Pascal împotriva Republicii Moldova

Publicat la 23 mai 2022 A DOUA RĂSPUNSURI: n 28191/15 Ion PASCAL împotriva Republicii Moldova, introdusă la 25 mai 2015, comunicată la 3 mai 2022 CU PRIVIRE LA LIMITARE Cererea privește legalitatea și imparțialitatea obiectivă a formării judiciare a Curții Supreme de Justiție, care a pronunțat cauza reclamantului. Acesta a inițiat o acțiune civilă în scopul, printre altele, de a fi recunoscut ca acceptând succesiunea unui bun imobil și d a obține anularea donării acestui bun. Judecătorul P.M. al Tribunalului de Primă Instanță a respins acțiunea ca nefondată. Cinci ani mai târziu, P.M. a fost membru al formării a trei judecători ai Curții Supreme de Justiție care, la 13 Mai 2015, a declarat inadmisibil recursul în casarea reclamantului și a confirmat deciziile organelor inferioare care au respins acțiunea.

Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul declară că componența sediului Curții Supreme de Justiție era contrară dispozițiilor obligatorii din art. 49 alin. (1) din Codul de procedură civilă conform căruia un judecător de primă instanță nu mai putea participa la examinarea cauzei într-o etapă ulterioară. De asemenea, se plânge că participarea judecătorului P.M. în diferite etape ale cauzei sale civile era contrară condiției de imparțialitate formulată prin art. 6 alineatul (1) din Convenție. RĂSPUNSURI LA PÂNĂ LA PANCHII , n 50956/16, §§ 100-02, 2 mai 2019; și Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda [GC], n 26374/18, § 211-13, 1 decembrie 2020) Această formare a fost imparțială, în sensul acestui articol (Indra c. Slovacia, n 46845/99, § 48-49, 1 februarie 2005, Pereira da Silva Portugal, n 77050/11, § 48-51, 22 martie 2016, Pasquini, citată anterior, § 148 și Stoimenovikj și Miloshevikj c. Macedonia de Nord, n 59842/14, § 35-42, 25 martie 2021)

Publié le 23 mai 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 28191/15 Ion PASCAL contre la République de Moldova introduite le 25 mai 2015 communiquée le 3 mai 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la légalité et l’impartialité objective de la formation judiciaire de la Cour suprême de justice qui a jugé l’affaire du requérant. Celui-ci engagea une action civile aux fins, entre autres, d’être reconnu comme ayant accepté la succession d’un bien immeuble et d’obtenir l’annulation de la donation de ce bien. Le juge P.M. du tribunal de première instance rejeta l’action comme mal fondée. Cinq ans plus tard, P.M. fut membre de la formation de trois juges de la Cour suprême de justice qui, le 13 mai 2015, déclara irrecevable le pourvoi en cassation du requérant et confirma les décisions des instances inférieures ayant rejeté l’action.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue que la composition du siège de la Cour suprême de justice était contraire aux dispositions impératives de l’article 49 § 1 du code de procédure civile selon lesquelles un juge de première instance ne pouvait plus participer à l’examen de l’affaire à une étape ultérieure. Il se plaint également que la participation du juge P.M. à différents stades de son affaire civile était contraire à l’exigence d’impartialité posée par l’article 6 § 1 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

La formation de jugement de la Cour suprême de justice qui a connu la cause du requérant était-elle établie par la loi, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ( Pasquini c. Saint-Marin , n o 50956/16, §§ 100-02, 2 mai 2019, et Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islande [GC], n o 26374/18, §§ 211-13, 1 er décembre 2020) ? Cette formation était-elle impartiale, au sens de cet article ( Indra c. Slovaquie , n o 46845/99, §§ 48-49, 1 er février 2005, Pereira da Silva c. Portugal , n o 77050/11, §§ 48-51, 22 mars 2016, Pasquini , précité, § 148, et Stoimenovikj et Miloshevikj c. Macédoine du Nord , n o 59842/14, §§ 35-42, 25 mars 2021) ?