansă” că, autoritatea pârâtă a admis grave
erori la aprecierea circumstanțelor prezentei spețe, contrare situației de fapt;
autoritatea pârâtă a dat dovadă de părtinire, rea credință, arbitrariu și
activitate discreționară la adoptarea actului; Comisia Electorală Centrală a
dat dovadă de subiectivism total la aprecierea normelor legale și metodelor
folosite la procedura administrativă; Comisia Electorală Centrală a
interpretat și aplicat greșit prevederile art. 21 din Legea privind partidele
politice; Comisia Electorală Centrală a sfidat grav prevederile art. 102 din
Codul electoral care prevede temeiurile exprese de anulare a înregistrării
unui concurent electoral; pârâtul a solicitat ilegal acte, confirmări care nu
sunt prevăzute de lege și în lipsa oricăror dubii cu privire la neconformități.
Respectiv, prin anularea înregistrării Partidului Politic „Șansă”,
pârâtul a admis violarea dreptului fundamental la alegeri libere și dreptul de
a fi ales, libertatea de exprimare și dreptul la asociere sfidând în acest sens,
normele constituționale (art. 32, 38, 40) și jurisprudența CEDO (art. 10, 11,
art. 3 protocolul I).
În final reclamantul a solicitat anularea Hotărârii CEC nr. 2864 din 14
septembrie 2024 „cu privire executarea deciziei Curții de Apel Bălți din 11
septembrie 2024”.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
acțiunea în contencios administrativ electoral înaintată de Partidul Politic
„Șansă” împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea
hotărârii CEC nr. 2864 din 14 septembrie 2024, a fost respinsă ca
neîntemeiată.
În motivarea hotărârii emise, prima instanță a constatat că, în
conținutul acțiunii depuse, Partidul Politic „Șansă” a invocat că prin
activitatea administrativă a Comisiei Electorale Centrale manifestată prin
emiterea Hotărârii CEC nr. 2864 din 14 septembrie 2024 „cu privire la
executarea deciziei Curții de Apel Bălți din 11 septembrie 2024” i-a fost
afectat dreptul său, prin anularea înregistrării în calitate de subiect electoral,
cu eliminarea de participare la procesele electorale, dreptul fundamental la
alegeri libere și dreptul de a fi ales.
4
Curtea de apel Chișinău a menționat că acțiunea (contestația
electorală) înaintată de Partidul Politic „Șansă” întrunește condițiile de
admisibilitate, or actele cauzei atestă că actul administrativ contestat a fost
emis la 14 septembrie 2024, iar acțiunea a fost depusă la instanța competentă
la 17 septembrie 2024.
Prima instanță a reținut că, la momentul desfașurării procedurii
administrative privind cererea de înregistrare a Partidului Politic „Șansă” în
calitate de participant la referendumul republican constituțional din 20
octombrie 2024, cererea de chemare în judecată înaintată de Ministerul
Justiției către Partidul Politic „Șansă”, intervenient accesoriu Comisia
Electorală Centrală, privind dispunerea limitării activității era pendinte în
ordine de apel la Curtea de Apel Bălți.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 septembrie 2024, s-a respins
apelul declarat de Partidul Politic „Șansă”, fiind menținută hotărîrea
Judecătoriei Bălți sediul Central din 16 august 2024. Decizia Curții de Apel
Bălți fiind definitivă.
Instanța de fond a reținut că nu poate reține ca întemeiat argumentul
Partidului Politic „Șansă”, precum că speței sunt aplicabile prevederile art.
21 alin. (8) din Legea privind partidele politice, nr. 294-XVI din 21.12.2007,
în conformitate cu care, activitatea partidului politic nu poate fi limitată pe
parcursul campaniei electorale la care participă. Or, activitatea partidului
politic nu poate fi limitată numai pe parcursul campaniei electorale la care
participă, care, conform noțiunii de la art. 1 și 70 alin. (3) din Codul electoral
nr. 325/2022, campania electorală începe la data înregistrării concurentului
electoral, dar nu mai devreme de 30 de zile înainte de ziua votării. Ziua
alegerilor a fost fixată pentru data de 20 octombrie, respectiv în ce privește
Partidul Politic „Șansă”, limitarea s-a efectuat în afara perioadei aferente
campaniei electorale, hotărîrea contestată fiind emisă la 14 septembrie 2024.
Prin urmare, orice restricție impusă activității partidului înainte de
această perioadă nu intră sub incidența interdicției legale menționate la art.
21 alin. (8) din Legea privind partidele politice, nr. 294-XVI din
21.12.2007.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 septembrie 2024,
Partidul Politic „Șansă”, reprezentat de avocatul Banaru Vadim, a depus
recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 19 septembrie
2024 a Curții de Apel Chișinău, pronunțarea unei noi decizii privind anularea
5
hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 2864 din 14 septembrie 2024 cu
privire la executarea deciziei Curții de Apel Bălți din 11 septembrie 2024.
În susținerea recursului recurentul a reiterat circumstanțele de fapt și
de drept ale speței, similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată.
De asemenea a menționat că instanța de fond a emis grave erori la
aprecierea circumstanțelor prezentei speței, dând dovadă de părtinire, rea
credință și activitate discreționară la adoptarea actului contestat. În același
timp a expus dezacord cu faptul că instanța a interpretat și aplicat greșit
prevederile art. 21 din Legea privind partidele politice și art. 102 din Codul
electoral.
Prin referința depusă la 23 septembrie 2024, Comisia Electorală
Centrală a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil în temeiul art.
246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 95 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile,
care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost
identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”
Art. 95 alin. (8) din Codul electoral:
„Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de
atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
6
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.”
Art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ:
„Recursul se declară inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, hotărârea Curții de Apel Chișinău a
fost pronunțată public la 19 septembrie 2024 și conform extrasului din poșta
electronică a Curții de Apel Chișinău, hotărârea motivată a fost notificată
recurentului la 19 septembrie 2024.
În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost
demarată în interiorul termenului legal.
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ,
rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele
de casare, invocate în recursul depus de Partidul Politic „Șansă”, reprezentat
de avocatul Banaru Vadim, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
7
2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului
cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau că s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Partidul Politic „Șansă”, reprezentat de avocatul Banaru
Vadim, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea
de chemare în judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de
Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău,
nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
8
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Partidul Politic „Șansă”, reprezentat de avocatul Banaru Vadim.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 98 alin. (1) pct. 4) din
Codul electoral și în conformitate cu art. 230 și 246 alin. (2) lit. a1) din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Partidul Politic „Șansă”, reprezentat
de avocatul Banaru Vadim.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9