3ra-786/24 — Anularea răspunsului CEC și obligarea înregistrării grupului de initiativa pentru susținerea candidatului la funcția de președinte

La 05 septembrie 2024 Avelin Tabarcea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale Centrală, solicitând anularea răspunsului CEC-8/5810 din 04 septembrie 2024, prin care acesta a fost informat că proiectul hotărârii privind înregistrarea grupului de inițiativă pentru susținerea candidaturii la funcția de Președinte al Republicii Moldova a fost supus procedurii de vot, însă nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea unei hotărâri și că lipsa unei hotărâri favorabile înseamnă un refuz al cererii de înregistrare a grupului de inițiativă; obligarea înregistrării grupului de inițiativă pentru susținerea candidatului la funcția de președinte al Republicii Moldova.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 31 august 2024 a depus la Comisia Electorală Centrală cererea cu privire la înregistrarea grupului de inițiativă pentru susținerea candidatului independent la funcția de președinte al Republicii Moldova, cu anexarea actelor potrivit cadrului normativ relevant.

Pe data de 02 septembrie 2024 Comisia Electorală Centrală, în ședință publică, a examinat subiectul privind cererea de înregistrare a grupului de inițiativă pentru susținerea candidatului independent la funcția de președinte al Republicii Moldova, dl Avelin Tabarcea.

A menționat că, raportorul pe acest subiect, membrul Comisiei Electorale Centrale, Teodora Vangheli a propus un proiect de hotărâre pozitiv, cu dispozitivul - înregistrarea grupului de inițiativă.

În dezbateri, membrii Comisiei Electorale Centrale – Angelica Caraman și Pavel Postica au pus la îndoială calitatea reclamantului de candidat independent, dat fiind participarea sa în anul 2023 în campania electorală din partea unui partid politic. Subiectul a fost supus votului. Trei membri au votat pentru susținerea proiectului de hotărâre, iar 6 membri au votat împotrivă. În consecință grupul de inițiativă nu a fost înregistrat. 1

A menționat că, termenul limită pentru examinarea de către Comisia Electorală Centrală a cererii reclamantului a fost 03 septembrie 2024. Termenul limită de aducere la cunoștință a hotărârii Comisiei Electorale Centrale a expirat pe data de 03 septembrie ora 17.00. O hotărâre motivată a Comisiei Electorale Centrale privind refuzul înregistrării grupului de inițiativă, reclamantul nu a primit-o nici până ziua depunerii acțiunii în contencios administrativ.

Pe 04 septembrie 2024 reclamantul a telefonat la Comisia Electorală Centrală cu întrebarea despre emiterea hotărârii de refuz pentru a o putea contesta, însă a fost informat că hotărâre nu va exista deoarece nu au fost voturile necesare.

La 05 septembrie 2024 a primit un răspuns, datat cu 04 septembrie – nr.CEC-8/5810, prin care a fost informat că nevotarea hotărârii se echivalează cu respingerea cererii de înregistrare a grupului de inițiativă.

Reclamantul a considerat că prin votarea împotriva hotărârii de înregistrare a grupului de inițiativă, Comisia Electorală Centrală a respins cererea de înregistrare, în pofida faptului că nu a fost emisă o hotărâre a Comisiei Electorale Centrale în acest sens. Această inacțiune reprezintă un refuz, adică un act individual defavorabil, prin care reclamantul este lipsit de dreptul de a participa în campania electorală pentru a candida la funcția de Președinte în cadrul alegerilor prezidențiale din 20 octombrie 2024. Acest fapt este confirmat și prin răspunsul Comisiei Electorale Centrale din 04 septembrie 2024.

Invocând prevederile art. 64 din Codul administrativ, art. 18, 65, 140 din Codul electoral, și pct. 28, 30 din Regulamentul CEC nr. 1166 din 11 august 2023, reclamantul a susținut că după examinarea dosarului, Comisia Electorală Centrală a fost obligată să emită decizia fie de înregistrare fie de respingere a cererii de înregistrare a grupului de inițiativă.

În speță, nu au existat temeiuri legale de a respinge cererea de înregistrare a grupului de inițiativă. Astfel, a menționat că Comisia Electorală Centrală a fost obligată să adopte una din hotărâri - fie de înregistrare, fie de respingere. În situația în care majoritatea membrilor au votat împotriva înregistrării cererii autoritatea pârâtă a fost obligată să emită o hotărâre de respingere. Acest lucru nu s-a realizat, iar reclamantul este pus în situație defavorabilă în raport cu alți subiecți electorali dat fiind că, în scurt timp expiră termenul limită de colectare a semnăturilor și înregistrare a candidaților. 2

Astfel, a invocat că autoritatea publică pe de o parte a respins prin vot înregistrarea cererii, iar pe de altă parte, refuză neîntemeiat emiterea unui act administrativ motivat în acest sens.

