3r-145/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- obiectul actiunii in contencios administrativ. Revendicarea incalcarii unui drept.
3r-145/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Alexandr
Stoianoglo, reprezentat de avocatul Iurie Mărgineanu,
în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea lui
Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al
Procurorilor cu privire la anularea hotărârii nr. 1-122/2021 din
05 octombrie 2021,
împotriva încheierii din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3r-145/24
NR. PIGD 2-21147832-01-3r-10062024)
Obiectul acțiunii în contencios administrativ. Revendicarea
încălcării unui drept.
Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru
04 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Alexandr Stoianoglo,
reprezentat de avocatul Iurie Mărgineanu
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stanilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 05 octombrie 2021, prin intermediul poștei electronice și la
06 octombrie 2021 la Curtea de Apel Chișinău, Alexandr Stoianoglo a depus
acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al
Procurorilor, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al
Procurorilor nr. 1-122/2021 din 05 octombrie 2021 „cu privire la examinarea
adresării deputatului în Parlamentul Republicii Moldova, Lilian Carp, vizând
pretinsele acțiuni ilegale comise de Procurorul General Alexandr
Stoianoglo” (f.d. 2-47, 74-119, Vol. I).
Prin încheierea din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a
declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu
privire la contestarea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor
nr.1-122/2021 din 05 octombrie 2021, pe motiv că, reclamantul nu poate
revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul
art. 17 din Codul administrativ. S-a explicat reclamantului Alexandr
Stoianoglo, că declararea acțiunii ca inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2)
lit. e) din Codul administrativ exclude posibilitatea adresării repetate în
judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune (f.d. 188-200, Vol. I).
La 10 noiembrie 2021, Alexandr Stoianoglo, reprezentat de avocatul
Iurie Mărgineanu, a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs împotriva
încheierii din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând în
conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ anularea
încheierii contestate și restituirea cauzei la Curtea de Apel Chișinău pentru
examinare în același complet de judecată (f.d. 203-214, Vol. I).
În motivarea recursului recurentul a invocat că prima instanță a
interpretat și aplicat în mod eronat prevederile Codului administrativ, iar în
consecință greșit a ajuns la concluzia că Alexandr Stoianoglo nu a revendicat
încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din
Codul administrativ.
1
Recurentul a notat că în conformitate cu prevederile art. 5, 10, 17, 20,
39, 189 alin. (1) și 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ a înaintat
prezenta acțiune în contencios administrativ întru efectuarea controlului
judecătoresc al acțiunii administrative realizate de Consiliul Superior al
Procurorilor.
Astfel, a menționat că expresia „revendică încălcarea” din art. 189
alin. (1) din Codul administrativ denotă doar o anumită posibilitate ca
drepturile să fie vătămate. Conform teoriei posibilităților reclamantul este
îndreptățit să acționeze în judecată dacă, conform prezentării întemeiate a
faptelor, există cel puțin posibilitatea ca drepturile sale subiective publice
puteau fi încălcate. Aceeași concluzie rezultă sistemic din imperativul
normativ al art. 17 „se aduce atingere”, art. 20 „se încalcă” și art. 39 din
Codul administrativ „orice persoană care revendică un drept vătămat”.
Recurentul a considerat că dreptul lezat al său rezultă însăși din
efectele hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 01-122/2021 din
05 octombrie 2021, și anume de suspendare din funcția de Procuror General
și de desemnare a unui procuror pentru a urmări penal Procurorul General.
Prin urmare, hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 01-122/2021
din 05 octombrie 2021 este un act administrativ individual defavorabil, prin
care s-a încheiat procedura administrativă conform art. 78 din Codul
administrativ.
La fel, recurentul a apreciat ca fiind greșită concluzia primei instanțe,
precum că Consiliul Superior al Procurorilor a acționat în raporturi penale și
că părțile nu se află într-o procedură administrativă, or, la momentul
solicitării intentării procedurii administrative și la emiterea actului
administrativ individual nu era inițiat un proces penal și nici urmărire penală.
