3ra-763/23 — Anularea actului administrativ

La 01 iulie 2022, Victor Micu s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului de constatare nr. 221/21 din 11 mai 2022.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 13 decembrie 2021, în cadrul Autorității Naționale de Integritate a fost înregistrată sesizarea din oficiu nr. 01/1301 în privința lui Victor Micu și, în aceeași zi, în temeiul art. 30 din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, sesizarea a fost repartizată prin sistemul electronic de distribuire a sesizărilor, fiindu-i atribuit codul 20210221019.

Potrivit sesizării în cauză, președintele Autorității Naționale de Integritate, Rodica Antoci, a relatat că, în cadrul emisiunii „Cabinetul din umbră” din 09 decembrie 2022, moderatorul a prezentat imagini video, înregistrate în cadrul ședinței Consiliului Superior al Magistraturii din 29 noiembrie 2021, potrivit cărora, reclamantul ar fi participat la procedura de vot privind atribuirea unor grade de calificare unor judecători, prin exprimarea votului „pentru”, inclusiv în privința propriei persoane, fiind anexat și un link la sesizarea în cauză.

Prin procesul-verbal de inițiere a controlului nr. 19/21 din 10 ianuarie 2022, Natalia Ivanov, inspector de integritate al Inspectoratului de Integritate, a dispus inițierea controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese în privința lui Victor Micu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, prin scrisoarea nr. 04-21/132 din 11 ianuarie 2022, reclamantul a fost informat despre inițierea controlului și despre drepturile sale prevăzute de art. 32 din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.

Potrivit reclamantului, inspectorul de integritate a înaintat o solicitare către Consiliul Superior al Magistraturii privind prezentarea unor acte, iar prin răspunsul nr. 604 din 28 ianuarie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a transmis inspectorului următoarele documente relevante controlului inițiat: Copia Hotărârii Plenului CSM nr. 765/34 din 28 noiembrie 2017; Copia Hotărârii Plenului CSM nr. 37/3 din 23 ianuarie 2018; Copia Hotărârii Plenului CSM nr. 284/16 din 16 iulie 2019; Copia Agendei ședinței Plenului CSM nr. 30 din 29 noiembrie 2021, însoțită de anexă; Sinteza ședinței extraordinare a Plenului CSM nr. 30; Extrasul din procesul-verbal al ședinței extraordinare a Plenului CSM nr. 30 din 29 noiembrie 2021; Recomandarea Curții Supreme de Justiție cu privire la conferirea gradului de calificare judecătorului Curții Supreme de Justiție Victor Micu nr. 679 din 11 noiembrie 2021; Extrasul din Registrul judecătorilor privind acordarea gradelor de calificare.

La 11 martie 2022, inspectorul de integritate a invitat reclamantul să-și prezinte punctul de vedere.

Potrivit opiniei înregistrate cu nr. 2491 din 31 martie 2022, reclamantul a relatat că, în cadrul ședinței extraordinare a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 30 din 29 noiembrie 2021, a fost examinată chestiunea privind acordarea gradului de calificare în privința mai multor judecători, inclusiv în privința a doi membri CSM (Victor Micu și Dorel Musteață). Susține că, înainte de începerea ședinței, președintele ședinței a propus de a discuta unele întrebări organizatorice. Deoarece agenda ședințelor era încărcată, iar unii membri ai CSM dispuneau de puțin timp, s-a decis prin vot unanim că, unele chestiuni din agendă să fie unificate, examinate și votate concomitent, și anume pct. 3 și pct. 4. Totodată, s-a susținut poziția ca, în mod unanim acordarea gradelor de calificare este posibil de examinat și în privința sa și a dlui D. Musteață. Întru argumentarea poziției date, s-au invocat mai multe argumente cum ar fi: practica anterioară a CSM, faptul că CSM este organ suprem de administrare judecătorească și nu este alt organ cu atribuții de a examina chestiunea dată. În același timp, s- a evidențiat faptul că membrul CSM, în privința căruia se examinează chestiunea acordării gradului de calificare, se va abține de la votul personal în privința sa, fapt care a fost consemnat în procesul-verbal al ședinței plenului. Totodată, s-a decis ca chestiunea privind acordarea gradului de calificare tuturor persoanelor incluse în agendă să fie votate la pachet, având în vedere agenda încărcată și timpul limitat al membrului CSM - Ministrul Justiției. Toate cele expuse au fost consemnate în procesul-verbal al ședinței plenului, înregistrările audio-video la momentul dat fiind deconectate. Ulterior, în cadrul ședinței plenului, la examinarea punctului privind acordarea gradului de calificare mai multor judecători, votarea s-a efectuat în același timp pentru toți judecătorii care erau incluși în agenda CSM, inclusiv a reclamantului. Reclamantul a explicat că, votul acordat de el s-a referit la ceilalți judecători și nu în privința sa, nefiind încălcat regimul juridic al conflictelor de interese.