Dat fiind că în timpul dezbaterilor, doi membri ai Comisiei Electorale Centrale au refuzat de a susține propunerea de înregistrare din motiv că reclamantul ar fi participat în calitate de candidat la alegerile locale din noiembrie 2023 și nu poate fi considerat candidat independent, este necesar de a se expune pe aceste acuzații nefondate.

Reclamantul a susținut că niciodată nu a fost membru de partid. Faptul că în anul 2023 a participat în alegeri în calitate de candidat din partea unui partid, nu înseamnă nimic altceva decât realizarea dreptului constituțional de a fi ales.

La ziua de 31 august 2023, când a fost depus dosarul la Comisia Electorală Centrală, reclamantul a acționat independent și a fost înaintat de un grup de cetățeni, fără implicarea vreunui partid politic. În rest, viziunile sau opiniile politice ale reclamantului se bucură de protecția garantată de art.10 al CEDO – libertatea de opinie și nu poate constitui impediment pentru limitarea altor drepturi fundamentale.

A reținut că Comisia Electorală Centrală poate refuza înregistrarea unui grup de inițiativă în condițiile prevăzute de art. 65 si 140 din Codul electoral. Toate condițiile stabilite de aceste norme au fost îndeplinite. Nu exista niciun temei legal de refuz de a înregistra grupul de inițiativă

Reclamantul a opinat că prin refuzul de a înregistra cererea, refuzul de a emite un act administrativ și a motiva acțiunea sau inacțiunea sa, pârâtul a acționat ilegal și abuziv.

Referitor la practica Comisiei Electorale Centrale privind calitatea de candidat independent reclamantul invocând prevederile art. 1 din Codul electoral, a susținut că a fost înaintat independent de orice partid sau bloc politic. Doar cetățenii din grupul de inițiativă l-au susținut. Aceste prevederi legale sunt respectate.

În același timp, a considerat că concluziile Comisiei Electorale Centrale precum că din noțiunea de candidat independent reiese că candidatul nu are dreptul să fie nici membru de partid sau nu are dreptul să se expună public cu privire la procesele politice este una total abuzivă. Codul electoral nu prevede nicio interdicție pentru candidați de a fi membri de partid.

Consideră că ar fi un absurd total să limitezi drepturile cetățenilor doar pentru faptul că este membru de partid. Un cetățean poate fi membri de partid 3 dar să decidă să candideze separat de partid dacă acesta nu-l susține. Este dreptul cetățeanului să demisioneze sau nu din calitatea sa de membru de partid. Acest fapt nu poate fi impediment, atât timp cât nu există o interdicție legală expresă că candidatul independent nu trebuie să fie membru de partid. În opinia reclamantului, în acest caz este necesar de a folosi analogia legii electorale.

Reclamantul a susținut că prin refuzul de a adopta o hotărâre motivată, cu emiterea doar a unui răspuns că cererea este respinsă, autoritatea publică a emis un act individual defavorabil nemotivat. Astfel, a indicat că refuzul de înregistrare a grupului de inițiativă contravine prevederilor legale și afectează un drept fundamental - dreptul de a fi ales.

În final reclamantul a solicitat anularea răspunsului CEC-8/5810 din 04 septembrie 2024 și obligarea înregistrării grupului de inițiativă pentru susținerea candidatului la funcția de președinte al Republicii Moldova.

În motivarea hotărârii emise, prima instanță a constatat că, examinarea de către Comisia Electorală Centrală a cererii lui Avelin Tabarcea, înregistrată la 31 august 2024 cu nr. de intrare 7/15733, privind înregistrarea grupului de inițiativă, eliberarea legitimațiilor membrilor grupului și a listelor de subscripție în vederea colectării semnăturilor pentru susținerea sa în calitate de candidat la funcția de Președinte al Republicii Moldova la alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024, a avut loc cu încălcări grave de procedură.

Prima instanță a menționat că cererea lui Avelin Tabarcea nr. 7/15733 din 31 august 2024, a fost examinată în cadrul ședinței Comisiei Electorale Centrale din 02 septembrie 2024. Raportorul a propus spre votare proiectul de hotărâre privind înregistrarea grupului de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în susținerea lui Avelin Tabarcea. După înaintarea propunerii de către raportor, Președintele ședinței a invocat că: „În lipsa altor întrebări, propunerilor și altor luări de cuvânt se supune votului proiectul de hotărâre”, iar în rezultatul votării, 3 membri ai comisiei au exprimat votul „pentru” și 6 4 membri „împotriva”. După etapa votării, președintele ședinței a declarat ședința închisă, fără a aduce la cunoștință participaților la proces, care act a fost emis pe marginea cererii lui Avelin Tabarcea, astfel fiind ignorate prevederile pct. 30, 31 și 32 ale Regulamentului, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1166/2023.

