CHIFA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicată la 28 februarie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 36162/13 Svetlana CHIFA împotriva Republicii Moldova introdusă la 18 aprilie 2013 comunicată la 10 februarie 2022 ÎN LIMITARE Cererea privește legalitatea formării judiciare a Curții Supreme de Justiție care a pronunțat cauza recurentei și echitatea procedurii în fața acestei instanțe. La momentul faptei, recurenta ocupa un post de conducere în cadrul municipiului Chișinău. Ea a inițiat o acțiune civilă în calomnie împotriva procurorului general în ceea ce privește discursurile sale în cadrul unei conferințe de presă. Primele două instane au acordat reclamantei câștig de cauză și au dispus procurorului general să plătească despăgubiri morale. La recursul acestuia și printr-o decizie definitivă din 25 octombrie 2013, Curtea Supremă de Justiție a infirmat hotărârile instanțelor inferioare și a pus capăt procedurii pe motiv că acțiunea ar fi trebuit să fie îndreptată împotriva Parchetului General și nu împotriva Procurorului General. În timpul procedurii în fața Înaltei instanțe, formarea care trebuia să se pronunțe în cauza a fost modificată de două ori de președintele acestei instanțe: o primă dată, înainte de ședința publică și, a doua oară, înainte de deliberări. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta susține că modificările din componența Camerei Curții Supreme de Justiție, care au cunoscut cauza, erau contrare dispozițiilor legale, în special că, potrivit legii, o formare judiciară nu putea fi modificată în etapa deliberărilor. În plus, aceasta denunță absența din dosarul Curții Supreme de Justiție a fișelor privind distribuția aleatorie a cauzei, ceea ce ar fi, de asemenea, contrar legii. În continuare pe teren la art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge mai mult decât formarea Curții Supreme de Justiție care a intenționat în speță nu a fost aceeași cu cea care a examinat cauza în instanță publică și că deliberările au avut loc fără o nouă examinare a cauzei. Formarea Curții Supreme de Justiție, care a cunoscut cauza recurentei, a fost stabilită prin lege, conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenție (Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda [GC], nr. 26374/18, §§ 211-13, 1 decembrie 2020)? În special, înlocuirea judecătorilor din această Înaltă Instanță a fost conformă cu legea ( Kontalexis c. Grecia, 59000/08, §§ 43-44, 31 mai 2011) și a fost Õ darbitraire (Miracle Europe Kft c. Ungaria, nr. 57774/13, §§ 62-63, 12 ianuarie 2016 și Pasquini c. San Marino, nr. 50956/16, § 112, 2 mai 2019) În la Õ, cauza a fost ascultată în mod echitabil și public, astfel cum se prevede la art. 6 Õ 1 din Convenție (Covalenco c. Republica Moldova, nr. 72164/14, §§ 21-23, 16 iunie 2020) ) În special, modificarea componenței Curții Supreme de Justiție după desfășurarea instanței publice și înainte de deliberări implică, pentru a asigura echitatea procedurii, o nouă examinare a cauzei, în special desfășurarea unei noi audieri

Publié le 28 février 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

36162/13

Svetlana CHIFA

contre la République de Moldova

introduite le 18 avril 2013

communiquée le 10 février 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la légalité de la formation judiciaire de la Cour suprême de justice qui a jugé l’affaire de la requérante et l’équité de la procédure devant cette instance.

À l’époque des faits, la requérante occupait un poste de direction au sein de la municipalité de Chișinău. Elle engagea une action civile en diffamation contre le Procureur général pour des propos tenus par celui-ci dans le cadre d’une conférence de presse. Les deux premières instances donnèrent gain de cause à la requérante et ordonnèrent au Procureur général de verser un dédommagement moral. Sur recours de ce dernier et par une décision définitive du 25 octobre 2013, la Cour suprême de justice infirma les décisions des instances inférieures et mit fin à la procédure au motif que l’action aurait dû être dirigée contre le Parquet général et non pas contre le Procureur général. Pendant la procédure devant la Haute juridiction, la formation devant trancher l’affaire fut modifiée à deux reprises par le président de cette instance

: une première fois, avant l’audience publique et, une seconde fois, avant les délibérations.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante allègue que les changements dans la composition de la chambre de la Cour suprême de justice, ayant connu l’affaire étaient contraires aux dispositions légales. Elle soutient notamment que, selon la loi, une formation judicaire ne pouvait pas été modifiée à l’étape des délibérations. Elle dénonce en outre l’absence dans le dossier tenu par la Cour suprême de justice des fiches sur la distribution aléatoire de l’affaire, ce qui serait également contraire à la loi.

Toujours sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de plus que la formation de la Cour suprême de justice ayant délibéré en l’espèce n’était pas la même que celle qui a examiné l’affaire en audience publique et que les délibérations ont eu lieu sans un nouvel examen de l’affaire.

QUESTIONS AUX PARTIES

La formation de la Cour suprême de justice qui a connu la cause de la requérante était-elle établie par la loi, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention (

Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islande

[GC], n

o

26374/18, §§

211-13, 1

er

décembre 2020)

? En particulier, le remplacement des juges de cette Haute juridiction était-il conforme à la loi (

Kontalexis c. Grèce

, n

o

59000/08, §§ 43-44, 31 mai 2011) et était-il dénué d’arbitraire (

Miracle

Europe Kft

c. Hongrie

, n

o

57774/13, §§ 62-63, 12 janvier 2016, et

Pasquini c.

Saint-Marin

, n

o

50956/16, § 112, 2 mai 2019)

?

Dans l’affirmative, la cause a-t-elle été entendue équitablement et publiquement, comme l’exige l’article

6 §

1 de la Convention (

Covalenco c.

République de Moldova

, n

o

72164/14, §§ 21-23, 16 juin 2020)

? En particulier, le changement de la composition de la Cour suprême de justice après la tenue de l’audience publique et avant les délibérations impliquait-il, afin d’assurer l’équité de la procédure, un nouvel examen de l’affaire et notamment la tenue d’une nouvelle audience

?