3ra-110/23 — cu privire la contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-110/23 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Vasile Cioară,
în cauza în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată
depusă de Vasile Cioară împotriva Autorității Naționale de Integritate cu
privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva hotărârii din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-110/23
NR. PIGD 2-22084066-01-3ra-27012023)
Admisibilitatea recursului depus până la 01 septembrie 2023;
Art. 246 Cod administrativ (versiunea până la 01 septembrie 2023).
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru,
04 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Vasile Cioară
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 iunie 2022, Vasile Cioară a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la
anularea actului de constatare nr. 229/ 27 din 18 mai 2022, emis de
Autoritatea Națională de Integritate, în privința sa.
În motivarea acțiunii a invocat că a activat în cadrul Direcției
proceduri de insolvabilitate (inspector superior al Secției nr. 2) a Serviciului
Fiscal de Stat până la dala de 01 noiembrie 2021, demisionând din motive
personale.
La 17 noiembrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a înaintat sesizarea nr.
26-03-06- 124660 din 15 noiembrie 2021, în adresa Autorității Naționale de
Integritate împotriva lui Vasile Cioară, ex-angajatului Direcției proceduri de
insolvabilitate a Serviciului Fiscal de Stat.
Prin procesul-verbal de inițiere a controlului nr. 1239/27 din 14
decembrie 2021, a fost dispusă inițierea controlului privind respectarea
regimului juridic al restricțiilor și limitărilor în privința lui Vasile Cioară, ex-
angajatului Direcției proceduri de insolvabilitate a Serviciului Fiscal de Stat.
La 17 mai 2022, reclamantul a expediat punctul său de vedere,
înregistrat cu nr. 4010, prin care a solicitat încetarea procedurii de control
împotriva ex-angajatului Vasile Cioară din cadrul Direcției procedurii de
insolvabilitate.
Astfel, prin actul de constatare nr. 229/27 din 18 mai 2022 emis de
către Autoritatea Națională de Integritate, s-a constatat că, Vasile Cioară, ex-
inspector superior în cadrul Direcției proceduri de insolvabilitate a
Serviciului Fiscal de Stat a încălcat regimul juridic al limitării reprezentării,
manifestat prin reprezentarea a 3 agenți economici („Numex & Co” SRL,
FPC „Rom-Prim” SRL și ÎM „Iraid-Sor” SRL), împotriva Serviciului Fiscal
de Stat înainte de expirarea unui an din data încetării raporturilor de muncă.
Apreciază poziția inspectorului de integritate cu privire la faptul că
Vasile Cioară, ignorând prevederile cadrului legal în materie de restricții și
limitări, în special de limitare a reprezentării, a admis reprezentarea „Numex
& Co” SRL, FPC „Rom-Prim” SRL în cauzele intentate împotriva SFS
înainte de expirarea unui an din data încetării raporturilor de muncă, prin ce
1
a încălcat dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea integrității nr. 82/2017 și ari.
17 și 20 din Legea nr. 133/2016, or, însăși din notele informative nr. 26-09/1-
06-1852 din 08 noiembrie 2021 și nr. 26-09/1-06-1849 din 08 noiembrie
2021 ale Serviciului Fiscal de Stat, se atestă în afara oricărui dubiu rezonabil
faptul că, reclamantul a reprezentat administratorul autorizat Irina Selevestru
în cadrul ședințelor de judecată aferent prezentării și relatării raportului de
activitate al lichidatorului pe perioada neraportată și nicidecum în fața sau
împotriva Serviciului Fiscal de Stat, respectiv, inspectorul de integritate nu
a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele ce au importantă pentru
soluționarea justă a prezentei cauze.
Totodată, reclamantul a menționat că, potrivit procurii nr. 01/11/2021
din 02 noiembrie 2021, reclamantului i s-a încredințat să reprezinte interesele
administratorului autorizat Irina Selevestru, dar nu interesele întreprinderilor
„Numex & Co” SRL, FPC „Rom-Prim” SRL, ceea ce demonstrează
incontestabil că, inspectorul de integritate a examinat superficial speța dată.
Mai mult, reclamantul pe perioada exercitării funcției de inspector superior
în cadrul Direcției proceduri de insolvabilitate a Serviciului Fiscal de Stat nu
a detinut în gestiune dosarele de insolvabilitate intentate față de
întreprinderile „Numex & Co” SRL, FPC „Rom-Prim” SRL sau ÎM „Iraid-
Sor” SRL.