Instanța de fond a reținut că contrar prevederilor legale, nu a fost emis nici un act administrativ conform Regulamentului aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1166/2023, fapt ce reprezintă o încălcare gravă a principiilor de care urmează să se conducă Comisia Electorală Centrală în activitatea sa, și anume: principiul legalității și principiul transparenței. Or, neemiterea actului administrativ motivat, pe marginea soluției adoptate la cererea privind înregistrarea grupului de inițiativă, afectează legalitatea întregii proceduri administrative desfășurate la caz, echivalează cu ilegalitatea actului, fapt care duce la anularea acestuia. Având în vedere, obligația autorității de a emite și a motiva actul administrativ emis la cerere, constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale. De altfel, motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate să stabilească concluzia autorității, cât și motivarea acesteia, de asemenea, să permită instanțelor de judecată să efectueze controlul judecătoresc asupra argumentelor invocate de autoritatea publica la emiterea actului administrativ final, emis pe marginea cererii care a constituit obiectul procedurii administrative desfășurate.

Curtea de Apel Chișinău a subliniat că în cazul în care majoritatea membrilor Comisiei nu au fost de acord cu proiectul hotărârii propus de raportor, aceștia urmau să acționeze cu respectarea prevederilor Regulamentului de activitate a Comisiei Electorale, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1098/2023. Or, după cum s-a menționat supra, pct. 113 din Regulament stabilește expres că: persoana desemnată din aparat sau membrul coordonator va asigura accesul la materialele dosarului administrativ și la proiectul de hotărâre celorlalți membri cu cel puțin 24 de ore înainte de data ședinței publice. În perioada electorală, ținând cont de complexitatea cauzei, termenul pentru acordarea accesului poate fi mai restrâns, însă unul rezonabil pentru a lua cunoștință de materialele dosarului administrativ. Circumstanțele descrise denotă că, examinarea cererii lui Avelin Tabarcea fără emiterea unui act final, prevăzut de pct. 31 și 32 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.1166/2023, reprezintă un viciu grav de procedură, manifestat prin 5 nesoluționarea cererii în fond – fapt care constituie temei de anulare a răspunsului nr. CEC-8/5810 din 04 septembrie 2024. Nu în ultimul rând, instanța de fond a considerat necesar de a reține și faptul că anterior Comisia Electorală Centrală a examinat mai multe cereri privind înregistrarea grupurilor de inițiativă din partea altor candidați, astfel că toate procedurile administrative au fost finalizate cu emiterea unei hotărâri motivate (fie favorabilă, fie defavorabilă), candidații având posibilitate să cunoască argumentele care au stat la baza soluțiilor respective.

Totodată, instanța de fond a reținut că în condițiile în care procedura de examinare a cererii nr. 7/15733 din 31 august 2024 a fost viciată și în lipsa unei hotărâri motivate pe marginea cererii privind înregistrarea grupului de inițiativă, este imposibil de a da apreciere temeiniciei pretenției înaintate de reclamant privind obligarea înregistrării grupului de inițiativă pentru susținerea candidatului la funcția de președinte al Republicii Moldova.

În susținerea recursului recurentul a reiterat circumstanțele de fapt și de drept ale speței, similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată.

De asemenea a menționat că instanța de fond corect a stabilit gravele încălcări de către pârât a prevederilor legale cu privire la procedura adoptării actului administrativ. În același timp a expus dezacord cu faptul că instanța nu a avut temei de a analiza fondul cauzei cu privire la înregistrarea grupului de inițiativă.

Recurentul a susținut că instanța de fond urma examineze și temeiurile de fond prin obligarea Comisiei Electorale Centrale nu de a reexamina cererea dar obligarea Comisiei Electorale Centrale de înregistra grupul de inițiativă.

Recurentul consideră că instanța de judecată a avut posibilitate să examineze fondul cazului. Iar, o tergiversare a procesului administrativ va duce inevitabil la expirarea termenului limită de depunere a dosarului de înregistrare (20 septembrie), în condițiile în care nici grupul de inițiativă nu 6 este înregistrat, grup care trebuie să colecteze 25 mii de semnături în doar câteva zile.

Prin referința depusă la 17 septembrie 2024, Comisia Electorală Centrală a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil în temeiul art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ. În motivarea referinței a menționat că obiectul litigiului este deja consumat, or Comisia Electorală Centrală nu a contestat cu recurs hotărârea Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2024. Dimpotrivă, în cadrul ședinței din 14 septembrie 2024, Comisia Electorală Centrală a examinat chestiunea cu privire la executarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2024, adoptând în acest sens hotărârea nr. 2865.

De asemenea, Comisia Electorală Centrală a subliniat că la rubrica „Cereri și dosare pendinte” de pe pagina oficială web a Curții de Apel Chișinău, www.cac.instante.justice.md/ro, se atestă că Avelin Tabarcea a depus cererea de chemare în judecată împotriva hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 2865 din 14 septembrie 2024.

Art. 95 alin. (8) din Codul electoral: „Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”

Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi 7 prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ: „Recursul se declară inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451.”

În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal.

Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 8

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Avelin Tabarcea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau că s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Avelin Tabarcea, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea 9 și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Avelin Tabarcea.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 98 alin. (1) pct. 4) din Codul electoral și în conformitate cu art. 230 și 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Avelin Tabarcea. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 10