Prin urmare, recurentul a subliniat că art. 189 alin. (1) din Codul
administrativ îi garantează dreptul de a revendica încălcarea drepturilor sale
prin activitatea administrativă a Consiliului Superior al Procurorilor,
deoarece prin hotărârea nr. 01-122/2021 din 05 octombrie 2021 s-a admis o
ingerință în dreptul său garantat de art. 17 alin. (13) din Legea cu privire la
Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, și anume dreptul la un mandat
neîntrerupt de 7 ani și drepturile oferite prin garanțiile funcției.
De asemenea, recurentul a relevat că, aplicând eronat prevederile
art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea de Apel Chișinău i-a
îngrădit iremediabil accesul la justiție și nejustificat a exclus hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 01-122/2021 din 05 octombrie 2021
din noțiunea legală de act administrativ individual.
2
Mai mult, însăși autoritatea publică Consiliul Superior al Procurorilor
a indicat în dispozitivul hotărârii nr. 01-122/2021 din 05 octombrie 2021,
conform art. 124 din Codul administrativ, calea de atac, și anume acțiunea
în contencios administrativ, termenul de 30 zile, instanța de judecată
competentă (Curtea de Apel Chișinău).
Cu titlu subsecvent, recurentul a învederat că există jurisprudență a
Curții Supreme de Justiție în privința Consiliului Superior al Magistraturii,
în care a fost respins argumentul că, prin prisma art. 2 alin. (3) lit. b) din
Codul administrativ, hotărârile acestuia privind autorizarea acțiunilor penale
în privința judecătorilor nu ar fi supuse prevederilor Codului administrativ.
În opinia recurentului, chiar dacă hotărârea Consiliului Superior al
Procurorilor nr. 01-122/2021 din 05 octombrie 2021 este la hotar între
dreptul administrativ, procesual administrativ și dreptul penal, procesual
penal, acest fapt nu exclude natura acesteia de act administrativ individual
care îi afectează direct drepturile.
Consiliul Superior al Procurorilor nu se relaționează în realizarea
sarcinilor și competentelor sale prin acte de procedură penală. Respectiv,
prevederile art. 2 alin. (3) lit. b) din Codul administrativ se referă la
autoritățile publice care acționează exclusiv ca organe de urmărire penală sau
agenți constatatori, efectuează acțiuni și acte de procedură penală și au
dreptul de aplicare a normelor dreptului procesual penal.
Astfel, prin prisma art. 7, 8 și 10 alin. (1) din Codul administrativ,
hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 01-122/2021 din
05 octombrie 2021 este emisă de o autoritate publică în regim de putere
publică, este o reglementare care se referă la domeniul dreptului public și
prevede efecte juridice ample față de Alexandr Stoianoglo.
Recurentul a considerat că, hotărârea Consiliului Superior al
Procurorilor nr. 01-122/2021 din 05 octombrie 2021 este act administrativ
individual atât din punct de vedere a criteriilor formale, cât și materiale, iar
procedura emiterii este în exclusivitate administrativă.
În concluzie, recurentul a remarcat că prima instanță a omis să se
expună în motivare și dispozitivul încheierii judecătorești asupra cererii de
suspendare a actului administrativ și să examineze chestiunea cu privire la
atragerea obligatorie a terțului în procesul de contencios administrativ.
Prin referința din 21 iunie 2024, Consiliul Superior al Procurorilor a
solicitat declararea recursului depus de Alexandr Stoianoglo ca fiind
inadmisibil și menținerea încheierii din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel
Chișinău.
3
Prin încheierea din 29 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-
a respins recursul depus de către Procurorul General Alexandr Stoianoglo,
reprezentat de avocatul Iurie Mărgineanu. S-a menținut încheierea din
02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău emisă în cauza de contencios
administrativ intentată la acțiunea Procurorului General Alexandr Stoianoglo
împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea
actului administrativ (f.d. 30-40, Vol. II).
