2ra-243/23 — cu privire la constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil si repararea prejudiciului moral

2ra-243/23 — cu privire la constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-243/23

2-22008337-01-2ra-09022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

05 iulie 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Aliona Donos

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului declarat de Evghenia Eșchileva,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Evghenia Eșchileva împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu

privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Evghenia Eșchileva și menținută hotărârea

din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Cetntru, prin care a fost respinsă

acțiunea, ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 20 ianuarie 2022, Evghenia Eșchileva a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil și repararea

prejudiciului moral (f. d. 2-4).

În susținerea acțiunii, a indicat că la 09 decembrie 2021, a depus la

Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, o plângere, în baza prevederilor art. 313

din Codul de procedură penală, prin care a solicitat:

- anularea ordonanței procurorului în Procuratura Anticorupție, Alexandru

Gaina, din 26 octombrie 2021, prin care s-a dispus refuzul în pornirea urmăririi

penale pe faptul săvârșirii pretinselor infracțiuni de abuz de putere sau abuz de

serviciu și neglijență în serviciu, precum și clasarea procesului penal nr. XXXXX,

înregistrat la 05 august 2021 în Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la

infracțiuni al Centrului Național Anticorupție;

- anularea ordonanței procurorului, adjunct interimar al procurorului-șef al

procuraturii Anticorupție, Ion Munteanu, din 24 noiembrie 2021, prin care s-a

1

dispus respingerea ca fiind neîntemeiată a plângerii depuse de către Evghenia

Eșchileva privind anularea ordonanței din 26 octombrie 2021 și recunoașterea

dânsei în calitate de parte vătămată;

- anularea ordonanței procurorului, adjunct interimar al procurorului-șef al

procuraturii Anticorupție, Ion Munteanu, din 24 noiembrie 2021, prin care s-a

dispus respingerea ca fiind neîntemeiată a plângerii depuse de către Silvia Rodvan

privind anularea ordonanței din 26 octombrie 2021 și recunoașterea sa în calitate

de parte vătămată;

- reluarea procesului penal nr. XXXXX, înregistrat la 05 august 2021 în

Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni al Centrului Național

Anticorupție.

A comunicat că obiectează în privința duratei de examinare a plângerii sale

din 13 decembrie 2021, care este incompatibilă cu cerința termenului de

examinare a plângerii, prevăzută la art. 313 alin. (4) din Codul de procedură

penală.

Cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a opinat

că, în speță, termenul de examinare a plângerii sale din 13 decembrie 2021 nu

este unul rezonabil și care poartă un caracter excesiv, deoarece plângerea

menționată nu a fost examinată nici până în prezent.

În acest fel, a punctat că autoritățile competente nu reacționează

corespunzător întru respectarea termenului rezonabil la examinarea cauzei, dând

dovadă de un comportament inadecvat și de rea-credință.

A menționat că din acest motiv i-au fost cauzate stres și frustrări, în

rezultatul încălcării dreptului său la examinarea plângerii din 09 decembrie 2021

în termen de 10 zile.

A precizat că dânsa este pensionară, are vîrsta de 62 de ani și este nevoită

să aștepte încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, care tolerează

acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală al Centrului Național

Anticorupție și al Procuraturii Anticorupție.

În opinia reclamantei, Centrul Național Anticorupție și Procuratura

Anticorupție nu au efectuat o investigație efectivă a plângerii sale privind

atragerea la răspundere penală a lichidatorului APLP 54/35, Petru Rusu, pe

marginea neglijenței în serviciu, manifestată prin neîndeplinirea obligațiilor de

serviciu.

A declarat că lichidatorul APLP 54/35, Petru Rusu, nu a întreprins măsurile

necesare pentru valorificarea masei debitoare, cu dizolvarea ulterioară a societății

debitoare APLP 54/35, care urmau a fi întreprinse, în corespundere cu încheierea

irevocabilă nr. 2i-1932/18 din 15 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, până la data de 15 aprilie 2021.

În drept, reclamanta Evghenia Eșchileva și-a întemeiat pretențiile în baza

prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

2

Reclamanta Evghenia Eșchileva a solicitat constatarea încălcării de către

Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a dreptului său la examinarea plângerii sale

din 09 decembrie 2021, în termen de 10 zile, precum și încasarea din bugetul de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul

său, a sumei de 30 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea

de către Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a dreptului său la examinarea

plângerii sale din 09 decembrie 2021, în termen de 10 zile.

Prin hotărârea din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată (f. d. 37, 41-50).