Suplimentar, la toate ședințele de judecată la care se face referire în
actul de constatare reclamantul a reprezentat și adus la cunoștință instanței
de judecată rapoartele de activitate și derularea procedurii falimentului al
debitorilor insolvabilității, de altfel, nu a reprezentat persoane fizice sau
juridice în probleme ce țin de atribuțiile de serviciu îndeplinite anterior.
Subsidiar, prevederile art. 20 din Legea nr. 133/2016 nu pot fi aplicate
în raportul juridic apărut, or, reclamantul în cadrul ședințelor de judecată la
care s-au făcut trimitere în actul de constatare, exprimă vocea unui liber
profesionist, nu personală sau în beneficiu personal, la caz fiind vocea și
poziția administratorului autorizat Irina Selevestru și nu a persoanei juridice
(„Numex & Co” SRL, FPC „Rom-Prim” SRL sau ÎM „Iraid-Sor” SRL),
respectiv, acțiunile reclamantului nu se încadrează în limitele art. 20 din
Legea nr. 133/2016.
Reclamantul a atras atenția asupra prevederilor art. 1 alin. (1) din
Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, potrivit căruia scopul
prezentei legi este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei
proceduri colective pentru satisfacerea creanțelor creditorilor din contul
patrimoniului debitorului prin aplicarea față de acesta a procedurii de
restructurare sau a procedurii falimentului și prin distribuirea produsului
finit.
2
Ținând cont de prevederile legale enunțate, procura eliberată de către
administratorul autorizat pe numele reclamantului, nu aduce atingere bunei
administrări a autorității fiscale sau bugetului public național, or,
administratorul/lichidatorul, are drept scop protejarea tuturor creditorilor din
cadrul procesului de insolvabilitate și nu individual/personal, la caz,
interesele și drepturile autorității fiscale nu au fost atinse și prejudiciate,
întrucât prin prisma art. 67 alin. (1) din Legea insolvabilității,
administratorul/lichidatorul își exercită atribuțiile sub supravegherea
instanței de insolvabilitate care examinează cauza de insolvabilitate, iar
acțiunile reclamantului nu se încadrează în limitele prevederilor art. 20 din
Legea nr. 133/2016.
Existența conflictului de interese real este condiționată de întrunirea
cumulativă a următoarelor condiții: 1) subiectul declarării deține interese
personale sau dacă se vizează persoane ce îi sunt apropiate, persoanele fizice
și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial; 2) se influențează sau
poate influența exercitarea imparțială și obiectivă a mandatului, a funcției
publice sau de demnitate publică.
Existența acestor două condiții în conduita reclamantului nu trebuie
declarate sau deduse de autoritatea publică pârâtă într-un mod abstract, ci
probate și argumentate într-o manieră plauzibilă.
La fel, reclamantul a indicat că inspectorul de integritate a încălcat
termenul de efectuare a controlului inițiat în privința lui Vasile Cioară, ori în
activitatea sa, Autoritatea Națională de Integritate, cu prioritate, se bazează
pe 3 legi organice și anume: Legea nr. 132 din 17 iunie 2016, Legea nr. 133
din 17 iunie 2016 și Codul administrativ nr. 116 din 19 iulie 2018 (în vigoare
din 1 aprilie 2019).
În sensul normelor legale, reclamantul a concluzionat că Autoritatea
Națională de Integritate a avut la dispoziție un termen maxim de 90 zile
pentru a finaliza procedura administrativă.
La caz, s-a constatat că, sesizarea în privința lui Vasile Cioară a fost
depusă pe 17 noiembrie 2021, procesul-verbal de inițiere a controlului a fost
emis la 14 decembrie 2021, iar actul de constatare a fost întocmit la 18 mai
Aceste circumstanțe denotă în mod cert, că inspectorul de integritate a
încălcat termenii de efectuare a controlului în privința reclamantului, stabiliți
de Codul administrativ, încălcare ce denotă ilegalitatea actului contestat.
Cu referire la caz, începutul termenului de control corespunde zilei în
care la Autoritatea Națională de Integritate a fost înregistrată sesizarea în
privința reclamantului, adică data de 17 noiembrie 2021 și, respectiv,
procedura de control urma a fi încheiată în termen de 30 zile, adică la 17
decembrie 2021, dar, în orice caz, procedura administrativă nu putea depăși
3
90 zile și trebuia finalizată în termen maxim de până la 15 februarie 2022,
însă aceasta a fost terminată abia la 18 mai 2022, la împlinirea a 182 zile,
fără a fi prezentate elemente plauzibile de încălcare a termenilor de efectuare
a controlului.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
acțiunea a fost respinsă.