La 30 noiembrie 2023, Alexandr Stoianoglo, reprezentat de avocatul
Iurie Mărgineanu, în temeiul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, a
depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 29 decembrie 2021 a Curții
Supreme de Justiție, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire,
casarea deciziei instanței de recurs și a încheierii primei instanțe, cu
remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, pentru
examinarea cauzei în fond, în alt complet de judecată (f.d. 48-67, Vol. II).
Prin încheierea din 05 iunie 2024 a Curții Supreme de Justiție s-a
admis cererea de revizuire depusă de Alexandr Stoianoglo, reprezentat de
avocatul Iurie Mărgineanu. S-a casat decizia din 29 decembrie 2021 a Curții
Supreme de Justiție și s-a reținut prezenta cauză de contencios administrativ,
în procedura Curții Supreme de Justiție, pentru examinarea cererii de recurs
depuse de Alexandr Stoianoglo, reprezentat de avocatul Iurie Mărgineanu,
împotriva deciziei din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, adoptată
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al
Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ (f.d. 120-132,
Vol. II).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis
încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești
împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”
4
Art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la
01 septembrie 2023”
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”
Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 243 alin. (2) din Codul administrativ:
„Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără
ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții
la proces.”
Art. 243 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii anulează încheierea și adoptă o nouă încheiere.”
Art. 194 din Codul administrativ:
„În procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare
a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de
fapt și de drept. În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile
contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării
corecte a dreptului material.”
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale
și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 6 alin. (1) din Codul administrativ:
„Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior,
îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ
individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract
administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de
autoritate publică.”
5
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 15 din Codul administrativ:
„Operațiunile administrative sânt manifestările de voință sau activitățile
autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative
pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția
operațiunilor administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 78 alin. (1) din Codul administrativ:
„Procedura administrativă se finalizează prin efectuarea unei operațiuni
administrative sau prin emiterea unui act administrativ individual, respectiv încheierea
unui contract administrativ.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 206 alin. (1) din Codul administrativ:
„O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru:
a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în
contestare);
6
b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în
obligare);
c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare);
d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act
administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau
e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control
normativ).”
Art. 207 alin. (1) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sânt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.”
Art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ:
„Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când
reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în
sensul art.17.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a respectat termenele instituite de legiuitor la art. 242 din Codul
administrativ pentru demararea căii de atac în ordine de recurs, deoarece
încheierea contestă a primei instanțe a fost notificată avocatului Iurie
Mărgineanu, prin intermediul poștei electronice la 03 noiembrie 2021
(f.d. 201, Vol. I), iar recursul a fost depus la data de 10 noiembrie 2021.
Referitor la caz, pe data de 05 octombrie 2021, prin intermediul poștei
electronice și la 06 octombrie 2021 la Curtea de Apel Chișinău, Alexandr
Stoianoglo a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului
Superior al Procurorilor, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-122/2021 din 05 octombrie 2021 „cu privire la
examinarea adresării deputatului în Parlamentul Republicii Moldova, Lilian
Carp, vizând pretinsele acțiuni ilegale comise de Procurorul General
Alexandr Stoianoglo” (f.d. 2-47, 74-119, Vol. I).
Prin încheierea din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a
declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu
privire la contestarea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor
nr.1-122/2021 din 05 octombrie 2021, pe motiv că, reclamantul nu poate
revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul
art. 17 din Codul administrativ. S-a explicat reclamantului Alexandr
7
Stoianoglo, că declararea acțiunii ca inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2)
lit. e) din Codul administrativ exclude posibilitatea adresării repetate în
judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune (f.d. 188-200, Vol. I).
O dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care
face parte și nu poate opera în mod izolat, ci trebuie citită în coroborare cu
celelalte dispoziții legale incidente care se completează una pe alta ca făcând
parte dintr-un sistem juridic coerent.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că
prevederile legale menționate anterior necesită o analiză sistematică și
conceptuală pentru a asigura o protecție juridică subiectivă eficientă. Aceasta
este considerată o funcție centrală a jurisdicției administrative și implică
existența unor drepturi subiective corespunzătoare.
În speță, prin acțiunea în contencios administrativ Stoianoglo
Alexandru solicită anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.