Reclamantul a menționat că, la 11 mai 2022, Natalia Ivanov, inspector de integritate al Inspectoratului de Integritate, a emis actul de constatare nr. 221/21, prin care a constatat că reclamantul Victor Micu, membru al CSM, aflându-se în prezența interesului personal, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, manifestat prin nedeclararea și nesoluționarea conflictului de interese, exprimându-și votul „pentru” la adoptarea Hotărârii Plenului CSM nr. 30 din 29 noiembrie 2021, în partea ce ține de atribuirea gradului I de calificare, fapt prin care a admis consumarea acesteia.

În opinia reclamantului, Actul de constatare nr. 221/21 din 11 mai 2022, emis de Natalia Ivanov, inspector de integritate al Inspectoratului de Integritate, urmează a fi anulat din considerente expuse în cererea de chemare în judecată.

Cu privire la soluționarea conflictului de interese real de către subiectul declarării, reclamantul a precizat că, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia. Legislația administrativă se întemeiază pe normele constituționale dezvoltate în prezentul cod, în alte legi și în alte acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile administrative și care trebuie să fie în concordanță cu Constituția Republicii Moldova.

Astfel, în conformitate cu art. 6 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică. Emiterea unui act administrativ individual, încheierea unui contract administrativ sau întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică sunt părți ale procedurii administrative.

În art. 10 alin. (1) din Codul administrativ actul administrativ este definit ca fiind orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

Totodată, reclamantul a indicat că, potrivit art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă. Iar art. 20 din Codul administrativ stabilește că, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.

Potrivit art. 31 din Legea integrității nr. 82 din 25 mai 2017, controlul conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor ale agenților publici - subiecți ai declarării averii și intereselor personale, se efectuează de către Autoritatea Națională de Integritate în conformitate cu prevederile legislației ce reglementează statutul Autorității și ale legislației privind declararea și controlul averii și intereselor personale.

Totodată, potrivit art. 2 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale, sintagma „conflict de interese” este definită ca fiind situația în care subiectul declarării are un interes personal ce influențează, sau ar putea influența exercitarea imparțială și obiectivă a obligațiilor și responsabilităților ce îi revin potrivit legii.

În conformitate cu art. 14 alin. (4) din Legea privind declararea averii și a intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2016, subiectul declarării poate soluționa conflictul de interese real în care se află prin abținerea de la rezolvarea cererii/demersului, de la emiterea/adoptarea actului administrativ, de la încheierea actului juridic, de la participarea la luarea unei decizii sau luarea deciziei/votare, informând toate părțile vizate de decizia respectivă în privința măsurilor luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a deciziilor. În cazul soluționării conflictului de interese real prin abținere, prevederile art. 12 alin. (4) - (9) nu se aplică, subiectul declarării fiind obligat să informeze cu privire la soluționarea prin abținere șeful ierarhic, organul ierarhic superior, Autoritatea Națională de Integritate sau Consiliul de Integritate, după caz.