La 24 mai 2022, Evghenia Eșchileva a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 09

septembrie 2022, a prezentat apelul motivat, prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii (f. d. 53-53 verso, 60-64).

Prin decizia din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Evghenia Eșchileva și menținută hotărârea din 19 mai 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f. d. 85, 86-95).

În consolidarea soluției adoptate, prima instanță și instanța de apel au

stabilit că în cadrul examinării plângerii sale de către judecătorul de instrucție,

reclamanta a nu obiectat și nu s-a opus amânărilor și întreruperilor ședinței de

judecată, respectiv, judecătorul de instrucție a fost impus de a depăși termenul

legal de 10 zile pentru a asigura petiționarelor posibilitatea apărării efective și

eficiente a drepturilor și intereselor sale, pretins a fi încălcate, instanța asigurând

respectarea dreptului fundamental de acces la justiție, de a beneficia de un proces

echitabil, dar și a principiului egalității armelor.

Totodată, instanțele de judecată au relevat că situația descrisă de Evghenia

Eșchileva, în acțiunea depusă, nu cade sub incidența prevederilor art. 6 din

Convenție, având în vedere că Convenția protejează dreptul persoanei la

judecarea cauzei sale în termen rezonabil, or, în situația de față, nu a existat o

cauză penală intentată în baza plângerii reclamantei. Așa fiind, o persoană nu

poate pretinde că este victima unei încălcări a dreptului său la un proces echitabil

în temeiul articolului 6 din Convenție care, potrivit acestuia, a avut loc în cursul

procedurilor în care a fost achitată sau care au fost întrerupte.

În aceeași ordine de idei, instanțele inferioare au reliefat că reclamanta

Evghenia Eșchileva nu are calitate procesuală de bănuit, învinuit sau inculpat și

nu a fost recunoscută ca parte civilă în vreun proces penal, nefiind astfel întrunite

condițiile în care reclamanta ar fi în drept să solicite repararea prejudiciului, în

rezultatul încălcării dreptului la durata rezonabilă a procedurilor penale.

La 17 ianuarie 2023, Evghenia Eșchileva a declarat recurs împotriva

deciziei din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (f. d. 100-104)

În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea, și anume art. 313 alin. (4) din Codul de procedură penală, fapt care

3

servește drept temei de casare integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei

instanței de apel.

A obiectat că instanța de apel a preluat în întregime poziția instanței de

fond, care și-a motivat soluția privind respingerea acțiunii prin faptul că, la caz,

nu sunt întrunite condițiile în care reclamanta ar fi în drept să solicite repararea

prejudiciului ca urmare a încălcării dreptului la durata rezonabilă a procedurilor

penale.

În opinia recurentei, obligativitatea deținerii calității procesuale de bănuit,

învinuit, inculpat sau parte civilă pentru a fi întrunite condițiile în care

reclamantul ar fi în drept să solicite repararea prejudiciului ca urmare a încălcării

dreptului la examinarea plângerii, depuse în baza art. 313 din Codul de procedură

penală, în termen de 10 zile, încalcă egalitatea în drepturi a persoanelor care

contestă acțiunile și actele ilegale ale organului de urmărire penală și ale

organului care exercită activitatea specială de investigații.

A ținut să sublinieze că termenul de 10 zile de examinare a plângerii poartă

un caracter imperativ, care nu poate fi prelungit prin voința judecătorului de

instrucție.

Astfel fiind, chiar și în cazul în care părțile nu se prezint în ședința de

judecată, judecătorul de instrucție urmează să examineze plângerea în interiorul

termenului de 10 zile în mod obligatoriu.

A susținut că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că durata examinării

plângerii sale din 09 decembrie 2021 este incompatibilă cu termenul legal

prevăzut la art. 313 alin. (4) din Codul de procedură penală.

La 09 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Ministerului Justiției al Republicii Moldova copia recursului depus de Evghenia

Eșchileva, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat,

corespondență ce a fost recepționată la 15 februarie 2023, fapt confirmat prin

avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f. d. 107, 109).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a făcut uz de dreptul său procedural

de a depune referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele cauzei, rezultă că copia deciziei motivate din 23 noiembrie

2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa Evgheniei Eșchileva la

24 ianuarie 2023, ceea ce se atestă prin scrisoarea de însoțire anexată la dosar

(f. d. 98), însă lipsesc probe care ar confirma recepționarea acesteia de către

destinatar.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 17 ianuarie 2023, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot

fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se

vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

5

asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor

art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Evghenia

Eșchileva nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Evghenia Eșchileva.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Aliona Donos

Oxana Parfeni

6