1-122/2021 din 05 octombrie 2021, hotărâre prin care s-a desemnat Victor
Furtună, procuror în Procuratura Anticorupție, pentru examinarea aspectelor
invocate în adresarea domnului Lilian Carp, deputat în Parlamentul
Republicii Moldova, președinte al Comisiei Securitate Națională, Apărare și
Ordine Publică, vizând pretinsele acțiuni ilegale comise de domnul Alexandr
Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova (f.d. 121, Vol. I).
La caz, Alexandr Stoianoglo revendică încălcarea drepturilor sale prin
activitatea administrativă a Consiliului Superior al Procurorilor, invocând că
hotărârea contestată este un act administrativ individual defavorabil, prin
care s-a încheiat procedura administrativă conform art. 78 din Codul
administrativ.
Completul de judecată constată că existența dreptului de a înainta o
acțiune în contencios administrativ este o condiție esențială pentru judecarea
pe fond a cauzei. Acest drept de a introduce o acțiune se bazează pe teoria
juridică a posibilității, conform căreia o persoană poate avea calitatea de
reclamant dacă există posibilitatea ca drepturile sale subiective să fi fost
încălcate printr-un act administrativ individual. Astfel, este necesar ca
persoana să demonstreze că actul administrativ contestat ar putea să fi afectat
negativ drepturile sale subiective, pentru a justifica admisibilitatea cererii în
contencios administrativ.
La fel, Completul de judecată relevă că, expresia „revendică
încălcarea” potrivit art. 189 alin. (1) din Codul administrativ sugerează că,
pentru a introduce o acțiune în contencios administrativ, nu este necesar ca
reclamantul să demonstreze cu certitudine că drepturile sale au fost vătămate.
Este suficient să existe o anumită posibilitate ca drepturile sale subiective să
8
fi fost afectate negativ de un act administrativ. Această prevedere legală
permite persoanelor să solicite protecție juridică și să conteste acte
administrative care, chiar dacă nu au cauzat încă o vătămare concretă, au
potențialul de a produce o astfel de vătămare. Prin urmare, cerința este mai
degrabă de a arăta o probabilitate sau o posibilitate rezonabilă a încălcării
drepturilor, decât de a dovedi efectiv această încălcare. Astfel, sistemul de
contencios administrativ se deschide pentru o protecție preventivă a
drepturilor subiective, permițând intervenția juridică înainte ca vătămarea să
devină ireparabilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că potrivit
teoriei posibilităților, un reclamant are dreptul să inițieze o acțiune în
judecată dacă, pe baza unei prezentări temeinice a faptelor, există cel puțin
posibilitatea ca drepturile sale subiective publice să fi fost încălcate. Aceasta
înseamnă că, pentru a avea calitatea de reclamant și pentru ca acțiunea sa să
fie admisibilă, nu este necesar doar să demonstreze cu certitudine că a avut
loc o încălcare a drepturilor sale, ci mai este necesar să existe o probabilitate
rezonabilă a unei astfel de încălcări.
Aceeași concluzie este susținută de prevederile art. 17, 20 și 39 din
Codul administrativ, care stabilesc cadrul legal pentru protecția drepturilor
subiective publice.
Prin urmare, teoria posibilităților, coroborată cu aceste articole din
Codul administrativ, creează un mecanism juridic prin care persoanele pot
acționa preventiv pentru a-și proteja drepturile. Acest mecanism permite
intervenția judiciară înainte ca încălcarea drepturilor să devină certă și
inevitabilă, oferind astfel o protecție mai largă și mai eficientă a drepturilor
subiective publice.
Dacă drepturile unei persoane sunt efectiv încălcate este o chestiune
de fond care se analizează în cadrul judecării pe fond a cauzei. În cazul
acțiunii în contestare conform art. 224 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ
este o condiție cumulativă de admitere a acțiunii alături de ilegalitatea actului
administrativ individual defavorabil. Calitatea juridică servește în special
pentru a evita procesele populare.