Astfel, reclamantul a menționat că, potrivit Extrasului din procesul-verbal al ședinței extraordinare a Plenului CSM nr. 30 din 29 noiembrie 2021, după examinarea pct. 1 din ordinea de zi, în momentul în care înregistrarea audio-video era deconectată, Dorel Musteață, președintele CSM, a propus discutarea unor probleme de ordin organizatoric, iar dna Nina Cernat, membru al CSM, a propus examinarea și votarea chestiunilor nr. 3 și nr. 4 din ordinea de zi în ansamblu, fără a vota fiecare judecător în mod separat, Președintele CSM susținând această poziție. Totodată, s-a menționat că, la subiectul nr. 4, sunt vizați 2 membri CSM - Dorel Musteață și Victor Micu, iar dna Nina Cernat, a indicat că membrul CSM vizat, urmează să se abțină de la vot la chestiunea care îl privește, însă pot să-și exprime votul în privința celorlalți judecători.

În aceste circumstanțe, reclamantul Victor Micu nu a dat votul „pro” pentru sine la chestiunea nr. 4, dar pentru ceilalți judecători, iar la chestiunea care îl privește, s-a abținut și în acest sens, a fost soluționat conflictul de interese.

Consideră că, contrar art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr.132/ 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, care stabilește că inspectorul de integritate este obligat să-și îndeplinească atribuțiile cu obiectivitate, respectând principiile legalității, independenței, imparțialității, transparenței, confidențialității, celerității, integrității, egalității, al dreptului la apărare și al bunei administrări, inspectorul de integritate a dat apreciere în calitate de probă a unei înregistrări video care nu a fost administrată în mod corespunzător și care nu a fost anexată la dosarul administrativ.

În această situație, a reiterat că, modul în care a fost apreciată această probă este părtinitor și încalcă principiul legalității, or, chiar inspectorul a recunoscut că înregistrarea audio-video a ședinței a fost întreruptă într-un moment, însă a respins neîntemeiat circumstanțele de fapt invocate de reclamant în opinia sa cu referire la abținerea de la vot în privința propriei persoane și examinarea simultană a chestiunilor nr. 3 și nr. 4 din ordinea de zi.

Reclamantul a indicat că, inspectorul de integritate a reținut în mod greșit că ședința CSM a fost publică integral, or pct. 1 din agendă „Cu privire la sesizarea Procurorului General interimar, Dumitru Robu, referitor la eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale și efectuarea percheziției în privința unui judecător” a fost examinat în ședință închisă, iar înregistrarea audio-video nu a fost efectuată.

Totodată, a indicat că, potrivit Extrasului din procesul-verbal al ședinței extraordinare a Plenului CSM nr. 30 din 29 noiembrie 2021, subiectul agendei cu privire la abținerea de la vot a reclamantului a fost discutată după epuizarea pct. 1 din agendă și până la examinarea pct. 2 din agendă, iar în acest sens operatorul responsabil de înregistrarea ședinței a început înregistrarea acesteia de la pct. 2 din agendă, fără să realizeze că, pct. 1 din agendă a fost epuizat.

În opinia reclamantului, această abordare denotă că, inspectorul de integritate a stabilit circumstanțele de fapt cu rea-credință, contrar art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, care prevede că participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Astfel, invocând aplicabilitatea art. 141 alin. (1) din Codul administrativ, reclamantul susține că Actul de constatare nr. 221/21 din 11 mai 2022, emis de Natalia Ivanov, inspector de integritate al Inspectoratului de Integritate ANI, este lovit de nulitate absolută, iar instanța de judecată urmează să-l declare ca fiind nul.

Cu privire termenul de efectuare a controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, reclamantul a menționat că, în corespunderte cu art. 37 alin. (7) din Legea nr. 132 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, controlul privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor se efectuează în cel mult 3 luni de la repartizarea sesizării. Ținând cont de complexitatea controlului, de comportamentul participanților vizați și a autorităților relevante, în baza unei solicitări motivate a inspectorului de integritate, președintele sau vicepreședintele Autorității poate prelungi termenul de efectuare a controlului până la cel mult 6 luni.