În susținerea soluției de respingere al acțiunii prima instanță a reținut,
la general că, la examinarea cererii în anulare, legalitatea unui act
administrativ, urmează a fi verificat dacă autoritatea și-a exercitat dreptul
discreționar, a luat în considerare toate faptele relevante, a respectat limitele
legale ale dreptului arbitrar și și-a exercitat dreptul discreționar conform
scopului acordat prin lege.
Cu privire la procedura de emitere a Actului de constatare nr. 229/27
din 18 mai 2022, emis de Autoritatea Națională de Integritate, în privința lui
Cioară Vasile, instanța de judecată reținând prevederile art. 5, 28, 30-33, 37
din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, că procedura de
control efectuată de inspectorul de integritate din cadrul Autorității Naționale
de Integritate a fost efectuată în conformitate cu prevederile legale, iar careva
temeiuri ce ar duce la anularea acestuia pe motiv de încălcări de procedură
la întocmirea acestuia nu se atestă.
Referitor la argumentul invocat de reclamant precum că actul de
contestare a fost emis cu încălcarea termenului, instanța a concluzionat că,
deși procedura a avut o durată de 182 zile, însă ținând cont de termenele
stabilite legal pentru anumite proceduri, volumul de lucru realizat de
inspectorul de integritate, precum și instituirea pe teritoriul țării a stării de
urgență, se atestă cu certitudine că termenul rezonabil al procedurii
administrative enunțate nu a fost încălcat.
Cu privire la fondul cauzei, prin prisma prevederilor legale care impun
fostul agent public să evite, timp de un an, angajarea în organizații
comerciale și necomerciale dacă pe parcursul ultimului an de activitate în
cadrul entității publice, înainte de încetarea mandatului, a raporturilor de
muncă sau de serviciu, a avut atribuții directe de supraveghere și/sau control
al acestor organizații, instanța de judecată a constatat că, Cioară Vasile, ex-
inspector superior în cadrul Direcției proceduri de insolvabilitate a
Serviciului Fiscal de Stat, ignorând cadrul legal, a admis reprezentarea în
cauzele „Numex & Co” SRL și FPC „Rom-Prim” SRL în proces de
insolvabilitate în fața Serviciul Fiscal de Stat, înainte de expirarea unui an
din data încetării raporturilor de muncă.
4
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 08 decembrie 2022, Vasile Cioară a declarat recurs împotriva
hotărârii din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 20 februarie
2023 a prezentat motivarea, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu
emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului a indicat că, prima instanță a ajuns la concluzia
pripită de a respinge acțiunea, fără a ține cont de circumstanțele cauzei.
Astfel, deși în acțiune a descris cu lux de amănunt circumstanțele importante
în susținerea nulității actului administrativ, prima instanță nu s-a expus
asupra argumentelor părților și probelor.
Recurentul a menționat, în special, încălcarea termenului procedurii
administrative, care în mod normal trebuie finalizată în termen de 30 de zile,
însă nu mai mare de 90 de zile, la caz însă, aceasta a durat 182 de zile.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023) relevă că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
decizieiinstanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Referitor la termenul de declarare a recursului Curtea de Apel
Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 21 noiembrie 2022, în ședință
publică. Materialele cauzei atestă că, la 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel
Chișinău a notificat dispozitivul hotărârii primei instanțe participanților la
proces, inclusiv recurentului, fapt confirmat prin extrasul din poșta
electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 60). Recursul nemotivat
împotriva hotărârii din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost
depus la 08 decembrie 2022. Totodată, materialele cauzei atestă că hotărârea
motivată a fost expediată prin poștă electronică la 19 ianuarie 2023, iar
recursul motivat a fost depus la 20 februarie 2023. În condițiile enunțate,
instanța de recurs constată respectarea de către Vasile Cioară, a termenului
prevăzut de art. 245 alin. (l) și (2) din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului) la declararea recursului.
La 17 martie 2023, Autoritatea Națională de Integritate a depus o
referință la recursul declarat de către Vasile Cioară, solicitând respingerea
acestuia.
5
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art. 245 alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233
alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie
2023), a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din
Codul administrativ, în special prevederile cu privire la temeiurile recursului.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse
la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi
vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul
administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de
procedură civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.
Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă,
cu excepția art. 169-171. Legea procedurală civilă care impune obligații noi
anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi
sau suplimentare nu are putere retroactivă.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la
examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului
administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.
6
MOTIVAREA INSTANȚEI
În conformitate cu art. 246 alin. (l) din Codul administrativ (în redacția
în vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu
alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil
în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar
la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma
„în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate
și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe
cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea
cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție retine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data
declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ.
7
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Vasile Cioară.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Vasile Cioară.
Decizie este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
8