Pentru a trece testul de admisibilitate al acțiunii în contencios
administrativ, este necesar să fie menționate drepturile care ar putea fi
încălcate. Aceste drepturi pot deriva din constituție, din legile organice sau
ordinare, din actele administrative normative sau din raporturile juridice
speciale.
Prevederile art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, statuează că
pentru a asigura un acces efectiv la controlul judecătoresc, pe lângă criteriul
9
posibilității, dreptul persoanei de a înainta o acțiune în contencios
administrativ există întotdeauna atunci când aceasta este destinatarul unui
act administrativ individual defavorabil sau când un terț este afectat. Acest
drept este garantat pentru a permite persoanelor să conteste actele
administrative care le afectează direct sau indirect drepturile și interesele
legitime.
Potrivit acestui criteriu, din interpretarea normei trebuie să se
determine dacă se dorește doar să protejeze publicul larg sau și interesele
individului. Pentru a fi îndreptățit să introducă o acțiune este necesar și ca
reclamantul să aparțină grupului de persoane protejat.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că prima instanță eronat a interpretat și aplicat prevederile art. 207
alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, stabilind că hotărârea nr. 1-122/2021
din 05 octombrie 2021, nu constituie în sine un act administrativ individual
în sensul art. 10 din Codul administrativ, având în vedere că la emiterea
actului contestat, Consiliul Superior al Procurorilor a acționat ca o autoritate
publică în temeiul căreia Codul de procedură penală i-a atribuit competențe.
Această constatare a îngrădit accesul liber la justiție al
recurentului/reclamantului.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat
că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor
judecătorești constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului. Legiuitorul
are autoritatea de a institui reguli speciale de procedură în situații deosebite.
În acest context, principiul liberului acces la justiție presupune că persoanele
interesate au posibilitatea neîngrădită de a utiliza acest acces în formele și
modalitățile prevăzute de lege.
Această prerogativă a legiuitorului permite adoptarea de măsuri care
să reglementeze accesul la justiție, asigurând astfel un echilibru între
drepturile individuale și interesele generale ale societății. Totodată, se
asigură că procedurile judiciare sunt accesibile, clare și aplicabile în mod
uniform, permițând persoanelor să-și exercite drepturile în mod efectiv.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție denotă că prima
instanță eronat a stabilit că acțiunea înaintată de Alexandr Stoianoglo, nu
trece testul admisibilității acțiunii din considerentul că reclamantul nu a
demonstrat propriul drept vătămat în sensul art. 17 din Codul administrativ.
Sub acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
relevă că prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ urmează
a fi aplicate în corespundere cu dispozițiile articolelor 17, 20, 39 și 189 din
Codul administrativ.
10
Din coroborarea normelor enunțate rezultă că revendicarea dreptului
propriu este una dintre condițiile fundamentale pentru ca acțiunea în
contencios administrativ să treacă testul admisibilității. Cu alte cuvinte,
pentru ca o acțiune în contencios administrativ să fie considerată admisibilă,
reclamantul trebuie să demonstreze că drepturile sale proprii au fost sau ar
putea fi afectate de actul administrativ contestat. Aceasta asigură că doar
persoanele cu un interes juridic real și direct pot iniția astfel de acțiuni,
garantând eficiența și relevanța procesului judiciar.
Revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate
prin cererea de chemare în judecată. În conținutul acestei cereri, reclamantul
trebuie să invoce explicit vătămarea dreptului propriu. Expresiile utilizate în
textul articolelor 17, 39 și 189 din Codul administrativ, cum ar fi „drept
vătămat” și „încălcarea unui drept al său”, se referă la drepturi subiective
concrete. Astfel, reclamantul trebuie să specifice în mod clar și precis care
sunt drepturile sale subiective care au fost încălcate de actul administrativ
contestat.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
din cererea de chemare în judecată, distinge că Alexandr Stoianoglo a
solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
122/2021 din 05 octombrie 2021 „cu privire la examinarea adresării
deputatului în Parlamentul Republicii Moldova, Lilian Carp, vizând
pretinsele acțiuni ilegale comise de Procurorul General Alexandr
Stoianoglo”, prin care este vizat direct reclamantul.
Prin urmare, pentru ca acțiunea să fie admisibilă, cererea de chemare
în judecată trebuie să conțină detalii clare despre modul în care drepturile
subiective ale reclamantului au fost afectate negativ, demonstrând o legătură
directă între actul administrativ și vătămarea suferită. Acest nivel de detaliu
este necesar pentru a asigura că instanța poate evalua corect și complet
pretinsa încălcare a drepturilor subiective ale reclamantului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, în
cazul în care o persoană își manifestă dezacordul cu rezultatele unei activități
administrative sau a unei proceduri administrative, aceasta are dreptul de a-
și apăra drepturile prin intentarea unei acțiuni în contencios administrativ
privind anularea actului administrativ emis. Așadar, persoana afectată poate
solicita instanței anularea actului administrativ pe motivul că acesta i-a
încălcat drepturile sau interesele legitime.
La acest capitol, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
învederează că revendicarea dreptului trebuie să fie dedusă din memoriul
cererii de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată
11
vătămarea dreptului propriu, or, sintagmele utilizate în textul articolelor 17,
39 și 189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui
drept al său” se referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse drepturile
prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale, precum și acțiunile populare
actio popularis. De altfel, circumstanțe ce au fost respectate de către
Alexandr Stoianoglo, care a invocat vătămarea dreptului propriu în motivele
de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, ce constituie în sine un
drept subiectiv concret.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție deduce că prima instanță eronat a ajuns la concluzia de a declara
inadmisibilă acțiunea pe motivul lipsei dreptului la acțiune în contencios
administrativ, or, această concluzie aduce după sine conform art. 207 alin.
(3) din Codul administrativ imposibilitatea depunerii unei noi acțiuni, astfel
fiind limitat „dreptul de acces la un tribunal” consfințit prin art. 6 § 1 CEDO.
În speța Dulimi și Montana Management Inc. vs Elveția, 2016, cererea nr.
5809/08, examinată de Marea Cameră, Curtea a constatat că refuzul unei
instanțe de a examina acuzațiile justițiabililor privind compatibilitatea unei
proceduri cu garanțiile fundamentale ale unui proces echitabil le limitează
acestora dreptul de acces la o instanță. De asemenea, Curtea a reafirmat
necesitatea existenței unor remedii eficiente pentru persoanele care
consideră că drepturile lor au fost încălcate, astfel încât acestea să poată
solicita și obține reparații adecvate în fața instanțelor naționale (para. 131).
Ca urmare, în sensul art. 6 § 1 CEDO, instanța de recurs ține să
menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate
motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul
determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere
a faptelor supuse aprecierii. Totodată, noțiunea de proces echitabil impune
ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să
examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu
se rezume doar la probarea concluziilor unei părți.
Luând în considerare cele expuse, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate în recurs sunt
întemeiate, fapt pentru care recursul depus de Alexandr Stoianoglo,
reprezentat de avocatul Iurie Mărgineanu urmează a fi admis cu anularea
încheierii primei instanțe.
Având în vedere prevederile enunțate în para. 25 și faptul că
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia de
a anula încheierea din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cauza
12
urmează a fi reținută în procedura Curții Supreme de Justiție pentru
examinarea acțiunii în prima instanță, conform competenței.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. c) din
Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Alexandr Stoianoglo, reprezentat de avocatul
Iurie Mărgineanu.
Anulează încheierea din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în
cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea lui Alexandr
Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la
anularea hotărârii nr. 1-122/2021 din 05 octombrie 2021.
Reține prezenta cauză de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului
Superior al Procurorilor cu privire la anularea hotărârii nr. 1-122/2021 din
05 octombrie 2021, în procedura Curții Supreme de Justiție pentru
examinarea acțiunii în prima instanță, conform competenței.
Transmite dosarul Secției evidență procesuală a cauzelor civile,
comerciale și de contencios administrativ pentru repartizare aleatorie.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stanilă
13