Reclamantul a atras atenția asupra faptului că, potrivit raportului nr. 04-21/424 din 11 martie 2022, Natalia Ivanov, inspector de integritate principal al Inspectoratului de Integritate, a solicitat prelungirea termenului de efectuare a controlului cu 30 de zile lucrătoare, iar președintele sau vicepreședintele Autorității a acordat un termen suplimentar de 30 de zile, fără a specifica dacă aceste zile sunt sau nu lucrătoare.

Respectiv, reclamantul consideră că termenul de efectuare a controlului în privința sa a expirat la 13 aprilie 2022.

Totodată s-a subliniat că, potrivit art. 62 alin. (1) din Codul administrativ, termenele stabilite de o autoritate publică pot fi prelungite la cerere. Cererea se depune până la expirarea termenului.

Prin Raportul nr. 04-21/660 din 20 aprilie 2022, Natalia Ivanov, inspector de integritate principal al Inspectoratului de Integritate, a solicitat din nou un termen suplimentar pentru efectuarea controlului până la 13 mai 2022, fără a indica motive și circumstanțe obiective de prelungire și fără a se specifica numărul de zile sau luni cu care a fost prelungit.

Reclamantul consideră că acest act este nul, or a fost solicitată prelungirea termenului după ce acesta a expirat, Actul de constatare nr. 221/21 în privința reclamantului Victor Micu fiind emis abia la 11 mai 2022, cu încălcarea în mod vădit a dispozițiilor art. 37 alin. (7) din Legea nr. 132 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.

În aceste circumstanțe, Actul de constatare nr. 221/21 din 11 mai 2022 este nul, fiind încălcat termenul de efectuare a controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, or, în conformitate cu art. 141 alin. (1) din Codul administrativ, un act administrativ individual este nul dacă conține un viciu deosebit de grav și acest lucru este evident în cadrul aprecierii concludente a tuturor circumstanțelor care se iau în considerare.

Cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică, făcând referire la prevederile art. 94 alin. (1), art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, art. 63 alin. (4) din Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19 iulie 2002, reclamantul a indicat că, la 17 mai 2022, a fost semnat contractul de asistență juridică nr. 2097/22 prin care avocații Ion Cobîșenco și Alexandru Tonu au fost împuterniciți să acorde asistență juridică și să reprezinte interesele reclamantului Victor Micu în fața Autorității Naționale de Integritate și în fața instanțelor de judecată în cadrul cauzei de contencios administrativ privind contestarea Actului de constatare nr. 221/21 emis de Natalia Ivanov, inspector principal de integritate al Inspectoratului de Integritate ANI, iar în temeiul acestui raport contractual reclamantul a achitat pentru serviciile de asistență juridică suma de 16 040,00 MDL.

Reieșind din cele expuse, reclamantul Victor Micu a solicitat anularea integrală a Actului de constatare nr. 221/21 din 11 mai 2022 emis de Natalia Ivanov, inspector principal de integritate al Inspectoratului de Integritate ANI și încasarea din contul Autorității Naționale pentru Integritate în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în cuantum de 16 040,00 lei.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s- a admis acțiunea depusă de Victor Micu împotriva Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului de constatare nr. 221/21 din 11 mai 2022; s-a anulat actul de constatare nr. 221/21 din 11 mai 2022, emis de către Autoritatea Națională de Integritate; s-au încasat de la Autoritatea Națională de Integritate în beneficiul lui Victor Micu cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 000 (trei mii) lei.

În motivarea hotărârii emise, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că hotărârea CSM din 29 noiembrie 2021 nu vizează un interes personal a dlui Victor Micu, ce ar rezulta din: - activitățile sale în calitate de persoană privată; - relațiile sale cu persoane apropiate sau cu persoane juridice și alți agenți economici indiferent de tipul de proprietate; - relațiile sau afiliațiile sale cu organizații necomerciale, inclusiv cu partidele politice și cu organizațiile internaționale.

