3r-109/23 — contestarea actului administrativ

3r-109/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3r-109/23

2-23040224-01-3r-25042023

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău – G. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău

DECIZIE

07 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Aliona Miron

examinând recursul depus de către Svetlana Sviridova,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea Svetlanei Sviridova

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terți procurorul-șef al Procuraturii

Anticorupție, Veronica Dragalin și Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu

privire la anularea actului administrativ,

împotriva încheierii din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea reclamantei Svetlana Sviridova cu privire la repunerea în

termen a acțiunii și s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de Svetlana

Sviridova,

constată:

La 17 martie 2023, Svetlana Sviridova a depus acțiune în contencios

administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terți procurorul-șef al

Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin și Procuratura Generală a Republicii

Moldova, cu privire la anularea actului administrativ, solicitând anularea hotărârii

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-94/2022 din 07 iunie 2022 „cu privire la

evaluarea rezultatelor etapei de selecție și nominalizarea candidatului la funcția de

procuror-șef al Procuraturii Anticorupție”.

Totodată, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Svetlana Sviridova

a solicitat repunerea în termen pentru contestarea hotărârii Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 1-94/2022 din 07 iunie 2022.

În motivarea cerinței de repunere în termen, Svetlana Sviridova a invocat că,

despre încălcarea drepturilor sale de către procurorul-șef al Procuraturii

Anticorupție, Veronica Dragalin, a aflat abia la 10 martie 2023, atunci când a

primit răspunsul nr. 2130/23-3156 din 03 martie 2023, care în exercitarea

atribuțiilor sale, nu a adoptat ordonanță, în condițiile prevăzute de art. 265 alin. (2)

din Codul de procedură penală.

Prin notificarea din 20 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a acordat

reclamantei Svetlana Sviridova termen pentru depunerea motivelor de fapt și de

drept pe care își întemeiază cerere de repunere în termen.

Prin încheierea din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea reclamantei Svetlana Sviridova cu privire la repunerea în termen a acțiunii

1

și s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de Svetlana Sviridova împotriva

Consiliului Superior al Procurorilor, terți procurorul-șef al Procuraturii

Anticorupție, Veronica Dragalin și Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu

privire la anularea actului administrativ.

La 12 aprilie 2023, Svetlana Sviridova a depus la Curtea de Apel Chișinău,

prin intermediul poștei electronice, recurs împotriva încheierii din 06 aprilie 2023

a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea încheierii recurate și remiterea

cauzei la Curtea de Apel Chișinău, pentru examinarea acesteia în fond.

În motivarea recursului, Svetlana Sviridova a invocat că, la examinarea

admisibilității acțiunii în contencios administrativ, completul Curții de Apel

Chișinău nu a fost compus potrivit legii, fiind compus din 3 judecători, deși, urma

a fi compus din 5 judecători.

La fel, recurenta a menționat că, din dispoziția nr. 45 din 27 decembrie

„privind componența colegiilor și constituirea completurilor de judecată în cadrul

Curții de Apel Chișinău pentru anul 2023” rezultă că în cadrul Curții de Apel

Chișinău nu au fost constituite complete de judecată specializate pentru

examinarea contestațiilor împotriva hotărârilor Consiliului Superior al

Magistraturii din 5 judecători.

Acest fapt denotă că, în speță, au fost încălcate prevederile legale referitoare

la compunerea instanței, eroare ce poate fi corectată doar prin anularea încheierii

primei instanțe, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Chișinău, pentru examinarea

cauzei în complet de judecată format din 5 judecători.

La 25 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat, în adresa

intimaților, pentru notificare, copia recursului depus de Svetlana Sviridova

împotriva încheierii din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, explicându-le

dreptul de a depune referințe asupra acestuia, însă, până la examinarea acestuia,

intimații nu au făcut uz de dreptul lor procedural și nu au depus referințe prin care

să-și expună poziția procesuală pe marginea criticilor formulate de către Svetlana

Sviridova.

În corespundere cu articolul 241 alin. (1) din Codul administrativ, încheierile

primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de

hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.

Conform articolului 242 din Codul administrativ, recursul împotriva

încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis

încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată, care a emis

încheierea contestată, transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii

judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze

recursul.

Încheierea recurată a instanței de apel datează cu 06 aprilie 2023. Conform

extrasului din extrasul din poșta electronică, încheierea Curții de Apel Chișinău a

fost notificată Svetlanei Sviridova la 07 aprilie 2023 (f.d. 18).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a respectat termenele instituite de legiuitor la articolul 242 din Codul

administrativ pentru demararea căii de atac în ordine de recurs, deoarece cererea

de recurs motivată a fost depusă la 12 aprilie 2023 (f.d. 21, 22).

Prin prisma articolului 191 alin. (5) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și

încheierilor curților de apel.

2

Potrivit articolului 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Examinând recursul depus, prin prisma argumentelor invocate de recurentă și a

materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept pertinente speței, completul

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a-l respinge, cu menținerea

încheierii instanței de apel, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ,

examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin

care respinge recursul.

Completul Curții Supreme de Justiție nu poate accepta argumentul augmentul,

precum că examinarea admisibilității prezentei acțiuni urma a fi examinată în

complet format din 5 judecători, conform art. 25 alin. (2) din Legea cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996.

Or, în conformitate cu art. 1 din Codul administrativ, (1) legislația

administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea

raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia.

(2) Legislația administrativă se întemeiază pe normele constituționale

dezvoltate în prezentul cod, în alte legi și în alte acte normative subordonate legii,

care reglementează raporturile administrative și care trebuie să fie în concordanță

cu Constituția Republicii Moldova.

(3) Actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor

administrative doar în cazurile în care sînt emise în temeiul legii și nu contravin ei.

În sensul art. 3 din Codul administrativ, legislația administrativă are drept

scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării

drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,

ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

Conform art. 191 alin. (3) din Codul administrativ, Curtea de Apel Chișinău

soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva

hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al

Procurorilor, actelor emise de Banca Națională a Moldovei, precum și acțiunile în

contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.

În corespundere cu art. 193 alin. (2) din Codul administrativ, Curțile de apel,

atât ca instanță de fond, cât și ca instanță de apel sau recurs, soluționează acțiunile

în contencios administrativ în complete formate din 3 judecători.

Astfel, completul Curții Supreme de Justiție observă că, deși, art. 25 din

Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996

stipulează că, contestațiile depuse împotriva hotărârilor Consiliului Superior al

Magistraturii se examinează de un complet format din 5 judecători, la caz, sunt

aplicabile prevederile Codului administrativ, deoarece au fost adoptate ulterior.

Prin urmare, acțiunea în contencios administrativ depusă de către Svetlana

Sviridova împotriva Consiliului Superior al Procurorilor corect a fost repartizată

unui complet format din 3 judecători de la Curtea de Apel Chișinău.

Referitor la legalitatea în fond a încheierii din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 207

alin. (1) din Codul administrativ, instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite

condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă

3

este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin

încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Totodată, în concordanță cu art. 207 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ,

acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când

acțiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 209.

Potrivit art. 209 din Codul administrativ, acțiunea în contestare și acțiunea în

obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest

termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire

la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru

soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării actului administrativ

individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.

(1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător. Dacă informația

cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul administrativ

individual sau în decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată incorect,

înaintarea acțiunii în contencios administrativ se admite în termen de un an de la

comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la

cererea prealabilă. Pentru acțiunea în realizare, acțiunea în constatare și acțiunea

de control normativ nu există termen de înaintare a acțiunii în contencios

administrativ.

Din materialele cauzei, completul Curții Supreme de Justiție reține că, la 07

iunie 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a adoptat hotărârea nr. 1-94/2022

„cu privire la evaluarea rezultatelor etapei de selecție și nominalizarea candidatului

la funcția de procuror-șef al Procuraturii Anticorupție”, prin care inter alia

Veronica Dragalin a fost desemnată câștigător al concursului public de selectare a

candidatului la funcția de procuror-șef al Procuraturii Anticorupție și a fost

propusă Procurorului General pentru a fi numită în funcția de procuror-șef al

Procuraturii Anticorupție.

Manifestându-și dezacordul cu hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor

nr. 1-94/2022 din 07 iunie 2022, Svetlana Sviridova a contestat-o la 17 martie

2023, solicitând inter alia repunerea în termenul procedural de contestare a

acesteia.

Prin notificarea Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2023, s-a acordat

reclamantei Svetlana Sviridova termen pentru prezentarea motivelor de fapt și de

drept pe care își întemeiază cerere de repunere în termen. Însă, potrivit

materialelor dosarului, ultima nu s-a conformat cerințelor Curții de Apel Chișinău.

La capitolul dat, instanța de recurs atestă că, în conformitate cu art. 209

alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, acțiunea în contestare și acțiunea în

obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel, și acest

termen începe să curgă de la data comunicării sau notificării actului administrativ

individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă.

Potrivit site-ului oficial al Consiliului Superior al Procurorilor, www.csp.md,

hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-94/2022 din 07 iunie 2022 a

fost publicată pe pagina oficială, astfel devenind publică și accesibilă tuturor.

În atare circumstanțe, se constată că, Svetlana Sviridova a depus acțiunea în

instanța de judecată cu depășirea termenului legal de 30 de zile, prevăzut la

art. 209 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, care este de decădere și

nesusceptibil restabilirii.

Astfel, prima instanță just a respins cererea Svetlanei Sviridova cu privire la

repunerea în termenul de contestare a hotărârii Consiliului Superior al

4

Procurorilor, din motiv că aceasta solicitare contravine prevederilor art. 65

alin. (1)-(2) din Codul administrativ.

Or, potrivit art. 210 din Codul administrativ, prevederile art. 65 alin. (1)-(3) și

(5) se aplică corespunzător și pentru decizia cu privire la cererea de repunere în

termen. Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în

termen poate fi contestată cu recurs. Încheierea judecătorească de repunere în

termen poate fi contestată doar odată cu fondul.

Conform art. 65 alin. (1)-(2) din Codul administrativ, dacă o persoană, din

motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la

cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit

se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de

15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care

confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează

acțiunile omise.

Așa, partea poate fi repusă în termenul omis, dacă acesta nu a fost respectat

din motive care nu au depins de voința părții, confirmate prin probe în modul

prevăzut de lege.

Instanța de recurs observă că, în condițiile speței, reclamanta Svetlana

Sviridova nu a invocat nici un motiv convingător și nu a administrat nici o probă

pertinentă și admisibilă ce ar demonstra că s-a aflat în imposibilitate de a depune

acțiunea în termenul legal, or, argumentul precum că, despre încălcarea drepturilor

sale prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-94/2022 din 07 iunie

2022, Svetlana Sviridova a aflat abia prin recepționarea răspunsului nr. 2130/23-

3156 din 03 martie 2023 este neîntemeiat, deoarece nu constituie o condiție

obiectivă ce nu îi poate fi imputată. Or, nu poate fi acceptată ca fiind cale legală de

apărare, invocarea propriei erori sau omisiuni.

Mai mult ca atât, o repunere arbitrară a cererii de chemare în judecată în

termenul de procedură defavorizează partea oponentă, ceea ce poate fi tratat ca o

violare a art. 6 CEDO. Or, limitele de termen (prescripția) impuse în vederea

apărării judiciare a drepturilor pretinse a fi lezate, sunt acceptabile în interesul unei

bune administrări a justiției, urmărind un scop legitim de a asigura securitatea

raporturilor juridice și protejarea persoanelor ce ar putea fi acuzate împotriva

învinuirilor lipsite de actualitate (stale claim) susceptibile de a provoca dificultăți

în eliminarea și preîntâmpinarea actelor de injustiție.

În cauza Ponomaryov v. Ucraina 3236/03, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a notat că, dacă termenul pentru introducerea unei căi ordinare de atac este

reînnoit după un interval considerabil și pentru motive care nu par să fie foarte

convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice. Instituirea exigențelor de admisibilitate nu urmăresc

restrângerea accesului liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat

beneficiază în condițiile legii, ci exclusiv instaurarea unui ordini juridice

indispensabile circuitului constituțional prevăzut în art. 20 din Constituție,

prevenindu-se, astfel, abuzurile și asigurându-se protecția drepturilor și intereselor

legitime ale celorlalte părți.

Astfel, sub aspect procesual, accesul liber la justiție se materializează în

prerogativele pe care le implică dreptul la acțiune, ca aptitudine legală ce este

recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice care pretinde

un drept împotriva unei alte persoane ori are un interes pentru constatarea

existenței sau inexistenței unui drept.

5

Potrivit practicii CtEDO, restricția impusă accesului la o instanță

judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă

aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, spre exemplu, Tinnelly &

Sons Ltd and Others și McElduff and Others v. the United Kingdom, Reports

1998-IV, p. 1660, § 72; Malahov c. Moldovei, hotărârea din 07 iunie 2007).

În același context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că

accesul la justiție poate fi limitat, în special prin instituirea condițiilor de

admisibilitate, domeniu în care statul se bucură de o anumită marjă de apreciere.

Aceste limitări trebuie să urmărească un scop legitim, asigurându-se o

proporționalitate între interesul persoanei și scopul legitim urmărit (Guérin contra

Franței, 29 iulie 1998, § 37). Totuși, limitările nu trebuie să reducă la zero esența

acestui drept. Regulile de procedură au scopul de a asigura o bună administrare a

justiției și, în special, a asigura securitatea raporturilor juridice, iar cei implicați în

proceduri trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (Miragall Escolano

ș.a. contra Spaniei, 25 ianuarie 2000, § 33).

Prin instituirea admisibilității acțiunilor în contencios administrativ nu s-a

urmărit restrângerea accesului liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat

beneficiază în condițiile legii, ci exclusiv instaurarea unui climat de ordine

juridică, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional statuat de art.

20 din Constituția Republicii Moldova, prevenindu-se, astfel, abuzurile și

asigurându-se protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.

Raportând aceste principii de drept la circumstanțele particulare ale cazului în

speță, Curtea de Apel Chișinău corect a ajuns la concluzia că reclamanta nu a

respectat termenul de contestare a hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor, iar

în consecință, întemeiat a declarat inadmisibilă acțiunea acesteia.

Conjunctura concluziilor trase de instanța de recurs și expuse supra profilează

netemeinicia recursului și necesitatea respingerii acestuia, cu menținerea încheierii

recurate.

Conform articolelor 193, 194, 241 și 243 alin. (1) lit. b), (2) și (3) din Codul

administrativ, completul Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de către Svetlana Sviridova.

Se menține încheierea din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, emisă în

cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea Svetlanei Sviridova

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terți procurorul-șef al Procuraturii

Anticorupție, Veronica Dragalin și Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu

privire la anularea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Aliona Miron

6