Prin urmare, Completul judiciar a concluzionat că, la caz, nu se denotă aflarea lui Victor Micu în situație de conflict de interese real, atunci când a participat la adoptarea Hotărârii Plenului CSM nr. 30 din 29 noiembrie 2021, cu privire la acordarea gradului de calificare unor judecători, ultimul nefiind obligat să declare situația de conflict de interese la Autoritatea Națională de Integritate și de a nu participa la adoptarea hotărârii menționate supra până la soluționarea conflictului de interese.

Analizând practica decizională a autorității publice intimate (reflectată pe site-ul Autorității https://www.ani.md/ro/acte-constatare) Curtea de Apel Chișinău a atras atenția că, în cazuri similare, inspectorii de integritate al Inspectoratului Național de Integritate au ajuns la soluții diferite. În acest sens, instanța a atras atenția că, potrivit Actului de constatare nr. 245/08 din 01 iunie 2022, inspectorul de integritate principal în cadrul Serviciului Securitate, audit și control al integrității al ANI, examinând materialele dosarului de control privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese inițiat în privința președintelui interimar al Consiliului Superior al Magistraturii, Dorel Musteață, a constatat lipsa încălcării regimului juridic al conflictelor de interese de către ultimul la adoptarea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 30 din 29 noiembrie 2021 cu privire la acordarea gradului de calificare unor judecători, inspectorul de integritate indicând că, la adoptarea hotărârii enunțate supra, nu a fost stabilit un interes personal al subiectului supus controlului ce ar rezulta din activitățile sale în calitate de persoană privată, relațiile sale cu persoanele apropiate sau cu persoane juridice și alți agenți economici, indiferent de tipul de proprietate sau relații/afiliații cu organizații necomerciale, inclusiv partidele politice și cu organizațiile internaționale.

Astfel, cele menționate în Actul de constatare enunțat, întocmit în privința unei alte persoane, sesizarea la caz, având același scop de verificare sub aspectul respectării regimului juridic al conflictelor de interese, fiind invocate circumstanțe identice cu ale reclamantului, și prin care s-a constatat lipsa încălcării regimului juridic al conflictelor de interese de către președintele-interimar al CSM, fortifică concluzia că, actul de constatare emis în privința lui Victor Micu, este unul ilegal, or, actul de constatare nr. 221/21 din 11 mai 2022, contravine inclusiv și prevederilor art. 137 alin. (4) din Codul administrativ, în conformitate cu care, dacă într- un caz autoritatea publică și-a exercitat dreptul discreționar într-un anumit mod, atunci în cazuri similare ea este obligată să își exercite dreptul discreționar în același mod.

La 12 mai 2023, Autoritatea Națională de Integritate a depus cerere de recurs nemotivată împotriva hotărârii din 27 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, iar la 28 iulie 2023, a prezentat cererea de recurs motivată, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că prima instanță nu a dat o apreciere corespunzătoare circumstanțelor cauzei, or, conform art. 219 alin. (1) - (3) din Codul administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.

Consideră că hotărârea Curții de Apel Chișinău este ilegală și neîntemeiată, rezultând din încălcarea normelor de drept material și interpretarea eronată a legii. Instanța de apel nu a luat în considerare toate circumstanțele relevante pentru o examinare justă a cauzei, or, potrivit probelor anexate la materialele cauzei este evidentă temeinicia actului de constatare.

La 31 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului și avocaților săi copia cererii de recurs, însă aceștia nu au făcut uz de dreptul lor de a se expune asupra recursului printr-o referință.

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede: ”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) prevede: ”Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din analiza prevederilor normei citate la pct. 46, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (pct. 45). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul înaintat de Autoritatea Națională de Integritate. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc